c
c

Definiţie: introducerea unui tub de cauciuc (sonda Faucher) sau politen (sonda Einhorn) prin
faringe şi esofag in stomac

Scop: -explorator: recoltarea conţinutului  in vederea efectuării analizei funcţiei

chimice  secretorii (chimismul ) şi pentru evaluarea funcţiei evacuatorii gastrice -
terapeutic evacuarea conţinutului toxic din stomac curăţirea mucoasei gastrice de exudate 
substanţe străine depuse introducerea unor substanţe medicamentoase Pregătiri, materiale: -
de protecţie a personalului sanitar: şorturi, mănuşi - sterile: sonda , 2 seringi de 20 ml,
eprubete sau recipienti pentru recoltare - nesterile: tăviţă renală, pahar cu apă sau ceai,
recipiente de colectare - medicamentele de introdus Pregătirea psihica a pacientului:
explicarea pe scurt a scopului şi realizarea sondajului Efectuarea sondajului: -pacient aşezat
pe scaun cu spătar, cu spatele drept - se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru
colectarea salivei - lubrefierea sondei (cu apă, ceai)



medicul stă în partea dreaptă a pacientului, fixează cu mâna stângă capul bolnavului prinderea
sondei cu mâna dreaptă (cu mănuşi sterile, ca un ³ creion´) pacientul deschide gura, respiră
adânc, se introduce sonda pe peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina
limbii, invitând bolnavul să înghită prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă
foarte atent spre stomac (la 40-50 cm de arcada dentară) verificarea poziţiei sondei prin
aspirarea fixarea sondei aspirarea conţinutului şi prelevarea de probe extragerea blândă a
sondei, după pensarea acesteia greaţă şi vărsături: combătute prin anestezia cu spray de xilină
a faringelui posterior pătrunderea în laringe: apare tuse, congestia feţei, cianoza; se scoate
sonda înfundarea sondei: se introduce ser fiziologic sau aer cu ajutorul seringii sindrom
Mendelssohn: bronhopneumonie de aspiraţie

Variante: a) sondaj nazo- : - se face cu sonde mai subţiri - sonda poate fi lasată pe loc o
perioadă mai lungă - nu se efectuează în caz de patologie ORL (polipi, deviaţie de sept,
hipertrofia cornetelor) b) formă particulară este introducerea sondei Blackmore în scop
hemostatic (varice esofagiene rupte) OBSERVAŢII: - la pacienţii inconştienţi la care se face
  se urmăreşte respiraţia, culoarea feţei, - verificarea poziţiei sondei se face
prin introducerea capătului distal într-un pahar cu apă (apariţia bulelor arată pătrunderea în
căile aeriene).

c
 
 !"#

$%&$'

Scop: explorator: 1. ± extragerea conţinutului  format din conţinutul , bilă
(A,B,C), suc pancreatic şi secreţie proprie 2. evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului
sau căilor biliare 3. terapeutic a. drenarea căilor biliare  introducerea unor medicamante care
au acţiune directă asupra ficatului, a căilor biliare sau tubului digestiv Acestea vor acţiona fie
local, fie se vor resorbi prin pereţii intestinali, ajungind prin vena portă in ficat şi apoi
eliminate prin căile biliare b. alimentaţie artificială: introducerea de lichide hidratante şi
alimente lichide în tubul digestiv al pacienţilor aflaţi în imposibilitatea de a se alimenta c.
aspiraţia continuă: în cazul ocluziilor sau subocluziilor, postoperator, pentru decomprimarea
tubului digestiv Alte utilizări - se verifică totodată permeabilitatea căilor biliare - se pot
localiza procese patologice hepatobiliare prin separarea bilei veziculare de cea hepatică din
conţinutul  - analiza sucului pancreatic urmareşte dozarea enzimelor din conţinutul
lui Pregătiri: ca la   Efectuarea sondajului : - primii paşi ca la
 , pâna sonda ajunge in stomac, apoi: -se aşeaza pacientul in decubit lateral
drept cu trunchiul uşor ridicat şi capul mai jos, coapsele flectate pe bazin - se împinge uşor
sonda spre pilor pâna la marcajul de 60 cm - se continuă introducerea sondei cu răbdare şi
atenţie concomitent cu acţiunea de înghiţire a ei de către pacient (1-2 cm la 3-5 minute) - când
diviziunea 75 cm se află la arcada dentară, oliva sondei a ajuns în duoden (după circa 60- 90
minute de la pătrunderea ei în stomac) -verificarea poziţiei sondei: dacă nu se scurge bila, se
verifică dacă sonda a ajuns în duoden sau dacă s-a încolacit în stomac - se insuflă 60 ml aer
prin sondă şi apoi se aspiră dupa 1 minut; dacă sonda este în duoden, se recuperează mai puţin
de 20 ml - verificarea radiologică a poziţiei sondei

Captarea bilei: - după 60-90 de minute de la pătrunderea sondei în stomac, la capătul liber al
sondei apare bila A, coledociană, de culoare galben-aurie, care se colectează într-o eprubetă -
se introduc 40 ml de soluţie de sulfat de magneziu 33% sterilă, la temperatura camerei, pentru
a favoriza drenarea bilei veziculare - închiderea sondei prin pensare - după 15-20 de minute se
deschide sonda şi se colecteaza 30-40 ml de bilă vâscoasă de culoare închisă-castanie- bila B,
veziculară - după evacuarea bilei B se colectează bila clară care provine direct din ficat-bila
C, hepatică Extragerea sondei se face după insuflarea unei cantităţi mici de aer (sonda trebuie
pensată) Accidente: - sonda ramâne încolăcită în stomac - sindrom de aspiraţie cu
bronhopneumonie - greţuri şi vărsături - imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obsatcol
funcţional (spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic

c("
DEFINIŢIE: manopera prin care se realizează evacuarea vezicii urinare. SCOP: 1)
monitorizarea diurezei 2) prevenirea complicaţiilor la bolnavii cu incontinenţă urinara 3)
evacuarea produselor patologice (cheaguri sangvine, corpi străini) INDICAŢII: - retenţii acute
de urină (postoperator, post-traumatic) - retenţii cronice incomplete de urină (adenom sau
neoplasm prostatic) - după explorarea instrumentală a vezicii urinare şi a căilor urinare
(cistoscopie, ureteroscopie) - după manevre terapeutice (litotriţie extracorporeală) - în
pregatirea preoperatorie: intervenţii chirurgicale în micul bazin, perineu, intervenţii
chirurgicale de durată - la bolnavii comatoşi - la pacienţii la care este importantă
monitorizarea balanţei hidro-electrolitice. Măsurarea diurezei obţinute prin sondaj vezical se
face la intervale diferite de timp: - din oră in oră: la cazurile cu oligurie - la 12 ore: cu
măsurarea osmolaritaţii, glicozuriei, corpi cetonici şi sânge - la 24 de ore: pentru determinarea
clearance-ului creatininei, măsurarea electroliţilor, a fosfaţilor şi a substanţelor toxice (in
intoxicaţii), a amilazelor urinare (pancreatita), etc. MODALITAŢI DE REALIZARE: A)
 vezical transuretral B) puncţie suprapubiana MATERIAL NECESAR PENTRU
c
 TRANSURETRAL 1. Sonde de diferite forme şi dimensiuni; diametrul este
exprimat in unitaţi ³french´ sau ³gauge´ ( 1 mm = 3 Gauge =3 French) 2. Pungi colectoare:
sunt gradate pentru măsurarea diurezei; au sistem de evacuare 3. Seringa cu 5-30 ml ser
fiziologic (pentru umplerea balonaşului) 4. Comprese sterile, mănuşi, pense Pean sterile,
soluţii antiseptice (betadina, cloramina) 5. Lubrefiant (ulei de parafină steril, gel cu xilină
steril, etc). Tipuri de sonde: a) FOLEY: simple ( 2 canale) sau cu canal suplimentar pentru
lavaj vezical prezintă: - un canal pentru evacuarea urinii: se conectează la punga colectoare -
un canal pentru umflarea balonaşului pentru prevenirea ieşirii sondei (cu volume diferite de la
5 la 30 ml)

- +/- canal suplimentar pentru lavaj vezical Proprietăţi: - cele mai folosite - din material mai
moale (latex) - folosite pentru  de lungă durată (cele siliconate)
b) NELATON: nu au balonaş de fixare - sunt mai rigide - folosite pentru  de scurtă
durată sau in cazurile in care nu se reuşeşte cateterizarea cu sonde Foley (ex: adenom de
prostata)

: c) SONDE CU MANDREN - au in componenţă un mandren metalic - pot crea căi false -

folosite mai rar d) SONDE PENTRU SONDAJ SUPRAPUBIAN

TEHNICA SONDAJULUI TRANSURETRAL - alegerea sondei de calibru potrivit cu

dimensiunile uretrei - dezinfecţia glandului sau a vulvei - pregătirea şi lubrefierea sondei în
condiţii de sterilitate - introducerea transuretrală a sondei - umflarea balonaşului - retragerea
parţială a sondei, şi fixarea balonaşului la nivelul colului vezical -conectarea la pungă

INCIDENTE c ACCIDENTE: 1) infecţii urinare joase (cistite) şi ascendente (nefrite,

pielonefrite): se produc mai ales prin nerespectarea regulilor de asepsie; apar după sondajele
prelungite; reprezintă o problemă de tratament ( germeni multirezistenţi) 2) leziuni mecanice (
hemoragii, căi false, leziuni sfincteriene) 3) hemoragia ³ex vacuo´ prin evacuarea bruscă a
unui ³glob´ vezical