Impactul Activitatii Ale Asupra Aerului Atmosferic

5/13/2018 ImpactulActivitatiialeAsupraAeruluiAtmosferic-slidepdf.
com
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢELE NATURII ŞI ECOLOGIE
REFERAT
IMPACTUL ACTIVITĂŢII INDUSTRIALE ASUPRA

AERULUI ATMOSFERIC
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. Constantin DĂNCIULESCU
Masterand: Mircea Ana Alina
BUCUREŞTI
2011
http://slidepdf.com/reader/full/impactul-activitatii-ale-asupra-aerului-atmosferic 1/3
5/13/2018 ImpactulActivitatiialeAsupraAeruluiAtmosferic-slidepdf.com
CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................................................2
Capitolul 1...................................................................................................................................... 3
1.1 Structura atmosferei terestre.................................................................................................3
INTRODUCERE
Poluarea este un complex de fenomene care au schimbat sau tind sa schimbe mediul
ambiant în detrimentul echilibrului ecologic natural; acestea afectează atmosfera (cu particule,
gaze, etc.), apele de suprafaţă ori subterane, mările şi oceanele, solul, vegetaţia, lumea animală şi
colectivităţile umane.
Atmosfera este unul din cele mai fragile subsisteme ale mediului ambiant datorită
capacităţii sale limitate de a absorbi şi de a neutraliza substanţele eliberate continuu de activităţi
umane. Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluanţii,
odata ajunşi în atmosferă, se dispersează rapid şi nu mai pot fi captati pentru a fi epuraţi/trataţi.
Patrunşi în atmosferă, poluanţii pot reacţiona cu constituienţii atmosferici sau cu poluanţii
prezenţi rezultând astfel substanţe noi cu agresivitate mai mare sau mai mică asupra omului sau
mediului.
Poluarea atmosferei se întâlneşte în partea inferioară a troposferei terestre, în marile
oraşe, zonele industriale şi chiar în zone alăturate întinse, o mare influenţă având poziţia
geografică ca şi condiţiile meteo. De cele mai multe ori trecerea de la aerul curat la aerul poluat
se face lent, apărând o diferenţa netă când substanţele poluante ajung la concentraţiile stratului
de ozon din atmosferă, ceea ce daunează profund florei şi faunei Terrei.
Poluarea de impact este produsă în zonele aflate sub impactul direct al surselor de
poluare.
2
Evaluarea impactului asupra mediului are drept obiectiv evidenţierea efectelor pozitive şi
negative ale exercitării unei activităţi sau a uneia în desfaşurare (proiecte de dezvoltare sau
modernizare a capacităţilor existente) asupra mediului.
Evaluarea impactului asupra mediului s-a conturat ca un instrument de bază în
identificarea şi reducerea consecinţelor negative asupra mediului, datorate activităţilor antropice,
reflectând o abordare preventiva a managementului de mediu, în scopul dezvoltării durabile.
Această evaluare cauta să încorporeze planificarea pentru mediu din primele faze ale proiectului
de dezvoltare, în vederea prevenirii sau reducerii impactului ecologic negativ al activităţii
preconizate.
Lucrarea de faţă doreşte să evidenţieze aspectul poluării atmosferice cu implicaţiile sale
tot mai evidente, prin analiza poluării produse de industrie în judeţul Argeş.
Lucrarea este structurată în cinci părţi:
• Noţiuni generale despre poluarea aerului
• Impactul activităţii umane asupra atmosferei
• Impactul activităţii industriale asupra atmosferei
• Poluarea aerului atmosferic în judeţul Argeş. Factorii poluanţi ai aerului produşi de
industria argeşeană – studiu de caz.
•
Concluzii
Partea generală din partea întai, doi şi trei a fost concepută după consultarea a 6 titluri
bibliografice regăsite în bibliografie. Partea întai cuprinde noţiunile de baza din domeniul
protecţiei mediului referitoare la structura, cauzele şi tipurile de poluare a atmosferei. În partea
doi si trei sunt prezentate principalele activităţi umane si industriale şi efectele acestora asupra
atmosferei.
În partea a patra, “studiul de caz” dupa o scurtă prezentare a judeţului şi evidenţierea
principalelor ramuri industriale, se face o trecere în revistă a tipurilor de poluanţi atmosferici
produşi de industrie identificaţi în judeţ cu precizarea
cantităţilor emise pe ani precum si situaţia emisiilor
de poluanţi răspunzatori de schimbarile climatice, în
perioada 2005-2008.
Capitolul 1
ATMOSFERA TERESTRĂ
1.1 Structura atmosferei terestre
Atmosfera este învelişul gazos al Pământului,
care se menţine în jurul lui datorită gravitaţiei.
Procesele atmosferice reprezintă un factor
determinant în circuitul natural al substanţelor în
natură (ciclurile apei, carbonului, azotului, fosforului,
sulfuluiGrosimea
etc.) maximă posibilă a atmosferei este
de 3000 km.
Masa totală a atmosferei este circa 5x10 18 kg,
iar jumătate din aceasta se găseşte între sol şi nivelul
situat la h ≅ 5 Km.
Structura, compoziţia şi proprietăţile
atmosferei depind de altitudine. După repartiţia
verticală a temperaturii aerului, în atmosferă se
delimitează următoarele regiuni:
3
• Troposfera: de la suprafaţa solului până la înălţimea de 10-15 km.

• Stratosfera: deasupra troposferei până la 30-35 km.
• Mezosfera: deasupra stratosferei până la 80-100 km.
• Termosfera: de la limita mezosferei până la 1000-1200 km.
• Exosfera: deasupra termosferei până la aproximativ 3000 km.
Trecerea de la un strat la altul nu este bruscă ci are loc prin zone intermediare, cu grosimi
de la câtevaşisute
mezopauza de metri până
termopauza. la câţiva
Fig.1 km. Aceste zone se numesc: tropopauza, stratopauza,
Atmosfera
Troposfera este stratul atmosferic adiacent scoarţei terestre şi se întinde pe verticală, până
la 8-10 km în regiunile polare şi până la ≈15 km deasupra ecuatorului. În troposferă până la
înălţimea de un km au loc fenomenele meteorologice şi tot în troposferă au loc emisiile de
poluanţi, în mod natural sau din activitatea antropică a omului. În principiu, temperatura
descreşte în troposferă, dar se constată destul de des, în straturile joase ale troposferei fenomenul
de inversiune termică, când temperatura creşte cu altitudinea, cu un rol important în împiedicarea
împrăştierii poluanţilor. La nivelul tropopauzei, temperatura este paradoxal, de -50 0C la poli şi
-800C la ecuator. În troposferă mişcările maselor de aer sunt intense atât orizontal cât şi vertical,
ceea ce stă la baza ansamblului de fenomene meteorologice şi la formarea norilor.
Deasupra
stratosferă, tropopauzei
straturile se întindeo stratosfera,
de aer prezintă stratificare în care temperatura
regulată. creşte
Schimbările cu altitudinea.
verticale În
sunt foarte
lente, ceea ce face ca un poluantul ajuns la acest nivel să rămână un timp îndelungat la limita
superioară a stratosferei.
Troposfera şi stratosfera reprezintă stratul limită atmosferic, adică zona din atmosfera
terestră unde se desfăşoară cvasitotalitatea activităţilor umane care sunt influenţate de vântul din
acest strat şi care influenţează caracteristicile stratului. Fenomenele complexe care se produc în
zona stratului limită şi care influenţează activităţile umane sunt:
• acţiunea vântului;
• acţiunea combinată a vântului şi zăpezii;
• dispersia poluanţilor gazoşi în atmosferă;
•
captarea
Spre 30-35energiei
km eoliene etc. există o nouă zonă de discontinuitate termică numită
altitudine,
stratopauză, după care urmează partea superioară a atmosferei, care este formată din mezosferă,
termosferă şi exosferă. Temperaturile din mezosferă descresc la mezopauză spre 80 km
altitudine, unde ating +1000C. Mai sus de mezopauză se află termosfera ale cărei temperaturi
cresc până la 14000C, la o altitudine de 1000 km. Această temperatură ridicată este în strânsă
legătură cu intensitatea mare a fluxului de radiaţii ionizante şi UV, emise de soare, ce întâlnesc la
aceste altitudini aer extrem de rarefiat. Ionosfera este regiunea din atmosferă cuprinsă între 80 şi
600 km unde gazele sunt ionizate şi aflate în stare de plasmă. Mai sus de 1000 km se întinde
exosfera.
Atmosfera terestră joacă un rol esenţial în transferul de energie solară în biosferă. De fapt
30%
atingedin energieoceanelor
suprafaţa este reflectată de stratul din
şi continentelor, de nori,
care oîmprăştiind-o
bună parte seînînmagazinează
spaţiul extraterestru; 51%
în atmosferă,
sub formă de căldură latentă a ansamblului de fenomene meteorologice, prin punerea în mişcare
a maselor de aer.
Între atmosferă şi ocean exista un cuplaj ca şi între părţile componente ale unei gigantice
maşini termice: oceanul acumulează importante cantităţi de căldură în timpul verii şi le restituie
atmosferei în timpul iernii (Dănciulescu D., Dănciulescu C., Atmosfera şi calitatea aerului, 2008)
1.2. Aerosolul atmosferic
4
Din punct de vedere fizic atmosfera este constituită dintr-un amestec de gaze, purtând în
suspensie particule solide, lichide sau gazoase suplimentare, de origine terestră sau cosmică,
naturală sau antropică. Particulele solide, gazoase sau lichide în suspensie în aerul atmosferic
constituie ansamblul fizic numit aerosolul atmosferic.
Aerosolul reprezintă sistemul care conţine particule lichide sau solide suspendate într-un
gaz. Componentele principale sunt azotul (în proporţie de 77%) şi oxigenul (20%). Restul de 3
procente este constituit din argon, dioxid de carbon, urme ale mai multor gaze şi vapori de apă.
La aproximativ 90 km deasupra suprafeţei Pământului, diferitele gaze încep să se separe
conform densităţii lor. Astfel, în ordinea înălţimii, apar straturile cu concentraţii mari de oxigen,
heliu, apoi hidrogen, care este cel mai uşor dintre gaze.
După timpul lor de viaţă constituientii gazoşi ai atmosferei se împart astfel:
• constituienţi constanţi ai atmosferei, timpul de viaţă fiind de ordinul miilor de ani (N 2, O2, He,
Ne, Ar, Kr, Xe);
• constituienţi care variază lent, timpul de viaţă este de la câteva luni la câţiva ani (CH 4, O3,
N2O, CO2, CO, H2);
• constituienţi care variază rapid, al căror timp de viaţă este de câteva zile sau mai puţin (SO2,
H2S, NO, NO2, NH3).
1.2.1 Sursele de aerosol atmosferic. Dimensiunile particulelor de aerosol atmosferic variază de
la dimensiunea câtorva molecule până la particule cu diametrul de 100 µm.
Aerosolul atmosferic poate fi împărţit în grupe dimensionale astfel:
a) particule Aitken (care se pot detecta doar cu ajutorul detectorului Aitken);
b) particule cu: 0,05 ≤ r ≤ 0,1 µm;
c) particule mari: 0.1≤ r ≤ 1.0 µm;
d) particule gigante: r > 1.0 µm.
În afară de particulele de aerosol atmosferic provenite din meteoriţi şi din polen, acestea
au ca surse două procese de bază:
- dezintegrarea şi dispersia de materiale de la suprafaţa pământului, a uscatului şi a
oceanului planetar.
- reacţiile chimice şi condensarea gazelor şi a vaporilor din atmosferă.
1.2.2 Formarea particulelor de aerosol atmosferic prin dezintegrarea şi dispersia la
suprafaţa uscatului. Particulele de aerosol atmosferic la suprafaţa uscatului provin atât din surse
naturale cât şi antropice, dar cele mai multe provin din activitatea vulcanică.
Aerosolul biologic (polenul, sporii), este format din particule cu dimensiuni între 3 şi 150
µm, eliberate de pădurile tropicale.
Din particulele de compuşi de silicat eliberate de roci şi sol lipsit de vegetaţie,
dezintegrate chimic şi mecanic de vânt, apă, temperatură şi unele gaze: O 2, CO2, cu diametre mai
mari de 0,1 µm.
Particule emise de vulcani, rezultate din mecanisme de dezintegrare mecanică şi
conversie gaz-particulă cu dimensiuni ce pot ajunge până la 100 µm.
Particule expulzate în atmosferă prin procese industriale. Sunt rezultatul atât al
mecanismelor de dezintegrare mecanică cât şi al conversiei gaz-particulă. Particulele de
NA2SO4, NH4HSO3, CA(HSO3)2, NAOH, NA2SO4 ŞI H2SO4 au dimensiuni de la submicroni la
sute de microni.
1.2.3 Formarea particulelor de aerosol atmosferic prin dezintegrarea şi dispersia la
suprafaţa oceanului.
a) direct din spuma valurilor când suflă vântul, picăturile de apă se evaporă şi formează
particule de sare marină (NaCl).
b) prin explozia bulelor de gaz care ating suprafaţa apei.
5
Aceste particule sunt compuse în cea mai mare parte din NaCl şi iau naştere prin
spargerea valurilor, care produc spumă, după care se evaporă formându-se particule de aerosol.
După formare ele pot să-şi modifice compoziţia ca rezultat al reacţiilor cu gazele din atmosferă.
Particulele de aerosol marin sunt transportate la nivele înalte şi deasupra continentelor datorită
deplasării maselor de aer.
1.2.4 Formarea particulelor de aerosol atmosferic prin reacţii chimice şi condensarea
vaporilor. Particulele de aerosol atmosferic cu raze mai mici de 0.1 µm se transformă prin
condensarea vaporilor, urmată de reacţii chimice ale gazelor, iniţiate de procese fotochimice. Un
exemplu de astfel de particule îl reprezintă obţinerea de sulfaţi şi azotaţi din precursori gazoşi. În
aerul continental aceste particule provin din dioxid de sulf şi oxizi de azot emişi în atmosferă, din
diferite surse de poluare, în special prin arderea combustibililor fosili.
În mediul natural formarea de particule de aerosol se datoreaza eliberării de hidrocarburi
naturale de vegetaţie.
Substanţele organice lichide şi volatile, din diferite domenii industriale pot forma aerosoli
cu aerul. Timpul de viaţă şi concentraţia particulelor de aerosol în atmosferă sunt mult mai dificil
de estimat decât pentru constituientii gazoşi din atmosferă. Aceasta deoarece particulele de
aerosol, în special cele mai mici, sunt intr-o continuă schimbare în dimensiune şi structură,
pierzându-şi astfel identitatea. Drept urmare, termenul de "timp de viaţă" nu se aplică particulelor
individuale de aerosol, ci mai degrabă global, tuturor particulelor aflate în suspensie.
Timpul de viaţă al sării marine în atmosferă este de interes fizic, deoarece aceste particule
joacă un rol important în formarea picăturilor din nori.
Aerosolii se pot dispersa la distanţe mari şi pot afecta aparatul respirator, derma, ochii, se
pot depune pe plante dereglându-le respiraţia, pot afecta construcţiile.
1.3 Principalii poluanţi ai aerului atmosferic

1.3.1 Ozonul troposferic. În ciuda părerii larg răspândite, conform căreia ozonul ar fi o
substanţă benefică, din contră el este un gaz toxic, de culoare albăstruie şi cu miros
caracteristic.Ozonul troposferic provine în proporţie de circa 20% din stratosferă iar în proporţie
de circa 80% ca urmare a activităţilor antropice, fiind principalul poluant al atmosferei în ţările şi
oraşele puternic industrializate.
Principalii poluanţi primari care determină formarea, prin procese fotochimice a ozonului
troposferic în atmosferă sunt: oxizii de azot, oxizii de sulf şi compuşii organici volatili proveniţi
din surse antropice.
Cele mai importante activităţi umane care conduc la evacuarea în atmosferă a acestui
poluant sunt:
• arderea combustibililor fosili (cărbune, gaze naturale, produse petroliere), în surse fixe
(centrale electrice şi termice, încălzirea rezidenţială proprie, procese industriale) şi mobile
(trafic rutier, transportul feroviar, naval şi aerian);
•
extracţia, prelucrarea şi distribuţia petrolului şi a produselor petroliere;
• utilizarea solvenţilor organici.
Cele mai mari cantităţi de ozon sunt înregistrate în oraşele cu trafic auto intens, datorită
emisiilor de hidrocarburi (CxHx) nearse şi oxizilor de azot, rezultaţi din procesele de ardere
produse în motoarele mijloacelor de transport.
Odată cu formarea ozonului se produce şi smogul - un amestec de fum şi ceaţă.
Ozonul troposferic este reactiv, producând efecte negative asupra sănătăţii umane.
Afectează în special plămânii, de la simple iritaţii la edem pulmonar, de asemenea poate produce
iritaţii ale ochilor, dureri de cap, ameţeli, scăderea tensiunii arteriale.
6
1.3.2 Gazele cu efect de seră. Radiaţiile ultraviolete emise de soare ajung pe Pământ unde o
parte sunt absorbite, restul sunt reflectate sub formă de radiaţii infraroşii. Ajunse în troposferă
aceste radiaţii întâlnesc un înveliş gazos care le reflectă înapoi spre Pământ, provocând o
încălzire a acestuia care poartă numele de efect de seră.
În atmosferă există concentraţii naturale de gaze cu efect de seră, cum ar fi: vaporii de
apă (H2O), dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot/oxidul azotos (N 2O) şi
ozonul troposferic (O3). Fenomenul natural numit efect de seră, menţine temperatura medie
anuală la suprafaţa pământului la 150C (climat normal).
Pe lângă acestea, la creşterea efectului de seră mai contribuie: hidrofluorocarburile
(HFC), perfluorocarburile (PFC) şi hexafluorura de sulf (SF 6),.
Activitatea umană constituie principala cauză a emisiei în atmosferă a unor cantităţi mari
de gaze cu efect de seră, mai ales a gazului carbonic, a oxizilor de azot, a metanului şi a
clorofluorocarburilor.
Surse de gaze cu efect de seră:
• vaporii de apă în atmosferă care rezultă din evaporarea apei;
• dioxidul de carbon este degajat în atmosferă prin arderea combustibililor fosili sau a
carburanţilor în sursele staţionare sau mobile. Aproape jumătate din gazul carbonic de
origine antropică este înlăturat prin fotosinteză de plantele terestre şi prin absorţia în oceane.
• metanul este principalul component al gazului natural ars de către utilajele de încălzit. El
provine de la descompunerea vegetală, din câmpurile inundate de orez, mlaştini, dejecţii
animale, extracţia de combusatibili fosili şi din deşeurile putrezite.
• protoxidul de azot provine din soluri şi oceane, precum şi din arderile combustibililor fosili şi
a materiilor organice; cultivarea terenurilor şi utilizarea îngrăşămintelor chimice.
• oxizii de azot - NxOy şi compuşii organici volatili -COV, provin din procesele de ardere care
au loc în motoarele mijloacelor de transport.
• HCF-uri, PCF-uri, SF6 şi alte halocarburi sunt rezultate din industra chimică, energetică, din
instalaţiile frigorifice.
Principalele efecte pe termen lung ale efectului de seră sunt:
•
•
schimbarea
schimbări aletemperaturii
temperaturiiglobale a Terrei;
la nivel global;
• creşterea nivelului mării;
• efecte negative asupra agriculturii;
• deşertificarea unor zone;
• intensificarea ciclului hidrologic;
• lipsa apei
• consecinţe asupra sănătăţii umane
• afectarea vegetaţiei
• efecte negative asupra economiei.
1.3.3 Compuşi organici volatili (COV). Sunt hidrocarburi (CxHx) sau produse petroliere ca:
benzină, eteri de petrol, benzen, acetonă, cloroform, fenoli etc.
Sunt produşi de surse mobile (autovehicule) şi din procesele de prelucrare şi ardere a
ţiţeiului, produselor petroliere sau procese de ardere a lemnului.
COV au efecte iritante asupra ochilor, nasului şi gâtului, provocând dureri de cap,
pierderea coordonării mişcărilor, greaţă, afectează ficatul, rinichii, şi sistemul nervos central.
Anumiţi COV cauzează cancer şi alterări ale funcţiei de reproducere la om.
1.3.4 Oxidul (monoxidul) de carbon. (CO). Este un gaz incolor şi inodor. Apare în atmosferă
din procese de ardere incompletă a cărbunilor şi din unele procese industriale din chimie,
metalurgie.
7
Are acţiune asfixiantă, prin transformarea hemoglobinei în carboxihemoglobină, care

blochează transportul oxigenului prin sânge către celule.
1.3.5 Dioxidul de sulf (SO2). Este un gaz incolor, cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Este solubil
în apă formând acidul sulfuros (H 2SO3). În atmosferă reacţionează cu oxigenul, sub acţiunea UV
formând trioxidul de sulf (SO3), care se combină cu vaporii de apă rezultând acidul sulfuric
(H2SO4).
Sursele de emisie a SO2 sunt: centralele termoelectrice cu ardere pe cărbuni sau păcură
(65 - 67%), rafinării de petrol, oţelarii, turnătorii e.t.c. (28 - 30%), transporturi (3 - 7%).
Dioxidul de sulf reprezintă o substanţă toxică cu miros şi acţiune iritanta asupra
mucoaselor, provocând spasm şi contracţia muşchilor respiratorii. În concentraţii ridicate, SO2
provoacă senzaţia de arsură asupra mucoaselor respiratorii şi conjuctivale, tuse, tulburări ale
respiraţiei, senzaţie de sufocare.
În mediul ambiant se manifestă prin leziuni asupra plantelor şi modificarea compoziţiei
apei şi solului.
Oxizii de sulf, determina fenomene de coroziune, decolorarea materialelor, iar alături de
cei de azot sunt consideraţi principalale cauze ale ploilor acide.
1.3.6 Oxizii de azot (NxOy).
Sunt compuşi ai azotului cu oxigenul.
•
monoxidul de azot (NO), este un gaz incolor, rezultat din combinarea azotului cu oxigenul la
temperaturi mari.
• dioxidul de azot (NO2), este un gaz de culoare brună, rezultat din NO care, în contact cu
aerul, trece în NO2.
• protoxidul de azot (N2O), este un gaz stabil care, abia la 600°C, se descompune în elemente
N2 şi O2.
Oxizii de azot sunt generaţi în cantităţi mari din activităţi antropice (industria cuprului,
petrolieră, a fertilizanţilor de azot şi de mijloacele de transport auto).
Oxizii de azot produc efecte negative asupra sănătăţii umane. Pot să afecteze căile
respiratorii, mucoasele, transformă oxihemoglobina în metahemoglobina, ceea ce poate conduce
la paralizii. Peste o concentraţie de 10 ppm, NO 2 produce necroze foliare (decolorare) la plante,
iar la animale şi oameni sensibilizează organismul faţă de agresivitatea germenilor microbieni.
Contribuie la reducerea vizibilităţii pe şosele, prin formare de smog. Protoxidul de azot
(N2O) are o dublă acţiune nocivă: gaz cu efect de seră (GEZ) şi gaz care contribuie la distrugerea
stratului de ozon stratosferic.
1.3.7 Hidrogenul sulfurat (H2S).
Este un gaz incolor, cu miros neplăcut, toxic, solubil în apă. Arde în aer cu flacăra
albastră, producând dioxid de sulf şi apă.
Se întâlneşte în industria chimică, petrochimică şi de rafinare a petrolului. De asemenea
mai pot fi surse fabricile care produc coloranţi, etenă, propenă, celuloză.
Consumă oxigenul dizolvat în apă, iar când este prezent în aer afectează flora şi fauna. În
concentraţie mare poate provoca moartea prin formarea unei combinaţii cu hemoglobină, prin
paralizia centrului nervos care comandă respiraţia.
1.3.8 Amoniacul (NH3)
Este un compus hidrogenat al azotului şi este un gaz incolor, cu miros puternic, înecăcios.
Provine din pierderile în procesele de fabricaţie şi utilizare ale amoniacului, arderea
vegetaţiei intense pentru defrişarea pădurilor, fermentarea reziduurilor animale.
Se dizolva uşor în apă, iar emisiile de amoniac în aer pot provoca tulburări şi afecţiuni
respiratorii.
1.3.9 Pulberi sedimentabile şi în suspensie.
• pulberi sedimentabile - dimensiuni şi densităţi care le favorizează depunerea.
8
•aerosoli - particule fine solide sau lichide, cu dimensiuni mai mici de 100 µm, dispersate într-
un gaz.
• fumul - aerosoli vizibili, formaţi din particule solide.
Provin din arderea combustibililor, a carburanţilor şi din antrenarea particulelor de
azbest, ciment şi nisip.
Surse de pulberi: fabricile de ciment şi azbest, laminoarele de oţel, turnătoriile de metale,
centralele termoelectrice cu arzătoare de păcură şi cărbune, autovehiculele cu motoare Diesel,
şantierele de construcţii şi cele de demolări etc.
Pulberile, praful, aerosolii şi fumul pot produce efecte negative asupra sănătăţii umane,
cum ar fi: iritaţii ale gâtului şi ochilor şi scăderea organismului la infecţii, iar azbestul poate
provoca boli de plămâni şi chiar cancer.
Unele pulberi pot cauza coroziunea unor construcţii, pot afecta flora şi fauna sau pot
reduce vizibilitatea.
1.3.10 Substanţele radioactive.
Substanţele radioactive periculoase sunt obţinute artificial din minereu de uraniu.
Principalele surse antropice de substanţe radioactive sunt:
• testele şi folosirea armelor nucleare;
• uzinele de tratare (reprocesare) a combustibilului nuclear uzat;
• emisiile în aer ale unor substanţe radioactive din centralele nuclearoelectrice (CNE).
• emisiile în aer, ale unor substanţe radioactive în caz de accidente produse la CNE.
Gazele, pulberile sau particulele radioactive inhalate, afectează ţesuturile plămânilor,
provocând afecţiuni care pot duce la cancere.
1.4 Forme ale degradării atmosferei

1.4.1 Efectul de seră. Efectul de seră, reprezintă încălzirea atmosferei Pământului datorată
anumitor gaze ce împiedica răcirea pământului pe timp de noapte. Gazele care formează
atmosfera, în mare parte oxigen şi azot, au calitatea de a capta căldura razelor cu lungime mare
de undă, realizând astfel efectul natural de seră al Pământului.
Odată
de căldură estecuînmagazinată
creşterea concentraţiei de gaze
în aer, rezultatul ce produc
direct efectul
al acestui defiind
proces seră,creşterea
o cantitate mai mare
temperaturii
globale, fenomen cunoscut sub numele de încălzire globală.
Cele mai importante gaze care generează efectul de seră sunt:
• CO2 (59%) - gaz care provine din arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol), lichizi
(benzină, motorină) sau lemnului;

• CH4 (18%) - produs de animale rumegătoare, arderea lemnului şi a combustibililor fosili.
• N2O (6%) - generat din arderea combustibililor fosili şi lemnului, din materiale fecale de
la oameni şi animale.
• substanţe care distrg stratul de ozon (ODS), freoni (CF 11, CF12), halonii.
• ozon troposferic (12%); format ca urmare a reacţiilor precursorilor (oxizi de azot, COV).
Emisiile
carbonului de către CO2 au depăşit
de vegetaţia terestrăîncă
şi deînoceane.
urmă cuDeaproape un secol capacitatea
atunci concentraţia de absorţie
de CO 2 creşte a
continuu.
Astfel în perioada 1960 - 1990 concentraţia a crescut cu 30%.
9
e 7000
n
o
t
.
l
i
m 6000
,
n
o
b
r 5000
a
C
4000
3000
2000
1000
0
1950 1960 1970 1980 1990 2000
Anul înregistrãrii
Fig. 2 Emisia de carbon în atmosferă, rezultat din arderea combustibililor fosili
Convenţiile internaţionale adoptate stipulează necesitatea inventarierii tuturor surselor de

emisii de gaze în atmosferă care provoacă efectul de seră şi pregătirea unor planuri naţionale
pentru conservarea climei. În Europa emisiile principalilor poluanţi în atmosferă variază de la o
ţară la alta, România situându-se pe un loc din mijloc din acest punct de vedere.
ã
SO 2(kg/loc.an)
s
i 70
m
e NO x(kg/loc.an)
a
e 60
t
a
i
t
n 50
CO 2(kg/loc.an)
a
C
40
30
20
10
0
1989 1990 1991 1992 1993
Fig. 3 Emisia unor poluanţi în România
La emisiile principalilor poluanţi, în România s-a înregistrat un continuu regres după

1989. Această reducere de noxe s-a datorat în cea mai mare parte scăderii producţiei industriale,
şi mai puţin aplicării unor măsuri tehnologice de reducere a emisiilor de poluanţi.
Ponderea acestor emisii este deţinută de urmatoarele activităti chimice:
• centralele termoelectrice şi de termoficare pentru SO 2 (70%).
• centralele termoelectrice şi transportul rutier NxOy (60-65%).
10
http://slidepdf.com/reader/full/impactul-activitatii-ale-asupra-aerului-atmosferic 10/
•centralele termoelectrice şi procesele de combustie industrială pentru CO 2 (75-

80%).
Obligaţia României este ca în perioada 2008-2009 să reducă emisiile de gaze cu efect de
seră cu 8% faţă de anul de referinţă 1989. Conform Hotărârii Guvernului nr. 541/2003, a fost
elaborat "Programul Naţional de Reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi
provenite din instalaţii mari de ardere."
1.4.2 Modificarea climei. Chiar şi cei mai sceptici specialişti recunosc faptul că în ultimul secol
s-au produs schimbări climatice, temperatura medie globală a crescut cu 0,3 - 0,6°C, iar ultimii
ani au fost mai calduroşi, începând sistematic din 1860. În ultimii ani au fost înregistrate o
mulţime de evenimente meteorologice deosebite în întreaga lume, precum: valuri de căldură,
inundaţii, uragane, furtuni.
Studiile climatologilor sunt concentrate asupra evaluării vitezei cu care se desfăşoară
procesul de încălzire globală.
15,5
C
o
a
r
u 15,4
t
a
r
p 15,3
e
m
e 15,2
T
15,1
15,0
14,9
14,8
14,7
14,6
14,5
1950 1960 1970 1980 1990 2000
Fig. 4 Evoluţia temperaturii medii la nivelul solului
Efecte ale modificării climei:

• creşterea frecvenţei secetelor.
• creşterea frecvenţei şi gravitaţii furtunilor.
• creşterea nivelului mărilor şi oceanelor.
Clima României va suferi şi ea schimbări majore. Potrivit previziunilor elaborate de
meteorologi,
extreme vor fi temperatura
mai frecvente.medie va creşte cu 2ºC iarna şi cu 3 – 4°C vara, iar fenomenele
La conferinţa de la Rio de Janeiro (1992), aproape 120 de state ale lumii, inclusiv ţările
din UE, au ratificat în martie 1994 "Convenţia privind clima pe Terra", la care a aderat şi
România. Principalul obiectiv al convenţiei a fost reducerea emisiilor de gaze ce generează
efectul de seră, până în anul 2000, la nivelul cantităţilor emise în anul 1990 şi menţinerea acestor
nivele şi după anul 2000. Deşi au trecut mai bine de 16 ani de la Rio şi de la semnarea
Convenţiei cadru pentru "Schimbarea Climei", nu au fost adoptate măsuri clare pe de reducere a
emisiilor responsabile de modificările climei.
11
1.4.3 Ploile acide. Ploile acide reprezintă un tip de poluare atmosferică, care se formează când
oxizii de sulf (SOx) şi cei de azot (NxOy) se combina cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând
acizi sulfurici (H2SO4) şi acizi azotici (HNO3), care pot fi transportaţi la distanţe mari de locul
originar producerii, şi care pot precipita sub formă de ploaie. Reacţiile de transformare au loc în
troposfera la 10 - 12 km deasupra scoarţei terestre. Poluarea atmosferei depăşeşte graniţele
ţărilor, astfel că măsurile de reducere trebuiesc coordonate la nivel internaţional .
Între interacţiunile dăunătoare se numără: erodarea structurilor, distrugerea culturilor
agricole şi a plantaţiilor forestiere, ameninţarea speciilor de animale terestre dar şi acvatice, deci
în general distrugerea ecosistemelor.
Ploile acide au urmări extrem de grave asupra sănătăţii populaţiei.Dioxidul de sulf se
poate transforma în particulele fine de sulfaţi, care se amesteca cu apa din aer, se lichefiază
devenind aerosoli, pot pătrunde în ţesuturile plămânilor antrenând metale toxice şi gaze.
Ploile acide au efecte negative şi asupra construcţiilor, determinând degradarea prin coroziune.
Pentru reducerea efectelor ploilor acide se iau măsuri ce vizează în primul rând reducerea
emisiilor de oxizi de sulf şi azot la sursa de poluare.
1.4.4 Problema ozonului.

1.4.4.1 Creşterea cantităţii ozonului la nivelul solului. Ozonul este un gaz care rezultă în urma
combinării hidrocarburilor incomplet arse în motoare sau ca produse secundare diverse procese
industriale, în prezenţa luminii naturale.
Ozonul este una din cele mai periculoase noxe, cu efecte negative asupra sănătăţii sau
dezvoltării speciilor vegetale:
• irită membranele mucoase ale sistemului respirator;
• provoacă tuse, sufocare;
• reduce rezistenţa la răceală şi pneumonii;
• poate agrava boli ale inimii, astmul, bronşită, enfizemul;
• afectează clorofila şi procesul de fotosinteză;
• reduce rezistenţa plantelor la îngheţ.
La nivel
concentraţia global,a depăşit
ozonului în ţărilestandardele
Europei dede
Vest şi în SUA,
sănătate în anumite
şi se aşteaptă ca şiperioade (1988
în Europa - 1989),
de Est să se
producă fenomenul, odată cu creşterea numărului de autovehicule.
1.4.4.2 Distrugerea stratului de ozon din atmosferă. În stratosferă, se găseşte un strat de ozon
cu rol deosebit de important. Ozonul stratosferic protejează suprafaţa scoarţei terestre împotriva
radiaţiilor UV, care, în intensitatea cu care vin din spaţiu, pot fi ucigătoare pentru biosferă.
Pătura de ozon le absoarbe în cea mai mare parte, lăsându-le să treacă numai într-o proporţie
favorabilă proceselor vitale.
Distrugerea stratului de ozon din stratosferă se datorează activităţii antropice a omului,
prin emisia în atmosferă de compuşi organici cu clor tip CFC (freonii). Freonii emişi la sol, ajung
intacţi în stratosferă unde radiaţia solară îi scindeaza în atomi liberi de clor cu reactivitate
ridicată,Prin
catalizând
scădereareacţii
cu 1%în lanţ care distrug ozonul
a concentraţiei de ozonpedin
scară mare. , fluxul de radiaţii UV ar
stratosferă
creşte cu 2% cu numeroase consecinţe:
• creşterea frecvenţei cancerelor de piele şi a bolilor de ochi;
• scăderea eficienţei unor vaccinuri (tuberculoză);
• scăderea simţitoare a recoltelor de plante;
• reducerea fitoplanctonului cu afectarea faunei care se hrăneşte cu el;
• îmbătrânirea vopselurilor şi maselor plastice.
În vederea protejării stratului de ozon, au avut loc mai multe conferinţe. Primele măsuri s-au
luat prin Protocolul de la Monreal (1987):
12
• reducerea producerii şi utilizării freonilor la jumătate;

• aplicarea unor restricţii pentru comerţul cu produsele ce conţin freoni cu ţările care nu
erau semnatare ale convenţiei.
• elaborarea de tehnologii alternative pentru producerea freonului.
Au urmat apoi conferinţele de la Londra (1990), unde a fost luată măsura eliminării
complete a freonilor până în anul, 2000 şi conferinţa de la Viena (1995), unde au fost preconizate
măsuri cum ar fi:
• înăsprirea limitelor impuse emisiilor de bromură de metil, urmând ca ea să fie complet
eliminată până în anul 2010 în ţările industrializate;
• înăsprirea restricţiilor pentru derivaţi cloruraţi, pentru ţările industrializate;
• stabilizarea consumului de derivaţi cloruraţi, până în 2015, pentru ţările în curs de dezvoltare
şi renunţarea completa până în anul 2040.
România prin legea 84 din 3 decembrie 1993, a aderat la Convenţia pentru protecţia
stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, şi la Protocolul privind substanţele care
epuizează stratul de ozon, adoptat la Monreal la 16 septembrie 1987, şi pentru acceptarea
Amendamentului la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea
de-a doua reuniune a părţilor, de la Londra, din 27 - 29 iunie 1990.
Importanţa
internaţională stratului de
a protecţiei ozon este
stratului de reliefată şi prin declararea
ozon (Dănciulescu zilei de 16 septembrie
D., Dănciulescu ca ziua
C., Atmosfera şi
calitatea aerului, 2008).
1.5.Impactul activităţii umane asupra atmosferei

1.5.1. Utilizarea şi transformarea energiei. Progresul omenirii este legat de folosirea energiei.
Etapele energetice ale societăţii umane au fost demarcate de apariţia:
• energiei hidraulice şi eoliene în prima etapă;
• energia combustibililor, într-o etapă ulterioară;
• energiei nucleare.
Dezvoltarea societăţii este direct dependenta de consumul de energie. Caracterul limitat
al resurselor
Toateenergetice
prognozeleridică
aratăproblema opţiunilor
că pentru energetice
următorii în viitor.supremaţia combustibililor
ani se menţine
fosili în bilanţul energetic al planetei, neluându-se în calcul schimbările politice şi ecologice
produse sau care se vor naşte şi care vor modifica semnificativ destinul energetic al omenirii.
Apariţia gazului metan a modificat structura surselor energetice, prin avantajele
ambientale dar şi prin abundenţa în care se găseşte. Din păcate eforturile financiare deosebite la
nivelul anilor ‘70 ai secolului trecut pentru punerea la punct a reactoarelor nucleare în centralele
nuclearo-electrice, ca o alternativă viabilă la energia combustibililor fosili, în special a petrolului,
s-au dovedit prea curând de a fi condus la un eşec, astfel că realizarea unor noi centrale de acest
gen a intrat într-un ireversibil declin.
Mutaţiile în ponderea diferitelor surse de energie arăta totuşi un declin al petrolului şi
cărbunelui,
următor: dar menţin încă supremaţia combustibililor fosili, aşa cum se poate observa în tabelul
Tabelul nr . 1
Sursa 1970(%) 1995(%)
Carbune 26 23
Petrol brut 36 41
Gaze naturale 17 21
Biomasa 15 13
Hidroenergie 5 6
Nucleară 0,3 6
13
Geotermală, eoliană, solară <0,05 0,1

Studiile efectuate pe plan mondial, privind oferta de energie şi cererea în următorii 50 de
ani, au arătat că lumea va reuşi să traverseze această perioadă de criză energetică cu preţul unui
efort maxim, în două etape dificile:
1) În anii ce vor urma se va trece de la hidrocarburile lichide naturale la combustibilii
lichizi sintetici (de ex: petrolul sintetic derivat din cărbune);
2) Dezvoltarea tehnologiei de extragere a energiei din surse care pot asigura satisfacerea
necesităţilor pe termen lung, adică din surse nelimitate: energia solară şi energia nucleară.
Un element esenţial pentru trecerea de la o resursă energetică la alta îl constituie timpul
de tranziţie necesar pentru ca o formă de energie să pătrundă pe piaţă, acesta fiind pe plan
mondial de aproximativ 100 de ani.
1.5.2 Efectele utilizării şi transformării energiei.

1.5.2.1 Efectul de seră. Este determinat în special de emisia de dioxid de carbon iar sectorul
energetic fiind sectorul cu cel mai mare aport la emisiile totale de gaze cu efect de seră, datorită
cantităţilor mari de combustibili fosili arşi în scopul producerii de energie electrică şi termică.
Tabelul.nr 2
Emisia de CO2 pe sectoare de activitate
Domeniul de utilizare a energiei Emisia de CO2 (%)
Centrale termoelectrice 37
Domeniul casnic 20
Industrie 19
Transport 18
Servicii (comerţ) 4
Rafinării 3

Pentru a realiza reducerea emisiilor de CO 2, trebuie să se reducă folosirea combustibililor
fosili.
S-au emis câteva opţiuni:
• energia să fie produsă cu o mai mare eficienţă (randamentul în instalaţii să fie cât mai
ridicat);
• sursele de energie să fie astfel alese încât să reducă emisiile de CO 2;
• reducerea utilizării surselor de combustibili fosili;
• acceptarea unui standard de viaţă mai scăzut pentru a reduce cerinţele de energie.
Creşterea eficienţei conversiei energiei primare poate fi realizată prin:
• creşterea temperaturii în sursele de ardere, dar acest lucru duce la creşterea emisiilor de NO 2,
care determină ploile acide;
•
reducerea temperaturii gazelor eliminate;
•utilizarea mai eficientă a căldurii din circuitul de răcire (instalaţiile de încălzire urbană), dar
şi aici apar obstacole, deoarece unele sisteme de producere a energiei nu sunt amplasate
lângă localităţi, ci lângă resursele de materii prime.
1.5.2.2 Ploile acide. Principalele gaze care duc la apariţia ploilor acide sunt NO 2 şi SO2, care au
efecte negative prin creşterea acidităţii lacurilor şi creşterea smogului.
Ploile acide, afectează plantele prin distrugerea clorofilei, pădurile prin acţiunea lor
asupra frunzelor şi indirect prin aciditatea solului. Sănătatea populaţiei este de asemenea afectată
prin consumul de apă alterată prin acidifiere dar şi prin consumul de alimente (zarzavaturi,
legume, peşte) care au absorbit această apă.
14
Tabelul nr. 3
Emisia de NO2 pe sectoare de activitate
Domeniul de utilizare a energiei Emisia de NO2 (%)
Transport 41
Industrie 9
Domeniul casnic 3
Rafinării 2

Tabelul nr. 4
Emisia de SO2 pe sectoare de activitate
Domeniul de utilizare a energiei Emisia de SO2 (%)
Industrie 15
Domeniul casnic 5
Rafinării 5
Transport 1
Pentru reducerea ploilor acide trebuie în primul rând să se ia masuri pentru reducerea
oxizilor de sulf şi de azot la sursa de poluare. La nivel mondial, aceste emisii au înregistrat o
stagnare în prezent, datorită scăderii producţiei industriale a ţărilor din Europa de Est, dar şi
datorită adoptării unor măsuri tehnologice şi constructive.
1.5.2.3 Soluţii alternative. Pe lângă folosirea energiei nucleare, energiei valurilor, a
hidroenergiei, energiei din biomasă, se mai folosesc:
a) energia
Este una dineoliană.
cele mai vechi surse de energie nepoluantă. Turbinele eoliene au început să
fie folosite pe scară largă abia prin anii 70-80, Danemarca ca urmare a primei crize a petrolului,
s-a orientat spre această formă de energie devenind cel mai mare producător de turbine eoliene.
Astfel în Danemarca în anul 1994 erau instalate 3600 de turbine, cu o capacitate de 500 Mw,
situând-o pe locul doi în lume, după SUA.
La sfârşitul anului 2006, capacitatea generatoarelor eoliene era de 73904, acestea
producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică.
Utilizarea acestei forme de energie pe lângă avantajele ei:
• emisia zero de substanţe poluante şi gaze cu efect de seră;
• neproducerea de deşeuri;
•
costuri reduse pe unitatea de energie;
• costuri reduse de scoatere din funcţiune;
prezintă şi unele deavantaje:
• impactul vizual;
• impactul sonor;
• afectarea ecosistemelor (poate omorî păsări, uneori specii rare);
• distanţele mari de centrele unde această energie poate fi consumată (transportul mărind
costul, efectele radiaţiilor electromagnetice de la liniile de înaltă tensiune).
15
Prin politici naţionale corecte, prin eliminarea subvenţiilor la combustibili fosili, prin
taxele pentru mediu se poate încuraja producerea energiei eoliene.
b) energia solară.
Dintre toate sursele de energie care intră în categoria surselor ecologice şi regenerabile,
energia solară se remarcă prin instalaţii simple care necesită costuri reduse pentru producerea
unor temperaturi de aproximativ 1000C, temperatura folosită pentru încălzirea apei fiind cu peste
400C peste temperatura mediului ambiant, de aceea se pot folosi la încălzirea apei menajere sau a
clădirilor.
Tehnologia echipamentului pentru instalaţiile solare de încălzire a clădirilor este destul de
bine pus la punct în special în ţările cu climat favorabil utilizării acestei energii (Israel, SUA,
Kenia, etc.)
Despre cealaltă modalitate de utilizare a energiei solare, care constă în conversia acesteia
în electricitate cu ajutorul celulelor fotovoltaice, se preconizează că aceste dispozitive vor fi
foarte răspândite într-un viitor nu prea îndepărtat.
c) Hidrogenul.
Hidrogenul este principala componentă a soarelui, având o pondere de 73% din
compoziţia acestuia.
Este un bun combustibil. Se obţine din apă cu ajutorul energiei solare, eoliene sau din
biomasă. Este ecologic, din arderea sa rezultând vapori de apă.
1.5.3 Transporturile
Activitatea de transport joacă un rol esenţial în dezvoltarea economică şi socială a unei
societăţi. Este un mare consumator de combustibili fosili, fiind o sursă importantă de poluare.
Factorul de mediu cel mai afectat este aerul prin:
• emisii de gaze cu efect de seră;
• emisii de gaze care determină formarea ploilor acide;
• emisii de gaze toxice;
• emisii de pulberi şi praf.
Alte efecte negative:
• poluare fonică şi generarea vibraţiilor;
• producerea accidentelor;
• ocuparea unor suprafeţe de teren intravilan pentru parcări;
• generarea de deşeuri solide (anvelope uzate, acumulatoare, etc.);
• impact vizual şi ecologic.
1.5.3.1 Impactul ecologic. Principalele noxe emise în atmosferă de mijloacele de transport sunt:
CO2, hidrocarburi şi NxOy. Transporturile rutiere contribuie cel mai mult la poluare.
1.5.3.2 Soluţii de reducere a efectelor negative. Datorită faptului că numărul maşinilor este în
creştere, s-au luat măsuri cum ar fi:
• taxe pe consumul de benzină aplicate în ţările Europene;
•
introducerea catalizatorilor şi îmbunătăţirea funcţionării motoarelor;
• creşterea temperaturii de ardere în interiorul motoarelor (creşte eficienţa şi reduce CO 2);
• folosirea motoarelor Diesel.
1.5.4 Depozitarea deşeurilor.

Cantitatea şi sursele deşeurilor diferă de la o ţară la alta. În SUA predomină deşeurile
industriale 72% (din care 63% din industria minieră). În Franţa, deşeurile agricole reprezintă
69%. În Anglia 75% sunt deşeuri urbane (menajere şi comerciale).
În România, după 1990 au scăzut cantitativ deşeurile industriale şi agricole, ca urmare a
recesiunii economice, în schimb a crescut cantitatea de deşeuri urbane (menajere şi comerciale),
16
din cauza pătrunderii pe piaţa româneasca a unor produse superambalate, mare parte fiind
nonbiodegradabile. În prezent, cantitatea de deşeuri nu depăşeşte 8,5 mil. tone/an, dar
comportamental şi dotare tehnică, spaţii largi urbane şi rurale din ţara noastră au devenit
adevărate gropi de gunoi, ce agresează peisagistic şi care reprezintă un grad mare de risc
ecologic.
• deşeuri din activităţi comerciale: hârtie, carton, materiale plastice, deşeuri de la birouri,
hoteluri, restaurante.
• deşeuri din industria constructivă: materiale din demolări, din excavaţii.
• deşeuri nucleare.
Exploatarea gropilor de gunoi este însoţită de emisii de gaze: CO 2, H2S, CO şi lichide
poluante rezultate din descompunerea deşeurilor. Odată cu creşterea conţinutului în materii
organice a deşeurilor menajere, creşte şi pericolul poluării cu metan (gaz de baltă), rezultat în
timpul descompunerii substanţelor organice depozitate. Acest lucru se poate evita printr-o
compactare mecanică puternică şi prin colectarea şi folosirea lui.
Recuperarea de energie şi micşorarea volumului deşeurilor prin incinerare ia în
considerare faptul că incinerarea deşeurilor conduce la reducerea volumului acestora cu 60-80%,
generând, în acelaşi timp, cu ajutorul unor instalaţii specializate, energie termică şi energie
electrică (Dănciulescu D., Dănciulescu C., Atmosfera şi calitatea aerului, 2008).
1.6.Impactul activităţii industriale asupra atmosferei.

Industria reprezintă la ora actuală, cea mai importantă sursă de poluare a planetei.
Efectele poluării industriale sunt extinse într-o sferă foarte largă, pornind de la problemele
ridicate de poluarea locurilor de muncă până la perturbarea echilibrelor ecologice ale planetei.
Poluarea la locul de muncă este foarte frecventă şi are drept urmare apariţia de boli profesionale.
S-a constatat că aproape în orice meserie, indiferent cât ar părea de inofensivă, se formează
iritaţii, dermatite, intoxicaţii.
Pentru poluarea globală industrială deosebit de semnificativ este consumul energetic
industrial. Astfel în decurs de 70 ani (1920 - 1990) producţia de energie s-a înzecit şi nu există
nici-un motiv să bănuim că acest ritm se va diminua în viitor. Poluarea industrială va rămâne şi
în viitor o preocupare serioasă şi permanentă a oamenilor de ştiinţă, a guvernelor şi organizaţiilor
industriale.
Pe de altă parte, capacităţile de producţie au devenit de cca. 10 ori mai mari în ultimii 10
ani. Termocentralele, de exemplu, aveau o putere instalată de 100 - 200 Mw, iar astăzi puterea
lor a crescut până la 1000 - 5000 Mw.
Totuşi, paralel cu această creştere vertiginoasă au evoluat şi posibilităţile tehnice de
epurare a evacuărilor de pulbere; s-a estimat că 75% din pulberile de provenienţă industrială sunt
reţinute prin diferite metode de filtrare. Evacuarea gazelor şi pulberilor toxice, mai ales, cele din
combustii, respectiv industria metalurgică, rămâne o problemă parţial rezolvată, deoarece
evacuarea lor la mare înălţime nu rezolvă problema protecţiei atmosferei terestre.
Există multe uzine poluante, cu tehnologie învechită, care nu beneficiază nici de condiţii
favorabile pentru autopurificare (meteorologice, topografice).
Activităţile industriale produc şi emit în atmosferă o serie de gaze poluante, a căror
cantitate, calitate şi concentraţie sunt puternic dependente de ramura industrială, de tipul
procesului tehnologic, de cantitatea şi calitatea materiilor prime folosite, de mărimea instalaţiei
industriale, de uzura utilajului. În tabelul următor sunt prezentate principalele gaze poluante
emise de activităţile industriale şi ponderea deţinută de acestea în totalul emisiilor de gaze, ca
rezultat al activităţilor umane la nivelul anilor 2000.

Tabelul nr. 5
17
Emisii industriale de gaze poluante

Tipul substanţei poluante Cantitatea emisa în atmosferă Ponderea din totalul emisiilor
(mil. tone/an)
Dioxid de carbon 3500 50
Metan 84 24
Oxizi de azot 30 50
Oxizi de sulf 89 90
Particule solide 23 40
Hidrocarburi 26 50
CFC 1,2 100
1.6.1 Industria termoenergetică.

A constituit multă vreme principala sursă de poluare industrială, până a intrat în
concurenţă cu poluarea produsă de mijloacele de transport. Mijloacele de protecţie împotriva
poluării sunt destinate, aproape în exclusivitate, perfecţionării sistemelor de combustie.
Poluarea prin combustie este produsă de: instalaţiile de încălzire centrală şi domestică,
mijloace de transport, instalaţiile de distrugere prin ardere a deşeurilor etc.
Dimensiunea acestei surse de poluare poate fi măsurată prin cantitatea mare de
combustibil utilizat actualmente în lume.
S-a estimat că industria termoenergetică contribuie la poluarea generală astfel: 75% în
poluare cu pulberi, în proporţie destul de mare cu gazele SO 2, CO, CO2 şi aproape integral cu
hidrocarburi cancerigene. La acestea se mai adăugă, în proporţii diferite: NOx, H2S, As, F2,
fenoli, hidrocarburi, aldehide, cetone, acizi anorganici şi organici.
Termocentralele produc cca. 80% din necesarul de energie electrică şi utilizează
combustibili fosili (solid, lichid, gaz). Poluarea produsă în urma arderii este strâns legată de
compoziţia lor. Dintr-o combustie completa pulberile poluante rezultate sunt alcătuite în
principal din cenuşă.
Cenuşa în cărbunii superiori se găseşte în proporţie de 5 - 10%, iar în cei inferiori 40 -
50%, fiind unul din criteriile cantitative de apreciere a cărbunelui. Cu cât proporţia este mai mare
cu atât puterea calorică este mai mică, iar cantitatea de cărbune consumat pentru acelaşi scop
devine mai mare. Aceasta are ca rezultat nu numai poluarea atmosferei ci şi perturbarea ciclului
carbonului.
Europa şi Rusia sunt cele mai mari consumatoare de cărbune inferior. Reducerea poluării
cu cenuşă, se poate realiza fie prin spălarea cărbunilor înainte de combustie, fie prin reţinerea
cenuşii în focar.
Dintr-o combustie incompletă a carbunilor gazele rezultate sunt bogate în cenuşă,
funingine şi particule de cărbune nears. Cea mai mare cantitate de funingine se elimină la
începuturile aprinderii combustibilului, de aceea se recomandă ca la pornirea cazanului să se
utilizeze combustibili care se aprind repede şi ard fără funingine (gaz natural, produse
petroliere).
Cenuşa, eliminată prin coşul de fum al instalaţiilor de ardere, praful fin antrenat de vânt
din haldele de depozitare a cenuşii, şi praful de cărbune, constituie o noxă solidă, care se găseşte
sub formă de aerosoli. Dacă cenuşa are un conţinut foarte redus de metale grele (Cr, Ni, Cd, As,
Pb) aerosolii formaţi nu sunt toxici. Când particulele au dimensiuni mari, aceştia devin toxici,
iritând mucoasele oculare şi cele ale căilor respiratorii.
Cenuşele murdăresc şi degradează mediul ambiant, se depun pe vegetaţie, clădiri, străzi,
dând un aspect neplăcut.
Oxizii carbonului (CO şi CO2) rezultă de la arderea carbonului din orice combustibil.
Arderea incompletă a carbonului, degaja o cantitate de 3,5 ori mai mică de căldură decât într-o
18
ardere completă şi conduce la un gaz toxic. În instalaţiile moderne se înregistrează raportul

CO2/CO, pentru că prin modificarea raportului combustibil/aer, cantitatea de CO să scadă până
aproape de zero. Aceasta constituie obiectivul unui tehnolog şi dezideratul oricărui ecolog.
Oxidul de carbon este unul dintre toxicii cu mare răspândire, atât în mediul industrial, cât
şi în mediul urban.Oxidul de carbon pătrunde în sânge datorită următoarelor proprietăţi:
- densitate apropiată cu cea a aerului.
- difuzibilitate mare şi afinitate ridicată a hemoglobinei pentru CO (de 20 de ori mai mare decât a
oxigenului). Din combinaţia lor rezulta carboxihemoglobină, care este incapabilă să transporte
oxigenul la ţesuturi, ducând la intoxicaţie şi chiar moarte. Intoxicaţia se manifestă la început prin
cefalee, oboseală, ameţeală iar apoi prin anorexie, greaţă, apatie, insomnie, tulburări de memorie
şi personalitate.
Oxizii sulfului. Cărbunii conţin sulf în proporţie de 0,6 - 6%, petrolul 0,1 - 4% iar gazele
naturale cantităţi neglijabile. În cărbuni, sulful se găseşte sub formă de compuşi organici şi
anorganici (sulfuri şi sulfaţi). Sulful din sulfaţi se găseşte în cenuşă, iar cel organic şi din sulfuri
se transforma în SO2 şi SO3. 80 - 90% din cantitatea de SO 2 aflată în atmosferă provine de la
arderea combustibililior. SO2 reprezintă cauza principală a formării smogului reducător.
În afară de pagubele produse în biosferă, aceşti compuşi au acţiune puternic corozivă
asupra materialelor metalice, cu care vin în contact. O metodă eficientă de diminuare a
degajărilor acide este amestecarea pulberii de cărbune cu materiale bazice(CaCO3, CaO, etc.)
care în timpul arderii transformă sulful în CaSO4, ce rămâne în cenuşă nedescompus.
Până în prezent problema poluării atmosferei cu acizi ai sulfului este numai parţial
rezolvată, prin spălarea cărbunelui şi/sau înălţarea coşurilor de emisie, la 200m. Aceste măsuri
sunt insuficiente, ca dovadă că poluarea cu SO 2 a atmosferei se resimte până la 8 - 10 km în jurul
unei termocentrale cu tehnologie învechită.
Centralele termoelectrice sunt utilizate nu numai pentru producerea de energie electrică,
ci şi de căldură, vapori etc., în scopuri industriale şi domestice.
Captarea pulberilor din gazele de ardere a combustibililor se face în toate termocentralele
moderne, dar epurarea SO2 are loc în mod excepţional. Deci principalul poluant atmosferic al
centralelor termoenergetice rămâne SO2.
1.6.2 Industria siderurgică.

Industria siderurgică poluează atmosfera cu pulberi şi gaze, datorită impurităţilor
existente în materia primă (minereu de fier) şi datorită operaţiilor tehnologice neermetice.
Fluxul tehnologic din siderurgie începe cu două operaţii:
- concentrarea în minereu util
- cocsificarea
Urmează elaborarea fontei şi a oţelului.
Poluarea cu pulberi are loc în timpul primei operaţii, la încărcarea şi descărcarea benzilor
care transportă minereul iar cu gaze (SO2, CO 2) în timpul expunerii la foc. Sistemele de epurare
reţin pulberile, în timp ce gazele sunt evacuate în atmosferă.
În timpul cocsificării, eliminarea în atmosferă a prafului de cărbune are loc la măcinarea
şi încărcarea cărbunelui. În urma procesului de cocsificare rezultă: funingine, cenuşă, SO 2, H2S,
fenoli, hidrocarburi policiclice aromatice.
În procesul de elaborare al fontei, poluarea este mai mică, deoarece pulberile rezultate
după filtrare sunt reintroduse în proces.
În procesul de elaborare a oţelului, are loc o poluare a atmosferei cu: pulberi (fum roşu),
CO, SO2, compuşi ai fluorului, ai arseniului.
Îmbunătăţirea adusă tehnologiei de elaborare a oţelului prin suflarea în fonta topită, de
aer îmbogăţit cu oxigen, face ca printre poluanţii ce ridică serioase probleme de epurare să se
afle pulberile, numite fumuri roşii. Epurarea acestora ridică serioase probleme tehnologice ca:
19
volumul foarte mare al gazelor din care urmează să fie recuperată pulberea, fineţea mare a
pulberii, temperatură ridicată.
Determinarea concentraţiilor unor poluanţi în jurul unor combinate siderurgice cu
tehnologii învechite au arătat că c.m.a.-urile sunt depăşite până la 6 -7 km pentru pulberi, 5 –
6 km pentru CO şi 2 – 3 km pentru fenoli şi H2S.
1.6.3 Metalurgia metalelor neferoase.

Metalele neferoase se găsesc, în general în natură, sub formă de sulfuri, ceea ce face ca,
în urma tehnologiei aplicate pentru obţinerea metalului de minereu, principalul poluant să fie
SO2.
În cadrul proceselor tehnologice, vaporii de metale formează cu aerul un aerosol, ce se
răspândeşte până la mare distanţă. Unii dintre vapori au o mare toxicitate (Pb, Hg).
Dintre toate metalele cele mai toxice pentru organismele vii sunt: plumbul şi mercurul.
a) Plumbul este un metal cu temperatura joasă de topire (Tt=3270C), de aceea în cadrul
tehnologiei de obţinere se vaporizează frecvent. Vaporii de plumb pot fi reţinuţi prin filtrare pe
filtre din saci din fibră de sticlă şi din lînă, dar totuşi 10 - 15% din cantitate poluează atmosfera.
Plumbul, cu timpul, este reintrodus în ciclul său biogeochimic, prin sol, apă, aer, organismele vii,
ridicând probleme ecologice deosebite; la oameni boala poartă numele de saturism.
b) Mercurul, se obţine industrial din cinabru (HgS). Este lichid la temperatura camerei, mai
volatil şi mai toxic decât plumbul. Surse potenţiale de vapori de mercur sunt fabricile care-l
obţin, întreprinderile ce fabrică aparate de măsură (termometre, densimetre, barometre), fabricile
de clor, de mase plastice.
1.6.4 Industria materialelor de construcţii.

Pentru producerea materialelor de construcţii se folosesc cantităţi mari de roci naturale,
concasate, măcinate şi arse la diferite temperaturi. În cursul acestor procese se produce o
cantitate mare de pulpere, de obicei netoxică.
Cea mai poluantă ramură industrială a domeniului este industria cimentului.
Cimentul se obţine din calcar şi argilă, arse la 1500 0C. Pe tot parcursul procesului
tehnologic sunt trimise în atmosferă cantităţi mari de pulbere, cu toată epurarea făcută de
electrofiltre.
Epurarea pulberilor se face cu electrofiltre, totuşi 0,3 - 0,5% din materia primă este
eliminată în atmosferă, faţă de 10% în lipsa instalaţiilor de filtrare. Procesul de pierderi este mic,
dar raportat la peste jumătate de miliard de tone pe an, cât reprezintă producţia mondială,
cantitatea devine considerabilă. Pulberile separate în electrofiltre sunt reintroduse în ciclul de
producţie.
Oxidul de magneziu se obţine prin arderea carbonatului de magneziu la 1600 0C. Este
utilizat în compoziţia materialelor refractare, datorită temperaturii lui mari de topire. Procesul
tehnologic este asemănător cu cel de obţinerea cimentului, de aceea poluanţii sunt tot pulberile.
În obţinerea ipsosului, ceramicii şi sticlei atmosfera este poluată, în principal, tot cu
pulberi bogate în silicaţi şi în sulfat de calciu.
Bitumurile sunt utilizate pentru îmbrăcăminţile rutiere, hidroizolaţii etc. Se pun în lucrare
la cald, de aceea poluează atmosfera cu funingine şi hidrocarburi.
Azbestul este utilizat în construcţii sub formă de fibre, datorită rezistenţei lui la
temperaturi mari. Sursele poluante sunt fabricile ce produc azbest, azbociment, etc.
Încercările de epurare a prafului de azbest prin filtrare au dat rezultate satisfăcătoare.
1.6.5 Industria chimică.
20
Dimensiunile poluării produsă de această industrie ne-o putem imagina după amploarea
ei. Astfel, din cele 5 milioane de substanţe înregistrate până în 1990, conform Chemical
Asbstract Service, 30000 sunt fabricate la scară largă.
Industria chimică prelucrează o gamă largă de materii prime pornind de la minerale până
la produşi de sinteză: gaz metan, cărbune, petrol, gaze de sondă, produse petroliere, gaz de
sinteză etc. Este un sector industrial unde se produc frecvent avarii, uneori urmate de explozii;
datorită coroziunii se deteriorează robineţii, supapele, îmbinările.
Poluanţii eliminaţi în aer şi apă sunt fie cei comuni tuturor industriilor (pulberi, SO2, CO
etc.), fie poluanţi specifici, deosebit de toxici, pentru care se iau măsuri de epurare obligatorii,
numai că acestea nu sunt întotdeauna suficient de eficace.
Principalii poluanţi provin de la fabricile producătoare de acizi, care folosesc ca materie
primă minerale ce conţin nemetalul din compoziţia acizilor: clor, sulf, fosfor, fluor e.t.c. Acizii
sunt utilizaţi în aproape toate ramurile industriale şi mai ales la obţinerea îngrăşămintelor.
Cei mai importanţi poluanţi ai industriei chimice anorganice sunt:
a) Acidul clorhidric (HCL)
Este colorat în galben, dacă conţine impurităţi (Fe, Aş, H 2SO4) şi provoacă pe piele eritem
şi arsuri.
b) Acidul sulfuric (H2SO4) produce arsuri grave la lucrătorii ce-l manipulează în diferite scopuri
ca, de exemplu: obţinerea îngrăşămintelor, fabricarea mătăsii artificiale, atelierele de încărcare a
acumulatorilor (aerosolul de H2SO4 este trimis în atmosferă), decaparea fontei, a oţelului,
rafinarea petrolului.
Pentru epurare, aerosolii ce conţin H2SO4 se filtrează prin filtre de fire metalice (Pb) şi
apoi se barbotează prin soluţii alcaline.
c) Acidul azotic (HNO3)
Fabricile de HNO3, poluează atmosfera cu NO, NO2 şi HNO3 (sub formă de aerosoli).
Oxizii de azot dau o culoare roşcată gazelor evacuate numite “coada de vulpe”.
HNO3 are numeroase întrebuinţări industriale:fabricarea îngrăşămintelor, explozivilor, prepararea
unor coloranţi, a azotaţilor, decaparea aliajelor.
Pentru reţinerea compuşilor ce intră în compoziţia “cozii de vulpe” s-au făcut epurări cu:
apă, soluţii alcaline de bicarbonat de amoniu, amoniac, nitrit şi nitrat de calciu, reducere
catalitică etc., fără o reuşită generalizabilă.
d) Acidul fosforic (H3PO4)
Este utilizat industrial, la fabricarea îngrăşămintelor chimice, în timpul procesului
tehnologic atmosfera este poluată cu fluoruri şi aerosoli de H3PO4.
e) Clorul (Cl2)
Se livrează în butelii, lichefiat şi se utilizează la fabricarea a numeroşi compuşi, ei înşişi
poluanţi (pesticide, Hcl etc.). Mai este utilizat ca dezinfectant, decolorant. Cea mai vătămătoare
poluare este produsă de Cl2 gazos, în timpul avariilor.
Gazele reziduale ce conţin clor sunt epurate la trecerea prin scrubere, cu soluţie alcalină.
f) Îngrăşăminte chimice
Poluarea produsă de îngrăşămintele chimice este cea corespunzătoare materiilor prime.
Industria chimică organică este şi ea producătoare de poluanţi, dar în cantităţi importante
doar în caz de avarii. Majoritatea compuşilor sunt volatili, de aceea sistemul tehnologic este
ermetic şi se pune accentul pe recuperare şi recirculare.
g) Industria petrolului
Cei mai importanţi poluanţi ai industriei petrolului sunt:
• hidrocarburile evaporate în timpul operaţiunilor de încărcare, descărcare, transport etc.,
datorată manipulărilor defectuase sau neetanşeităţilor rezervoarelor, depozitelor,
conductelor etc.
21
• oxizii sulfului şi H2S obţinuţi în procesul de desulfurare a petrolului, în operaţiunile de

încălzire, combustie.
• CO din procesele catalitice.
• mercaptanii (R-SH), rezultaţi în timpul tratamentului la care este supus petrolul, cu un
conţinut mare de sulf.
• alţi poluanţi: aldehide, acizi organici, amoniac şi particule solide.
h) industriile petrochimică şi carbochimică.
Emit în atmosferă ca principali poluanţi: hidrocarburi aromatice, benzină, hidrocarburi
nesaturate, clorurate, eteri, cetone, fenoli etc.
Hidrocarburile aromatice sunt reprezentate de benzen şi derivaţii săi, utilizate ca solvenţi,
reactivi, materie primă pentru diverşi produşi, ce sunt evacuate în atmosferă datorită volatilităţii
lor, pe tot parcursul manipulării.
Benzina este produsul cel mai important al distilării utilizat ca: solvent, carburant,
reactiv, materie primă pentru obţinerea derivaţilor aromatici; este un produs toxic.
Alcoolii, eterii, cetonele, fenolii provin în atmosferă de la fabricile producătoare şi de la
cele ce-i utilizează ca materie primă pentru: fibre sintetice, industria farmaceutică, materiale de
vopsitorie, coloranţi etc. Sunt compuşi extrem de toxici.
1.6.6 Industria alimentară.

Poluează atmosfera cu pulberi rezultate din măcinarea carealelor, obţinerea laptelui
pulverizat şi a gazelor urât mirositoare, rezultate din fermentaţiile produselor de provenienţă
animală (peşte, carne) şi vegetală.
Poluarea cea mai dezagreabilă este produsă de abatoare şi de serviciile de ecarisaj.
Gazele toxice şi urât mirositoare pot fi: mono, di, trimetilamină, putresceină, acroleină,
cadaverină, NH3, H2S, mercaptani etc.
Cea mai eficientă metodă de combatere a unei astfel de poluări o reprezintă folosirea de
tehnologii ermetice. În cazul scăpărilor de astfel de gaze se pot aplica diverse metode de
distrugere a compuşilor ca:trecerea lor prin apă de clor, soluţie de KMnO 4 1% etc.
1.6.7 Industria zootehnică.

Crescătoriile de animale domestice ridică probleme serioase contaminării mediului mai
ales cu deşeurile animaliere, care în urma fermentaţiei degajă mirosuri, ce se resimt până la mai
mulţi kilometri.
Această poluare poate fi combătută prin utilizarea de soluţii oxidante (KMnO 4,Cl2,O3 etc.)
prin folosirea bălegarului ca îngrăşământ, cu excepţia celui de porci, prin introducerea lor în
bataluri închise.
În concluzie, nu exista ramură industrială care să nu polueze cu : fum, pulberi, gaze,
vapori, deşeuri toxice, substanţe urât mirositoare etc. De aceea înaintea avizării amplasării şi
funcţionării unui obiectiv industrial este necesar să se stabilească cu precizie riscurile potenţiale
pentru mediul înconjurător, create de produsele acelor obiective şi măsurile ce trebuie luate
pentru a reduce la minim aceste riscuri (Popescu M., Popescu M., Ecologie aplicată, 2000).
22
Capitolul 2
POLUAREA AERULUI ATMOSFERIC ÎN JUDEŢUL ARGEŞ.
FACTORII POLUANŢI AI AERULUI PRODUŞI DE INDUSTRIA
ARGEŞEANĂ. STUDIU DE CAZ.
2.1 Prezentarea Judeţului Argeş.
Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării, fiind delimitat la sud de paralela
de 44 22´ latitudine nordică şi la nord de 45036´ latitudine nordică, la vest de meridianul de
0
24
0 ´ 0 ´
26 longitudine estică, iar la est de cel de 25 19 longitudine estică.
Suprafaţa totală a judeţului este de 682.631 ha, iar populaţia sa numără 643.762 de
locuitori.
În judeţul Argeş există 7 oraşe şi anume: municipiile Piteşti - reşedinţa de judeţ - cu o
populaţie de 167.317 locuitori, Câmpulung (37.142 locuitori) şi Curtea de Argeş (32.861 de
locuitori), oraşele Mioveni (34.086 de locuitori), Costeşti (10.736 locuitori), Topoloveni (10.552
de locuitori) şi Ştefăneşti (12.802 locuitori), 95 comune şi 576 de sate, cu o populaţie totală de
337.266 locuitori.
Apele curgătoare de pe teritoriul judeţului Argeş, aparţin bazinelor hidrografice Argeş,
Vedea şi Olt, lungimea totală a principalelor cursuri de apă fiind de circa 1000 km, la care se
adaugă încă 1500 km de ape secundare.
Principalul curs de apă este răul Argeş, care are o lungime de 140 km. Principalii afluenţi
ai râului Argeş sunt: răul Doamnei (110 km), răul Vâlsan (84 km), răul Dâmboviţa (se varsă în
Argeş la Budeşti, judeţul Ilfov).
O caracteristică a răului Argeş în judeţ, este dată de salba de lacuri de acumulare, şi
anume: Vidraru, Cerbureni, Curtea de Argeş, Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov, Prundu,
Goleşti. Pe afluenţii săi lacurile de acumulare sunt: Râuşor (răul Târgului), Pecineagu (răul
Dâmboviţa), Mărăcineni (de rezervă - răul Doamnei), Baciu (răul Doamnei), Vâlsan.
Pe teritoriul judeţului Argeş se găsesc 87 de arii protejate, din care de interes naţional 32,
ocupând o suprafaţă de 80.405 ha, ceea ce reprezintă 11,8% din suprafaţa judeţului.
O prezenţă extraordinară în apele răului Vâlsan, este aspretele, (Romanichthys
valsanicola). Contrar tuturor aşteptărilor acest relict terţiar a supravieţuit până în prezent, situaţie
în care conservarea habitatului aspretului s-a impus ca o prioritate absolută. În acest scop, în
rezervaţia mixtă Vâlsan a fost derulat proiectul LIVE-Natura "Salvaţi aspretele", sub înaltul
patronaj al Academiei Romane.
2.2 Ramurile industriale din judeţul Argeş.

Pe teritoriul judeţului Argeş, continuându-se ascensiunea economică, există un număr de
societăţi comerciale active - 12526, din care societăţi comerciale proprietate de stat - 26, societăţi
comerciale proprietate mixtă - 42, societăţi comerciale cu capital privat (inclusiv cooperatist) -
12458, asociaţii familiale - 3629 şi persoane independente - 6447.
Judeţul Argeş dispune de resurse naturale bogate şi variate, importanţă deosebită
23
prezentând zăcămintele de cărbuni şi ţiţei, calcar, argilă, agregate de rău precum şi intense
suprafeţe de păduri, păşuni, şi fâneţe naturale; o mare valoare economică o are potenţialul
hidroenergetic din bazinele superioare şi mijlocii ale râurilor Argeş, Dâmboviţa, Vâlsan,
Târgului şi Doamnei.
Domeniile prioritare în care s-a dezvoltat industria sunt: industria extractivă a petrolului
şi cărbunelui, petrochimică, constructoare de maşini, energie electrică şi termică, combustibili
nucleari, electrotehnică şi electronică, exploatarea şi prelucrarea lemnului, industria porţelanului
şi faianţei, materialelor de construcţii, textile şi a produselor textile, încălţămintei, alimentară şi a
băuturilor.
Principalele ramuri industriale de pe teritoriul judeţului Argeş sunt:

• industria energiei electrice şi termice (hidrocentralele de pe râurile Argeş, Vâlsan,
Târgului, Doamnei, Dâmboviţa, Termoelectrica Piteşti - Nord şi Sud, Curtea de Argeş);
• industria petroliferă şi a gazelor de sondă (Schela Petrol Piteşti şi Găieşti);
• industria construcţiilor de maşini (SC Automobile Dacia Colibaşi, SC Subansamble
Auto SA Piteşti);
• industria chimică şi petrochimică (SC Arpechim SA Piteşti, SC Rotan SA Piteşti, Fabrica
De Combustibil Nuclear Colibaşi);
• industria materialelor de construcţii (Holcim Cimentul SA Câmpulung);
• industria exploatării şi prelucrării lemnului (Stâlpeni, Curtea de Argeş, Rucăr, Domneşti,
SC Alprom SA Piteşti, SC Alpitex SA);
• exploatarea cărbunelui de suprafaţă la cariera Aninoasa şi în subteran în mina Jugur;
• exploatarea zăcămintelor de carieră (calcar, piatră şi gips) în zona Albeşti.
În zona municipiului Curtea de Argeş există depozite de argilă, marne şi nisipuri într-o
fâşie îngustă, între zonele Zigoneni şi Valea Sasului.
În domeniul agriculturii, mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului este teren
arabil. Restul este ocupat cu livezi, pepiniere pomicole, vii, păşuni şi fâneţe.
Principalele culturi cerealiere sunt cele de porumb, grâu şi secară. Importanţa agriculturii în judeţ
este evidenţiată
Institutul şi de existenţa
de Cercetări pomicolea de
treilainstitute de cercetare
Mărăcineni, dede
Institutul importantă
Cercetări naţională:
pomicole de la Albota şi
Institutul de Cercetări horti-viticole de la Ştefăneşti.
Există condiţii favorabile dezvoltării zootehnice, în special în ceea ce priveşte creşterea
bovinelor, ovinelor şi păsărilor.
Cadrul economic al judeţului este caracterizat de următoarele aspecte:
• Judeţul dispune de o industrie complexă şi diversificată;
• Extinderea sectorului privat în toate sectoarele economiei;
• O pondere apreciabilă a populaţiei este ocupată în activităţile industriale;
• Calificarea superioară a salariaţilor disponibilizaţi din unităţile industriale restructurate
sau închise;
•
Existenţa unor societăţi comerciale industriale cu capital privat sau mixt;
• Existenţa unui număr mare de societăţi comerciale private (de tip IMM) cu activităţi în
sfera serviciilor şi comerţului;
• Existenţa unei infrastructuri minimale şi disponibilitatea autorităţilor administraţiei
publice locale pentru crearea de noi societăţi comerciale în sfera productivă.
• Capacităţi industriale care au fost închise şi care pot fi adaptate altor noi forme de
activităţi productive.
Statisticile arată ca în anul 2008 industria argeşeană a înregistrat o creştere a producţiei
comparativ cu 2007, iar numărul de şomeri a crescut.
24
Comparativ cu anul 2007, producţia obţinută în anul 2008 a fost mai mare, creşterea s-a
datorat sectorului prelucrător. Cele mai mari creşteri de producţie le-au avut industria de maşini
şi echipamente, prelucrarea lemnului şi a produselor din lemn, prelucrarea ţiţeiului şi cocsificarea
cărbunelui, prelucrarea deşeurilor şi resturilor de material reciclabil, şi industria construcţiilor
metalice şi a produselor din metal. La Automobile Dacia SA s-au fabricat mai multe autoturisme
Dacia Logan, vehicule utilitare cu motor Diesel şi un volum mare de motoare cu explozie pentru
maşini. Cea mai semnificativă scădere comparativ cu 2007, s-a înregistrat în domeniul extracţiei
şi prepararea cărbunelui şi extracţiei hidrocarburilor şi serviciilor anexe.
Principalele domenii care caracterizează economia judeţului Argeş

Tabelul nr. 6
Domeniu Agricultur Industrie Comerţ Construcţii Altele
ă
% 30,43 30,83 10,76 5,55 22,43
Fig. 4
Principalele domenii care caracterizează economia în judeţul Argeş sunt industria,
agricultura, comerţul şi construcţiile. Printre celelalte domenii se număra învăţământul,
sănătatea, administraţia publică, tranzacţiile imobiliare, hoteluri, transport, telecomunicaţii şi
altele, reprezentând un procent de 22,43% din totalul activităţilor din judeţul Argeş.
2.3 Poluanţii aerului.

Atmosfera este factorul de mediu cel mai important pentru transportul poluanţilor.
Deoarece aerul constituie suportul pe care are loc transportul cel mai rapid al poluanţilor în
mediul înconjurător, supravegherea calităţii atmosferei este de primă importanţă.
Poluarea aerului are numeroase cauze, unele fiind rezultatul activităţilor umane din ce în
ce mai extinse şi răspândite în ultima perioadă de timp, altele datorându-se unor condiţii naturale
de loc şi de climă.
Un aport însemnat în degradarea calităţii aerului îl au însă centralele termice şi mijloacele
de transport care emit în atmosferă oxizi de carbon, bioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. O
contribuţie mare în creşterea efectelor negative o au fenomenele meteorologice.
Starea atmosferei pe teritoriul judeţului Argeş rezultă din prezentarea următoarelor
aspecte: situaţia emisiilor de SO2, NO2, NOx, NH3, COV, metale grele, POPs, gaze cu efect de
seră la nivelul judeţului, calitatea aerului ambiental, calitatea precipitaţiilor atmosferice.
25
2.3.1 Emisii de poluanţi atmosferici.

2.3.1.1 Emisii de gaze cu efect de seră. Acidifierea aerului la nivelul judeţului Argeş a fost
monitorizată prin analiza lunară a apelor din precipitaţiile recoltate lunar la sediul APM Argeş.
Au fost efectuate determinări pentru următorii indicatori: pH, conductivitate, amoniu, cloruri,
sulfaţi, sodiu, potasiu, calciu, magneziu.
Analizele efectuate relevă un caracter neutru, uneori cu tendinţa uşor acidă al
precipitaţiilor, pH-ul având valori cuprinse în intervalul 5,24 - 6,45.
Dioxid de sulf (SO2). Cantitatea de dioxid de sulf SO 2 emisă în atmosferă în anul 2008 la
nivelul judeţului Argeş a fost de 30547,33 tone.
Tabelul nr. 7
Arges 2005 2006 2007 2008
SO2 (t/an) 16623,8 153812,9 38909.8 30547,3
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de dioxid de sulf în judeţul Argeş
sunt: prelucrarea produselor petroliere (Petrom SA-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de
prelucrare în producţie de ciment şi var (Holcim România SA Câmpulung şi SC Carmeuse
Holding SRL Câmpulung), producţia de autovehicule (SC Automobile Dacia Group Renault
Piteşti), industria de prelucrare lemn (SC Alprom SA Piteşti, SC Forest Product Piteşti, SC
Surven Star SRL Rucăr, SC Foresta Curtea de Argeş, etc.), traficul auto la nivelul judeţului şi
funcţionarea centralelor termice de încălzire zona/cartier.
Oxizi de azot (NOx). Cantitatea de oxizi de azot NOx emisă în atmosferă în anul 2008 la
nivelul judeţului Argeş a fost de 5915,73 tone.
Tabelul nr. 8
Argeş 2005 2006 2007 2008
NOx (t/an) 50008,7 44440.8 6468,4 5915,7
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de oxizi de azot în judeţul Argeş
sunt: prelucrarea produselor petroliere (SNP Petrom-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de
prelucrare şi producţia
(SC Automobile Daciade ciment
Group (Holcim
Renault România
Piteşti), SA auto
traficul Câmpulung),
la nivelulproducţia
judeţuluide autovehicule
şi funcţionarea
centralelor de încălzire zona/cartier.
Amoniac (NH3). Cantitatea de amoniac NH3 emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul
judeţului Argeş a fost de 8444,68 tone.
Tabelul nr. 9
Argeş 2005 2006 2007 2008
NH3 (t/an) 5979,2 6333,5 7588,5 8444,7
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de amoniac în judeţul Argeş

sunt: creşterea animalelor, atât în domeniul privat, cât şi în fermele mari (SC Avicola Costeşti,
SC Suintest Oarja, SC Agrodevelopment SA, SC Haditon SRL Bârla şi Davideşti, SC Danbred
Slobozia).
2.3.1.2 Emisii de compuşi organici volatili nemetanici. Cantitatea de compuşi organici volatili
nemetanici emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a fost de 6058,042 tone.
Tabelul nr. 10
Argeş 2005 2006 2007 2008
NMVOC 33942,1 11304,6 6864,7 6058,1
(t/an)
26
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de COV nemetanici în judeţul

Argeş sunt: distribuţia carburanţilor, creşterea animalelor, atât în domeniul privat, cât şi în
fermele mari (SC Avicola Costeşti, SC Haditon SRL Bârla şi Davideşti, SC Danbred Slobozia),
traficul auto, prelucrarea produselor petroliere (SNP Petrom-Sucursala Arpechim Piteşti), ca şi
toate activităţile de aplicare a vopselurilor şi de degresare a metalelor.
Tendinţa de scădere a emisiilor de NMVOC se datorează faptului că majoritatea staţiilor
de distribuţie carburanţi de pe teritoriul judeţului Argeş s-au conformat Directivei COV şi au
instalat sisteme de reţinere a vaporilor.
2.3.1.3 Emisii de metale grele. Cantităţile de metale grele emise în atmosferă în anul 2008 la
nivelul judeţului Argeş au fost următoarele:
Tabelul nr. 11
Argeş 2005 2006 2007 2008
Hg (kg/an) 2291,1 275,3 186,2 255,9
Cd (kg/an) 92,8 27,1 24,2 10,4
Aş (kg/an) 99,9 13,8 8,1 11,0
Cr (kg/an)
Cu (kg/an) 1002,4
4366,0 114,4
85,8 72,7
74,4 98,7
71,1
N
i (kg/an) 1160,1 1687,0 1904,1 336,7
Zn (kg/an) 820,4 2234,9 2669,8 615,7
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de metale grele în judeţul Argeş
sunt: prelucrarea produselor petroliere (SNP Petrom-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de
prelucrare în producţia de ciment (SC Holcim România Câmpulung), procesele de prelucrare în
producţia de autovehicule (SC Automobile Dacia Group Renault Mioveni), traficul auto.
2.3.1.4 Emisii de plumb. Cantitatea de plumb emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul
judeţului Argeş a fost de 208,507 tone.
Tabelul nr. 12
Argeş 2005 2006 2007 2008
Pb (kg/an) 1802,4 226,2 148,7 208,5
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de plumb în judeţul Argeş sunt:
prelucrarea produselor petroliere (SNP Petrom-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de
prelucrare în producţia de ciment (SC Holcim România Câmpulung), procesele de prelucrare în
producţia de autovehicule (SC Automobile Dacia Group Renault Mioveni), şi nu în ultimul rând,
traficul auto.
2.3.1.5 Emisii de poluanţi organici persistenţi. Cantităţile de poluanţi organici persistenţi
emise la nivelul judeţului Argeş au fost: Tabelul nr. 13
Argeş 2005 2006 2007 2008
Dioxine (g/an) 0,000014 0,000084 0,00026 0,00032
Fluranten 43,62 430,25 548,35 70,95
(kg/an)
Benzofluranten 2,23 11,55 14,67 1,97
(kg/an)
Benzopiren 2,95 0,23 0,14 0,22
27
(kg/an)
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de poluanţi organici persistenţi în

judeţul Argeş sunt: procesele de prelucrare în producţia de aluminiu (SC Ana Imep Piteşti, SC
Automobile Dacia Group Mioveni), procesele de incinerare a deşeurilor şi traficul auto greu.
2.3.1.6 Emisii de hidrocarburi aromatice policiclice. Cantitatea de hidrocarburi aromatice
policiclice în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a fost de 0,053 tone.
Tabelul nr. 14
Argeş 2005 2006 2007 2008
PAH (t/an) 4,75 0,024 0,042 0,053
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de hidrocarburi aromatice

policiclice în judeţul Argeş sunt: procesele de preîncălzire oţel şi fontă (SC Metabet SA), traficul
feroviar şi sursele mobile din industrie şi agricultură (tractoare, motostivuitoare, excavatoare,
etc.).
2.3.1.7 Emisii de compuşi bifenili policloruraţi. Cantitatea de compuşi bifenili policlorurati
emisă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a fost de 0,0003105 g.
Argeş 2005 2006 2007 Tabelul

2008nr. 15
PCB (g/an) - 0,000475 0,00009 0,00031
Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de compuşi bifenili policloruraţi

în judeţul Argeş sunt: incinerarea deşeurilor menajere şi industriale.
2.3.1.8 Emisii de hexaclorbenzen. Cantitatea de hexaclorbenzen emisă în anul 2008 la nivelul
judeţului Argeş a fost de 0,020549g.
Tabelul nr. 16
Argeş 2005 2006 2007 2008
HCB (g/an) 0,0558 0,0433 0,0292 0,02055
2.4 Schimbări climatice.

2.4.1 Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră. Dintre poluanţii reglementaţi prin
protocolul de la Kyoto, în România se inventariază următoarele emisii de gaze cu efect de seră
care contribuie la schimbările climatice: dioxidul de carbon (CO2), protoxidul de azot (N 2O),
oxizi de azot (NOx) şi metan (CH4).
În judeţul Argeş situaţia emisiilor de gaze cu efect de seră, inventariate la nivelul anului
2008, comparativ cu anii, 2005, 2006 şi 2007 se prezinta astfel:
Tabelul nr. 17
Nr. Noxe Emisii (tone/an)
crt. 2005 2006 2007 2008
1. Dioxid de 11.692.939,9 18.772.298,7 2.997.367,9 2.694.438,7
carbon
2. Oxizi de 50.008,66 44.440,78 6.468,41 5.915,73
Azot
3. Protoxid de 10.764,63 18.369,51 10.573,41 19.578,03
Azot
4. Metan 35.687,69 24.710,85 20.242,91 21.477,91

28
Sursele antropogene care conduc la creşterea cantităţilor de emisii de CO 2 sunt: arderea

carburanţilor fosili (petrol, gaze naturale, cărbuni), defrişarea pădurilor şi eroziunea solurilor
(oxidarea carbonului înmagazinat în sol).
Pentru CH4 sunt: creşterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci produc zilnic
100l metan), gropile de gunoi, exploatarea şi transportul gazelor naturale, minele de cărbune,
deşeurile şi reziduurile menajere.
Oxizii de azot sunt produşi în principal prin arderea combustibililor fosili şi a lemnului,
iar dintre aceştia protoxidul de azot (N 2O) este de 300 de ori mai eficient în crearea efectului de
seră decât CO2. El se formează în principal prin transformarea microbiană a azotului din sol.
Producţia de N2O intensificată prin influenţa antropică poate fi explicată prin pătrunderea
unei cantităţi mai mari de azot în soluri, mai ales prin agricultură, industrie şi traficul rutier.
2.4.2 Emisii anuale de dioxid de carbon. Sursele antropogene care contribuie la emisiile de
CO2 sunt: arderea carburanţilor fosili (petrol, gaze naturale, cărbuni), defrişarea pădurilor şi
eroziunea solurilor (oxidarea carbonului înmagazinat în sol).
În judeţul Argeş situaţia emisiilor anuale de dioxid de carbon în perioada 2005-2008 se
prezintă astfel:
Tabelul nr. 18
Argeş 2005 2006 2007 2008
CO2 11692,9 18772,3 2997,37 2694,44
(mii t/an)

2.4.3 Emisii anuale de metan. Sursele antropogene care contribuie la emisiile de metan CH 4
sunt: creşterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci produc zilnic 100l metan), gropile de
gunoi, exploatarea şi transportul gazelor naturale, minele de cărbune, deşeurile şi reziduurile
menajere.
În judeţul Argeş situaţia emisiilor anuale de metan în perioada 2005-2008 se prezintă
astfel:
Tabelul nr. 19
Argeş 2005 2006 2007 2008
CH4 35687,7 24710,8 20242,9 21477,9
(t/an)

2.4.4 Emisii anuale de protoxid de azot. Oxizii de azot sunt produşi în principal prin arderea
combustibililor fosili şi a lemnului, iar dintre aceştia protoxidul de azot (N2O) este de 300 ori mai
eficient în crearea efectului de seră decât CO 2. El se formează în principal prin transformarea
microbiană a azotului din sol
Producţia de N2O intensificată prin influenţa antropică poate fi explicată prin pătrunderea
unei cantităţi mai mari de azot în soluri, mai ales prin agricultură, industrie şi traficul rutier.
În judeţul Argeş situaţia emisiilor anuale de protoxid de azot în perioada 2005-2008 se
prezintă astfel: Tabelul nr. 20
Argeş 2005 2006 2007 2008
N2O 10.764,63 18.369,51 10.573,41 10578,03
(t/an)

2.5 Probleme de mediu în industria judeţului Argeş. Din punct de vedere al poluării în judeţul
Argeş s-a identificat ca şi zonă critică zona Campulung-ului (Nămăiesti, Şelari) sub aspectul
poluării cu pulberi sedimentabile. Potenţialele surse de impurificare sunt SC Holcim România
29
SA Câmpulung, a cărui activitate principală este producţia de ciment şi SC Carmeuse Holding

SRL, activitatea principală fiind de fabricarea varului.
Emisiile atmosferice de pulberi totale şi pulberi PM10 provenite de la aceşti agenţi
economici au fost:
Tabelul nr. 21
Nr. Agent economic Emisii Procent din Emisii Procent din
Crt. TSP Emisii PM10 Emisii
(t/2008) Totale judeţ (t/2008) Totale judeţ
TSP (%) PM10(%)
1. SC Carmeuse 98,5 12,18 39,4 7,67
Holding SRL
2. SC Holcim 183,35 22,68 165,02 32,14
România SA
CÂMPULUNG
Au fost efectuate determinări de pulberi sedimentabile în punctele: Sediu APM,

Şelari 1, Şelari 2, Nămăiesti 1, şi Nămăiesti 2. Rezultatele acestor determinări sunt:
Tabelul nr. 22
Nr. Punct de prelevare Concentraţie minimă Concentraţie maximă
2
Crt (g/m ) /lună (g/m2) /lună
1. Sediul APM Argeş 3,18/noiembrie 5,57/martie
2. Şelari 1 7,11/decembrie 37,82/martie
3. Şelari 2 5,67/decembrie 30,81/martie
4. Nămăiesti 1 4,72/decembrie 16,94/ianuarie
5. Nămăiesti 2 4,06/decembrie 17,59/ianuarie
CMA STAS 12574-
87
Au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei maxime admise în zonele Şelari, în special
în lunile de primăvară (martie). Agentul economic potenţial poluator pentru zona Câmpulung
este SC Holcim România SA Ciment Câmpulung.
ImpactulImpactul activităţilor
asupra sănătăţii industriale:
umane: Datorită noxelor provenite de la activităţile industriale
(industrie, agricultură, instalaţii mari de ardere, etc.) pot apărea numeroase afecţiuni specifice
tipului de poluant la care sunt expuse organismele umane. Cele mai frecvente sunt afecţiunile
respiratorii, dar şi afecţiuni mai grave provocate de expunerea la poluanţi toxici sau periculoşi.
Expunerea de lungă durată sau permanentă la poluanţi atmosferici generează sensibilizarea
puternică a organismelor, facilitând instalarea unor afecţiuni care nu sunt legate direct de efectele
induse de poluare.
Impactul asupra mediului: Prin scăderea calităţii mediului înconjurator sunt afectate toate
30
formele de viaţă (cu influenţe negative asupra producţiilor, dar si cu efecte asupra habitatelor,
migrării sau disparitiei speciilor, diminuării populaţiilor). De asemenea, toate noxele emise îşi
aduc contribuţia la întreţinerea unor fenomene globale ca: distrugerea stratului de ozon
stratosferic, efectul de seră, ploile acide.
Impactul asupra calităţii vieţii: este important datorită creării unei stări de disconfort generale
prin afectarea tuturor factorilor de mediu, prin afectarea valorilor estetice ale mediului natural şi
construit, prin creşterea costurilor pentru îngrijiri medicale.
2.5.1. Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului. Poluarea din
sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului se manifesta după cum urmează :
Poluare aer
• Pusă în evidenţă în special în zona Câmpulung, pentru pulberi sedimentabile generate de
HOLCIM (România) SA – Cimentul Câmpulung şi SC Carmeuse Holding SRL Braşov –
Punct de lucru Valea Mare Pravăţ;
• generata episodic de SC PETROM SA – Arpechim Piteşti datorita unor defecţiuni în
procesele tehnologice (SO2, BTX, COV)
• generata episodic de SC Termoficare 2000 SA Piteşti, în situaţia unor defecţiuni
tehnologice concomitent cu utilizarea păcurii, drept combustibil.
Poluare apă
• generata de deversări accidentale de ţiţei şi apă sărată ca urmare a coroziunii conductelor
de transport (PETROM SA – extracţie)
• generata de evacuare ape insuficient epurate provenite de la SC PETROM – Arpechim
Piteşti.
Poluare sol
• depozitări necontrolate de reziduuri industriale ale agenţilor economici mici
• deversări accidentale de ţiţei şi apă sărată ca urmare a coroziunii conductelor de transport
ţiţei / apa sărată ( PETROM SA – extracţie)
SNP PETROM SA.

Sucursala ARPECHIM Piteşti
Fig nr. 6
2.5.2. Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind prevenirea şi

controlul poluării industriale. Principala responsabilitate a Agenţiilor pentru Protecţia
Mediului este de a-şi stabili un calendar clar de emitere a autorizaţiilor integrate de mediu pentru
activităţile desfăşurate în instalaţiile IPPC (indiferent daca acestea sunt instalaţii “existente” sau
“noi”), care au fost inventariate în judeţul respectiv.
31
În acest proces este obligatorie implicarea reprezentanţilor administraţiei publice locale şi

a agenţilor economici respectivi, astfel încât termenele asumate în procesul de negociere sa fie
respectate cu stricteţe.
Autoritatea responsabilă cu autorizarea are rolul de a stabili valorile limita de emisie pe
baza recomandărilor Celor mai Bune Tehnici Disponibile (BAT), în funcţie de condiţiile locale,
specifice, inclusiv a acelor măsuri de minimizare a producerii de deşeuri şi de utilizare eficientă a
energiei (art. 3, al Directivei 96/61/CE).
În judeţul Argeş sunt autorizate un numar de 21 instalaţii industriale care se supun
prevederilor directivei privind prevenirea şi controlul poluării industriale, şi anume:
• PETROM OMV- ARPECHIM Piteşti
• SC PERFECT METAL SRL, Bucureşti,
• S.C DANBRED ARGES SRL, Comuna Slobozia
• SC TERMOFICARE 2000 SA, Piteşti- Cet Găvana
• SC TERMOFICARE 2000 SA, Piteşti- Cet Sud
• S.C.AUTOMOBILE DACIA S.A.- Depozitul controlat de deşeuri Davideşti
• S.C.AUTOMOBILE DACIA S.A.- Mioveni ,
• S.C. HOLCIM ROMANIA S.A Ciment Câmpulung, comuna Valea Mare Pravăţ,
•
•
SC AUTO CHASSIS
SC CARMEUSE INTERNATIONAL
HOLDING SRL, comunaROMANIA
Valea MareSRL, Mioveni
Pravăţ,
• SC SUINTEST OARJA SA, comuna Oarja,
• SC AGRODEVELOPMENT, comuna Baiculeşti,
• SC HADITON GROUP SRL, comuna Bârla,
• SC AVICOLA COSTESTI SA, oraş Costeşti,
• SC REM PETROL TRADE SRL, comuna Mărăcineni,
• SC ECO OIL Recicling SRL, comuna Lunca Corbului
2.5.3. Măsuri şi acţiuni întreprinse în scopul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării

industriale. În judeţul Argeş, agenţii economici şi consiliile locale au luat măsuri şi întreprins
acţiuni în vederea prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării aerului, apei, solului, precum şi în
ceea ce priveşte depozitarea deşeurilor.
În scopul prevenirii şi reducerii poluării aerului, agenţii economici din judeţul Argeş au
modernizat şi achiziţionat numeroase instalaţii.
Astfel, au fost modernizate rezervoarele pentru produse petroliere volatile, a avut loc
înlocuirea arzătoarelor, reparaţia electofiltrelor şi turnurilor de umezire, a sistemelor de
desprăfuire, achiziţionarea şi montarea de compresoare, instalaţii recuperare compuşi organici
volatili, înlocuirea plăcilor cu conţinut de azbest de pe acoperişuri, înlocuirea sistemelor de
exhaustare, modernizarea tehnologiei de lăcuire prin folosirea filtrelor de evacuare, modernizarea
caznelor de la centralele termice, modernizarea instrumentelor de reglare a gazelor, fiind
realizate şi alte investiţii în vederea protecţiei aerului.
Au fost realizate investiţii în domeniul protecţiei apei, atât de către agenţii economici, cât
şi de către consiliile locale.
A avut loc extinderea alimentărilor cu apă, sisteme noi de alimentare cu apă, realizarea
canalizărilor menajere şi pluviale, reabilitarea reţelelor de canalizare, modernizarea reţelelor de
apă potabilă, tratarea apei uzate, executarea de staţii de epurare ape uzate, monitorizarea pânzelor
freatice.
În scopul protecţiei solului au fost întreprinse acţiuni de redare a solului în circuitul
agricol, lucrări pentru întreţinerea păşunilor şi islazurilor, împădurirea terenurilor în pantă
degradate supuse eroziunilor şi alunecărilor, lucrări pentru amenajarea şi întreţinerea parcurilor şi
32
spaţiilor verzi, amenajare maluri, consolidare carosabil, lucrări pentru decolmatare şi reparaţii
rigole, ziduri de sprijin, de realizare de platforme betonate pentru depozite de deşeuri.
În ceea ce priveşte managementul deşeurilor, a avut loc colectarea, transportul şi
evacuarea deşeurilor feroase, amenajarea de puncte de colectare şi valorificare a DEEE, lucrări
pentru salubrizare stradală, ecologizarea şi închiderea de depozite de deşeuri, achiziţionarea
instalaţiei pentru descărcare, pompare, coincinerare şlamuri petroliere, achiziţionarea şi
montarea a două pompe pentru recircularea nămolului în exces, achiziţionarea unei autovidanje
echipată cu dispozitiv de administrare şi încorporare în sol a dejecţiilor, închiderea haldei de
deşeuri de acrilonitril şi a haldei noi de nămol biologic, manifestându-se un mare interes şi faţă
de managementul deşeurilor menajere.
2.6. Obiective şi măsuri. Obiectivul general este acela de îmbunătăţire a calităţii aerului, în
contextul dezvoltării economice. În acest sens principalele măsuri sunt:
• încadrarea în limitele admise a emisiilor generate de activităţile industriale şi comerciale
(staţii de benzină).
• reducerea poluării generată de trafic, prin fluidizarea circulaţiei, prin construirea de centuri
ocolitoare a municipiului Piteşti.
În vederea reducerii poluării, în cursul anului 2007, a obţinut finanţare nerambursabilă
următorul proiect:
SC Automobile Dacia SA Mioveni cu proiectul: "Vopsitorie - reducerea emisiilor de
compuşi volatili". Acest proiect îşi propune reducerea emisiilor de compuşi organici volatili
rezultaţi de la secţia de vopsitorie a societăţii beneficiare, în scopul diminuării impactului
exercitată de această activitate asupra calităţii aerului atmosferic.
SC Automobile Dacia Group Renault Mioveni

Fig.7
Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului în judeţul Argeş este formată dintr-un număr
11 staţii fixe clasificate, în raport cu scara de reprezentativitate spaţială şi cu sursele de poluare
urmărite (Fig. 7).
In urma derulării proiectului « PHARE RO-PAO/CFCU » Asistenţă tehnică acordată
României pentru Imbunătăţirea Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului,
elaborat de firma AGRIFOR Consult din Belgia, au fost stabilite locaţiile de amplasare a 5 staţii
automate de monitorizare a calităţii aerului.
33
In anul 2007 au fost amplasate şi puse în funcţiune cele 5 staţii automate de monitorizare
a calităţii aerului.
In vederea
SISTEMUL DE informării publicului AL
SUPRAVEGHERE asupra calităţii aerului
CALITĂŢII AERULUIîn judeţul Argeş, unARGEŞ
IN JUDEŢUL panou de
informare publică a fost amplasat pe scuarul dintre Casa Cărţii şi Banc Post şi un modul automat
de informare publică la parterul sediului APM Argeş.
Poluanţi gazosi: Piteşti (s

IPM, Prundu, Stadion, Centu
DN), Oarja-sat, Bradu,
Câmpulung-staţie tratare, Cu
de Argeş-ADP
Pulberi sedimentabile s
precipitaţii: Piteşti (centura
Prundu, Stadion, zona Nord,
Valea Mare), Costeşti, Oarja
Nămăieşti, Şelari 1si 2,
Topoloveni

Surse de impurificare:
SC Arpechim SA,
HOLCIM
CâmpulungSA; SC
Cimentul
Automobile Dacia Colibaşi,
SC Termoelectrica SA
Piteşti, SC Centrale
Termice SA Cam ulun
Fig.8
34
2.7. Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Protocolul de la Kyoto prin
cele trei mecanisme create urmăreşte asistarea ţărilor în vederea reducerii emisiilor de gaze cu
efect de seră în perioada 2008-2012 cu 8% faţă de anul 1989, prin următoarele mecanisme:
Implementarea în comun (Joint Implementation - JI), Mecanismele de Dezvoltare Curat (CDM -
Clean Development Mechanisms) şi Comercializarea Emisiilor.
În conformitate cu prevederile Directivei 2003/87/CE referitoare la înfiinţarea unei
scheme de comercializare a certificatelor privind emisii de gaze cu efect de seră, a fost realizat
inventarul instalaţiilor ce fac obiectul Anexei 1 din Directiva (emisii de CO 2): SC Petrom SA -
Sucursala Arpechim, SC Termoficare SA, SC Automobile Dacia SA, SC Carmeuse SA, SC
Holcim România SA şi SC Petrom SA - Dezbenzinare Merişani.
În judeţul Argeş, există o singură instalaţie cuprinsă în Planul de Alocare şi care are
atribuite certificate pentru emisiile de gaze cu efect de seră, Dezbenzinare Merişani care deţine
autorizaţie pentru emisii de gaze cu efect de seră.
35
CONCLUZII
În evoluţia sa spre nivelul de perfecţionare actual şi starea actuală a sectoarelor
economice, societatea umană nu a ţinut cont decât de nevoile sau ambiţiile sale, fără a se
preocupa de mediueconomic
Progresul şi de prejudiciile
presupunecaredezvoltarea
i se aduc. intensă a industriilor poluante, care
deversează în mediu cantităţi tot mai mari de substanţe toxice şi extinderea zonelor
antropizate în defavoarea ecosistemelor naturale. Astfel s-au produs dereglari în lanţurile
trofice prin dispariţia unor specii sau înmulţirea excesivă a altora sau dezechilibre în
circuitele naturale de energie şi substanţa. Efectele dezastruase ale acestor fenomene se
observă în timp: accentuarea efectului de seră, distrugerea stratului de ozon, apariţia
ploilor acide, care au ca urmare schimbarea climei cu toate consecinţele sale.
In prezent, politicile internaţionale de mediu, alarmate de situaţia actuală şi de
prognozele de viitor, încearcă să stopeze sau să reducă pe cât posibil nivelul de poluare şi
să promoveze tehnologiile nepoluante şi conceptul de dezvoltare durabilă. Poluarea
atmosferică,deprin
dezastrelor, nivelul
aceea, prin alarmant pe care
noile concepte, se l-a atins, reducerea
încearcă are un aport importantei.la apariţia
şi prevenirea
Poluarea aerului are numeroase cauze, unele fiind rezultatul activităţilor umane
din ce în ce mai extinse şi răspândite în ultima perioadă de timp, altele datorându-se unor
condiţii naturale de loc şi de climă.
Un aport însemnat în degradarea calităţii aerului îl are însă centralele termice şi
mijloacele de transport care emit în atmosferă oxizi de carbon, bioxid de sulf, oxizi de
azot şi pulberi. O contribuţie în creşterea efectelor negative o au şi fenomenele
meteorologice.
Soluţiile la problema schimbărilor climatice sunt energiile regenerabile, eficienţa
energetică şi reducerea utilizării combustibililor fosili (petrol şi gaz). Natura ne pune la
dispoziţie
să putem săo varietate de alternative
transformăm pentruvântul,
lumina solară, producerea energiei.
biomasa, energiaProblema estesau
geotermală să puterea
ştim şi
apei în electricitate sau caldură într-un mod ecologic şi cu costuri cât mai mici, astfel
reducând emisiile de CO2 şi efectul de seră să ajutând la protejarea climei şi mediului
înconjurator.
Poluarea atmosferei de sectorul industrial din judeţul Argeş se manifestă astfel:
- Pusă în evidenţă în special în zona Câmpulung, pentru pulberi sedimentabile
generate de SC Holcim România SA - Cimentul Câmpulung şi SC Carmeuse Holding
SRL Braşov - Punct de lucru Valea Mare Pravăţ;
- Generată episodic de SC Petrom SA - Arpechim Piteşti datorită unor defecţiuni
în procesele tehnologice (SO2, BTX, COV);
- Generată
tehnologice episodic
concomitent de Termoficare
cu utilizarea păcurii,2000
dreptSA Piteşti, în situaţia unor defecţiuni
combustibil.
- Episoadele de poluare înregistrate de staţiile de monitorizare a calităţii aerului,
de traficul rutier, datorită creşterii numărului de autovehicule de circa 3 ori faţă de anul
1989 şi de încălzirea locuinţelor.
Calitatea aerului în judeţul Argeş se înscrie în limitele impuse de legislaţia în
vigoare, excepţie făcând zonele Nămăieşti, Şelari, desemnate ca zone critice şi
prezentate.
36
Concentraţiile medii anuale de dioxid de sulf nu au depăşit CMA = 0.06 mg/m3,

conform STAS 12574-87 în judeţul Argeş dar au atins şi au depăşit valoarea limită pentru
protecţia ecosistemelor de 0.02 mg/m3, conform Ord. 592/2002, în majoritatea punctelor
de monitorizare.
Calitatea aerului în judeţul Argeş din toate datele obţinute de la APM Argeş şi
analizate şirezultă
judeţului că s-auPentru
zone critice. luat măsuri pentrupoluării
diminuarea reducerea poluării
existente dar există
trebuiesc totuşi
măsuri pe raza
si investiţii
în vederea conservării, protecţiei şi îmbunătăţirii mediului, protejării sănătăţii umane şi
utilizării durabile a resurselor naturale, ca:
1) Reducerea poluării aerului cu compuşi organici volatili (COV), generaţi de
staţiile de distribuţie a benzinei şi de terminale şi încadrarea emisiilor în prevederile
legale, prin montarea de instalaţii de recuperare COV la toate staţiile de benzină din
judeţ, până în 2010, prin înlocuirea sistemului de reţinere a prafului, cu sisteme
performante la SC Carmeuse Holding SRL şi prin monitorizarea continuuă pentru pulberi
NOx, SOx pentru Holcim România SA Ciment Câmpulung.
2) Protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de agenţii cancerigeni la locul
de muncăîn la
utilizate SC Dacia
operaţiile Renault SA
tehnologice prinreabilitarea
şi prin eliminareainstalaţiilor
cantităţilordedereţineri
produse petroliere
de pulberi cu
conţinut de plumb.
3) Eliminarea poluării aerului generate de traficul de tranzit în municipiul Piteşti
prin implementarea Proiectului Autostrada Bucureşti-Nădlac (ocolire Piteşti).
4) Monitorizarea aerului în aglomerări urbane.
Incadrarea poluării industriale în limitele legislaţiei naţionale armonizate cu
Directivele UE va avea în vedere aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. Prin
transpunerea directivelor europene din domeniu, România a adoptat noi legi şi standarde
privind mediul. Deşi costisitoare şi solicitantă, implementarea acestora reprezintă o
schimbare radicală în politicile naţionale şi în modul de abordare referitoare la domeniul
reducerea
protecţiei activităţilor
mediului. De asemenea,a combustibililor
de extracţie restructurarea vastă
solizi in industrie
şi de utilizareşia agricultură,
materiilor
prime au contribuit la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu. Noua dimensiune
europeană impune o calitate mai bună a mediului înconjurător, de aceea România trebuie
să facă investiţii semnificative în infrastructura de mediu şi în dezvoltarea unor sisteme
eficiente de management de mediu.

37
BIBLIOGRAFIE
1. Dănciulescu, D., Dănciulescu, C.. - Fizica mediului, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti,
2007
2. Dănciulescu, D., Dănciulescu, C.. - Atmosfera şi calitatea aerului, Editura LVS
Crepuscul,
3. Popescu, M.,Ploieşti,
Popescu, 2008
M.. - Ecologie Aplicată, Matrix Rom, Bucureşti 2000
4. Negulescu, M., s.a. - Protecţia mediului înconjurător, Editura Tehnică, Bucureşti
1996
5. Bica, I.. - Elemente de impact asupra mediului, Matrix Rom, Bucureşti, 2000
6. Stănciulescu, M.. - Compuşi poluanţi ai mediului, Printech, Bucureşti, 2008
7. Dotreppe, G.N.. - La pollution de l’air., Editura Eyrolles, Paris 1973
8. Ciplea, L.I., Ciplea, Al. - Poluarea mediului ambiant, Editura Tehnică, Bucureşti,
1978
9. Negoiu, D., Kiriza, A.. - Poluanţi organici în aer, Editura Academiei, Bucureşti,
1977
10. Roberts, N..Educaţional,
Editura All - SchimbăriBucureşti, mediului (traducere din limba engleză),
majore ale2002
11. Rojanschi,V., Bran, Fl., Diaconu, Gh. - Protecţia şi ingineria mediului, ediţia a IIa,
Editura Economică, Bucureşti.
12. Agenţia de Protecţie a Mediului: www.anpm.ro
13. Agenţiile judeţene de Protecţie a Mediului: www.ajpm.ro
14. Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş: www.apmag.ro
15. Agenţia Regionala pentru Protecţia Mediului Piteşti:www.arpsm3.ro
16. Raport anual privind starea mediului în Judeţul Argeş în anul 2005, elaborat de APM
Argeş.
Argeş. anual privind starea mediului în Judeţul Argeş în anul 2007, elaborat de APM
18. Raport
Argeş.
Argeş
38

Impactul Activitatii Ale Asupra Aerului Atmosferic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Impactul Activitatii Ale Asupra Aerului Atmosferic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/13/2018 ImpactulActivitatiialeAsupraAeruluiAtmosferic-slidepdf.

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCURESTI

IMPACTUL ACTIVITĂŢII INDUSTRIALE ASUPRA

Masterand: Mircea Ana Alina

• Troposfera: de la suprafaţa solului până la înălţimea de 10-15 km.

1.2. Aerosolul atmosferic

1.3 Principalii poluanţi ai aerului atmosferic

Are acţiune asfixiantă, prin transformarea hemoglobinei în carboxihemoglobină, care

1.4 Forme ale degradării atmosferei

(benzină, motorină) sau lemnului;

Fig. 2 Emisia de carbon în atmosferă, rezultat din arderea combustibililor fosili

Convenţiile internaţionale adoptate stipulează necesitatea inventarierii tuturor surselor de

Fig. 3 Emisia unor poluanţi în România

La emisiile principalilor poluanţi, în România s-a înregistrat un continuu regres după

•centralele termoelectrice şi procesele de combustie industrială pentru CO 2 (75-

Fig. 4 Evoluţia temperaturii medii la nivelul solului

Efecte ale modificării climei:

1.4.4 Problema ozonului.

• reducerea producerii şi utilizării freonilor la jumătate;

1.5.Impactul activităţii umane asupra atmosferei

Geotermală, eoliană, solară <0,05 0,1

1.5.2 Efectele utilizării şi transformării energiei.

1.5.4 Depozitarea deşeurilor.

1.6.Impactul activităţii industriale asupra atmosferei.

Emisii industriale de gaze poluante

1.6.1 Industria termoenergetică.

ardere completă şi conduce la un gaz toxic. În instalaţiile moderne se înregistrează raportul

1.6.2 Industria siderurgică.

1.6.3 Metalurgia metalelor neferoase.

1.6.4 Industria materialelor de construcţii.

1.6.5 Industria chimică.

• oxizii sulfului şi H2S obţinuţi în procesul de desulfurare a petrolului, în operaţiunile de

1.6.6 Industria alimentară.

1.6.7 Industria zootehnică.

2.2 Ramurile industriale din judeţul Argeş.

Principalele ramuri industriale de pe teritoriul judeţului Argeş sunt:

Principalele domenii care caracterizează economia judeţului Argeş

2.3 Poluanţii aerului.

2.3.1 Emisii de poluanţi atmosferici.

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de amoniac în judeţul Argeş

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de COV nemetanici în judeţul

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de poluanţi organici persistenţi în

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de hidrocarburi aromatice

Argeş 2005 2006 2007 Tabelul

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de compuşi bifenili policloruraţi

2.4 Schimbări climatice.

Sursele antropogene care conduc la creşterea cantităţilor de emisii de CO 2 sunt: arderea

SA Câmpulung, a cărui activitate principală este producţia de ciment şi SC Carmeuse Holding

Au fost efectuate determinări de pulberi sedimentabile în punctele: Sediu APM,

SNP PETROM SA.

2.5.2. Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind prevenirea şi

În acest proces este obligatorie implicarea reprezentanţilor administraţiei publice locale şi

2.5.3. Măsuri şi acţiuni întreprinse în scopul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării

SC Automobile Dacia Group Renault Mioveni

Poluanţi gazosi: Piteşti (s

Concentraţiile medii anuale de dioxid de sulf nu au depăşit CMA = 0.06 mg/m3,

S-ar putea să vă placă și