Autentificarea și identificarea falsificarilor la sucurile

de fructe

 Sucurile de fructe reprezintă una din cele mai valoroase şi a
preciate băuturi nealcolice, caracterizate printr-un  conţinut ridic
at de glucide, acizi organici, substanţe minerale, vitamine şi valo
are nutritivă ridicată.
 Rezultă prin presarea fructelor prin procedee mecanice sau 
prin difuzie, fiind consumate în stare proaspătă, reconstituite sau 
conservate. Consumul a crescut de la an la
an, în ultima perioadă dobândindu-se în Europa (de la
10,4 litri/locuitor în 1985, la
22,1 litri/locuitor în 1997) şi înregistrând creşteri însemnate în S
UA (de la 25,1 litri/locuitori în 1985, la
30,0 litri/locuitor în 1997).
 Există o
mare diversitate de tipuri şi sortimente, determinată de specia/va
rietatea de fructe (cele mai apreciate sunt sucurile de portocale,
cu excepţia Germaniei unde se preferă sucurile de
mere), procedeul de obţinere, modul de conservare etc.
 Se deosebesc sucuri “directe” (direct
juice), obţinute din endocarpul fructelor imediat după procesare, 
consumate în stare proaspătă sau conservată (refrigerate, pasteur
izate), sucuri concentrate, sucuri reconstituite, cocteiluri ş.a.

 Identificarea sucului reconstituit. Din considerente

tehnologice, dar mai ales economice,
 sucul de fructe se păstrează şi se transportă în centrele de

consum sub formă de suc concentrat, fiind reconstituit prin
adaos de apă, pentru ca după pasteurizare şi ambalare  poate sa
fie comercializat.
 Normele legale impun ca volumul de apă utilizat la
reconstituire să fie egal cu cel eliminat în timpul operaţiei de
concentrare, fapt anevoios de monitorizat. De aceea, pentru a
preveni falsificarea produsului prin diluare cu apă, legislaţia
europeană a stabilit limite minerale, ale densităţii relative şi
a conţinutului de substanţă uscată (exprimat în grade Brix) a
sucului reconstituit, obţinut din diverse specii de fructe .

 Decelarea impurificării cu sucuri străine (ale altor

fructe). Întrucât valoarea sucurilor este condiţionată îndeosebi
de specia de fructe, există tendinţa substituirii parţiale a sucurilor
valoroase cu cele ale fructelor comune, mai ieftine. De
exemplu, se practică :
 fraudarea sucului de portocale (cel mai scump) cu suc de
grapefruit,
 a sucului de mere cu suc de pere, 
 a sucului din fructe de culoare roşie cu suc de mere etc.