Metode de rezolvare a problemelor de matematica: metoda figurativa

În săptămânile ce urmează voi prezenta, la nivel de clasa a IV-a, trei metode de

rezolvare a problemelor de matematică: metoda figurativă (grafică), metoda
comparaţiei şi metoda mersului invers.
Atunci când rezolvăm probleme de matematică trebuie să avem în vedere
următoarele: întâi de toate, înţelegerea problemei şi exprimarea în limbaj
matematic a relaţiilor dintre mărimile care apar în textul acesteia.

Mă refer la următoarele formulări, care dețin, de cele mai multe ori, cheia
rezolvării unei probleme:

 Expresia *cu atât mai mult* înseamnă o adunare;

 Expresia *cu atât mai puţin* înseamnă o scădere;
 Expresia *de atâtea ori mai mult* înseamnă o înmulţire;
 Expresia *de atâtea ori mai puţin* înseamnă o împărţire.

Următoarele exprimări sunt folosite destul de des în culegerile matematice. Sunt

însă de evitat, dat fiind faptul că un „număr” nu poate fi „mărit”, cel mult putem
afla un alt număr care este „mai mare cu…” decât numărul ales. Însă ele apar, și e
bine să le cunoașteți.

*măriţi cu 2 numărul X* X+2;

*micşoraţi cu 2 numărul X*, X-2;
*măriţi de 2 ori numărul A*, Ax2;
*micşoraţi de 2 ori numărul A*, A:2.

Atenţie mare așadar la exprimările ce apar în textul problemelor! Dacă întâlniți

asemenea expresii, este util să notați deasupra lor semnul operației matematice pe
care o indică, vor ușura rezolvarea.

De regulă, atunci când avem de rezolvat o problemă, încercăm mai întâi să o

încadrăm într-un anumit tip, pentru care cunoaștem un algoritm de rezolvare.
Voi prezenta acum rezolvarea unei probleme prin metoda figurativă. Esenţial în
rezolvarea problemelor cu această metodă este realizarea unui desen, o figură, care
corespunde enunţului dat.
Problemă: Un număr este cu 3 mai mare decât altul. Să se afle numerele, ştiind că
suma lor este 25.
Rezolvare(I)

Din enunţ ne dăm seama că:

 nu cunoaştem 2 numere;
 unul dintre ele este cu 3 mai mare;
 suma celor 2 numere este 25.

Realizăm următorul desen:

Observăm că, dacă am elimina din suma numerelor 3, adică am lua din numărul
mai mare 3 unităţi, cele două segmente desenate devin egale. Scopul acestei
metode de rezolvare este acela de a obține pe desen un număr de părți egale, care
să ne ajute apoi la identificarea necunoscutelor.

Vom scrie:

25-3=22, unde 22 reprezintă suma celor două numere, dacă al doilea ar fi egal cu
primul.

Câte părți egale am obținut în desen, după ce am eliminat 3?

1+1 = 2 (părți egale)

Dacă suma a două părți egale este 22, putem afla cât reprezintă o parte egală,
împărțind suma la numărul de părți egale identificate.

22: 2=11 (reprezintă o parte egală, în problema noastră aceasta reprezentând

numărul mai mic.

Am aflat în acest mod numărul mai mic, celălalt poate fi aflat în două moduri. Ori
adunăm unitățile îndepărtate inițial:

11+ 3= 14,

Sau scădem din sumă numărul pe care l-am aflat:

25-11=14.

În concluzie numerele sunt 11 şi 14, ceea ce se verifică uşor (11+14=25). Nu uitaţi,

după ce aţi rezolvat o problemă, verificaţi întotdeauna rezultatul obţinut!

Rezolvare(II)

Se poate realiza şi următorul desen:

Observăm că, dacă am adăuga la numărul mai mic 3 unităţi, suma ar creşte cu 3 şi
numerele devin egale. Obținem așadar două părți egale.
Vom scrie

25+ 3=28, unde 28 este suma numerelor, dacă primul ar fi egal cu al doilea.

Câte părți egale am obținut în desen, după ce am adăugat 3?

1+1 = 2 (părți egale)

Dacă suma a două părți egale este 28, putem afla cât reprezintă o parte egală,
împărțind suma la numărul de părți egale identificate.

apoi

28: 2=14.

Am aflat în acest mod numărul mai mare. Celălalt poate fi aflat tot în două moduri.
Ori eliminăm unitățile îndepărtate inițial:

14-3=11,

Sau scădem din suma inițială numărul pe care l-am aflat:

25-11=14

Deci, numerele sunt 11 şi 14, rezultate obţinute şi prin prima variantă de rezolvare.

În final aş atrage atenţia că nu este de ajuns să ştiu în ce constă metoda figurativă şi

să rezolv o problemă, două… Fiecare problemă aduce un element de noutate şi
trebuie să ne punem în cât mai multe situaţii, adică să rezolvăm cât mai multe,
pentru a nu fi luaţi prin surprindere!

Temă:

1. Un număr este cu 10 mai mare decât altul. Aflaţi cele două numere, dacă suma
lor este 40.

2. Un număr este de 3 ori mai mare decât altul. Aflaţi numerele, dacă suma lor este
40.
Metode de rezolvare a problemelor de matematica: metoda comparatiei
În cele ce urmează voi prezenta rezolvarea unei probleme prin metoda comparaţiei
sau metoda aducerii la acelaşi termen de comparaţie. În aceste probleme apar două
mărimi, care pot fi comparate în acelaşi mod şi sunt caracterizate de câte două
valori.

Metoda constă în a aduce una dintre mărimi la aceeaşi valoare, având apoi de aflat
o singură mărime. Aşezarea datelor problemei trebuie urmărită cu stricteţe. Voi
prezenta rezolvarea unei probleme prin aceasta metodă.

Se dă următoarea problemă:

 4 metri de stofă şi 3 metri de postav costă 1250 de lei, iar 2 metri de stofă şi 6
metri de postav costă 1300 de lei.
Cât costă metrul de stofă şi cât costă metrul de postav?

Datele problemei le aşezăm astfel:

4 m stofă … 3 m postav … 1250 lei  (1)

2 m stofă … 6 m postav …. 1300 lei  (2)

Rezolvarea I

Dacă luăm cantităţi duble, adică înmulţim cu 2 cantităţile celui de al doilea rând
(2), preţul se dublează, şi vom scrie:

4 m stofă … 3 m postav … 1250 lei

4 m stofă ….12 m postav …2600 lei

Cum cantitatea de stofă este aceeaşi, înseamnă că diferenţa de preţ apare datorită
diferenţei cantităţilor de postav, aşadar:
 12m-3m= 9 (m de postav),
care costă
2600 -1250 =1350 (lei)
Un metru de postav va costa
1350 : 9 = 150 (lei)

Vom continua astfel:

 3 metri de postav costă 3×150 = 450 (lei)

atunci

 4 metri de stofă vor costa 1250 – 450 = 800 (lei.)

Un metru de stofă va costa 800 : 4 = 200 (lei)

Răspunsul este:

 1 m stofă costă 200 lei, iar 1 m postav 150 lei.

Rezolvarea II

Dacă vom lua cantităţi duble, adică înmulţim cu 2 cantitătile primului rând (1),
preţul se dublează, vom scrie:

8 m stofă … 6 m postav ….2500 lei

2 m stofă … 6 m postav …1300 lei

 Cum cantitatea de postav este aceeaşi, înseamnă că diferenţa de preţ apare datorită
diferenţei cantităţilor de stofă, deci

 8 – 2 = 6 (m de stofă),
care costă
2500 -1300 = 1200 (lei)
Un metru de stofă va costa
1200 : 6 = 200 (lei)

Vom continua astfel:

 4 metri de stofă costă 4 x 200 = 800 (lei)

atunci

 3 metri de postav costă 1250 -800 = 450 (lei)

Un metru de postav va costa 450 : 3= 150 (lei)

Am obţinut aceleaşi rezultate ca mai sus, răspunsul este:

 1 m stofă costă 200 lei, iar 1 m postav 150 lei.

Observaţie: Întâmplarea a făcut ca de fiecare dată să dublăm cantităţile. Le putem

înmulţi cu 3, cu 4 sau împărți etc.

Vă propun spre rezolvare, în cele două moduri, următoarea problemă:

7 metri de postav şi 5 metri de stofă costă 2050 lei, iar 3 metri de postav şi 4 metri
de stofă costă 1250 lei.
Să se afle cât costă metrul de stofă şi metrul de postav.

Spor la lucru!

Metode de rezolvare a problemelor de matematica: metoda falsei ipoteze

Problemele care se pot rezolva prin această metodă sunt de două tipuri. Cele de
tipul unu necesită o singură ipoteză, iar cele tipul al doilea, două sau mai multe
ipoteze succesive.

Metoda se numeşte a falsei ipoteze, deoarece se consideră că ipoteza nu

corespunde cu adevărul.

Pentru exemplificare voi rezolva următoarea problemă:

Într-un bloc sunt apartamente cu două camere şi cu trei camere, în total 20 de
apartamente şi 45 de camere. Câte apartamente au două camere şi câte au trei
camere?

Rezolvarea I. Presupunem că în bloc sunt numai apartamente cu două camere şi

atunci vor fi

20 x 2 camere = 40 camere.

Diferenţa de camere,

45-40= 5 camere

apare din faptul că sunt şi apartamente cu trei camere. Cele 5 camere le vom
împarţi, adăugând câte una, 5:1= 5, la 5 apartamente, pentru că unele au 3 camere.
Înseamnă că sunt 5 apartamente cu trei camere, iar cu două camere vor fi

20-5=15 apartamente.

Rezolvarea II. Presupunem că în bloc sunt numai apartamente cu trei camere şi

atunci vor fi

20x 3 camere= 60 camere.

Diferenţa de camere,

60-45= 15 camere

apare din faptul că sunt şi apartamente cu două camere.Vom lua câte o cameră de
la 15:1=15 apartamente.Vor fi 15 apartamente cu două camere, iar cu trei camere
vor fi

20-15= 5 apartamente.

Rezolvaţi asemănător problemele:

1) Într-un bloc sunt apartamente cu 4 camere si cu 2 camere, în total 24
apartamente şi 68 de camere.Câte apartamente sunt de fiecare tip?
2) Într-o curte sunt găini şi iepuri, în total 33 de capete şi 106 picioare. Câte găini
şi câţi iepuri sunt în curte?

Postează răspunsurile tale la acest articol şi vei afla dacă ai rezolvat corect.

Spor la lucru!

Metode de rezolvare a problemelor: metoda mersului invers

Aflarea numărului necunoscut prin metoda mersului invers, atunci când avem de-a
face cu un exercițiu aritmetic, a fost deja subiectul unui articol anterior. Azi am
primit, prin intermediul unui mesaj, o întrebare legată de rezolvarea unei probleme:

Un biciclist parcurge un traseu în patru etape. În prima etapă parcurge o

doime și încă 4km, apoi în a doua etapă 1/2 și 4 km din rest, în a treia etapă
jumătate din rest plus 4 km, iar în ultima etapa 4 km.
Care este lungimea traseului ?

Problema se rezolvă prin metoda grafică, dar raționamentul este tot cel al mersului
invers.

Presupunem, așadar, că segmentul de mai jos reprezintă traseul integral. Știm că în

prima etapă parcurge jumătate din el plus încă 4 km. Marcăm jumătate din traseu,
adăugăm 4 km și am desenat cu albastru ceea ce rămâne înainte de a doua etapă.

(I) reprezintă ceea ce s-a parcurs în prima etapă.

În a II-a etapă parcurge jumătate din ce a rămas (albastru) plus încă 4 km. Am
marcat cu roșu ceea ce rămâne înainte de a III-a etapă.

(II) reprezintă ceea ce s-a parcurs în a II-a etapă.

În a III-a etapă parcurge jumătate din ce a rămas (roșu) plus încă 4 km. Am marcat
cu verde ceea ce rămâne înainte de a IV-a etapă.
(III) reprezintă ceea ce s-a parcurs în a III-a etapă.

În cea de-a IV-a etapă parcurge tot ceea ce a mai rămas din traseu, adică 4 km.
Înseamnă că segmentul marcat cu verde reprezintă 4 km. Din acest moment
începem raționamentul invers:

4 km (verde) împreună cu ceilalți 4 km parcurși în etapa a III-a reprezintă jumătate

din cât mai avea de parcurs la începutul etapei a III-a. Așadar segmentul roșu (ceea
ce rămâne înainte de a III-a etapă) reprezintă:

(4 + 4) x 2 = 16 (km)

Dar segmentul roșu, împreună cu cel de 4 km, reprezintă jumătate din ceea ce a
rămas de parcurs înainte de a doua etapă. Așadar înainte de a II-a etapă (segmentul
albastru) mai avea de parcurs:

(16 + 4) x 2 = 40 (km)

Segmentul albastru, împreună cu cel de 4 km, reprezintă jumătate din traseul

inițial. Așadar la început avea de parcurs:

(40 + 4) x 2 = 88 (km)

Raționamentul este puțin mai greu, dar nu imposibil. Vă recomand să realizați

mereu desenul aliniat ca mai sus, pe partea dreaptă, astfel încât să aveți mereu
corespondența între ceea ce rămâne de parcurs și traseul inițial. Dacă le aliniați la
stânga, nu veți mai putea parcurge „invers” rezolvarea, care va deveni și foarte
dificilă. Dacă copilului îi este mai ușor, poate marca și jumătatea traseelor colorate.
Iarăși, recomand utilizarea culorilor, în contrast cu negrul – traseul parcurs, pentru
a vedea mai bine ceea ce „rămâne de parcurs”.

Succes!

Metode de rezolvare a problemelor: probleme de urmărire

Un tip de probleme care devin din ce în ce mai rare la ciclul primar sunt
„problemele de viteză”, sau mai cunoscute ca probleme de mișcare. Înțeleg că sunt
evitate, deoarece implică mărimi și noțiuni de fizică pe care copiii nu le au, dar pe
care le pot totuși înțelege la această vârstă, pentru că s-au lovit constant de ele. Să
luăm de exemplu noțiunea de „viteză”. O aude peste tot la tv, mai ales când
accidentele țin în viață edițiile de știri. „Neadaptarea vitezei”, „viteză excesivă”,
„depășirea limitei de viteză”. Primul lucru pe care îl reține este că viteza se
măsoară în kilometri la oră.

Când am început să-i explic Irisucăi primele probleme de mișcare, i-am dat
formula v=d:t. La un moment dat îmi spune că a memora așa, formule, e
complicat, dar se gândește la kilometri la oră, că măsurăm distanța în kilometri, și
ora este unitate pentru timp, și așa ține minte mai ușor. Așadar, are nevoie de
asociere cu noțiuni pe care ea deja le-a înțeles/asimilat.
Problemele de mișcare trebuie însă pregătite cu un exercițiu de imaginație. Dacă
nu-și va imagina problema, nu va putea să o rezolve, lectura textului fiind inutilă.
Problemele de mișcare se împart în două mari categorii: prima – mobilele se
deplasează în același sens (probleme de urmărire) și mobilele se deplasează în
sens contrar (probleme de întâlnire). Se presupune din start că mobilele se
deplasează în linie dreaptă, cu viteză constantă, și avem mișcare rectilinie și
uniformă, altfel nu putem discuta de formula de mai sus, și nici rezolva
problemele.

Acest articol este dedicat problemelor de urmărire.

Pentru a înțelege problemele, copilul trebuie să se gândească întâi, logic, dacă
problema este posibilă, cu exemple.

Orașele A și B se află pe aceeași șosea, la o distanță de 18 km unul de celălalt.

Din orașul A pleacă spre orașul B la ora 12 un pieton. Din orașul B pleacă, în
același sens, și la aceeași oră, un biciclist. La ce distanță de orașul A se întâlnesc
cei doi, dacă pietonul se deplasează cu 3km/h, iar biciclistul cu 12km/h?

Dacă sărim la calcule, deja am pierdut problema din mână. Primul exercițiu care
trebuie făcut este cel logic. Dacă biciclistul pleacă din orașul B, se apropie sau se
depărtează de pieton? Are vreo șansă un om care merge pe jos să îl ajungă pe
biciclist, care se deplasează mai repede decât el? Așadar, problema nu poate fi
rezolvată (și cum materialele pentru elevi sunt pline de greșeli, exercițiul logic este
obligatoriu).

Orașele A și B se află pe aceeași șosea, la o distanță de 18 km unul de celălalt.

Din orașul A pleacă spre orașul B la ora 12 un pieton. Din orașul B pleacă, în
același sens, și la aceeași oră, un alt pieton. La ce distanță de orașul A se
întâlnesc cei doi, dacă pietonul din A se deplasează cu 3km/h, iar pietonul din
B cu 3km/h?

Folosind raționamentul de mai sus, stabilim că cei doi nu se vor întâlni niciodată,
pentru că se deplasează cu aceeași viteză. Așadar – nici aici nu putem da un
răspuns la întrebarea din problemă.
Orașele A și B se află pe aceeași șosea, la o distanță de 3km unul de celălalt. Din
orașul A pleacă spre orașul B la ora 12 un biciclist . Din orașul B pleacă, în
același sens, și la aceeași oră, un pieton. La ce distanță de orașul A se întâlnesc
cei doi, dacă pietonul se deplasează cu 3km/h, iar biciclistul cu 12km/h?

De data aceasta, stabilim că oricât de încet merge pietonul, biciclistul merge mai
repede decât el, așadar la un moment dat îl va ajunge. Rămâne să aflăm când.

Am dat exemplele cu pieton și biciclist pentru a fi evident că unul se deplasează

mai repede. Problemele pot avea diverse mobile, atenția trebuie să se oprească
asupra vitezei cu care se deplasează acestea. Un alt aspect asupra căruia copilul
trebuie să fie atent este ca unitățile de măsură să fie identice. În general acest tip de
provocare este pentru clasele gimnaziale, dar nu se știe niciodată când viteza se
exprimă în metri/secundă și este nevoie de transformări.

Revenind la ultima problemă, întâi trebuie să aflăm ce se întâmplă într-o oră.

12 – 3 = 9 ,
așadar, într-o oră, distanța dintre biciclist și pieton se micșorează cu 9 km, sau
biciclistul este cu 9 km mai aproape de pieton.

Dinstanța dintre ei este de 18 km, și se micșorează cu 9 km în fiecare oră.

18 : 9 = 2 
Două ore este timpul necesar pentru ca biciclistul să recupereze distanța dintre ei.
În fiecare oră el recuperează 9km, așadar are nevoie de două ore pentru a recupera
întreaga distanță.

Problema ne întreabă însă la ce distanță de A se vor întâlni cei doi. Putem afla
răspunsul în două moduri:
I) Calculăm ce distanță parcurge pietonul în două ore –  3 x 2 = 6 (km) , și o
adunăm cu distanța dintre cele două localități – 6 + 18 = 24 (km) . Așadar, se
întâlnesc la 24 km distanță pe șosea de localitatea A.
II) Calculăm ce distanță parcurge în două ore biciclistul, care pleacă din A – 2 x 12
= 24 (km), și aflăm direct răspunsul final.

Este recomandabil să încurajați copilul să descopere ambele moduri de rezolvare,

se poate verifica, și în același timp dobândește flexibilitate în gândire, toleranță
față de opiniile celorlalți. Pot avea dreptate doi oameni, chiar dacă nu au mers pe
același drum.

Problemele de urmărire pot avea și alte variante: cele două mobile pleacă din
același punct, dar la ore diferite, și atunci trebuie să aflăm unde, la ce distanță de
punctul de plecare se află primul mobil, atunci când pornește al doilea. Modelul de
mai sus este forma la care se reduce orice problemă de urmărire pentru a fi
rezolvată, iar algoritmul este următorul:

 se stabilește dacă „urmăritorul” îl poate ajunge pe urmărit.

 se află cu cât se micșorează distanța dintre cei doi în unitatea de timp
 se calculează în câte unități de timp poate fi recuperată distanța dintre cei doi
în momentul în care se pun în mișcare.

Dincolo de acestea, mare atenție ce anume cere problema: să se afle distanța față
de punctul de plecare, ori față de un punct intermediar de pe traseu care trebuie
calculat.

Dacă v-ați lovit de probleme de mișcare ce v-au dat bătăi de cap, adaugați-le mai
jos, împreună cu raționamentul/încercările de rezolvare eșuate, și vom încerca să le
rezolvăm împreună. Menționez că nu este un articol ce-și propune să rezolve
temele elevilor. Matematica este 1% inspirație și 99% transpirație. Cu inspirația am
dat o mână de ajutor mai sus.

 
Metode de rezolvare a problemelor: probleme de întâlnire
Al doilea tip întâlnit al problemelor de mișcare este cel care presupune că mobilele se deplasează în
sens contrar, pe aceeași direcție, și, indiferent care este viteza acestora, ele se vor întâlni. Am
discutat deja aici despre problemele de urmărire, ar fi de preferat ca, dacă nu ați parcurs articolul, să
îl parcurgeți acum, înainte de a trece mai departe.

Se dă următoarea problemă:

Distanța dintre localitățile A și B, aflate pe aceeași șosea, este de 63 km. Din A pleacă, la ora 12:00, către B,
un biciclist, cu viteza de 12km/h. Din B pleacă spre A, la aceeași oră, un alt biciclist, cu viteza de 9km/h. După
cât timp, și la ce distanță de localitatea A se întâlnesc cei doi bicicliști?

Raționamentul este aproape identic cu cel al problemelor de urmărire. Chiar dacă în acest caz nu
trebuie să mai verificăm condiția de existență a problemei (urmăritul să aibă o viteză mai mică decât
urmăritorul), putem stabili, analizând vitezele de deplasare ale celor două mobile unde se va afla,
orientativ, punctul de întâlnire? Mai aproape de A sau mai aproape de B? Dacă mobilele s-ar
deplasa amândouă cu aceeași viteză, atunci se vor întâlni la jumătatea drumului. Dar în cazul
nostru, viteza celui care pleacă din A este mai mare decât a celui care pleacă din B. Așadar, în
același interval de timp – timpul se scurge la fel pentru amândoi – , biciclistul din A va parcurge o
distanță mai mare decât cel din B, ceea ce înseamnă că punctul de întâlnire este mai aproape de B
decât de A. Este util să reținem această ipoteză, pentru a verifica la final răspunsul.

Primul pas în rezolvare este de a afla ce se întâmplă într-o oră(în unitatea de timp): biciclistul A
parcurge 12 km, și biciclistul B parcurge 9 km. Așadar, după o oră, distanța dintre ei nu mai este de
63 km, ci s-a micșorat. Cu cât s-a micșorat? Cu distanța parcursă de cei doi într-o oră:
 12 + 9 = 21 (km) 

De cât timp este nevoie ca distanța dintre cei doi să fie zero (adică să se întâlnească)?

63 : 21 = 3 (ore)

Am aflat așadar după cât timp se întâlnesc, trebuie să mai aflăm și unde se află punctul de întâlnire,
față de A. Avem și aici două variante de rezolvare:

I) Calculăm ce distanță parcurge biciclistul A în trei ore: 12 x 3 = 36 (km), deci cei doi s-au întâlnit la
36 km de localitatea A.
II) Calculăm ce distanță parcurge biciclistul B în trei ore: 9 x 3 = 27 (km), și scădem din distanța totală
dintre cele două localități: 63 – 27 = 36 (km),  și obținem același răspuns.

Este momentul în care verificăm și ipoteza inițială, punctul de întâlnire este într-adevăr mai aproape
de B decât de A.

Și problemele de întâlnire pot avea o mulțime de variante. Mobilele pot merge intervale de timp cu o
viteză, apoi cu o alta, pot staționa un interval de timp, dar cu răbdare, atenție și exercițiu de
imaginație, le putem rezolva, eventual împreună dacă aveți nevoie de ajutor.

Un sfat pentru părinții care doresc să-și ajute copiii la teme: dacă vă simțiți depășiți de probleme, și
nu vă este la îndemână să le explicați pe înțelesul lor, mai bine dați doamnei un mesaj în care să
explicați tema nefăcută, și să rugați să-i acorde un pic de timp copilului. Nu-i explicați folosind
ecuații, operații cu numere întregi („mi-a zis tata că îl trecem dincolo de egal cu minus”!), nu este
încă pregătit pentru mai mult la clasele primare.