Plumbul este elementul chimic cu numărul 82 în tabelul periodic al elementelor.

Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Datorită densității ridicate,
plumbul și-a găsit utilizarea la protecția contra radiației ionizante. De asemenea, plumbul este folosit la
fabricarea de greutăți cu volum mic dar cu mase mari. Acest metal este toxic pentru organismul uman,
intoxicația numindu-se saturnism. Oxizii de plumb (miniu, litargă) se utilizează la fabricarea vopselelor
protectoare și a chiturilor de miniu și de litargă. De asemenea, plăcuțele de plumb se utilizează la
fabricarea acumulatorilor pentru autoturisme. În trecut, plumbul era folosit la tuburi pentru alimentarea
cu apă potabilă, lucru grav, din cauza toxicității sale ridicate. Sărurile de plumb nu se prea utilizează,
acetatul utilizându-se în laboratoarele de microbiologie la fabricarea unor medii de cultură (geloză cu
plumb). Datorită punctului de fuziune scăzut, plumbul se utilizează la băi cu metale topite în laborator și
la fabricarea aliajelor de lipit în electrotehnică (aliaje staniu-plumb). Acesta colorează flacăra în albastru-
verzui.

Plumbul metalic obținut din cuptoare, proaspăt tăiat, are o culoare albăstruie, dar se pătează imediat
cum este expus la aer, căpătând o culoare griulie, mată. Când este topit capătă un luciu strălucitor,
cromargintiu.

Cuprins

1 Plumbul în natură

1.1 Obținerea plumbului din minereu

2 Folosirea plumbului de-a lungul istoriei

2.1 Folosirea plumbului în perioada Vechiului Testament

2.2 Folosirea plumbului în Imperiul Roman

2.3 Folosirea plumbului de după căderea Imperiului Roman de Apus până în secolul XX

2.4 Folosirea plumbului pentru obținerea de vopseluri

3 Folosirea plumbului în zilele noastre

3.1 Întrebuințări ale plumbului în vremurile noastre

3.2 Producția și consumul de plumb la nivel mondial

4 Efectele plumbului asupra sănătății

5 Note

6 Legături externe

Plumbul în natură

Galena, minereu de plumb

Plumbul metalic, pur, apare și el în natură, dar este foarte rar. În schimb, plumbul sub formă de minereuri
apare frecvent, împreună cu alte metale cum ar fi zincul, argintul (cel mai adesea) și cuprul, și este extras
împreună cu aceste metale. Cel mai răspândit mineral în care apare plumbul în natură este galena, sau
sulfura de plumb (PbS), care conține 86% plumb în greutate (raportul atomilor este însă 1:1). Alte
minerale cu plumb sunt ceruzitul, sau carbonatul de plumb (PbCO3) și anglezita, sau sulfatul de plumb
(PbSO4).

Un strop de plumb ultrapur proaspăt solidificat (din plumb topit).

În România printre cele mai importante mine de extragere a minereurilor de plumb au fost minele de
plumb de la Baia Sprie și Cavnic de lângă Baia Mare.

Obținerea plumbului din minereu

Cele mai multe minereuri conțin mai puțin de 10% plumb, dar mineruri cu numai 3% plumb pot fi încă
exploatate din punct de vedere economic. Minereul este zdrobit și concentrat prin tehnica de separare
cu ajutorul apei, o tehnică veche de separare. Astfel se separă mineralele metalice de restul materiilor ce
intră în minereu (ganga), cum ar fi cuarțul, care reprezintă roca în care se găsesc cristalele.

Cristalele de galenă (sulfură de plumb) sunt ulterior prăjite, proces în care sulfura de plumb se
transformă în oxid de plumb, rezultând și sulfați și silicați de plumb, precum și alte metale din minereu.
Oxidul de plumb este apoi redus la plumb metalic în furnale care folosesc cocsul.

În acest proces, plumbul devine un lichid topit, fierbinte. Apar și alte materii care se separă și plutesc în
straturi deasupra plumbului metalic topit: silcați cu 1,5% plumb și arsenuri de fier și cupru. Aceste
deșeuri conțin cupru, zinc, cadmiu, bismut și plumb neredus care pot fi recuperate economic.
Plumbul metalic care rezultă din prăjire și furnale încă conține cantități însemnate din alte metale, cum
ar fi arsenic, stibiu, bismut, zinc, cupru, argint și aur. Topitura este tratată cu aer, abur și sulf care
oxidează metalele acestea cu excepția argintului, aurului și bismutului. Oxizii astfel formați sunt separați
prin adăugarea de hidroxid de sodiu ce îi face să plutească deasupra topiturii și apoi să fie smântâniți.
Aurul, argintul și bismutul sunt îndepărtați prin diverse procese. Plumbul foarte pur poate fi obținut prin
tratarea plumbului obținut pe calea metalurgică clasică mai departe într-un proces de electroliză, care
este însă scumpă.