2.1.1.

Sisteme de securitate
Toate procesele trebuie să fie echipate cu un sistem de securitate pentru ca o eventuală
defectare a unei părŃi să nu cauzeze pagube echipamentului sau mediului. Sistemele de
securitate trebuie proiectate pentru a se suprapune sistemului de control normal. Ele pot fi
activate manual sau automat.
Sistemul normal de control este proiectat pentru a monitoriza parametri de funcŃionare
ai procesului şi pentru a efectua reglajele normale necesare păstrării procesului în anumite
limite. În cazul apariŃiei unui defect (mecanic, pană de energie, eroare operator) în sistemul de
control normal, sistemul de securitate trebuie să intervină. Acesta trebuie conceput plecând de
la următoarele trei reguli: să fie superior sistemului normal de control; să nu aibă componente
comune cu sistemul normal de control; să fie cât se poate de simplu.
Sistemul de securitate nu trebuie să fie inclus în sistemul SCADA. Pentru procese
complexe sistemul de securitate poate fi centralizat utilizându-se un al doilea RTU, independent,
un al doilea MTU şi canale de comunicaŃie independente de cele ale sistemului normal de
control.

MTU 1

M
T
U
R R
T 2S T
U A U
10
2 1 1

S
10
3 T
10
1

Figura 2.2 Sistemul de securitate într-un sistem SCADA

 În Figura 2.2 sistemul de securitate este format din unităŃile MTU2, RTU2, elementul
de execuŃie S şi traductorul S103.
Proiectarea unui proces tehnologic, care urmează a fi controlat şi monitorizat de un sistem
SCADA, trebuie să ia în considerare ipoteza apariŃiei oricărui tip de defect imaginabil al
sistemului SCADA. Aceste ipoteze pot identifica unele defecte ce pot fi considerate de risc înalt.
Riscul reprezintă produsul dintre probabilitatea unui defect şi consecinŃa acestuia.
Dacă probabilitatea este mare şi consecinŃa neglijabilă, atunci riscul nu este mare.
Similar, dacă probabilitatea tinde la zero dar consecinŃa este gravă, atunci riscul nu este mare.
Dar, în unele condiŃii, probabilitatea de defect este moderat de mare iar consecinŃa defectului
este importantă. Aceste condiŃii indică o situaŃie de risc înalt. Figura 2.3 indică o matrice a
acestei metode de stabilire a riscului generic Error! Reference source not found..
Evaluarea riscului este o problemă deosebit de importantă, devenind chiar o specialitate
distinctă. Ea este profesată de specialişti care sunt buni cunoscători ai procesului,
echipamentului, condiŃiilor de funcŃionare şi metodelor de evaluare. Defectele de risc
înalt trebuie să fie evitate prin instalarea de sisteme de securitate locale.
ISA (Instrumentation Systems and Automation Society) a dezvoltat un standard, SP84 -
"Sisteme electronice programabile pentru utilizarea în sisteme de securitate" care detaliază
cerinŃele impuse sistemelor de securitate.

ConsecinŃe ConsecinŃe Fără

Distrugere
grave medii consecinŃe

Des

Câteodată
FrecvenŃa
defectului

Aproape
niciodată

Niciodată

R R
iRRi ConsecinŃa defectului
si i s
cs sc
cc
Figura 2.3 Matricea metodei de stabilire a riscului generic
mmmr
aeee
rdd
2.1.2. ComunicaŃiileei i d
u
Comunicarea este transferareauu datelor (informaŃiilor) de la o locaŃie la alta. Pentru
s
ca aceasta să aibă loc trebuie să fie
I îndeplinite trei condiŃii:
n A
1. Să existe calea de comunicare. În funcŃie de datele ce vor fi transmise se poate
alege un mod de comunicare; a c
c
2. Să existe un echipament lac capătul de emisie al căii de comunicare, ce să condiŃioneze
c e
datele şi să le pună într-o formă transmisibilă,
e p
prin modul ales;
3. Să existe un echipament p t la capătul de recepŃie al căii de comunicare ce să
extragă mesajul transmis şi să-l înŃeleagă.
t a
a b
b i
i l
l
 În continuare vor fi prezentate câteva modalităŃi şi echipamente utilizate în
comunicaŃiile aferente sistemelor SCADA ca şi factorii de care se Ńine seama la alegerea lor.
ComunicaŃiile joacă un rol vital în funcŃionarea sistemelor SCADA.
Instalarea sistemelor SCADA este justificată în cazul locaŃiilor greu accesibile, sau accesibile
cu costuri mari. În alte cazuri, se justifică dacă prezenŃa unei persoane la o anumită
locaŃie este periculoasă, dăunătoare sănătăŃii sau neplăcută. De cele mai multe ori este prea
scump pentru a avea un operator la o anumită locaŃie, în mod permanent.
Dacă se poate stabili o comunicaŃie între o locaŃie îndepărtată şi o locaŃie centrală sau
master, datele pot fi vehiculate. Dacă nu se poate stabili o linie de comunicaŃie, nu se poate
dezvolta un sistem SCADA.
Toate datele vehiculate între MTU şi RTU sunt date binare. Ele pot fi sub această formă
în mod natural (starea unui contact, închis/deschis) sau pot fi aduse în această formă în urma
unei conversii din formă analogică.
Figura 2.4 indică ieşirea unui contact limitator pentru a indica starea unei vane. În
Figura 2.4a vana este deschisă şi ieşirea limitatorului este la +5V, iar în Figura 2.4b vana este
închisă şi ieşirea limitatorului este stabilă la 0V. Ieşirea este tot 0V pentru orice
poziŃie intermediară a vanei.
Dacă se doreşte, se poate ca pentru orice poziŃie intermediară a vanei ieşirea să
aibă valoarea +5V. Astfel se va cunoaşte cu precizie momentul în care vana este închisă
complet.
+5V
+5V
Iesire contact
Iesire contact
limitator
limitator
0V
0V

a b

Stare
Deschis Închis Deschis Închis

+5V
Tensiunea
de ieşire a
contactului

0 Timp

Figura 2.4 Ieşirea de la contactul limitator al vanei

Figura 2.5 indică modul în care semnalul limitatorului vanei este transformat într-un
semnal binar. Se foloseşte un registru basculant de un bit, cum ar fi, un bistabil de tip D care
sincronizează schimbările de stare ale semnalului de ieşire cu fronturile pozitive ale
semnalului de "CEAS". Această tehnică este utilizată frecvent în sistemele de eşantionare ale
semnalelor analogice asigurând perioade "liniştite", fără comutaŃii, în care semnalele
analogice pot fi eşantionate (intervalele cât semnalul "CEAS" este zero).

5V
Starea
vanei
0

5V

Ceas

5V
Ieşire
registru
0
1 2 3 4 5
Timp

Figura 2.5 Ieşirea contactului vanei transformată într-un bit

Dacă se doreşte cunoaşterea oricărei poziŃii intermediare a vanei se poate utiliza

un sistem potenŃiometric, ca în Figura 2.6. Dacă vana este complet deschisă semnalul ce
indică poziŃia vanei va fi +5V, iar dacă este complet închisă 0V.
Presupunem că semnalul aplicat este de 3V. Acest semnal nu este aplicat direct unui
registru (ca în cazul anterior) ci unui convertor analog-digital care va transforma semnalul într-o
serie de biŃi memoraŃi apoi într-un registru.
PoziŃia
vanei
3V
+5
Desc
V
his
Înc
his 0
V

Figura 2.6 Semnal analog transformat pentru reprezentarea poziŃiei vanei

Ieşirile registrului sunt sincronizate cu ajutorul semnalului de "clock". Semnalul este

reprodus cu precizia corespunzătoare convertorului, respectiv 1/2 n din valoarea de capăt de
scală. Pentru semnale alternative se utilizează un bit suplimentar de semn. În general, precizia
unui convertor analog digital este definită în raport cu  ½ LSB.
Toată informaŃia vehiculată între MTU şi RTU este serială. Alternativa
comunicaŃiei seriale este cea paralelă dar costul liniilor suplimentare devine prohibitiv pentru
căile de comunicaŃie de lungă distanŃă.
Pentru a se trimite informaŃia trebuie stabilite anumite convenŃii cum ar fi: primul bit
este MSB şi ultimul este LSB sau în ordine inversă. Aceste convenŃii fac parte
din protocoalele de comunicaŃii ce vor fi prezentate ulterior.
2.1.2.1. Componentele sistemului de comunicaŃii
Figura 2.7 evidenŃiază un sistem SCADA simplu format dintr-un MTU şi un
RTU şi echipamentul de comunicaŃie corespunzător. În domeniul telecomunicaŃiilor MTU şi
RTU se numesc echipamente terminale de date (DTE). Ele pot comunica între ele prin
intermediul MODEM-urilor care sunt numite echipamente de comunicaŃie de date (DCE).
Acestea sunt capabile să adapteze informaŃia primită de la DTE-uri şi să o
transmită pe linia de comunicaŃie. La celălalt capăt al liniei de comunicaŃie DCE-ul
reconstituie informaŃia primită şi o transformă într-o forma compatibilă DTE-ului.

Echipamente Echipamente
de comunicaŃie de comunicaŃie
de date de date
Echipamente
distribuite
OPERATOR MTU MODEM MODEM
RTU

DTE DCE MEDIU DCE DTE

Figura 2.7 Echipament cu interfaŃă

ISO (International Organization for Standardization) a dezvoltat un model al

interconectării sistemelor deschise OSI (Open Systems Interconnection), ca în Figura 2.8. El
conŃine 7 straturi ale căror funcŃii sunt definite de modelul OSI. Stratul cel mai de sus (7) şi
ultimele două de jos (2 şi 1) sunt suficiente pentru majoritatea sistemelor SCADA.
2.1.2.2. Protocoale de comunicaŃii
Un protocol este un set de reguli care definesc înŃelesul unei structuri de cuvinte binare.
Pe baza acestuia se realizează transmisia datelor pe linia staŃiei receptoare utilizând aceleaşi
reguli pentru a decodifica informaŃia. Diversitatea protocoalelor de comunicaŃie este
foarte mare ele fiind dezvoltate cu mult înainte de a se fi introdus standarde în domeniu. Şi în
prezent există producători de echipamente SCADA care îşi dezvoltă propriile protocoale chiar
dacă organizaŃiile de standardizare au definit standarde deschise. Protocoalele pot fi adaptate
mai bine sau mai puŃin bine pentru o anumită aplicaŃie, dar cel mai important este ca unităŃile
MTU şi RTU, dintr-un anumit sistem SCADA, să aibă acelaşi protocol. Figura 2.9 indică
forma unui mesaj trimis într-un protocol special bazat pe standardul IEEE C37.1.
Este definită semnificaŃia fiecărui bit. Lungimea totală a transmisiei reprezintă
suma dintre toŃi biŃii cu semnificaŃie fixată, plus numărul de biŃi trimişi ca date.
Pachetul "SINCRO" avertizează toŃi potenŃialii receptori că urmează un
mesaj, furnizând şi o referinŃă ce poate fi folosită de fiecare receptor pentru a sincroniza
ceasul cu ceasul transmiŃătorului.
 Pachetul "Adresă" defineşte staŃia căreia ii este destinat mesajul. Pe 8 biŃi pot fi
identificate până la 256 staŃii.

SISTEM
SISTEM
DESCHIS A
DESCHIS B

STRAT 7 STRAT 7
APLICAłIE APLICAłIE

STRAT 6 STRAT 6
PREZENTARE PREZENTARE

STRAT 5 STRAT 5
SESIUNE SESIUNE

STRAT 4 STRAT 4
TRANSPORT TRANSPORT

STRAT 3 STRAT 3
REłEA REłEA

STRAT 2 STRAT 2
LEGĂTURĂ LEGĂTURĂ
DE DATE DE DATE

STRAT 1 STRAT 1
FIZIC FIZIC

MEDIU DE COMUNICAłIE

Figura 2.8 Modelul interconectării sistemelor deschise

Pachetul "FuncŃie" defineşte căruia din cele 256 de tipuri de mesaje îi aparŃine
cel prezent("DeschideŃi următoarele întreruptoare").
Pachetul "Adresă internă" specifică cărui set de registre, din staŃia receptoare, îi va
fi destinat mesajul.
Pachetul "Modificator" defineşte câte cuvinte de date sunt incluse în mesaj.
Pachetul "Comenzi speciale" conŃine mesaje scurte despre condiŃiile de funcŃionare ale
RTU şi MTU. ( "ResetaŃi toate contoarele de erori de comunicaŃie").
Pachetul "Date" este de lungime variabila, între 0192 biŃi.
Pachetul "CRC" este codul de detectare a erorilor de transmisie obŃinut pe baza formulei
Bose Chaudhuri Hocquenguem (BCH), pentru acest protocol.
Există mai multe tipuri de coduri de eroare. Ele se calculează utilizând formule diferite dar
este important ca la ambele capete ale transmisiei (recepŃie şi emisie) să se utilizeze
acelaşi "CRC". În exemplul anterior se utilizează codul de eroare numit (255,239) BCH. 255
reprezintă numărul maxim de biŃi ce sunt transmişi, iar 239 numărul maxim de biŃi
utili neincluzând CRC. În comunicaŃiile industriale există şi alte coduri de eroare, cum ar fi:
CRC- 16; CRC-CCITT.

Această dată este

prima transmisă

SINCRO ADRESĂ FUNCłIE ADRESĂ MODIFICATOR

INTERNĂ

O 8
8 80D8 81C8
R -A 6R
Figura 2.9 Protocol special bazat pe standardul IEEE C37.1
Dbbb 1T b bCb
ii i9E i i bi
I
N
Ń
ŃŃ 2ÎnŃ Ńi continuare
Ń se va detalia modul de calcul al codului de eroare (255,239) BCH.
iEi i i i Ńi acestui cod este: X 16 + X14 + X13 + X11 + X10 + X9 + X8 + X6 + X5 + X1 + 1. Se va
Polinomul
calcula
S b codul i de eroare pentru un cuvânt de 8 biŃi. Procedura pare complicata dar ea
i
esteP realizată cu logică numerică. Subansamblul sistemului de comunicaŃie care
Ń
realizează
E
i
acest lucru este driver-ul de protocol. Driver-ul preia întreaga informaŃie ce
trebuie
C transmisă şi o aranjează în ordinea strictă stabilită de regulile protocolului. El verifică şi
dacăI linia de comunicaŃie este liberă şi apoi trimite o "cerere de transmisie" către următoarea
A
componentă a sistemului de comunicaŃie, modem-ul.
L
Exemplu: Se va calcula codul de eroare CRC pentru cuvântul de date 01000000.
E
Polinomul generator poate fi raŃionalizat într-un cuvânt binar prin plasarea unui 1 în fiecare
bit identificat şi a câte unui 0 în cei neidentificaŃi. Rezultatul este: 1011 0111 1011 0001 1,
adică un cuvânt de 17 biŃi. Bitul MSB este neglijat deoarece el nu va afecta aritmetica utilizată
în continuare.
Polinomul va fi deci un cuvânt de 16 biŃi, 0110 1111 0110 0011. Se setează la
1 un registru de 16 biŃi. Cuvântul de date se adună la acesta şi se realizează deplasări şi
însumări la acesta după cum urmează.

FLAG NUMĂR BINAR COMENTARII

1111 1111 1111 1111
0100 0000
1011 1111 1111 1111
1 0111 1111 1111 1110
0110 1111 0110 0011
0001 0000 1001 1101
0 0010 0001 0011 1010
0 0100 0010 0111 0100
0 1000 0100 1110 1000
IniŃializarea registrului de 16 biŃi la 1
Primii 8 biŃi ai mesajului
Suma celor două linii fără carry (XOR)
Deplasare la stânga cu un bit. Flagul este 1
Când flagul este 1, se adună polinomul
Suma celor două linii fără carry
Deplasare la stânga cu un bit. Flagul este 0
Când flagul este 0, deplasare la stânga cu un bit
Când flagul este 0, deplasare la stânga cu un bit
 FLAG NUMĂR BINAR COMENTARII
1 0000 1001 1101 0000 Când flagul este 0, deplasare la stânga cu un bit
0110 1111 0110 0011 Când flagul este 1, se adună polinomul
0110 0110 1011 0011 Suma celor două linii fără carry (XOR)
0 1100 1101 0110 0110 Deplasare la stânga cu un bit
1 1001 1010 1100 1100 Când flagul este 0, deplasare la stânga cu un bit
0110 1111 0110 0011 Când flagul este 1, se adună polinomul
1111 0101 1010 1111 Suma celor două linii fără carry (XOR)
1 1110 1011 0101 1110 Deplasare la stânga cu un bit
Rezultatul:
Date CRC
0100 0000 1110 1011 0101 1110

Dacă cuvântul de date este pe mai mult de 8 biŃi se vor aduna următorii 8 biŃi şi se va
parcurge acelaşi algoritm de adunare a polinomului şi deplasare, până se fac 8 deplasări. Se vor
aduna apoi următorii 8 biŃi ş.a.m.d.
2.1.2.3. Modem-uri
Modemul ocupa primele două nivele ale modelului cu 7 straturi ISO/OSI. El este
echipamentul care verifică dacă linia de comunicaŃie este liberă şi activează
transmiŃătorul radio. Semnalele logice primite de la MTU şi RTU sunt transformate, de către
modem, într-o formă ce va fi transmisă către celălalt capăt al linie de comunicaŃie şi
recepŃionat de către celălalt modem. Aceasta înseamnă schimbarea unei forme de undă
purtătoare în funcŃie de un şablon.
Transmisia directă a datelor în curent continuu nu se poate face pe distanŃe mari datorită
distorsionării semnalului. Acest efect este datorat rezistenŃelor şi reactanŃelor inductive
şi capacitive ale liniilor lungi. În plus, aceste efecte sunt mai pregnante în cazul componentelor
de înaltă frecvenŃă, determinând atenuarea fronturilor unui semnal dreptunghiular
(Figura 2.10).

Semnal la
intrare

Semnal la
ieşire

Figura 2.10 ReactanŃa unei linii lungi atenuează selectiv componentele de înaltă
frecvenŃă
 Semnalele sinusoidale sunt imune la distorsiunile de amplitudine şi de fază. RezistenŃa
liniei determină scăderea amplitudinii dar aceasta este uniformă pentru întreaga formă de
undă. Din aceste motive de cele mai multe ori, ca purtătoare, se utilizează o formă de undă
sinusoidală.
Componenta modulatoare a unui modem realizează modificarea uneia din cele trei
caracteristici ale purtătoarei şi anume, amplitudinea, frecvenŃa sau faza. De menŃionat
că modulaŃia în frecvenŃă este caracterizată de imunitate mult mai mare la perturbaŃii.
Demodulatoarele sunt componente care preiau semnalul modulat, extrag purtătoarea,
reconstituind datele. Acestea sunt transmise driver-ului de protocol care le distribuie în
registrele corespunzătore în staŃia de recepŃie.
Sincronism sau asincronism se referă la necesitatea transmiterii împreună cu datele, a
unui semnal de sincronizare. Modem-urile sincrone trebuie să transmită un puls de "clock" care
să asigure funcŃionarea receptorului cu aceeaşi viteză ca a transmiŃătorului. De obicei,
semnalul transmis este utilizat pentru sincronizarea "clock"-ului receptorului. În alte cazuri,
semnalul transmis este prelucrat şi devine, practic, semnalul de "clock" al receptorului.
Modem-urile asincrone nu impun ca receptorul să fie sincronizat cu emiŃătorul. În
schimb, sunt necesare semnale de "Start" şi "End" ale mesajului pentru a preveni receptorul
asincron de starea mesajului.
2.1.2.4. Mediul de comunicare
Într-un sistem SCADA mediul de comunicare este determinat de două criterii şi anume,
viteza de transmitere şi costul.
În cadrul sistemului SCADA pentru care sunt necesare intervale de scanare mici, datele
trebuie să fie transmise cu viteza mare, peste 5000bps. În acest caz se utilizează ca medii de
comunicaŃie cabluri de fibră optică, radio în microunde sau sisteme UHF mai sofisticate.
Liniile telefonice închiriate pot fi de asemenea o posibilitate. Costurile sunt destul de
mari însă pentru industriile care necesită un volum şi viteze ridicate de date există această
alternativă. Dacă intervalele de scanare sunt acceptabile şi pot fi asigurate cu viteze de
transmisie între 300 4800bps variantele sunt mai numeroase. Pe lângă soluŃiile amintite
anterior, pot fi utilizate liniile telefonice obişnuite, care sunt proiectate să funcŃioneze
în domeniul 300 3400Hz sau echipamente radio ieftine destinate uzului comercial.
În general cablurile telefonice au fost mediul de comunicaŃie preferat. Ele sunt atractive
din punct de vedere al costului propriu-zis şi al instalării Ńinând cont de faptul ca în prezent se
realizează cabluri telefonice bine protejate împotriva umidităŃii şi a rozătoarelor. Ele au însă şi
dezavantaje, transmisia fiind influenŃată de liniile de înaltă tensiune (situate în paralel
cu liniile de transmisie) şi de efectele magnetice de joasă frecvenŃă ale activităŃii solare.
Pentru locaŃii îndepărtate, unde companiile telefonice nu au interesul să-şi
instaleze propriile linii, este posibil ca utilizatorul să plătească un preŃ ridicat pentru instalarea
unei linii telefonice ce ar fi ulterior închiriată. În alte cazuri este posibil ca utilizatorul să-şi
instaleze propriul cablu.
Fibrele optice au devenit competitive, din punct de vedere al costului, cu cablurile
obişnuite de cupru, chiar şi pentru legături care nu necesită viteze mari de transmisie. Toate
cablurile au însă dezavantajul neflexibilităŃii structurii sistemului SCADA. Pentru multe
aplicaŃii aceasta nu este o problemă.
Echipamentele radio UHF au fost dezvoltate în special pentru SCADA. Ele oferă
flexibilitate ridicată, cost scăzut şi fiabilitate ridicată.
ComunicaŃiile sunt cheia sistemelor SCADA. Ele depind, mai mult decât orice
altă componentă a sistemului SCADA, de condiŃiile concrete în care este instalat sistemul.
Rezultă o atenŃie sporită acestui aspect în etapele iniŃiale ale proiectării unui sistem SCADA