Temă de control

1. O unitate producătoare de chips-uri a consumat în anul de bază 100 tone cartofi. Pentru anul
de plan, ca urmare a perfecţionărilor tehnologice, se estimează o creştere a producţiei cu 20%
şi o reducere a consumurilor de materie primă cu 5%. Aprovizionarea cu cartofi se face de
două ori pe lună. Abaterea absolută de la medie a cererilor lunare de consum a fost de 6 tone.
Coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului este de 1,35. În
momentul elaborării planului de aprovizionare, în depozitele unităţii existau 24 tone cartofi,
urmând ca, până la sfârşitul anului, să mai intre 40 tone şi să se consume 50 tone. La începutul
anului de plan, cu ocazia inventarierii, se constată un stoc real de materie primă de 16 tone.
Să se determine necesarul de aprovizionat înainte şi după inventariere.

REZOLVARE:

Se determină necesarul planificat, utilizând metoda coeficienţilor dinamici:

Npl = C * K1 * K2

Npl =100 * 0,95 * 1,2 = 114 tone

Se determină stocul la sfârşitul perioadei de gestiune, astfel:

Ssf = Scr + Sg
Scr = Cmz * I = 114 / 360 * 15 = 4,75 tone
Sg = K * MAD

Sg = 16 * 1,35 = 21,6 tone

Ssf = Scr + Sg = 4,75+ 21,6 = 26,35 tone

Se calculează stocul preliminat pentru începutul perioadei de gestiune cu ajutorul

relaţiei:
Spî = Se + I – C în care:
Se - stocul existent în depozitul unităţii;
I - intrările de materiale în perioada curentă;
C – consumurile de materiale în perioada curentă;

Spî = 24+40-50=64-50=14 tone

Necesarul de aprovizionat de determină utilizând relaţia:

 Na = Npl + Ssf – Spî – Ai

Na = 114+26,35-14 = 126,35 tone

La începutul perioadei de gestiune se compară stocul real stabilit prin inventar cu cel
preliminat de la începutul perioadei de gestiune rezultând diferenţa (∆S):
∆S = Sr -Spî în care:
∆S – diferenţa între stocul fizic real stabilit prin inventar şi cel preliminat de la începutul
perioadei de gestiune; Sr - stocul fizic real stabilit prin inventar.

∆S = Sr - Spî = 16 – 14 = 2 tone

Cu această diferenţă ∆S se corectează necesarul de aprovizionat, utilizânduse relaţia:

Na1 = Na ±∆S
în care:
Na1 - necesarul de aprovizionat corectat.

Na1 = Na ±∆S= 126,35+2 = 128,35 tone

2. Care este necesarul de consum în următoarele condiţii: programul de fabricaţie prevede

realizarea produselor A – 1500 buc; B - 2000 buc; C – 3000 buc; NCa – 250 kg; NCB – 300 kg.
Pentru produsul C cantitatea consumată în anul precedent a fost de 600 tone, iar pentru anul
de plan se preconizează o creştere a volumului producţiei cu 15 % şi o reducere a consumului
cu 10%.
a) 2838 tone;
b) 1596 tone;
c) 4080 tone;
d) 1575 tone;
e) 1695 tone.

3. Care este necesarul planificat pentru realizarea a trei produse, pe baza următoarelor
date:A – 1000 buc; B – 2500 buc; C – 2000 buc.NCA – 200 kg; NCB – 400 kg şi produsul C
(nou asimilat) asemănător cu produsul A, dar mai greu decât acesta cu 10 %.
a) 820 t;
b) 1620 t;
c) 1640 t;
d) 1340 t;
e) 1280 t.
4. Indicatorii care exprimă sursele de acoperire a necesităţilor de resurse materiale sunt:
a) necesarul total pentru realizarea programelor de producţie;
b) stocul de resurse materiale la sfârşitul perioadei de gestiune;
c) necesarul propriu-zis pentru realizarea programelor de producţie;
d) stocul preliminat de la începutul perioadei de gestiune;
e) alte resurse interne.

5. Stocul de resurse materiale de la sfârşitul perioadei de gestiune asigură:

a) stabilirea limitei maxime de consum de resurse materiale;
b) creşterea gradului de utilizare a capacităţii de producţie;
c) creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă;
d) desfăşurarea normală a procesului de producţie;
e) creşterea gradului de utilizare a resurselor materiale.

6. Stocul preliminat de la începutul perioadei de gestiune asigură:

a) stabilirea necesarului total de resurse materiale;
b) identificarea căilor de reducere a consumurilor de materiale;
c) calculul stocului de la sfârşitul perioadei de gestiune;
d) calculul consumului mediu zilnic;
e) stabilirea necesarului de aprovizionat.

7. Identificarea sortimentului reprezentativ în vederea stabilirii necesităţilor de

resurse materiale (volumul producţiei cunoscut pe grupe) presupune
utilizarea următoarelor elemente:
a) consumurile unitare de timp de prelucrare;
b) consumurile standard de materiale aferente sortimentelor;
c) valoarea producţiei realizată în perioada precedentă;
d) valoarea producţiei planificată pentru perioada de gestiune.
e) valoarea resurselor materiale.

8. Sursele de acoperire a necesităţilor de consum sunt:

a) cererea totală de resurse materiale;
b) comenzile în curs de sosire;
c) alte resurse interne;
d) stocul total de producţie;
e) stocul preliminat de la începutul perioadei de gestiune.

9. În cazul în care stocul preliminat de resurse materiale este mai mare decât
stocul identificat în urma inventarierii la începutul perioadei de gestiune se
va proceda la:
a) corectarea necesarului de aprovizionat în sensul reducerii acestuia;
b) corectarea necesarului de aprovizionat în cazul majorării acestuia;
c) renunţarea la cantitatea de resurse ce depăşeşte necesităţile;
d) valorificarea disponibilului de resurse;
e) emiterea de oferte suplimentare de produse.

10. Ce presupune caracterizarea furnizorilor prin calitatea managementului ?

Aceasta caracterizare se poate face cu ajutorul urmatoarelor:

-capacitatea de a utiliza eficient resursele de care aacestia dispun;
- capacitatea de a intelege si de a rezolva eventuale probleme care pot aparea in
procesul de aprovizionare al clientilor;
- natura si calitatea relatiilor de promovare in raport cu clientii.
Capacitatea de utilizarea a resurselo poate fi analizata prin evolutia preturilor in
conditii de mentinere sau sau marire a a calitatii produselor oferite pietei ,si pri n
potentialul financiar care permite furnizorului extinderea investiilor respectarea
teremenelor scadente etc.
Modul in care intelege si rezolva anumite probleme poate fi interpretat prin:
- acceptarea platilor cu intarziere din partea clientilor,fara penalizari;
- livrarea anticipat a unor cantitati la cerere;
- reprogramarea livrarioo conform cerintelor clientilor;
- preocuparea de agasi si propune solutii noi de colaborrare pentru ambele parti.

Natura relatiilor de promovare se caracaterizeaza prin:

-preocuparea de asigurarea unui climat benefic pentru ambele parti;
-rezolvarea promta a problemelor ce apar;
-corectitudine in indeplinirea obligatiilor ce le revin;
-respectarea pozitiei prezentate de clienti in sustinerea intereselor proprii.

11. Precizați criteriile de evaluare a furnizorilor potențiali ?

 Criteriile de evaluare sunt urmatoarele:
-foarte importante:calitatea,pretul;
-de importanta mare: timpul de satisfacere a comenzilor, potentialul de
livrare,pozitia finaciara;
-importanta medie:flexibilitatea,adaptabilitatea,reputatia;
-importanta scazuta:posibiliatea unor acorduri de reciprocitate.

12. Care este componența echipei de negociere în cumpărări ?

Echipa de negociere este constituita din :
-directorul de specialitatea pe domenii(vanzare sau aprovizionare);
-seful compartimentului de aprovizionari sau vanzari;
-responabilul de produs;
-jurist;
-specialist probleme financiare;
-tehnolog,sef de productie.