Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept
Catedra Drept Penal și Criminologie

TEZĂ

Disciplina: Criminologie
Tema: Criminalitatea ,,gulerelor albe’’

Profesor: ION ION VASILE

magistru în drept,
lector universitar

Studentă: Anastasia Balan

gr.500

Chișinău 2013

1
 CUPRINS:

1. Definiția conceptului criminalitatea ,,Gulerelor albe’’ …………… 3

2. Tipuri de infracțiuni comise de ,,Gulerele albe’’ ……………………8

3. Corelația dintre criminalitatea ,,Gulerelor albe’’ și alte tipuri de

criminalitate ....................................................................................10

4. ,,Gulerele albe’’ în vizorul teoriilor criminologice............................13

5. Referințe bibliografice......................................................................15

2
 Definiția conceptului de criminalitate a ,,gulerelor albe’’

Criminalitatea gurelelor albe („White collar crime”) – denumire dată

totalității infracțiunilor săvîrșite de persoane care ocupă poziții înalte în
lumea de afaceri și în aparatul de stat și care folosesc poziții înalte în lumea
de afaceri și în paparatul de stat și care folosesc poziția și influența lor
politică și economică în scopuri criminale. Se realizează prin ignorarea și
prin interpretarea falsă a legii, făcîndu-se o confuzie voită între limitele
licitului și ale ilicitului, uneori profitîndu-se de ambiguitatea unor legi
adopatate, parcă în mod voit, în interesul acestei categorii favorizate.

Noțiunea de ,,gulere albe,, a fost utilizată pentru prima dată în anul 1939
de către criminologul american Edwin Sutherland, când acesta și-a publicat
articolul ”White-Collar Crime”. În viziunea lui, criminalitatea
gulerelor albe este alcătuită din ansamblul de infracţiuni „comise de persoane
respectabile cu statut social înalt în cursul activităţii lor profesionale”. La
această categorie de infracţiuni E. H. Sutherland clasa încălcarea legislaţiei
antimonopoliste, a legislaţiei cu privire la publicitate, a legislaţiei muncii, a
legislaţiei vizând dreptul de autor, brevete şi embleme comerciale, diferite
fraude financiare, economice, infracţiuni de corupţie, ecologice, escrocherii,
sustrageri etc.
În știința criminologică, însă, termenul rămîne ambiguu și controversat.
Sutherland susținea că Criminalitatea ,,gulerelor albe,, se produce cel mai
frecvent prin prezentarea eronată a situației financiare a întreprinderilor, prin
manipularea bursei și mituirea persoanelor publice în scopul de a asigura
contracte avantajoase, prin mita care se dă pentru realizarea unor tranzacții
comerciale, deturnarea de fonduri financiare și folosirea lor în alte scopuri ce
vizează încălcarea legii, cît și practicarea pe scară largă a falimentului
frauduloase.
Al Capone, gangsterul din Chicago, îi numea pe cei care practică astfel de
fapte ,,racheti legitimi,, în contrast cu cei care erau mult mai cunoscuți lumii
interlope și care erau catalogați drept ,,racheti violenți,,. Infractorii cu
,,gulerele albe,, comit fapte care sunt definite de catre Sutherland ca fiind ,,o
violare a legii penale de către persoane cu statut socio-economic de înaltă
clasă în cadrul activităților lor ocupaționale,,. Dacă prin metodele folosite este
încălcată legea, iar autorii acestor fapte sunt condamnați în cadrul unui proces
penal, atunci ne aflăm în fața unui gen specific de criminalitate, cunoscută sub
denumirea de criminalitate a ,,gulerelor albe,,.
Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii
termeni apropiaţi ca sens, pe care unii autori îi consideră sinonime cu primul și
anume cu: corupţia, criminalitatea de serviciu, criminalitatea persoanelor cu
funcţii de răspundere (a funcţionarilor publici), criminalitatea profesională,
criminalitatea elitei, criminalitatea respectabilă, criminalitatea corporativă,
criminalitatea economică, criminalitatea de gospodărie, criminalitatea de

3
producţie şi criminalitatea de business (business crime). Fără examinarea
etiologiei şi a sensului acestor termeni, precum şi a corelaţiei lor cu termenul
de criminalitatea gulerelor albe nu vom putea stabili semnificaţia şi
oportunitatea ultimului.
De la bun început conceptul în cauză a stîrnit discuţii contradictorii, fiind
însă în cele din urmă recunoscut de marea majoritate a savanţilor occidentali.
Mai jos vom prezenta doar unele abordări ale problemei criminalităţii
gulerelor albe de către criminologi din diferite ţări.
Astfel, Russ Long susţine că în prezent pot fi evidenţiate patru categorii de
bază de infracţiuni:
- criminalitatea de violenţă;
- infracţiunile împotriva proprietăţii;
- infracţiunile fără victime;
- criminalitatea gulerelor albe.
În acest mod criminalitatea gulerelor albe este plasată printre tipurile
principale de criminalitate. De menţionat că în lucrarea sa Criminalitatea şi
contracararea Russ Long a rezervat spaţiu pentru acest tip de criminalitate
mai mult decât pentru toate celelalte împreună luate. Russ Long pledează
pentru abordarea problemei în varianta propusă de E. Sutherland. Totodată,
sunt prezentate şi viziunile lui Richard Appelbaum şi William Chambliss care
divizează criminalitatea gulerelor albe în două tipuri:
1. Criminalitatea profesională (occupational crime) care include infracţiunile
comise pentru promovarea propriilor interese (de exemplu, falsul în
documentaţie, umflarea preţurilor, înşelarea clienţilor).
2. Criminalitatea corporaţiilor sau organizaţiilor (organizational, corporate
crime) care constă din infracţiunile săvârşite în interesul propriei companii
(confecţionarea produselor de o calitate joasă, poluarea mediului, fixarea
preţurilor etc.).
Un alt criminolog, Goode, susţine teza conform căreia criminalitatea
gulerelor albe reprezintă infracţiunile comise de persoanele influente, în
cursul activităţii legate de antreprenoriat, în mod corporativ prin utilizarea
poziţiei lor în scopuri de profit. Uneori termenul de criminalitate a gulerelor
albe este extins pentru a include, de asemenea, criminalitatea păturii
medii (“middle-class” criminality) şi criminalitatea de tehnologii
înalte (“high-tech” crime). Se menţionează că criminalitatea gulerelor albe nu
trebuie confundată cu crima organizată.
După cum indică Goode, criminalităţii gulerelor albe îi sunt proprii
următoarele însuşiri:
 fapte comise conştient în scop de profit şi legate de cultura
corporativă criminogenă şi asociaţiile diferenţiale;
 posedă elemente de învăţare, e susţinută de semeni (cei din
apropiere);
 victimizare difuză şi informaţie insuficientă;

4
  sancţionarea prin amenzi mici şi cercetarea cazurilor legate de
resurse limitate şi insuficienţe metodologice.
Conform viziunilor aceluiaşi savant, criminalitatea gulerelor albe include:
 infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei;
 sustragerea resurselor;
 infracţiunile comise în numele corporaţiei;
 profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii etice, publice şi (sau)
prin metode criminale (fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate
falsă);
 producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi
sănătate;
 excrocherii;
 criminalitatea profesională (legată de profesie);
 infracţiunile politice şi guvernamentale;
 corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea
abuzivă a fondurilor publice);
 abuzul de putere;
 luarea de mită;
 violenţa funcţionarilor publici (din poliţie, armată).
Infracţiunile gulerelor albe în viziunea criminologului american E. M.
Schur sunt infracţiuni profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie
social-economică înaltă. Ca sinonim al acesteia el operează şi cu termenul
criminalitatea respectabilă. La această categorie Schur atribuie astfel de fapte
cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat: fixarea ilegală a
preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii lui Scherman
împotriva trusturilor, a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi
comercializării produselor alimentare şi medicamentelor, a legii cu privire la
raporturile în industrie şi soluţionarea litigiilor de muncă, evaziunea fiscală,
care sunt numite de E. Schur escrocherie neprofesională (în sensul că este
comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea criminală
obişnuită). În opinia lui, criminalitatea gulerelor albe cuprinde, totodată, şi
delapidări comise prin diferite metode – sustrageri directe, falsificarea actelor.
O categorie aparte, în viziunea lui Schur, o alcătuiesc furturile din magazine şi
falsificarea bonurilor, care sunt infracţiuni săvîrşite de amatori.
Încă un criminolog american, şi anume Veron Fox, alăturându-se definiţiei
propuse de E. Sutherland, susţine că în societatea americană există câteva
feluri de criminalitate care poate fi clasificată în felul următor:

1. criminalitatea obişnuită sau de stradă;

2. criminalitatea organizată;

3. criminalitatea gulerelor albe;

5
4. criminalitatea profesională;

5. criminalitatea politică”.
Celebrul criminolog german Gunter Kaiser consideră că criminalitatea
gulerelor albe este alcătuită din infracţiunile comise de reprezentanţii
păturilor social-economice înalte. Deşi la categoria infracţiunilor gulerelor
albe trebuie atribuite şi infracţiunile săvârşite de funcţionarii publici şi
funcţionari, totuşi, în primul rând, după părerea lui, această criminalitate se
manifestă prin infracţiuni economice, iar ultimele, la rândul lor, pot fi divizate
în patru grupe principale:

1. Înţelegerile despre neadmiterea concurenţei, încălcarea legislaţiei cu

privire la concurenţă şi preţuri, inclusiv cămătărie; încălcarea drepturilor de
autor şi dreptului asupra mărcii comerciale; escrocheriile legate de fondarea
firmelor de construcţie, delictele săvârşite de companii, abuzul de încredere şi
falimentul fals.

2. Evaziunea fiscală; infracţiunile economice; obţinerea creditelor pe cale

ilegală şi mituirea.

3. Încălcarea legislaţiei cu privire la ocrotirea tineretului, a muncii, precum

şi privitor la asigurarea socială; încălcarea legislaţiei cu privire la folosirea şi
ocrotirea mediului; falsificarea produselor alimentare şi a mărfurilor
industriale.

4. Escrocheriile legate de vânzarea mărfii (utilajelor, maşinilor de

dactilografiat şi cusut…) cu condiţia asigurării cu lucru la domiciliu;
procurarea ilicită a casei particulare sau a vilei.

Prezintă interes opinia lui Tarstagane conform căreia criminalitatea

gulerelor albe reprezintă conduita antisocială cu scop de îmbogăţire,
practicată de persoane cu o poziţie socială de prestigiu, în limitele profesiei
lor, în aşa mod încât ele, în pofida premisei de conduită legală a tuturor
celorlalţi, ei singuri abuzează de încrederea socială de care se bucură grupul
lor .
Profesorul german Hans Joachim Schneider, la rîndul său susţine că
criminalitatea gulerelor albe rezidă în criminalitatea de serviciu
şi criminalitatea corporativă, iar Daniel Glaser apreciază infracţiunile
gulerelor albe drept o formă de “jaf”.
La fel şi James Coleman şi Donald Cressey divizează infracţiunile gulerelor
albe în două categorii principale:
1. Infracţiuni comise în numele unei corporaţii.
2. Infracţiuni comise împotriva unei corporaţii.

6
 Şirul de definiţii şi de exemplele de clasificări ale conceptului de
criminalitate a gulerelor albe poate fi continuat. Însă important este că
problema criminalităţii gulerelor albe, pusă tranşant de E. Sutherland mai mult
de șaptezeci de ani în urmă, rămâne a fi şi până în prezent un obiect de
cercetări profunde în ţările dezvoltate. Deşi există diferite opinii, savanţii nu
pun la îndoială faptul existenţei acestui fenomen social negativ.
Spre regret, în Republica Moldova până în prezent problema
criminalităţii gulerelor albe rămâne a fi nestudiată. Există totuși unele
lucrări în care sunt abordate anumite manifestări ale criminalității
Gulerelor albe, cum ar fi corupția sau infracțiunile economice. Gradul de
latență a acestui gen de criminalitate este atît de înalt încît pu țini încearcă
să vorbească despre acest fenomen. Prin urmare, consider utilă
abordarea acestei probleme care există în societate și este actuală.
În România, problema criminalităţii gulerelor albe a fost abordată în mai
multe manuale şi studii, dar mai mult sub aspectul istoric sau comparativ.De
asemenea, prezintă interes studiile problemei corupţiei discutate de
criminologii români.
Nici în ţările CSI conceptul criminalităţii gulerelor albe nu a fost cercetat,
deşi există totuşi unele articole şi referiri la această problemă în manuale şi
dicţionare. Este necesar a menţiona că diferite manifestări ale criminalităţii
gulerelor albe în URSS şi apoi în Rusia au fost cercetate destul de profund şi
în acest domeniu au fost elaborate zeci de lucrări.

7
 Capitolul II

TIPURI DE INFRACȚIUNI
COMISE DE ,,GULERELE ALBE’’

Edwin Sutherland și D. Cressey au apreciat că infracțiunile ,,Gulerelor

albe’’ sunt comise în cursul activității desfășurate de către persoanele definite
printr-o poziție înaltă și ,,respectabilă’’. Pentru acest motiv, ele mai pot fi
denumite și delicte cu caracter ,,profesional’’. Unii sociologi extind aria
acestor delicte pentru a include în cadrul lor actele contra legii, care sunt
săvîrșite de persoane care nu aparțin numai sferei puterii oficiale, dar și altor
arii de competență: funcționari ai unor companii industriale, comerciale,
bancare, funcționare ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici și juri ști
etc., în legătură directă cu ocupațiile lor profesionale.
Există mai multe clasificări ale acestor infracțiuni pe care autorii americani
le cuprind în două categorii principale:
a) infracțiuni comise în numele unei corporații, printre care se pot
menționa: mita plătită unor oficiali în scopul obținerii unor avantaje
economice sau politice, vînzarea unor produse deficitare sau care pun în
pericol sănătatea și viața populației, falsificarea datelor de fabricație a unor
produse în scopul menținerii lor pe piață, reclamele false fără acoperire reală,
modificarea unor prețuri peste valoarea lor reală în scopul obținerii unor
beneficii suplimentare, evitarea platei impozitelor către stat prin mistificarea
cifrelor de afaceri etc. Criminologii americani estimează că, în timp ce costul
anual al tuturor celorlalte infracțiuni valoreză circa 11 miliarde dolari,
infracționalitatea gulerelor albe este de peste 18 ori mai mare, depășind chiar
cifra de 200 miliarde pe an. Cunoscuta corparație în domeniul petrolului
,,Exxon Corporation’’ a fost găsită vinovată, de exemplu, de practicarea unor
supraprețuri pentru petrolul vîndut, în valoare totală de 900 milioane dolari,
trebuind să plătească pentru aceasta o amendă de peste 2 miliarde de dolari. În
anul 1985, față de un cost mediu de 628 de dolari a unei infracțiuni de jaf, în
SUA. Un cunoscut speculator de bursă, Ivan F. Boeski, a trebuit să plătească,
el singur suma de 100 milioane de dolari drept amendă pentru afacerile bursei
sale ilegale. În anii 2000, statisticile Camerei de Comerț a Statelor Unite
evidențiau că întregul cost al infracțiunilor comise de ,,gulerele albe ’’ valora
circa 42 miliarde de dolari, adică mai mult decît cel al tuturor infrac țiunilor de
orice fel, evaluate de F.B.I., implicînd, în același timp, pierderea mai multor
vieți decît cea datorată criminalilor care acționează pe ,,străzi’’ sau altor acte
de violență.
Infracțiunile comise în numele corporații sunt încurajate de un gen de
,,cultură corporativă criminogenă’’, care determină personalul unei corporații
să desfășoare orice tip de activități ilegale ce aduc profit chiar cu riscul de a
produce moartea unor persoane. Această cultură constă într-un ansamblu de
norme și valori care stimulează succesul profesional, obținerea profitului cu

8
orice preț, exonerarea persoanelor cu funcții de conducere de responsabilități,
tocirea simțului etic etc. Criminalitatea gulerelr albe, nota Sutherland,în
afaceri este exprimată cel mai frecvent în forma falsificării bilanțurilor
financiare ale corporațiilor, manipularea bursei de valori, mita comercială,
mituirea oficialilor publici, direct sau indirect, pentru asigurarea unor
contracte și a unei legislații favorabile, publicitatea falsă și vînzarea
contrafăcută. Toate acestea sunt ceia ce Al Capone numea ,,escrocherii
legitime’’.
b)infracțiuni comise împotriva unei corporații, sunt cele care se săvîrșesc de
către membrii cu funcții administrative sau de conducere ai unei anumite
societăți care lucrează pentru profit.Dintre ele se pot menționa furturile,
fraudele, delapidările și orice alte acte ilegale care prejudiciază activitatea
corporației respective. Majoritatea acestora sunt ținute sub tăcere și
,,rezolvate’’ cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine
dezagreabilă care ar putea compromite interesele comerciale ale corpora ției.
Printre alte infracțiuni comise împotriva unei corporații se numără furtul prin
intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase delicate, facilitate
de progresul ethnic al societăților contemporane. Un asemenea delict este
produs ca urmare a introducerii în memoria a unui dintre calculatoarele
corporației a unor date fictive, care are acces la datele cu privire la statele de
salarii poate falsifica, în anumite condiții, diferite informații, creindu- și, în
felul aceste, resurse financiare proprii. Estimată la un cost total între 3 pînă la
5 miliarde de dolari anual, frauda prin intermediul computerelor reprezintă un
caz ilustrativ al corelației dintre natura infracțiunilor și schimbărilor cu
caracter tehnologic.
Indiferent de categoria în care se încadrează, infracțiunile ,,gulerelor albe’’
sunt mai greu de identificat decît celelalte tipuri de infracțiuni și, în
consecință, sunt mai puțin sancționate. Deoarece o mare parte din aceste
infracțiuni sunt săvîrșite de persoane cu funcții oficiale importante, care au o
poziție socială privilegiată care le permite manipularea legii, acestea reu șesc
să evite, în marea lor majoritate, sancțiunile legale. Așa cum au arătat Kenneth
Carlson și Jan Chaiken, într-un raport special întocmit pentru Biroul de
Statistică Penală al SUA, comparați cu infractorii ,,obi șnui ți ’’:,infractorii
incluși în categoria ,,gulerelor albe’’ au o probabilitate mai mare:
a)ca procurorul să respingă orice acțiune penală declanșată împotriva lor
(între 25-40%),
b)să evite plata cauțiunii (între13-37%),
c)să fie eliberați condiționat, în loc de a fi privați de libertate (între 40-54%),
d)să primească, în condițiile legii sancțiuni constînd în privarea de libertate,
numai o pedeapsă minimă (între 29-50 luni).

9
 Capitolul III

Corelația dintre criminalitatea ,,GULERELOR ALBE,,

și alte tipuri de criminalitate

Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii

termeni apropiaţi ca sens, pe care unii autori îi consideră sinonime cu primul.
Este vorba de următoarele concepte: corupţia, criminalitatea de serviciu,
criminalitatea persoanelor cu funcţii de răspundere (a funcţionarilor publici),
criminalitatea profesională, criminalitatea elitei, criminalitatea respectabilă,
criminalitatea corporativă, criminalitatea economică, criminalitatea de
gospodărie, criminalitatea de producţie şi criminalitatea de business (business
crime). Fără examinarea etiologiei şi a sensului acestor termeni, precum şi a
corelaţiei lor cu termenul de criminalitatea gulerelor albe nu vom putea stabili
semnificaţia şi oportunitatea ultimului.
În cele mai dese cazuri, criminalitatea gulerelor albe este confundată cu
criminalitatea economică şi cu însăşi corupţia.
În primul rând, termenul de criminalitate economică nu poate fi utilizat în
calitate de sinonim al termenului de criminalitate a gulerelor albe şi, cu atât
mai mult, nu-l poate înlocui. Deşi criminalitatea gulerelor albe, într-adevăr,
include şi multe infracţiuni economice, sensul termenului dat este însă cu mult
mai larg. El înglobează unele infracţiuni pe care le vom examina în
continuare.
În al doilea rând, şi sensul termenului criminalitate de corupţie este cuprins în
sensul termenului gulerelor albe, ultimul fiind însă mai larg. De asemenea,
sensul termenului criminalitate a gulerelor albe este mult mai larg, dar uneori
cuprinde, parţial, şi unele sensuri ale următoarelor tipuri de criminalitate:
criminalitate de business (business crime) – totalitatea infracţiunilor comise în
procesul desfăşurării activităţii de antreprenoriat de către antreprenori,
manageri, posesori şi conducători ai diferitelor agenţii economice şi
criminalitate corporativă. Criminalitatea corporativă constituie: „totalitatea
infracţiunilor comise de conducători sau de alţi reprezentanţi ai corporaţiilor,
dar tot în numele conducerii corporaţiilor şi cu folosirea statutului oficial al
întreprinderii, în scopul de a-şi spori avuţia sau pentru protecţia altor interese”.
Criminalitatea de producţie şi criminalitatea de gospodărire sunt, de
asemenea, în mare măsură cuprinse de conceptul criminalităţii gulerelor albe.
De menţionat totodată că termenul criminalitate de gospodărire, la fel ca şi
termenul criminalitate economică, este criticat de mulţi criminologi.
Unii autori identifică criminalitatea gulerelor albe cu criminalitatea
profesională, având în vedere drept criteriu de clasificare profesia,
specialitatea infractorului. Astfel, Middendorf încă în 1959 a propus ca
criminalitatea gulerelor albe să fie denumită criminalitate profesională care,
după părerea lui, „este alcătuită din infracţiuni comise de persoane în viaţa de

10
afaceri, la serviciul public sau de reprezentanţi ai profesiilor libere”. Termenul
de criminalitate profesională este utilizat din sec. XIX şi are o semnificaţie
distinctă: „Criminalitatea profesională constituie un tip de criminalitate ce se
manifestă printr-o permanenţă a activităţii criminale a participanţilor
(practicarea sub formă de îndeletnicire), activitate ce constituie principala
sursă a veniturilor lor şi necesită o specializare a cunoştinţelor, deprinderilor şi
priceperilor (metodelor şi mijloacelor de comitere a infracţiunilor), precum şi
apartenenţa criminalilor, care posedă o anumită specializare, la o sublatură şi
la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat” .
Uneori poate fi întâlnită utilizarea termenului de criminalitatea elitei care
desemnează acelaşi sens cu al criminalităţii gulerelor albe. Totuși, nu to ți
împărtășesc această părere, deoarece persoanele care alcătuiesc elita unei
societăţi nu sunt neapărat persoane cu gulerele albe. Termenul elită are un sens
mai larg. Prin elita unei societăţi se înțelege, după cum scria V. Pareto, „acei
oameni care posedă calităţi de inteligenţă, de caracter, de capacitate de orice
gen, de direcţie, de nivel remarcabil. Exclud, în acelaşi timp, integral, orice
apreciere asupra meritelor şi autorităţilor acestor clase de oameni” . În acest
sens, este corectă utilizarea termenului de criminalitatea elitei politice (elitei
de guvernare) utilizat de V.V. Luneev . Deosebirea acestuia de termenul
criminalitate a gulerelor albe constă în faptul că „elitei politice şi de guvernare
îi sunt „accesibile” toate infracţiunile existente” (inclusiv chiar infracţiunile de
violenţă).
Edwin Schur utilizează termenul de criminalitate respectabilă drept sinonim
cu termenul de criminalitate a gulerelor albe, însă el îi extinde sensul acestuia
din urmă. În opinia lui, termenul dat cuprinde, alături de infracţiunile indicate
de Sutherland, şi multe alte infracţiuni pe care le poate comite această
categorie de cetăţeni (cum sunt, bunăoară, furturi, escrocherii, falsificare de
cecuri etc.) şi nu neapărat legate de serviciul lor. În ultimul timp în SUA
circulă şi termenul criminalitatea gulerelor de sidef. El exprimă o modalitate a
criminalităţii gulerelor albe, însă în acest caz infracţiunile sunt comise de
reprezentanţi ai puterii de un înalt nivel şi de cei mai influenţi businessmani.
Din toate cele expuse rezultă că criminalitatea gulerelor albe constituie un
concept criminologic distinct, care nu poate fi înlocuit prin celelalte concepte
existente în prezent în criminologie, care definesc diferite tipuri de
criminalitate..
Susţinem că criminalitatea ca fenomen social complex poate fi divizată, în
fond, în două tipuri de bază:
1. criminalitatea obişnuită (de violenţă şi cupidantă);
2. criminalitatea gulerelor albe.
Desigur, sunt evidenţiate de specialişti şi multe alte tipuri de criminalitate.
Specialiștii susțin că cele două tipuri sunt numite de bază avînd în vedere doar
aceea că marea majoritate a infracţiunilor este inclusă în una dintre aceste
categorii mari. Criminalitatea tradiţională este alcătuită din astfel de fapte
concrete care sunt calificate ca infracţiuni aproape din momentul apariţiei

11
semnelor de criminalitate şi în mai multe state (omoruri, violuri, furturi, jafuri,
escrocherii, huliganism etc.).
Criminalitatea gulerelor albe ca fenomen social apare mai târziu, la o
anumită etapă de dezvoltare a societăţii (deşi unele manifestări ale acesteia au
luat naştere odată cu apariţia statului, de exemplu, corupţia), când în societate
se formează o anumită categorie de populaţie, numită convenţional „gulerele
albe”. Din această categorie fac parte, în primul rând, funcţionari publici,
persoane cu funcţii de răspundere şi manageri de diferite trepte şi domenii de
activitate; persoane cu un înalt statut social ereditar (aristocraţie); persoane cu
un înalt statut social material (oligarhie); antreprenori şi intelectuali (savanţi,
profesori, medici, ingineri etc.). Nu orice infracţiune comisă de aceste
persoane poate fi inclusă categoriei infracţiunilor comise de gulerele albe.
Trăsătura distinctivă a criminalităţii gulerelor albe o constituie faptul că
infracţiunile aparţinând tipului în cauză ţin neapărat de profesia (ocupaţia)
infractorului cu gulerul alb.
Ca urmare, a celor expuse mai sus corelaţia dintre criminalitatea gulerelor
albe şi alte tipuri de criminalitate apropiate poate fi expusă în modul următor:
Criminalitatea gulerelor albe include pe deplin următoarele tipuri de
criminalitate:
- criminalitatea de corupţie,
- criminalitatea corporativă,
- criminalitatea de serviciu imprudentă,
- criminalitatea bancară şi criminalitatea fiscală.
În acelaşi timp, în unele cazuri (în special când infracţiunea este comisă de o
persoană din categoria celor cu gulerele albe), la criminalitatea gulerelor albe
se pot referi unele infracţiuni care fac parte din următoarele tipuri de
criminalitate:
- criminalitatea ecologică,
- criminalitatea informatică,
- criminalitatea politică şi criminalitatea organizată.
Totodată, astfel de tipuri de criminalitate cum sunt: criminalitatea elitei
politice, criminalitatea respectabilă şi criminalitatea deţinătorilor de putere
sunt doar parţial cuprinse de criminalitatea gulerelor albe, deoarece, deşi
subiectul infracţiunilor din aceste tipuri de criminalitate este acelaşi, la primele
trei categorii de criminalitate el poate comite, graţie poziţiei sale, şi infracţiuni
de viol, omor, huliganism, furt, adică acele infracţiuni care nu pot fi incluse în
categoria criminalităţii gulerelor albe.

12
 Capitolul IV

,,GULERELE ALBE,,
în vizorul teoriilor criminologice

Din punct de vedere al individului, crima gulerelor albe, ca și crima claselor

de jos, ar putea fi explicată de teoria asocierii diferențiate și, din punct de
vedere social, ambele ar putea fi explicate de teoria anomiei și de teoriile
conflictului cultural. Sutherland a sesizat acest lucru, iar explicațiile sale sunt
și astăzi suficient de complete vizînd problema menționată mai sus. El a adus
în atenție mai multe cazuri care demonstrau că criminalitatea ,,gulerelor albe,,
a fost inițiată într-un proces de asociere cu participanții care au definit un
astfel de comportament ca fiindu-le favorabil. Prin aceasta Sutherland a
demonstrat că practicile ilegale folosite de un individ sau de o firmă se
răspîndesc foarte repede atît în domeniul respectiv, cît și la competitorii care
adoptă aceste practici în situații clare de stadiu de învățare și deprindere a
acestora.
Criminalii din categoria ,,gulerelor albe,, acționează total izolați de
definițiile defavorabile ale comportamentelor lor. Mai mult, oficialitățile
guvernamentale care definesc comportamentul oamenilor din păturile sociale
sărace ca fiind crime, nu procedează similar și în cazul ,,gulerelor albe,, deși
ambele sunt angajate, de regulă, în comportamente similare fiindcă ei sunt
intim conectați într-o profitabilă rețea de alianțe cu criminalii care apar țin
,,gulerelor albe,,.
Crima ,,gulerelor albe,, a apărut în momentul în care comunitatea
afaceriștilor era favorabilă violării legii, iar cea politică, care s-a opus, a fost
mai mai slabă. Aceasta – afirmă Sutherland – explică prevalența crimei
,,gulerelor albe,, în societate. Rezultatul a fost acela că practicile legale au
continuat pînă cînd comunitatea politică s-a putut reorganiza efectiv împotriva
lor. Se poate afirma, fără teama de a greși, că diferența de bază în impunerea
legilor cu privire la tranzacțiile comerciale reflectă puterea pe care un grup o
poate avea în influențarea politicii sistemului de justiție penală.
În țările în care comunitatea afacerilor are o mai mică influen ță, vom găsi o
situație diferită. De exemplu, în China infractorii ,,gulere albe,, sunt executați
pentru infracțiuni care în America sunt ofense civile sau penale, dar care au o
pedeapsă mai blîndă.
Sutherland explică eforturile de interzicere a consumului de alcool și
producerea lui, precum și intenția unor guverne de a controla prețurile prin
conflictul de cultură care s-a produs în acel moment. Astfel, aceste eforturi au
eșuat deoarece aceste grupări care au organizat violarea legii au fost atît de
puternice încît, efectiv, i-au zdrobit pe aceia care li se opuneau.
În zilele noastre este greu de presupus că acestea efoturi de a impune legea
celor cu ,,gulere albe,, care o încalcă ar mai putea fi stopate. Aceasta, deoarece
aportul public a crescut în ultima perioadă de timp și este foarte probabil ca

13
piedicile de impunere a legii să nu mai aibă intr-un viitor apropiat suportul pe
care l-au văzut în cazul prezentat mai sus.
Aceasta pe de o parte, fiindcă, pe de altă parte, ne a șteptăm ca eforturile de
impunere a legii să devină atît de puternice, încît în mod sigur îi va cople și pe
cei care sunt favorabili violării legii.
Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu ,,gulere albe,, sînt tratați ca
niște criminali raționali, care înainte de a-și desfășura activitatea delictuală,
cîntăresc care sînt costurile și benefiiciile pe care le vor obține. În acest caz
este de așteptat că un criminal cu ,,guler alb,, va deveni destul de calculat
atunci cînd își va face socotelilie cu privire la cît pierde la cît cîștigă dacă î și
va pune în aplicație intenția sa de fraudare a legii. Mai mult, dacă legiuitorul
va fixa o pedeapsă mult mai mare care să depășească beneficiile crimei,
criminalii cu ,,gulere albe,, care sînt niște indivizi raționali cu siguran ță că vor
decide să se supună legii.
Aceasta ar fi idealul, fiindcă, din păcate ,din cauza puterii grupurilor
,,gulerelor albe,, , nivelul maxim al sancțiunilor este incomparabil mai mic
decît nivelul anticipat al profiturilor pe care aceste grupuri le ar ob ține prin
comiterea infracțiunii(crimei).
Desigur, teoriile clasice nu au luat în considerare –atunci cînd au fost emise-
această putere imensă pe care o au grupurile infractoare de a controla
elaborarea, dar și aplicarea legilor. De aceia, mi se pare oportun să susțin că
eoriile clasice sînt pur și simplu inadecvate pentru a se confrunta cu problema
crimei ,,gulerelor albe,, așa cum există ea în lumea reală. Aceste teorii clasice
ignoră o realitate majoră a lumii contempoarane și anume acea că unele
grupuri de interese au mai multă putere dît altele.
Ca și în cazul crimei organizate teoriile comportamentului criminal nu par a
fi cele mai potrivite în cazul infracțiunulor comise de ,, gulerele albe,,.
Întrebarea majoră de ce infractorii cu ,,gulere albe se comportă în modul în
care se comportă? are un răspuns dinainte previzibil: vor să realizeze profit.
Pentru cercetarea criminologică, în cazul crimelor comise de Gulerele albe,
se pare că, cheia rezolvării problemei stă tot în aplicarea acestora pornind de la
teoriile comportamentului legii penale.

Referințe Bibliografice:
14
1. ”CRIMINOLOGIE GENERALĂ” de Conf. univ. dr. Octavian Pop
Conf. univ., dr. Gheorgehe Neagu, Chişinău 2005.

2. ”Criminalitatea economică ca concept în Analele Ştiinţifice ale

Academiei de Politie „Ştefan cel Mare”” de S. Ilie, Chişinău,
2000, p. 97-102.

3. ”Criminalitatea profesională” de V. Bujor, O. Bejan , Chişinău, 1999,

p.

4. ”Sociologia crimei şi criminalităţii” de Rădulescu S.M., Banciu D.,

Bucureşti, 1996, pag. 205-214;

5. ”Probleme de criminologie” de Oancea I., Bucureşti, 1996, p. 302-

324;

6. ” Criminologie” Amza T., Bucureşti, 1998, p. 327-337 etc.

7. ,”Criminalitatea profesională” de V. Bujor, O. Bejan, Chişinău, 1999,

p. 4.
8. https://www.google.md/
9. http://criminology.md

15