Universitatea Ecologică din Bucureşti

Facultatea de Drept

RETORICA
VIAȚA ȘI OPERA LUI ARISTOTEL

CUPRINS

I. VIAȚA
II. ACTIVITATEA
III. OPERA
IV. RETORICA ÎN VIAȚA LUI ARISTOTEL
V. BIBLIOGRAFIA

Prof. univ.dr. Țiclea Alexandru

Student: BERCI ANUȚA

Anul I, IFR

1
1. VIAȚA
Aristotel este fara indoiala, unul din cei mai mari filozofi si ganditori ai
lumii, fie ea antica, moderna sau contemporana.
S-a nascut in 384 IH in Grecia in Stagira. Tatal sau, Nicomah, era medicul
si prietenul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatal viitorului rege Filip si
bunic al lui Alexandru Macedon.
La 17 ani revine la Atena ajungand la Academia lui Platon. Va sta 20 de
ani elev si profesor, a tinut prelegeri din filosofie. Ca si Platon, mentorul sau, s-
a aplecat asupra cercetarii tuturor problemelor si nevoilor cetatii, dandu-le o
interpretare originala si profunda. Va pleca in anul mortii lui Platon in Asia
Mica si in statele grecesti din jur.
In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de
educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce ajunge Alexandru rege, Aristotel revine
la Atena si isi deschide propria scoala filosofica langa fostul templu al lui
Apollon Lykeios, scoala – liceu (Lykeion). Se va numi si scoala peripatetica –
de la obiceiul din scoala de a se discuta filosofie plimbandu-se printre sirurile
de coloane.

II. ACTIVITATEA
Aristotel a fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice,
clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice.
A fost discipol al lui Platon și a tras concluziile necesare din filosofia acestuia
și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afir.ma că Aristotel este întemeietorul
științei politice ca știință de sine stătătoare.
A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca metafizica, logica
formală, retorica, etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a
rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa, iar în lucrările de
logică a analizat exemple de demonstrație din matematici.
Ca și magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca și
autorul o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre
care Poetica abia în perioada Renașterii, deci unele dintre ele pot rămâne
necunoscute și până în prezent.
Vastul sistem filosofic și științific conceput de Aristotel, uimitor prin
diversitate(logică, teologie, politică, estetică, fizică, i, zoologie etc.) și

2
profunzime, a stat la baza gândirii medievale creștine și islamice și a fost axul
culturii Occidentului până la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Opera sa filozofica si stiintifica este vasta, cuprinzand probleme de

politica si morala, de metafizica si fizica, de estetica sau de retorica.
Aristotel studiază omul ca animal politic, prezenţa sa în activitatea
politică fiind caracterizată de morală, iar scopul acestei activităţi fiind fericirea
individuală şi socială.1
În viziunea lui Aristotel, orice activitate are un scop, dar scopul care
trebuie urmărit este binele pentru că numai el procură fericirea. Supremul bine
este exercitarea raţiunii, ceea ce înseamnă practicarea ştiinţei, artei, prudenţei,
înţelepciunii, prieteniei. Toate valorile sunt întrupate într-una singură: virtutea,
iar în concepţia sa, dreptul este o virtute care aduce fericirea şi armonia; el
permite omului să realizeze ceea ce există mai raţional în el şi deci mai
omenesc; legea tinde să-i facă pe oameni mai buni.

III. OPERA
Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea
si adancimea, prin contributiile originale. In toate domeniile s-a comportat ca
un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa.
Conținutul operei sale:
1. Discursuri cu caracter rhetoric - Elogiul lui Platon
- Elogiu către Alexandru
- Elegia pentru Eudemos
2. Dialoguri în genul celor platonice - Despre filosofie
- Despre justiție
- Despre poeți 
3. Tratate de erudiție - Constituția atenienilor
- Istoria animalelor (Historia Animalium)
- Despre cer (De caelo)
Intr-un timp relativ scurt, Aristotel a realizat o opera filozofica destul de
vasta. In ceea ce priveste lucrarile aristotelice nu mai este de mare importanta
ordinea acestora,ci mai ales problema autenticitatii lor.
1
Idei ale lui Aristotel:
-„Pentru a fi un bun conducător trebuie ă fi fost mai întâi condus”;
-„Critica este un lucru bun pe care poți să-l eviți, nespunând nimic, nefăcând nimic și nefiind
nimic”;
-Dar, „să nu faci nimic e tare greu. Nu știi niciodată când ai terminat”
3
 Dupa caracteristica lor literara acestea se impart in trei grupe:
  1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi
au originea in epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din
nefericire acestea s-au pierdut, nemairamanand decat cateva fragmente razlete.
2. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru trebuintele cursurilor in
"Lykeion". Acestea cuprindeau materia cea mai diferita. Este instructiva in
aceasta privinta lucrarea "Constitutia ateniana" gasita si editata in 1892 de
Kaibel si de Wilamowitz care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala
ce purta titlul Politeia.
  3. Lucrari pur stiintifice. Acesteia ni s-au pastrat in intregime si au forma
expozitiva, in forma unor prelegeri, ele continand neglijente stilistice
suparatoare si locuri extrem de obscure, explicabile prin moartea neasteptata a
autorului, care l-a impiedicat de a le mai revedea. Aceste scrieri se impart in :
  - Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate in epoca bizantina sub
titlul Organon (unealta spirituala). Aici sunt grupate : Categoriile (moduri ale
existentului); Analitica priora (despre silogisme) si Analitica posteriora (despre
argumente, definitii si impartiri); Peri arimineias (De interpretatione, despre
principiu si judecata) si Topica, ce reprezinta un fel de indreptare pentru arta de
a discuta si o colectie a sofismelor sofiste, pe care Aristotel le combate,
descoperindu-le erorile logice.
  - Scrieri din domeniul stiintelor naturii : Fizica (in opt carti), Despre
cer (4 carti), Despre nastere si disparitie (2 carti), Meteorologie (4 carti),
Despre suflet (3 carti), Istoria mare a animalelor (10 carti) si asa-zisa Parva
naturalia.
  - Scrieri etice. Opera principala este Etica Nichomachiana (in 10
carti), numita asa dupa Nicoimachos, fiul lui Aristotel din a doua casatorie.
Eudemos, un elev al lui Aristotel, a preluat aceasta etica, si este cunoscuta sub
numele de Etica Eudemica. In afara de acestea mai este cunoscuta o a treia,
care este o prelucrare a celorlalte doua de mai sus si este cunoscuta sub numele
de Etica mare (Magna moralia). Aristotel a mai scris si o lucrare de etica
practica sau aplicata cu titlul Politica (in opt carti), ramasă neterminata și un
dialog "Eudemos", care s-a pierdut.
  - Scrieri din domeniul esteticii : Retorica (in 3 carti) si Poetica.
4
 -Scrieri cu caracter filozofic general : Metafizica (in 14 carti).

Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesanta. Aristotel a lasat

manuscrisele sale prin testament lui Teofrast, care la randul lui, le-a lasat unui
oarecare Nelsus,un elev al lui Aristotel. Strabo istoriseste ca pentru a le salva
de furia de colectionar a printului de Pergamon,opera aristotelica a trebuit sa
fie ascunsa intr-o pivnita umeda, unde a zacut 13 ani si a fost aadusade acolo
abia pe la 100 i.Hr. la Atena,si de aici prin Sulla,la Roma.
Aceasta relatare priveste numai manuscrisele lui Aristotel, fiindca in
secolul al III-lea i.Hr. operele acestuia erau cunoscute. In 50 i.Hr. a aparut la
Roma o editie noua a tuturor lucrarilor aristotelice sub ingrijirea lui Andronicos
din Rodos.
Aceasta editie constituie temeiul traditiei aristotelice, cunoscut si astazi. Ea
a aparut mai intai in limba latina, cu un comentariu al arabului Averroes, in
Venetia (1489), apoi in limba greaca (1495). Dupa aceea studiul filozofiei
aristotelice a fost neglijat pana in secolul al XIX-lea, cand incepe sa renasca
iarasi. In acest secol cea mai completa editie a operelor aristotelice o constituie
editia Academiei de stiinte din Berlin, care a aparut in 5 volume (1831-1870).
Apoi a aparut marea editie a aceleiasi Academii a Comentariilor grecesti
(Commentaria in Aristotelem Graeca) in 23 de volume si 3 volume supliment.
O alta editie a textelor aristotelice, insotite de un aparat critic, a fost publicata
in "Bibliotheca Teubeneriana".

IV. RETORICA ÎN VIAȚA LUI ARISTOTEL

În afară de natura şi de acţiunile umane, Aristotel a studiat şi artele sau
tehnicile, în special pe aceea de a alcătui discursuri persuasive (retorică) de
importanţă fundamentală în viaţa socială. În Retorica, el arată că arta
respectivă cuprinde capacitatea de a argumenta bine (dialectică),
cunoaşterea pasiunilor umane care permite o persuasiune mai eficace şi
rectitudinea caracterului oratorului,care o face mai credibilă.
Aristotel dă retoricii o definiţie mai adecvată, deşi mai modestă:ea nu mai
este „arta de a convinge pe oricine”,ci arta „de a descoperi tot ceea ce într-un
caz dat conţine un potenţial persuasiv”, iar obiectul retoricii este convingerea

5
auditoriului pornind de la fapte verosimile și este de părere că mijloacele de
sensibilizare ale auditorului, cum sunt capatio bene volentiae şi chiar seducţia
prin forma artistică a discursului, nu sunt decât „necesare” şi nu „onorabile”. 2

Marele profesor spunea că retorica trebuie să se sprijine pe psihologie:

„câte feluri de suflete, atâtea feluri de discursuri trebuie să existe şi oratorul
trebuie să ştie la ce oameni se va potrivi un anumit fel de discurs. Psihologia
oratorului îl va învăţa să discearnă cazul în care va trebui să vorbească sau să
tacă, să fie concis, vehement sau înduioşător”.
Aristotel (Arta Retoricii) acordă retoricii un statut egal și complementar
cu cel al filozofiei (cel mai înalt posibil) deoarece ambele sunt accesibile
tututor oamenilor într-o oarecare măsură. A împărțit retorica
în Invenție (descoperirea argumentelor sau tipurilor de argumente care ar putea
fi utilizate), Aranjament (organizarea logică și pregătirea momentului oportun
(gr. kairos, lat. occasio) și Stil (forma exprimării). Modurile de a convinge sunt
bazate pe etos(caracterul vorbitorului), patos(emoția trezită în interlocutor)
sau logos (logica argumentului).

VI.BIBLIOGRAFIE
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Retoric%C4%83
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Aristotel
https://ro.scribd.com/doc/172855248/Referat-Aristotel

2
În partea a III-a a lucrării sale există un pasaj semnificativ pentru destinul Retoricii. „În justiţie n-ar trebui să recurgem decât la fapte şi
probe evidente pentru a obţine decizia judecătorului, dar din cauza imperfecţiei morale a acestuia, mijloacele retorice devin un rău necesar”.