“Lacul”

In opinia mea, opera literara “Lacul”, scrisa de Mihai Eminescu, apartine

genului liric intrucat are toate trasaturile unei opere lirice : autorul isi exprima
sentimentele, ideile si gandurile direct, cu ajutorul eului liric, al imaginilor artistice
si figurilor de stil.
In primul rand, titlul este exprimat prin substantivul comun articulat „lacul”
care arata locul de visare şi de întâlnire al celor doi îndrăgostiţi, iar tema poeziei
este dorinţa intensă a poetului de împlinire a visului de iubire.
In al doilea rand, remarcam prezenta eului liric, prin marci lexico-
gramaticale: pronume („mi-” , „eu ”) şi verbe („ascult”, „astept”, „trec”) la
persoana I, dar si punctele de suspensie (“dar nu vine…”). Eul liric exprimă în mod
direct sentimentele de iubire şi extaz care în final sunt transformate în sentimente
de regret, melancolie şi tristeţe.
In al treilea rand, ideile poetice sunt sustinute de figurile de stil („îngânaţi
de glas de ape”, “lacul […] tresarind”) si de imaginile artistice („lacul codrilor
albastru”, „sub lumina blândei lune”, „unduioasa apa sune”) ce confera textului
expresivitate. De asemenea, modul de expunere predominant este descrierea, iar
elementele de prozodie sunt: strofa catren, rima incrucisata, ritmul trohaic si
masura de 8 silabe.
In concluzie, putem spune ca poezia “Lacul” este o opera lirica in care eul
liric isi doreste ca visul sau de iubire sa se implineasca.