Clasa ICu debut la nivelul defectelor structurale ale dintilor cum sunt fosetele si fisurile.

De obicei au trei
localizari:
- Suprafetele ocluzale ale molarilor si premolarilor,
- Doua treimi ocluzale ale fetelor vestibulare si orale ale molarilor,
- Fetele palatinale ale dintilor frontali.
Clasa II Leziuni care evoluiaza la nivelul fetelor aproximale ale premolarilor si molarilor

Clasa III după Black include cavitățile situate pe suprafețele proximale ale dinților frontali, fără lezarea
unghiului incizal.

Cavităţi de clasa a IV-a. Clasa IV după Black include cavitățile situate pe suprafețele proximale ale
dinților frontali cu lezarea unghiului incizal (unghi incizal compromis).

Cavitati de clasa a V-a. • Cavitatile de clasa V insumeaza leziunile cervicale ale tuturor grupurilor de
dinti pe suprafete vestibulare (jugale si labiale) si orale (linguale si palatinale), de regula – in imediata
apropiere de gingie se prezinta ca un proces carios, cu o pierdere de substanta superficiala, la care sunt
asociate de obicei fenomene intense de hipersensebilitate si hiperestezie dentinara.

Cavitati de clasa VI-a. La clasa a VI-a, conform suplimentului la clasificarea clasica a lui Black se refera
cavitatile de la nivelul marginilor incizale ale dintilor frontali sau de la nivelul cuspizilor dintilor laterali,
precum di cavitatile atipice de genul celei mezio-ocluzo-distale (MOD).

1. Deschiderea cavitatii carioase. - indepartarea, rezectarea marginilor debordante a smaltului

(subminate de catre procesul carios).Crutarea marginii efilate a smaltului la prelucrarea
cavitatii carioase va contribui la dezvoltarea cariei secundare si cdderea obturatiei.
Se foloseste de obicei o freza diamantata sferica sau fisurala de dimensiuni mici. Marimea
frezei nu trebuie sa depaseasca marimea orificiului de intrare in cavitatea carioasa. Freza
sferica este introdusa in cavitatea carioasa si prin miscari de la planseul cavitatii spre afara se
indeparteaza marginea subminata a smaltului.

2. Extensia preventiva a cavitatii carioase. -Extensia cavitatii carioase se realizeaza,cu o freza fisurala,
con invers (diamantata sau din aliaj dur) la viteze mari cu o piesa de turbina si racire cu apa-aer.

3. Necrectomia (excizia [exereza] smaltului si dentinei alterate [patologic modificate]). Necrectomia.

Din punct de vedere morfologic la etapa respectiva se indeparteaza, zona de descompunere si de
demineralizare. Limitele cavitatii sunt create in zona dentine transparente si intacte

Miscarile excavatorului trebuie indreptate dinspre fund catre peretii laterali. Necrectomia poate fi
efectuata si cu ajutorul unor freze sferice sau para de marime mare (din aliaj dur sau din otel).

4. Formarea [modelarea] cavitatii; atribuirea acesteia unei forme, ce faciliteaza o adeziune mai buna
a materialului de obturatie.

Formarea si modelarea cavitatii este atribuirea acesteia unei forme, ce faciliteaza o adeziune mai buna a
materialului de obturatie si, prin urmare, a fixarii sigure a obturatiei, precum si asigura dintelui obturat o
rezistenta si soliditate suficienta la solicitari functionale. La aceasta etapa sunt create contururile
externe si interne definitive ale cavitatii.

5. Bizotarea [netezirea] marginilor de smalt ale cavitatii carioase.

Bizotarea - prelucrarea finala (de finisare) a marginilor cavitatii, ce prevede indepartarea portiunilor
lezate, slabite ale smaltului si atribuirea lui unui caracter neted. Netezirea smaltului se efectueaza cu o
freza de finisare din aliaj dur sau cu o piatra diamantata cu granulatie find la turatii mici fara presiune cu

Prepararea fundului cavităţilor carioase. Planseul plat este format prin instrumentarea in sens orizontal
a unei freze con invers orientate perpendicular catre planseu. In cazul cariei profunde, spre evitarea
denudarii eventuale a coarnelor pulpare formarea peretilor nu se aduce pana la nivelul planseului, ci se
realizeaza la o distanta oarecare de el. Fundul cavitatii carioase este prelucrat doar cu freza sferica si se
lasa concave rscire aer-aps obligatorie. Bizoul realizat (sub un unghi de 45) protejeaza obturatian
(aidoma florii unui cui) de deplasare axiald sub actiunea presiunii masticatorii. Bizotarea smaltului
permite marirea suprafefei de contact a materialului compozit, reducerea posibilitatii formarii
a.n.,,microscurgeri" la interfata tesuturi dure dentare -obturatie, ceea ce asigura cel mai bun contact
(adeziune) al materialului de obturatie cu tesuturile dure dentare.prelucrarea finala (de finisare) a
marginilor cavitatii, ce prevede indepartarea portiunilor lezate, slabite ale smaltului si atribuirea lui unui
caracter neted.

Noţiune de cavitate accesorie. Cavitatea accesorie este un platou suplimentar realizat pe suprafața
ocluzală pentru fixarea mai bună a obturației.

6. Caracteristica. Cavitatea accesorie:  Are planșeul situat un pic mai jos de joncțiunea smalț-dentină
(0,5-1mm)  Are lățimea ce corespunde lățimii cavității principale  Trecerea dintre cavitatea principală
în cea accesorie se face exact la mijloc între cuspizi, lățimea acestei porțiuni a cavității accesorii trebuie
sa fie de 2 ori mai mica decât lațimea cavității principale.  Lungimea se alege în dependență de
dimensiunile cavității principale (până la jumătate sau mai mult a suprafeței ocluzale).  Unghiul pragului
dintre cavitatea principală și cea accesorie sa fie drept.  Lungimea mica-retenție slabă, grosime mică-
fracturare. 7. Cavităţile verticală şi orizontală în prepararea cavităţilor carioase de clasa a II-a. Cavitatea
de clasa a II-a este o cavitate compusă, alcătuită din două componente: verticală şi orizontală.
Componenta verticală rezultă din pregătirea procesului carios. Componenta orizontală poate rezulta din
pregătirea unui proces carios care întâmplător a evoluat în acelaşi timp cu cel de pe suprafaţa verticală a
dintelui, coincidenţă extrem de rară, sau, de cele mai multe ori, rezultă din necesitatea de a crea accesul
la procesul carios prin intermediul suprafaţei ocluzale a dintelui şi din necesitatea de a define cavităţii
finale forma de retenţie. În ultimă instanţă este vorba despre două cavităţi distincte ca formă,
constituite una în prelungirea celeilalte; între ele trebuie să existe rapoarte diferite care să asigure
întregii cavităţi de clasa a II-a anumite caracteristici: Cavitatea verticală:  adâncimea cavităţii, raportată
prin lăţimea peretelui gingival trebuie să fie de minimum 2 mm;  pereţii vestibular şi oral trebuie să fie
uşor înclinaţi în plan axial, convergent spre ocluzal; în plan transversal, trebuie să existe o deschidere în
evantai spre dintele vecin;  peretele parapulpar trebuie să fie plan; se obţine fie prin sculptarea în
dentină, fie prin aplicarea unei obturaţii de bază;  unghiurile de întâlnire între pereţi trebuie bine
precizate. Cavitatea orizontală:  conturul cavităţii depinde de desenul ocluzal;  trebuie să fie în
prelungirea cavităţii verticale, în aşa fel încât dacă cele două cavităţi ar fi desfăşurate pe o suprafaţă
plană, axele lor longitudinale să constituie o singură dreaptă;  între cele două cavităţi apare o zonă de
trecere numită istm; lăţimea istmului trebuie să fie 1/3 din lăţimea maximă a cavităţii şi este indicată
bizotarea lui;  este recomandabil ca suprafaţa cavităţii ocluzale să reprezinte maximum 1/2 din
suprafaţa cavităţii verticale;  adâncimea acestei cavităţi este, în medie, de 2 mm, dar se admit concesii
în plus sau în minus; astfel, la dinţii care prezintă abraziune accentuată, adâncimea cavităţii de retenţie
poate fi redusă, dar cavitatea va fi extinsă în suprafaţă, în timp ce la dinţii cuspidaţi (cu relief ocluzal
accentuat), adâncimea poate fi mai mare.

Exigenţele faţă de formarea peretelui pregingival a cavităţilor de clasa a II-a. Peretele pregingival nu
trebuie sa se extindă mult spre colet pentru că în această zonă smalțul și dentina sunt subțiri, unghiul
intern și cel extern este drept, nu se face bizotare.

10. Indicații către formarea cavității de tip MOD Pregătirea unei cavităţi comune mezio-ocluzo-distale.
Această situaţie solicită o pierdere mai mare de substanţă dentară sănătoasă şi devine necesară frecvent
la nivelul premolarilor, a căror suprafaţă ocluzală îngustă nu permite pregătirea distinctă a două cavităţi
de clasa a II-a. Pregătirea propriuzisă a cavităţii MOD se realizează urmărind aceleaşi faze ca la
pregătirea unei cavităţi tipice de clasa a II-a. Deschiderea proceselor carioase poate fi obţinută în două
moduri:  deschiderea separată a fiecărui proces carios, prin mijloace corespunzătoare stării crestei lor
marginale;  deschiderea simultană a celor două procese carioase

Variante de cavităţi carioase de clasa I după Black. În cazul cariei fisurale incipiente, sau superficiale (ce
afecteaza toate fisurile), se realizeaza extensia defectului existent cu ajutorul unei freze de dimensiuni
mici. Cavitatea se largeste cel putin pana la marimea celui mai mic fuloar, ceea ce ofera posibilitatea
unei obturari sigure. Intrarea in cavitate depinde de tipul fisurilor si localizarea lor.  In cazul unor leziuni
importante cavitatea se extinde pana la versantul cuspidului, iar uneori - captand o portiune a acestuia.
In toate cazurrile smaltul trebuie sd aiba un suport dentinar. Forma cavitatii preparate poate fi diferita -
in forma de dreptunghi, triunghi, romb, cruce etc.  In cazul afectarii izolate a fisurilor de pe molari, cand
fiecare cavitate carioasa este separata de cealalta printr-o punte adamantina destul de solida, cavitatile
sunt formate aparte.  In cazul afectarii izolate a fisurilor de pe molari, cand fiecare cavitate carioasa
este separata de cealalta printr-o punte adamantina subreda, puntea trebujie inlaturata, iar cavitatile
sunt unite in una.  In cazul dezvoltarii cariei in gropila jugala a molarilor, cavitatea este formata izolat,
adica in cadrul acelei suprafete pe care ea se afla, de o forma ovalara sau dreptunghiulara., iar marginea
ocluzala ramane destul de solida si poate rezista presiunii masticatorii.  In cazul dezvoltarii masive a
cariei in gropita jugala a molarilor, daca cavitatea carioasa ajunge pana la creasta adamantina marginala
jugal-masticatorie, subminand-o, atunci la indepartarea tesutului afectat adesea ramane doar o margine
fragila de smalt, fara suport dentinar suficient. intru evitarea fracturarii acestei creste la masticatie
apare necesitatea de a trece aceasta cavitate pe suprafata masticatorie.  Cavitatile carioase de
dimensiuni mici, localizate pe fetele masticatorie si jugala, sunt preparate si obturate separat, daca
creasta marginala coronara, ce separa aceste cavitati este destul de solida.  In carul leziunii carioase
masive ale fetelor sus-menfionate ambele cavitati urmeaza. de unit in una, iar in dentina este creata un
prag cu adancimea cel putin 1,5-2mm

Variante de cavităţi de clasa a II-a. 1. carii pe ambele feţe proximale ale aceluiaşi dinte; 2. carii pe o faţă
proximală şi pe suprafaţa ocluzală; 3. carii pe o faţă proximală şi la colet; 4. carie proximală şi obturaţie
sau incrustaţie ocluzală; 5. carii situate faţă în faţă pe feţele proximale a doi dinţi vecini („în oglindă”).
Indiferent de aspectul clinic, înainte de începerea instrumentării procesului carios se vor însemna
contactele ocluzale cu hârtie de articulaţie, această imagine fiind un ghid pentru conturul viitoarei
cavităţi şi viitoarei restaurări. Se recomandă izolarea cu digă.

Variante de cavităţi de clasa a III-a.  Carie situată pe fața proximală a unui frontal, care întrerupe
(distruge) continuitatea crestei marginale;  Carie situată pe fața proximală a unui frontal care
subminează (micșorează grosimea, dar nu distruge) creasta marginală;  Carie incipientă situată pe
mijlocul feței proximale;  Carie proximală care întrerupe continuitatea crestei marginale situate față în
față pe fețele aproximale a doi dinți vecini;  Carie aproximală care întrerupe continuitatea crestei
marginale situată față în față cu o carie proximală incipientă;  Carie aproximală care subminează
creasta marginală situată față în față la doi dinți vecini;  Carie aproximală care subminează creasta
marginală situată față în față cu o carie aproximală incipientă la doi dinți vecini;  Carii aproximale
incipiente situate față în față la doi dinți vecini;  Carie pe una sau ambele fețe aproximale care se
continuă cu o carie de colet.

Variante de cavităţi de clasa a IV-a.  Distrucția redusă a unghiului incizal;  Distrucția mai avansată a
unghiului incizal;  Distrucție masivă a unghiului incizal care necesită mijloace speciale de retenție,
indiferent dacă materialul de obturație are sau nu proprietăți adezive.
Variante de cavitati de clasa V-a.  carie de colet superficiala, situata vestibular la dintii laterali;  carie
de colet profunda situata vestibular la dintii laterali;  carie de colet superficiala sau profunda situata
oral, la dintii laterali;  carie de colet superficiala situata vestibular la dintii frontali;  carie de colet
profunda situata vestibular la dintii frontali;  carie de colet superficiala sau profunda, situata oral, la
dintii frontali;  carie circulara de colet.

6. Variante de cavitati de clasa a VI-a. Leziunile tesuturilor dure dentare de clasa a sasea pot fi impartite
in doua subclase: • Varianta I reprezinta defecte datorate unei abraziuni de vârsta sau patologice a
tesuturilor dure dentare. Pe marginile incizale ale incisivilor se formeaza defecte punctiforme, iar apoi —
sulculare. Pe suprafata cuspizilor canini, premolari si molari defectele sunt caliciforme „in cupa“.
Planseurile acestor defecte sunt pigmentate (brun inchis, negre) in urma impregnarii dentinei cu
coloranti alimentari. Marginile smaltiere ale defectului sunt ascutite, efilate si fragile. • In varianta a II-a
se formeaza defecte de origine carioasa sau in urma fisurarii smaltului pe cuspid, atunci când cavitatea
carioasa se localizeaza pe vârful cuspidului sau al marginii incizale neabraziate.  Marginea incizala a
incisivilor  Cuspizii dintilor posteriori  Cavitatea MOD