ATI C2

ANESTEZIA REGIONALĂ

Cuprinde anestezia spinală și anestezia epidurală.

1. ANESTEZIA SPINALĂ – se realizează prin injectarea soluției anestezice în spațiul

subarahnoidian situat între pia mater și arahnoidă. Penetrarea acestui spațiu este
confirmată de prezența lichidului cefalorahidian (LCR) la inserarea acului.
Indicații – intervenții chirurgicale ce implică:
 zona abdominală joasă
 perineu
 membre inferioare
Contraindicații:
 infecție la nivelul plasării acului
 stenoză mitrală și aortică
 tulburări de coagulare
 hipovolemie
 hipertensiune intracraniană (HTIC)
 refuzul pacientului
Soluțiile injectate se clasifică în funcție de baricitate astfel:
- hiperbare – cu densitatea mai mare decât cea a LCR
- izobare – cu densitate egală cu cea a LCR
- hipobare – cu densitatea mai mică decât a LCR
Blocul anestezic produce:
- blocarea fibrelor simpatice nemielinizate
- blocarea fibrelor senzitive și motorii mielinizate
- efect minim asupra sistemului respirator
- intestinele și ureterele contractate
- hTA și bradicardie
Tehnică:
- înainte de anestezie se administrează lichide intravenos pentru scăderea
magnitudinii hTA
- scăderea anxietății pacientului
- pregătirea antiseptică a tegumentelor cu betadină, evitându-se contactul acului și
mănușilor cu substanțele dezinfectante din cauza potențielei neurotoxicități
- pacientul este așezat în poziție șezând, dar pentru comoditatea se poate folosi și
poziția de decubit lateral
- locul de elecție – spațiul 3- 4 lombar
- acul este avansat prin tegument până se percepe o rezistență specifică, după care
mai este avansat câțiva milimetri, moment în care LCR se va exterioriza prin
curgere liberă
Complicații:
 Neurologice – prin puncționarea țesutului neural sau din cauza soluției
anestezice
 Cefalee – din cauza pierderii LCR
 hTA și bradicardie din cauza soluției anestezice
 Greață – prin hipoperfuzie cerebrală determinată de scăderea bruscă a TA
 Anestezie spinală totală manifestată prin pierderea cunoștinței și colaps
cardiorespirator, necesitând suport hemodinamic și ventilator
2. ANESTEZIA EPIDURALĂ se realizează prin injectarea soluției anestezice în
spațiul eoidural situat între dura mater și planul osos. Acest spațiu conține țesut
adipos, limfatic și vase sanguine.
Adâncimea spațiului epidural este maximă (6 mm) la nivelul vertebrei L2 și de 4-5
mm la nivel medio-toracic.
Indicații:
- intervenții chirurgicale la nivelul:
 abdomenului superior
 abdomenului inferior
 zonei toracale
 mai rar zonei cervicale
- pentru suplimentarea anesteziei generale
- pentru controlul durerii în travaliu
Contraindicații: cele de la anestezia spinală
Tehnică: - la pătrunderea acului se observă o pierdere a rezistenței, după care
anestezicul este avansat prin ac; în cazul anesteziei efectuate în zona medio-toracică
trebuie utilizate ace angulate pentru a putea pătrunde printre procesele spinoase
toracale care sunt orientate oblic
Blocul anestezic:
 se răspândește caudal și cranial în funcție de doză și volumul injectat
 magnitudinea modificărilor hemodinamice este mai mică
 diafragma nu este afectată
 nervii cranieni nu pot fi blocați
Complicații: cele de la anestezia spinală la care se adaugă:
 hematom epidural
 puncție durală accidentală
 injectare intravasculară urmată de colaps cardiovascular, convulsii și
comă
 injectare subarahnoidiană urmată de anestezie spinală totală