Tema 1Noţiunea de biodiversitate.

Nivelurile de manifestare a biodiversităţii

Termenul biodiversitate descrie întreaga gamă a variabilității organismelor vii în

cadrul unuicomplex ecologic
.Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului și diversitatea genetică
aunei specii din acest ecosistem. Biodiversitatea se împarte în:
Biodiversitate vegetală
Biodiversitate animală
Biodiversitatea reprezintă variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor
terestre, marine,acvatice continentale și complexele ecologice; aceasta include
diversitatea intraspecifică,interspecifică și diversitatea ecosistemelor.
Biodiversitatea este un concept destul de amplu, care cuprinde milioane de plante
si specii deanimale de pe planeta noastra. Chiar si aceasta cifra, care depaseste
odinul milioanelor, este ocifra estimata, deoarece ecologistii cred ca numarul real
este mult mai mare decat acesta. Defapt, se crede ca numai padurea amazoniana
din America de Sud este casa unui milion de speciide plante si animale. Toate
organismele care traiesc pe aceasta planeta sunt dependente unele dealtele intr-o
anumita masura sau alta, si aici intervineimportanta biodiversitatii. Pierderile
suferitede planeta noastra sunt o pierdere pentru noi, si, prin urmare, trebuie sa fim
la curent cu asta si sadepun anumite eforturi pentru a salva biodiversitatea
Pamantului. Planeta noastra asuferit cinci extinctii in masa de cand exista. Acestea
au fost suficiente pentru a distruge 99% dinspeciile de plante si animale care au
trait vreodata pe Pamant. Ultima dintre aceste extinctii inmasa a avut loc cu
aproximativ 65 de milioane de ani in urma si a dus la disparitia dinozaurilor.Faptul
ca 99 % din aceste specii au disparut implica faptul ca disparitia si evolutia
speciilor sunt perfect normale si se repeta din cand in cand. Pe masura ce unele
specii dispar, altele noi apar.Chiar daca pare simplu, acest proces dureaza milioane
de ani. O privire pe lista animalelordisparute in ultimii 100 de ani arata ca rata lor
de disparitie a crescut de-a lungul anilor. Cu toateacestea, rata de evolutie ramane
aproximativ constanta. Daca rata de disparitie creste, iar cea deevolutie ramane
aceeasi, ciclul de viata de pe planeta va fi drastic afectat, si, prin urmare,ecologistii
considera biodiversitatea un factor important pentru continuarea evolutiei.
Pe langa faptul ca oamenii sunt cea mai inteligenta specie de pe planeta, sunt si cea
maidependenta specie. Din timpuri preistorice, depindem de natura pentru a
ne indeplini nevoile de baza. De-a lungul anilor, am ales sa alteram natura pentru
nevoile noastre, si facand acest lucru,cu buna stiinta sau in necunostinta de cauza,
le-am daunat imprejurimilor noastre. Se pare ca amuitat ca noi depind em de natura
mult mai mult decat depinde ea de noi. Exista multi "daca"atunci cand vine vorba
de importanta diversitatii biologice pentru noi. Astfel, daca n-ar exista bacteriile de
fixare a azotului, nu am putea intretine culturile!Daca toti pradatorii carnivor sunt
ucisi prin vanare excesiva si braconaj, erbivorele vor curatasuprafata verde a
planetei, lasandu-ne astfel fara apa! Daca toate padurile sunt sterse de pe
fata pamantului, animalele salbatice nu vor avea alta optiune decat sa ne incalce
teritoriul nostru!Toate aceste ipoteze se reduc la un singur lucru simplu
 – 
 ne sapam propria groapa. Trebuie saintelegem ca oricat de mult vom incerca,
natura va fi mereu cu un pas inaintea noastra, si defiecare data cand vom incerca sa
o modificam, repercusiunile se vor simti intr-un fel sau altul.Importanta
biodiversitatii este majora atit pentru mediul ambiant cit si pentru om , de
underezulta necesitatea conservarii ei. Speciile , luate individual , plante , animale
si microorganismesunt surse de materii prime pentru hrana , medicamente ,
imbracaminte , energie si multe altele.Biodiversitatea reprezinta totodata optiuni
pentru posibile viitoare necesitati umane ,inestimabile beneficii estetice , spirituale
si educationale. Nu mai putin importante sunt beneficiile mai subtile sub forma
unui evantai larg de servicii ecologice. Ecositemele dinterenurile umede de coasta ,
formate din specii variate de plante si animale sunt capabile saasaneze substantele
poluante din apa si sa furnizeze conditii pentru depunerea icrelor de catrespecii de
pesti si crustacee , importante din punct de vedere comercial. In mod simlar
,ecosistemele forestiere regleaza regimul apelor , influentind frecventa inundatiilor
si apadisponibila in timpul sezonului uscat. Aceste ecosisteme si altele influenteaza
climatul local si ,in cazul unor arii vaste impadurite , cum este bazinul fluviului
Amazon , si climatul general.Fiecare specie are caracteristici determinate de fondul
lor de gene , structurate specific ,in raport cu sistemul lor genetic , care include
diversitatea genetica intraspecifica.Managementul acestei diversitati este important
, in special , in populatiile mici si laspeciie domesticite. In decursul timpului , de
milenii , omul a utilizat diversitatea genetica uncrearea de varietati domestice de
plante si animale pentru utilizarea in agricultura , crestereaanimalelor , silvicultura
si aquacultura. Numai in agricultura din Statele Unite ale Americii , seestimeaza ca
se adauga anual o valoare a productiei de un miliard de dolari prin programe
deameliorare bazate pe diversitatea genetica .
“ Conservarea biodiversitatii este managementul interactiilor umane cu variate
forme de viata si ecosisteme , in scopul maximizarii beneficiilor ce se pot optine
azi si oentru mentinerea  potentialului lor , pentru nevoile si aspiratiile generatiilor
viitoare “. Aceasta definitie a conservarii subliniaza cum sa se utilizeze speciile ,
sa se amenajeze terenul si sa se investeasca in procesul de dezvoltare. Pina in
prezent , princonservare s-a inteles mentinerea sau prezervarea . Acesti ultimi doi
termeni sunt mai degrabautili pentru a pastra un ecosistem sau o populatie in starea
existenta. Dar prin conservare se ceremult mai mult.Conservarea biodiversitatii , in
conceptia moderna , are mult mai multe obiective. Intreacestea , de exemplu ,
conservarea activa isi propune sa inlocuiasca speciile introduse ( exotice
 – nu este vorba numai de specii forestiere ) , care produc vatamari ecosistemelor
naturale agricolesi silvice. Acest obiectiv este capital in cazul cind aceste specii nu
dovedesc suficientaadaptabilitate in conditiile de mediu locale sau cind se
incruciseaza cu specii autohtone si bastardizeaza ( polueaza genetic ) populatiile
locale.Conservarea urmareste , de asemenea , mentinerea si utilizarea diversitatii
genetice a speciilordomestice sau inca salbatice , a habitatelor naturale care ofera
servicii pentru umanitate si biosfera sau urmareste sa salveze , sa studieze si sa
utilizeze specii naturale intr-o tara sau alta ,intr-un loc sau altul.Importanta cea mai
relevanta a biodiversitatii consta in rolul pe care il are in ecosisteme ,in procesele
care se realizeaza si in dinamica acestora ( Reid si Miller , 1989 ).
Prin biodiversitate se înţelege totalitatea genotipurilor, speciilor şi ecosistemelor ce
apar într-un areal. Dar biodiversitatea are un înţeles şi mai larg, ea cuprinzând
următoarele categorii:
 Diversitatea genetică – se referă la “materialul genetic conţinut de toate formele de
viaţă,cuprinzând informaţiile ce determină caracteristicile speciilor şi indivizilor şi
care constituiediversitatea vieţii vii.
” Diversitatea speciilor – înseamnă numărul de specii distincte de vieţuitoare ce
populează unanumit areal, de la unul foarte restrâns (1 mp) până la întreaga
planetă;
 Diversitatea ecosistemelor – reprezintă bogăţia de ecosisteme existente pe glob.
Exemplu: existăun ecosistem al păşunilor, al pădurilor de foioase, a celor
de răşinoase,ecosistemele marine, etc.
Pentru un anumit areal, diversitatea ecosistemelor înseamnă numărul de ecosisteme
pe care lecuprinde. Cu cât este mai mare numărul de ecosisteme a arealului
considerat, cu atât este maimare biodiversitatea.Diversitatea peisager ă – este o
noţiune intrată recent în uz şi ea apare în “Strategia paneuropeanăa diversităţii
biologice şi peisagere”, adoptată de Consiliul de Miniştri a UE în 1995. În
nouaaccepţiune, prin peisaj se înţeleg relaţiile existente în cursul unei perioade da
te între un individ sau o societate şi un teritoriu definit din punct de vedere
topografic şi a cărui aspect rezultă dinacţiunea, în decursul timpului, a
factorilor naturali şi umani sau o combinare a acestora.
 Diversitatea culturală umană –  este considerată tot un component al biodiversităţii
căci, înmăsura în care diversitatea genetică sau a speciilor permite vieţuitoarelor să
supravieţuiască înmedii diverse, tot aşa şi factorii de cultură umană (nomadismul,
transhumanţa, agriculturatradiţională) reprezintă un sistem de convieţuire cu un
mediu dat. Aspectele culturale umane, maiales cele tradiţionale, reflectând cea mai
bună integrare a omului în datele naturale.
Importanța biodiversităţii
 
Este considerabilă pentru ansamblul vieţii pe glob şi în  special pentru om. Aceasta
are rol important ca hrană pentru om, ca bază pentru diverse industrii şi are o
valoare estetică şi pedagogică.
 Hrana – este luată de om din componentele vegetale şi animale, sălbatice şi
domestice alebiosferei. Din lumea minerală omul ia doar sarea ca atare, căci o
mare parte a componentelorchimice ce intră în alimentaţie au la bază tot produse
biologice.
Sănătatea omului – depinde în mod substanţial de produsele biodiversităţii.
Odinioară toatemedicamentele proveneau din plante şi animale. Dintre
medicamentele clasice se cunosc de multchinina, camforul, efedrina, papaverina,
etc. După 1940 au fost descoperite şi valorificateciupercile, ce au dat marele grup
de 3000 tipuri de antibiotice, apoi tranchilizante,cardiotonice, corticosteroizii
extraşi direct din plante sălbatice sau preparaţi din moleculevegetale.
 Industria şi comerţul – se bazează, de asemenea, în bună măsură pe produsele
biologice.Industria alimentară, industria lemnului, diverse fibre, guma, esenţe de
parfumuri şi numeroşicoloranţi.
 
 Acţiunea asupra litosferei – de către biosferă este considerabilă. Toate trei
regnurile (microbii, plantele, animalele) generează solul, apără solul de eroziune.
Vegetaţia stabileşte echilibrele biochimice (fotosinteza), arecalitatea de a absorbi
poluanţii şi de a menţine microclimatul,creează peisajul.
 Rolul estetic şi educativ – al biodiversităţii devine tot mai pregnant într –o
societate suprasaturatăde artificialul civilizaţiei moderne. Turismul a devenit a
doua industrie economică pe glob, elfiind strâns legat de peisaj şi de elementele
biosferei.
Deoarece biodiversitatea este strâns legată de nevoile umanităţii, ea trebuie
consideratăun element al securităţii naţionale. 
Pierderile în biodiversitatea Pământului ar putea - în curând -să lovească şi
în economiilemondiale, după cum avertizează un raport al Organizaţiei
Naţiunilor Unite . Potrivit ONU, biodiversitatea ajută oameni în patru feluri
esenţiale: aprovizionarea,funcţia de reglare - "înghiţirea" poluării sau reglarea
frecvenţei ploilor, funcţia culturală- venerarea locurilor sacre sau relaxarea în
mediul rural şi, nu în ultimul rând, funcţia de suport  pentru culturile agricole.
Chiar şi cunoscând acest lucruri, majoritatea guvernelor lumii nu au reuşit să
împiedice popularea fără precedent a listei cu speciile de plante sau animale pe cale
de dispariţie.