PROTEINE 1.1.

Aminoacizii
Proteinele sunt compuşi macromoleculari, respectiv biopolimeri rezultaţi din policondensarea
aminoacizilor legaţi între ei prin legături peptidice. Diferenţa între proteine şi polipeptide se face pe
baza dimensiunii moleculare, limita de delimitare fiind stabilită arbitrar la o greutate moleculară de 8
x 10 Kd. Lanţurile de peptide alcătuite din sub 10 resturi de aminoacizi se numesc oligopeptide, iar
cele de până la 50 – 60 de resturi de aminoacizi se numesc polipeptide. Proteinele sunt formate din
sute de resturi de aminoacizi, iar masa lor moleculară poate urca la sute de mii de daltoni.(Rojanschi)
Aminoacizii sunt unităţile structurale de bază din molecula proteinelor. Aminoacizii conţin două
grupări funcţionale comune tuturor aminoacizilor: o grupare aminică şi o grupare carboxilică.
Capacitatea unui aminoacid de a se condensa cu alţi aminoacizi pentru a forma peptide este
dependentă de proprităţile chimice ale acestor două grupări funcţionale. Cea mai importantă
proprietate a aminoacizilor este aceea de a servi ca subunităţi monomerice pentru proteine, dar ei
prezintă şi alte roluri importante pentru celulă.
Clasificare aminoacizilor.
• • După structura radicalului R, aminoacizii se clasifică în funcţie de natura radicalului R:
alifatici; hidroxilaţi; cu sulf; dicarboxilici şi amidele lor; cu două grupări bazice; aromatici;
• În funcţie de polaritatea radicalului, aminoacizii se clasifică, astfel: o aminoacizi neutri:
Gly, Ala, Ser, Cys, Thr, Asn, Gln – care au radicalul polar, dar lipsit de sarcină electrică la pH=7.
o aminoacizi hidrofili, cu caracter acid: Asp, Glu, Tyr – care sunt aminoacizi încărcaţi
negative la pH fiziologic.
o aminoacizi hidrofili cu caracter bazic: Arg, Lys, His – aminoacizi care la pH fiziologic
sunt încărcaţi cu sarcină pozitivă.
o aminoacizi hidrofobi: Val, Leu, Ile, Met, Pro, Phe, Trp.

Proprietăţile aminoacizilor
Aminoacizii sunt substanţe solide, cristaline şi au puncte de topire sau de descompunere peste 200 0C.
Ei sunt mult mai solubili în apă decât în solvenţi nepolari. În reţeaua cristalină, moleculele de
aminoacizi sunt atrase prin forţe electrostatice.
Peptide
 1.2.Poteine (polipeptide)

Cea mai importantă proprietate a aminoacizilor, este aceea de condensare, care duce la formarea de
peptide. Peptidele se formează prin eliminarea unei molecule de apă între gruparea carboxil a unui
aminoacid şi gruparea aminică a unui alt aminoacid.
Oligopeptidele se clasifică în di-, tri-, tetra- până la decapeptide, în funcţie de numărul de resturi de
aminoacizi prezenţi în structura peptidei.
Peptide cu funcții biologice.
Ca exemple de peptide cu rol biologic cunoscut amintim:
1.Dipeptidele: carnozina şi anserina, cu rol în metabolismul muscular.
2.Tripeptide. Glutationul este o tripeptidă formată acid glutamic, cisteină şi glicină, motiv pentru care
se numeşte şi γ- glutamil-cisteinil-glicină.
Glutationul se întâlneşte în celulele animale, unde se găseşte în concentraţie ridicată. Glutationul (γ-
glutamil-cisteinil-glicina) este prezent în toate ţesuturile vii. El funcţionează ca un sistem redox şi
serveşte în transportul intercelular de aminoacizi. .Glutationul se găseşte în organism în forma redusă
(GSH) şi sub formă oxidată (GSSG). El îndeplineşte un important rol fiziologic, fiind socotit un
important sistem oxidoreducător celular.
3. Hormoni peptidici. Există o serie de hormoni cu structură polipeptidică: unii hormoni hipofizari,
insulina, glucagonul, oxitocina, vasopresina şi ACTH.
4. Peptide cu acţiune antibacteriană. Penicilinele, tirocidinele (A,B), gramicidinele (A,B,C),
bacitracinele şi polimixinele au o structură polipeptidică. Penicilinele sunt polipeptide atipice care
conţin acid 6-amino-penicilanic pe molecula căruia sunt grefaţi diverşi radicali. Când radicalul este
C6H5-CH2- compusul se numeşte benzil-penicilina (penicilina G).
5. Un alt grup de polipetide este reprezentat de kininele plasmatice. Plasmakininele, considerate şi
hormoni locali, produc vasodilataţie arterială (efect hipotensor), dar determină contracţia vaselor,
musculaturii uterine, a intestinului şi bronhoconstricţie.
6. Alte oligopeptide cu activitate biologică sunt encefalinele şi hormonii neurohipofizari.
7. Un alt exemplu de polipeptide naturale este reprezentat de vasopresină şi oxitocină, care sunt
peptide ciclice alcătuite numai din aminoacizi.
Vasopresina are efect antidiuretic, iar oxitocina acţionează asupra musculaturii netede a uterului,
producând contracţia uterului.
Oxitocina stimulează şi contracţia musculaturii din jurul alveolelor mamare, determinând astfel
eliminarea laptelui din canalele glandei mamare, având acţiune lactagogă.
Proteinele sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de
aminoacizi; ele sunt componenții de bază ai celulei fiind prezente în celulele tuturor organismelor vii
în proporție de peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în
care secvența acestora este codificată de către o genă. Fiecare proteină are secvența ei unică de
aminoacizi, determinată de secvența nucleotidică a genei.
Proteinele se găsesc în toate compartimentele celulare, fiind substanţe fundamentale din toate
punctele de vedere pentru structura şi funcţia celulei. Prin hidroliza proteinelor se obţin compuşi cu
greutate moleculara mica, aminoacizi.
Tipuri de proteine
În funcție de compoziția lor chimică ele pot fi clasificate în:
• • Holoproteine cu următoarele clase de proteine : o Proteine globulare (sferoproteine) sunt de
regulă substanțe solubile în apă sau în soluții saline: protaminele, histonele, prolaminele, gluteinele,
globulinele, albuminele.
• o Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului animal, cu rol de susținere,
protecție și rezistență mecanică: colagenul, cheratina și elastina.
•
• • Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite din o parte proteică și o parte
prostetică; în funcție de această grupare se pot clasifica astfel: o Glicoproteine
• o Lipoproteine
• o Nucleoproteine
•

Funcții
În organism proteinele îndeplinesc funcţii multiple (plastică, energetică, catalitică etc.) care le
diferenţiază de lipide sau glucide.
În alcătuirea moleculelor proteice, aminoacizii se unesc prin legături amidice numite legături
peptidice, care se realizează prin eliminarea unei molecule de apă între gruparea carboxil a unui
aminoacid şi gruparea amino a aminoacidului următor.
Roluri
Aproape 75 % din substanţele solide ale organismului sunt proteine. Proteinele sunt molecule mari
care sunt alcătuite din lanţuri lungi de aminoacizi. Dintre aminoacizi, 20 sunt prezenţi în organism în
cantităţi semnificative. Ţesuturile necesită aceşti 20 de aminoacizi pentru a sintetiza proteine şi alţi
compuşi cu azot. Dintre aceşti aminoacizi, nouă sunt esenţiali (nu pot fi sintetizaţi în organism):
histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul, valina. Proteinele
sunt componente esenţiale ale materiei vii. Din punct de vedre structural proteinele sunt
macromolecule de natură proteică formate prin legarea unui număr foarte mare de molecule mici
numite aminoacizi.
Din formula generală a unui aminoacid, se observă că el conţine azot, ceea ce face ca proteinele să
fie indispensabile, deoarece organismul uman are o nevoie continuă şi imperioasă de azot; proteinele
constituie singura sursă de azot a organismului.
În organismul uman proteinele îndeplinesc următoarele roluri:
• • rol plastic structural, proteinele intrând în componenţa tuturor celulelor şi ţesuturilor;
• • participă la diviziunea celulară, având rol în formarea de noi ţesuturi şi regenerarea
celoruzate;
• • sub formă de enzime catalizează toate procesele vitale ale organismului făcând posibilă
desfăşurarea lor la temperatură ambiantă şi presiune normală;
• • participă la recepţionarea, prelucrarea şi stocarea informaţiei;
• • intervin în procesul de apărare împotriva microorganismelor şi toxinelor participând la
formarea anticorpilor;
• • participă la reglarea echilibrului acido – bazic;
• • pot avea un rol energetic atunci când resursele de lipide şi glucide sunt epuizate.

Prin fosforul pe care-l conţin, protidele stimulează activitatea nervoasă superioară, aspect
important de reţinut pentru alimentaţia sportivilor care practică acele discipline ce solicită în mod
deosebit concentrarea nervoasă (scrimă, şah, jocuri sportive, etc.)