•Leziunile dentare

• Clasificarea leziunilor dentare

• Din punctul de vedere al aspectului clinic: cavitare, necavitare;
• Din punctul de vedere al tipului lezional :primare,secundare(cu sediul : marginile aproximale,
vestibulare şi linguale ale unei obturaţii aproximale, în zona punctului de contact;-şanturi şi fosete
care nu au fost înglobate în cavitate;suprafeţele de lângă zonele fracturate)
• Din punctul de vedere al evoluţiei clinic: cu evolutia rapid progresiva, cu ev lent progresiva,
stationare,vindicate
• După ţesutul afectat: smalt,dentina,cement
• Iatrogenic: Cariile reziduale (recidiva de carie)
• După numărul de feţe afectate: Leziuni carioase simple
Leziuni carioase compuse. (Afectează două suprafeţe ale dintelui)
  Leziuni carioase complexe.
• După tipul de cavitate ce necesită a fi preparată (Black): cls 1,2,3,4,6
Clasificarea coincide cu etiologia lor. Această patologie implică o serie de factori etiologici, şi anume:
• caria simplă dentară;
• uzura suprafeţelor corono-radiculare expuse în mediul bucal (cu sau fară participare funcţională-uzura,
eroziune, atritie, abraziune, abfractie);
• traumatismele dentare (în corelaţie cu eventuala componentă parodontală şi/sau alveolară a acestora);
• leziunile distrofice (distrofii dentare - legate de tulburări de dezvoltare ale componentelor respective).
Alături de acestea este inclusă: refacerea restaurărilor coronare morfofuncţionale deficitare preexistente
(aceasta poate fi realizată prin recondiţionare, reparare sau înlocuire); necesitatea iniţială a restaurării
respective poate fi datorată oricăreia dintre cauzele expuse mai sus.

• Uzura dentara(modif a morf cor+rad)

• pierdere de subst dura dentara la nivelul suprafetelor expuse in mediul bucal (cu sau fara participare
functionala) datorata unor cauze in afara proceselor carioase ori leziunilor traumatice.
• este privita ca o consecinta fireasca a evolutiei fiziologice in timp a structurilor dure dentare cu
proprietati si caract normale,dar poate fi provocata si de o serie de cauze patologice.
• in acest sens sunt identificate si descrise mai multe aspecte clinice:
eroziune,atritie,abraziune.Delimitarea si diferentierea lor este relativa in mai multe cazuri ,iar
coexistenta aspectelor respective este frecventa.

• Eroziunea dentara
• este produsa prin pierderea de subst dura dentara de pe suprafetele expuse ,in urma unor procese
chimica care nu implica prezenta si actiunea microorganismelor din flora orala grupate la nivelul
placii microbiene dentare.Factorul cauzal al proceselor in cauza este un acid,a carui provenienta poate
fi de natura exogena sau endogena.
• Pot fi descrise mai multe tipuri de eroziune dentara:
• Eroziunea prin regurgitatie
• afecteaza mai ales fetele palatinale ale d sup ,mai marcat la cei Fr precum si fetele ocluzala si V
ale lateralilor inferiori datorita acidului clorhidric de proveninta gastrica(prin regurgitatie,reflux
gastric cronic,vomiscente cr repetate)aceste manifestari apar frecvent in:
• afect dig(hernie hiatala,ulcer peptic,indigestii cr)
• afect neuro-psihice(anorexia ,bulimia nervoasa)
• alcoolism cr
• tulburari associate sarcinii
• regurgitatii voluntare
• Eroziunea prin dieta(aport alimentar)
• se constata predominant la nivelul fetelor V ale Fr sup,precum si la marginile incizala Fr ,atat sup
cat si inf ,in urma ingestiei repetate,prelungite,in exces,de alimente si/sau bauturi cu pH marcat
acid.Pot fi incriminati:
• acidul citric(fructe si sucuri de fructe)
• acidul acetic(muraturi,salate,sosuri)
 • acidul carbonic(bauturi carbogazoase)
Ocazional poate fi implicate medicatia acida cu administrare orala.

• Eroziunea prin activitati profesionale

• apare cu precadere la nivelul fetelor V ale FR sup (mult mai rar si la cei inf) dupa expunere
repetata si /sau prelungita in mediu poluat cu acizi, sub forma de vapori sau de picaturi fine in
suspensie.
• In conditii normale eficiente de prevenirea a poluarii si/sau de protective a activitatii respectiv,
acest aspect ar fi teoretic absent, ori cu o incidenta minora.
• Din pacate, realitatea practica demonstreaza frevent contrariul.
• Independent de provenienta factorului etiologic sau de localizarea topografica, aspectul clinic al
eroziunilor este similar: zone de pierdere de subst ,extinse mai mult in suprafata decat in
profunzimea, netede, lucioase, fara muchii sau margini nete la nivelul smaltului, cu forma
adancita, concava.
• Daca procesul cont ajungand la denudarea si expunerea dentinei, evolutia sa devine mai rapida si
excavarea suprafetelor dentare afectate este mult mai ampla.
• Indiferent de natura exo sau endogena a factorului cazual ori de tipul de eroziune descris,
scaderea fluxului salivar si/sau a capacitatiii sistemelor-tampon din lichidul bucal conduce la
accentuarea eroziunii in cauza.
• Orice eroziune in curs de desfasurare va fi intens accentuata, daca se va practica periajul dentar in
tp ce acidul incriminat este inca prezent in mediul oral. In aceste conditii matricea org a a struct
lipsita de componenta mineral este mult mai usor indepartata astfel incat dispare suportul ptr o
eventuala viitoare remineralizare.
• Aceste situatii pot fi controlate, fie prin devansarea periajului (realizat inaintea ingestiei de
alimente si/sau bauturi acide in cazul eroziunii prin dieta) fie prin decalarea acestuia cu un
interval de timp dupa ctc cu acidul in cauza. In plus clatirea energica si abundenta a cavit orale
cu apa sau eventual cu o solutie fluorurata, efectauta imediat dupa ctc acid, este benefica in
oricare dintre aceste situatia.

• Atritia dentara
Majoritatea opiniilor actuale considera ca aceasta notiune include uzura mec a asupraf implicate in ctc
d-d directe,fara interpoziti alimentara in masticatie sau fara interventia altor factori extrinseci.
Se afirma ca la acest proces au o participare determinant fragmentele microscopice de smalt detasate
prin fracturare din capetele ext ale prismelor si intercalate intre suprafetele dentare in ctc,unde vor
actiona ca o pulbere abraziva asupra substratului respectiv ,iar rezultatul produs va fi contionat de
intensitatea fortelor exercitate la acest nivel,de calitatea structurilor dure dentare si de durata actiunii in
cauza,imagini microscopice considerate caracteristice ptr prezenta fragm de smalt mentionate si ptr
efectul lor consecutive au fost aaduse in sprijinul acestor afirmatii.
Sunt descrise 2 categ de localizari topografice ptr atritie:
• Atritia ocluzala si/sau incizala:
• intereseaza supraf ocl ale dintilor lat respectiv marg I ale Fr ,pot fi incluse si fetele
palatinale,in cazul Fr sup,corelat cu tipul de ocluzie existent.
• Aspectul caracteristic este dat de aparitia si extinderea unor zone(fatete)cu supraf aplatizata
sau usor adancita ,circumcrise de marini bine definite.
• Microscopic pe suprafata respectiva se obs cel mai adesea o serie de striatii orientate in
aceeasi directie (practic sunt aproape paralele)c are nu depasesc conturul amintit.Aceste zone
corespund cu exactitate unora similar situate pe fetele de ct d-d interarcadice ale dintilor
antagonisti, inclusive cu prezenta si orientarea asemanatoare a striatiilor mentionate
• Dispunerea acestor fatete este legata de relatia ocluzala intermaxilara ,de aria miscarilor
mandibulare si de tiparul masticator al persoanei in cauza
• Atritia interproximala
• Se produce la niv ariilor de ctc de pe fetele prox ale dintilor adiacent,situati pe aceeasi
arcada ,datorita frictiunii consecutive deplasarilor dentare cauzate de fortele ocluzala
exercitate asupra acestora.
 • Observatii numeroase asupra unor dinti cu parodontiul marginal de sustinere indemn de orice
leziune au acreditat ideea ca aceste miscari ale dintilor respectivi sunt predominant
axiale(verticale) iar nu V-O (transversale) asa cum se considera initial.
Majoritatea autorilor contemporani sunt de parere ca atritia ese o manifestare cu precadere fiziologica. Ea
devine accentuata, exagerata si capata aspecte patologice in cazul unor parafunctii cum ar fi bruxismul, de
asemenea procesul de evolutia poate fi accelerat semnificativ prin coexistenta unor factori etiologici ai
eroziunii dentare.

• Abraziunea si abfractia dentara

Abraziuea = uzura mec a subst d d rezultata prin fractiunea oricarui material sau corp exogen
(strain) exercitate asupra suprafetelor dintilor implicate in miscarile de incizie, triturare, apucarea
(prindere) ori tinere,la acestea trebuie adaugate si manoperele de igienizare orala prin periaj dentra.
In acest sens, materialul sau corp exogen (strain structurilor dure dentrae) poate fi considerat
bolul masticator, cu abrazivitatea naturala variabila a produselor alimentare respective (inclusiv nisip,
pilitura sau orice alte componente minerale ori metalice cu microgranulatie, prezente eventual accidental)
precum si orice obiect solid prin intermediul caruia se transmit fortele la nivelul suprafetelor dentare,
In consecinta, abraziunea se produce datorita masticatiei, datorita obiceiurilor profesionale ori
personale (inclusive ticuri)sau datorita periajului dentar.
Actiunea abraziva masticatorie nu este, in principiu, selectiva topografic, bolul alimentar
conducand la uzura atat marginile incizale ori varfurile si pantele uspidiene cat si fosetele si santurile
ocluzale, sunt implicate intr-o masura mai redusa , portiunile incizale sau ocluzale ale supraf V si O
coronare.
O zona de abraziune spre deosebire de o fateta de atritie nu prez marg bn definite, nete, deoarece
acest gen de uzura tinde sa rotunjeasca, sa netezeasca vf cuspizilor sau ale marginilor ocluzala sau I iar
suprafata in cauza capata un aspect adancit, excavat, daca se ajunge la denudarea dentinei, acest aspect se
accentueaza foarte marcat intrucat duritatea dentinra este mult inferioara celei a smaltului.
Microscopic, pe o suprafata de abraziune se observanumeroase striatii (santuri), adancituri(fosete)
si proeminente(creste) dispuse neregulat, aleator, f rar aceste striatii pot fi dispuse mai ordonat in raport
cu o moscare predominanta.
Dimensiunile acestor denivelari microscopice sunt variabile, corelate cu gradul de abrazivitate si
cu fortele aplicate. O exceptie de la acsasta imagine gen o constituie utilizarea in mod repetat, frecvent a
doar 2-3 dinti antagonisti ptr apucarea, tinerea sau sectionarea unor obiecte s.a., in activitatea
profesionala, pe divertisment, in obiceiuri (ticuri) etc.
In asemnea cazuri apare o abraziune marcata, pe zone mai clar precizate, la anumiti dinti si/sau
pe anumite suprafete coronare ale acestora,este considerate caracteristica in acest sens ,sore ex ,cea
produsa la fumatorii de piap.
Modificarile dentare produse prin abraziune sunt influentat de o serie de factori si anume:
• tipul de ocluzie
• dieta alimentara
• regimul si ritmul de viata si de activitatea profesionala
• varsta
• tehnicile de igienizare orala(prin periaj dentar)
Daca primele patru aspecte enuntate se refera cu precadere la uzura ocluzala si/sau incizala,
ultimul implicand frecvent si marcat fetele V ale coroanelor dintilor in cauza, mai ales in zona cervicala,
prezentand unele particularitati. Astfel la acest nivel, manifestaruile respective imbraca doua forme
clinice principale:
• leziuni discoidale sau lenticulare(in forma de farfurie)cu aspectul unor excavari caracterizate de
extindere mare in suprafata (dincolo de limitele zonei cervicale respective) implicand fata V intr-o
masura semnificativa) in raport cu profunzimea mai redusa,descriind 8un planseu concave relative
uniform
• leziuni cuneiforme (in forma d V)cu aspectul unor santuri cu orientare mezio-distala ,localizate mult
 ai strict la anivel cervica vestibular,a acoror largime este mai redusa si mai bn delimitate,iar
adancimea mai maircata,realizand o incizura cu fund ascutit relative net.
La ora actuala exista o opinie larg acceptata care poate sa conduca la o explicatie etiologica
verificalabila in mod obiectiv ptr aparitia acestui tip de leziuni.Cei mai multi autori subscriu la idea
existentei mecanismului definit drept abfracturarae sau abfractie.Prin aceasta este incriminata
suprasolicitarea in sens lateral (mai ales V)data de fortele ocluzale in tp miscarilor mandibulare
respective(propusie-lateralitate).
Astfel se produce un grad de flexie a dintelui in cauza,la limita ext a suportului sau osos,in zona
cervicala. Tensiunea int aparuta la acest nivel determina microfracturarea si dislocarea unor fragmente
superficiale ale prismelor de smalt adiacente jonctiunii smalt-cement,initiind lipsa de subst dura dentara
descrisa.Periajul dentra intempestiv ori inoportun poate accentua si accelera fenomenul.Imaginea
leziunilor din aceasta categorie este considerate caracteristica.
Denudarea dentinara consecutiva poate fi responsabila ptr manif dureroase de tip hipersensibilitate
/hiperestezie asociate frecvent in astfel de cazuri.

• Leziunile distrofice
Aceasta categorie de leziunii acopera o arie f extinsa de aspecte clinice,astfel incat opiniile cu
privire la definitia si clasificarea lor sunt si ele numeroase si variate.O idee de baza pare sa fie insa
cvasigeneral acceptata,este vorba despre actiunea unui `factor perturbator`al dezvoltarii normale a
organului dentar,interesand diverse etape ale perioadei formative a acestuia ,avand ca rezultat defecte cel
mai adesea caracteristice ale structurii due dentare implicate
Din aceasta bogata paleta de potiuni bazate pe o multitudine de criterii din din cele mai simple si
mai clare definitii este cea devenita clasica ,formulata de catre Dechaume care numeste leziunii distrofice
toate acele modificari de nr,dimensiune,forma si structura cauzate de tulburari produse in diferite etape
ale formarii si devoltarii dintilor ,aceste modif sunt evidente la niv structurilor dentare in momentul
eruptiei(al aparitiei in cav bucala),fie sub forma de forma cicatriciala,fie sub forma evolutiva. La acestea
au mai fost adaugate si o serie de leziunii care survin ulterior eruptiei,la un oarecare interval de timp,pe
dinti cu aspect normal in momentul aparitiei in cavitatea bucala,aceasta completare a fost propusa de catre
Magitot.
Studiul distrofiilor dentare,datorita caracteristicilor afectiunilor implicate,va face obiectul altor
discipline de specialitate (pedodontie/ortodentie).

• Traumatismele dentare
Survin brusc, de cele mai multe ori accidental, implicand foarte frecvent leziunii asociate pe langa
cele coronar,radiculare sau mixte(corono-radiculare).In consecinta, tabloul clinic mai cuprinde adesea
hemoragia(sangerarea),leziunile prodontiului marginal,plagile partilor moi (exo sau endobucal) si/su
fracturile diverselor portiuni componente ale oaselor maxilare.In asemnea situatia,abordarea si rezolvarea
terapeutica initiala capata un character de urgenta medicala si nu mai ramen doar in cadrul tratamentului
conservator si restaurator odontal9inclusiv endodontic),ce vizeaza refacerea morfofunctionala coronara.
Datorita caracteristilor morfo si mai ales topografice,aceste traumatisme intreseaza cel mai adesea
dinti Fr cu precadere c=pe cei maxilari superiori farta de cei mandibulari,d laterali sunt mai putin expiusi
dar nu imuni,la acest gen de leziunii.
O imagine de ansamblu,utila si necesara ptr orientrea clinica,poate fi oferita de urmatoarea
clasificarea a afectiunilor traumatice dentoparodontale(adaptat si modificata dupa Andreasen J.O.)
• Fisura coronara(la niv smaltului,fara pierdere de subst dura dentara
• Fractura coronare fara exounere(descoperir ea)pulpei dentare sau fara desch camera
pulpare(nepenetrtanta sau necomplicata)
• Fractura coronara cu expunerea (descoperirea) pupei dentare sau cu deschiderea camerei pulpare
(penetranta sau complicate)
-dinte cu pulpa vitala
-dinte cu pulpa necrotica(eventual ,cu gangrena simpla sau complicate netratata)
 -dinte devital,cu tratament endodontic si cu restaurarea coronara preexistente(corecte sau
nu)
Fractura coronara presupune pierderea de substanta dura dentara (lipsa unui fragment coronar,detasat si
eventual recuperate ori absent): linia de fractura poate fi: Orizontala(transversala)/ Oblica/ Vertical.
• Fractura radiculara : orizontala(transversala),oblica,vertical(longitudinala). Fractura radiculara
poate fi asociata ,sau nu ,cu una dintre formele de leziunii coronara traumatica de mai sus.
• Contuzie: Leziunea suportului parodontal marginal,fra mobilitate sau dislocare a dintelui.
• Subluxatie: Leziunea suportului parodontal marginal,cu mobilitate anormala si dislocrae partial
foarte reduseale dintelui(acesta isi mentine pozitie relative normal,axiala corecta,in alveola si in
cadrul arcadei dentare)
• Luxatie cu extruzie: dislocrae partial axiala accentuate a dintelui spre exteriorul alveolei
• Luxatie cu intruzie: dislocrea partial axiala accentuate a dintelui spre int alveoleri?9 se asociaza
cu fractura sacestuai)
• Luxatie lateral: dislocarea partial accentuata a dintelui in afara axuui sau normal,de obicei catre
oral sau cate vestibular,mai rar catre mezial sau distal(se asosciaza cu fractura peretilor alveolari)
• Avulsie traumatica: dislocarea complete si lipsa dintelui din alveola ,cu sau fara fractura alveolara
asociata
Etiologia acestor leziunii este legata determinant,in majoritatea cazurilor,de un traumatism extern prin
loviri sau caderi accidentale produse de joaca ,de activitati sportive sau de munca,accidentele de circulatie
si agresiunile umane sau animale sunt,de asemenea ,frecvente. Mai rar traumatismul poate fi iatrogen
(aplicarea sau utilizarea intempestiva a unui departator chirurgical,a unui deschizator de gura,manopere
necontrolate pe parcursul extractiillor dentare,al intubatiilor orotraheale),ori masticator(fragmente sau
corpuri mici dure cuprinse in bolul alimentar etc.).Mai sunt citate situatiile produse in timpul crizelor
convulsivante(cum ar fi cele epileptic s.a.)survenite in absenta supravegherii adecvata.Nu pot fi ignorate
unele conditii favorizante ptr producerea leziunilro traumatice dentoparodonatale,si anume: anomaliile
dento-maxilare,reducerea rezistentei (subminarea) substantei dure dentare,parodontopatii marginale
cornice.
Mecanismul de producere este cel mai adesea ,direct asupra structurilor implicate ,mai rar ,poate
fi indirect prin intermediul ctc ocluzala cu antagonistii.
Aceste leziunii traumatice imbraca o multitudine de aspecte clinice cu componenta
dentoparodonatala,enumerate in clasificarea expusa ant.Dintre ele ,doar o parte se incadreaza in
principiile si tehnicile reunite in conceptual definit de Otr,celelalte fiind abordate complex,interdisciplinar
prin tratament asociat chirurgical(oral si/sau maxilo-facial) ortodontic,protetic,dentar,s.a.,alaturi de cel
odontal ,iar prioritatea terapeutica (inclusive dpdv al urgentei medicale)nu mai ese,adesea,restaurarea
morfologiei coronare afectate.
In acest sens ,in cele ce urmeaza vor fi luate in discutie doar situatiile clinice ce pot fi inscrise in
interiorul conceptului amintit,si anume:
• fisura coronara apare la niv smaltului fara pierdere de subst,sub forma unei intreruperi a continuitatii
sale,ce se evidentiaza prin transiluminare sau prin utiliz unei subst colorante
• fractura coronara fara expunerea(descoperirea) pulpei dentare sau fara desch camerei pulpare
• denumita si fractura nepenetranta sau necomplicata ,aceasta afectiune poate prezenta aspect variabile,
dependente de extinderea in supraf si profunzimea a lipsei de subst dura dentara.
• pierdere minima de substanta,localizata in smalt
• pierdere de subst interesand smaltului si dentina
• fractura coronara cu expunerea(descoperirea)pulpei dentare sau cu desch camerei pulpare
Denumita si fractura penetranta sau complicate ,se poate prezenta diferentiat in raport cu marimea
desc ,cu starea organului pulpar,s.a.m.d.
-dinte cu pulpa vitala
-dinte cu pulpa necrotica(eventual ,cu gangrena simpla sau complicate netrata)
-dinte devital ,cu tratament endodontic si cu restaurare coronara preexistente(corecte sau nu)
Ultimele 2 situatii : abordarea si rezolvarea lor terapeutica se realiz cu precadere ,prin tehnici de tratament
endodontic si de restaurare coronara a dintilor astfel tratati(inclusive prin mijloace protetice dentare)