 Defecţiuni cauzate de concepţia tehnologică şi de execuţie

Aceste tipuri de defecţiuni apar în special ca urmare a modificărilor structurale

ale materialelor utilizate, din punct de vedere macro sau microstructural, faţă de
cele prescrise de proiectant.

 Defecţiuni cauzate de procesul de uzură

În procesul funcţionării, transmiterea fluxului de forţă pentru anumite regimuri
cinematice ale transmisiei mecanice implică existenţa unei viteze relative între
diferite elemente ale transmisiei şi a unor forţe normale şi tangenţiale. (fig. 1.7.)

Fig. 1.7. Clasificarea

defecţiunilor cauzate
de procesul de uzură

Defecţiunile condiţionate de procesul de uzare pot apărea ca urmare a (fig.1.8):

- proceselor tehnologice

- soluţiilor constructive
 - condiţiilor de calitatea mediului de funcţionare (temperatura, particule abrazive
etc.);

- calităţii întreţinerii.
 Criteriul de siguranţă se aplică în special pentru elementele componente care
echipează transmisii cu implicaţii deosebite pentru securitatea oamenilor.

Fig. 1.8. Forme şi cauze de

deteriorare care conduc la
apariţia particulelor de uzură
Defecţiuni cauzate de şocuri şi vibraţii

Defecţiunile cauzate de şocuri provin din acţiunea sarcinilor, corelată cu

discontinuitatea de viteză.

 Defecţiuni cauzate de mediul ambiant

Ca tipuri de defecţiuni trebui incluse şi acelea provocate de conservarea,
ambalarea şi transportul echipamentelor, componentelor acestora şi a pieselor de
schimb. (fig. 1.9)

Fig. 1.9. Factorii de stres ai

mediului ambiant

Fiabilitatea se defineşte ca fiind aptitudinea unui produs de a îndeplini funcţia

prevăzută - pentru care a fost creat - pe o perioadă de timp dat, în condiţii
specificate de instrucţiuni
Funcţia de fiabilitate reprezintă probabilitatea ca un sistem să funcţioneze fără
defecţiuni în intervalul (0, t), în condiţii determinate, sau probabilitatea ca timpul T
la care apare defectarea să fie mai mare decât t:
R( t )  PT  t (1-1)

Funcţia de densitate sau de frecvenţă f(t), denumită densitatea de probabilitate

a timpului de funcţionare:
 f ( t )  Pt  T  t  dt  (1-2)
dt

Se defineşte funcţia de repartiţie a timpului de funcţionare F(t) ca fiind

probabilitatea de defectare a sistemului în intervalul (0,t):

F( t )  PT  t (1-3)
 În teoria probabilităţilor, suma probabilităţilor evenimentelor contrarii
(funcţionarea fără defecţiuni şi defectarea, de exemplu) este egală cu unitatea,
astfel că, pentru orice t>0,

F( t )  R( t )  1 (1-4)
Din definiţia funcţiei de densitate f(t), pe baza de probabilităţi, rezultă
următoarele relaţii:


R( t ) (1-5)

 f(x)
dx
t

şi
t

(1-6)
F( t ) 
 f ( x ) dx
0

sau densitatea de probabilitate a timpului de funcţionare

:

dF ( t
dR ( t
) 
f(t) )  (1-7)

dt
dt
Graficul din figura 1.10 exemplifică distribuţia teoretică normală a timpului de
funcţionare fără defecţiuni:

Fig. 1.10. Funcţia densitatea de

probabilitate a timpului de funcţionare

F(t) = nonfiabilitate; R(t) =fiabilitate.

Caracteristicile calitative şi cantitative ale duratei de funcţionare până la prima

defectare în cazul sistemelor nereparabile, respectiv ale timpului de funcţionare
fără defecţiuni pentru sistemele reparabile, t", variabilă aleatoare, poartă
denumirea de indicatori de fiabilitate.
 Media timpului de funcţionare, notată cu m, denumită şi media timpului de bună
funcţionare (MTBF), reprezintă valoarea medie a timpului de funcţionare, care în
cazul elementelor nereparabile este chiar media timpului total de funcţionare.
Valoarea (m) a timpului de bună funcţionare se exprimă cu relaţia: [ 14]

m
 t  f ( t) dt

Rezolvând prin părţi integrala de mai sus, se obţine:



m 
 R ( t ) dt