SPEŢE PROBE

1.Inculpatul a fost condamnat de către Judecătoria Braşov pentru infracţiunea de furt calificat
prev. de art. 229 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. b) NCP, săvârşită în noaptea de 28/29 septembrie 2002.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul susţinând că nu el a săvârşit fapta la acea dată întrucât în
luna august 2002 a fost înjunghiat în picior fiind internat în Spitalul Judeţean Braşov şi externat în jurul
datei de 25 septembrie 2002. În acest sens invocă starea sănătăţii care nu i-ar fi permis comiterea
infracţiunii, insuficienţa probelor, prezenţa unui singur martor asistent în cursul urmăririi penale la
efectuarea cercetării la faţa locului. În susţinerea apărării a solicitat reaudierea unei martore, care în
declaraţiile anterioare a susţinut că nu îşi aminteşte ce a făcut în noaptea respectivă şi în consecinţă nu
poate confirma susţinerea inculpatului că s-au aflat împreună la domiciliul martorei.

Ce urma să decidă instanţa de apel având în vedere solicitările inculpatului privind probele,
precum şi faptul că la dosar există un raport de constatare tehnico-şf. dactiloscopică întocmit de Biroul
Criminalistic din cadrul Poliţiei Municipiului Braşov, potrivit căruia fragmentul de urmă papilară digitală
în litigiu, descoperit la locul faptei, ridicat de pe geamul lateral dreapta spate, dislocat de la autoturismul
în cauză a fost creat de degetul mic de la mana stângă a inculpatului?

2. Prin sentinţa penală nr.182/2004 Tribunalului Braşov s-a dispus achitarea inculpatului I.A.N.
conf. art.17 alin.2 raportat la art.16 lit.c) NCPP pentru tentativă de omor.

La data de 19 nov.2002 după un conflict verbal între părţi, la care asistau şi colegii de cameră de
detenţie, în Penitenciarul Codlea, martori în cauză, inculpatul a luat lama unui cuţit cu vârful ascuţit şi s-
a îndreptat către partea vătămată, care se afla cu faţa spre el, lângă uşa camerei, fără a fi vreo altă
persoană în apropiere, i-a aplicat o lovitură în regiunea cervicală.

La dosar există un proces verbal de cercetare la faţa locului, care descrie, între altele, locul unde
a fost găsit cuţitul folosit în agresiune, obiect ce a fost ridicat, raportul de constatare şi expertiza
medico-legală, care descriu leziunile şi modul de producere a acestora.

În urma administrării nemijlocite a probelor s-a apreciat că există un puternic dubiu că inculpatul
este autorul infracţiunii, dubiu care îi profită, şi leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa.

În cursul u.pen.partea vătămată şi martorii au dat declaraţii care se coroborează şi care au

înlăturat versiunile diferite ale inculpatului. În faza judecăţii partea vătămată şi martorii, în condiţiile în
care inculpatul prezintă o nouă versiune a faptei, declară diferit, aceste declaraţii susţinând starea de
fapt prezentată de inculpat.

Cum se apreciază aceste noi probe de către instanţa de judecată?

 3. Într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea unei infracţiuni de omor, partea civilă solicită
acordarea unor despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.

Instanţa de judecată soluţionează aspectul civil al cauzei prin obligarea inculpatului la plata
unei sume de bani (în condiţii normale, o înmormântare implicând cheltuieli mai mici), chiar dacă partea
civilă nu administrează probe în vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor ocazionate cu
înmormântarea victimei.

Este legală soluţia instanţei de judecată, în circumstanţele neadministrării de probe de către

partea civilă?

4. Inculpatul, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, a recunoscut

însuşirea unei părţi din suma constată lipsă.

Instanţa de judecată, în condiţiile în care nu s-a dovedit că o parte din lipsa existentă în
gestiunea inculpatului ar proveni din cauze obiective, ivite cu prilejul aprovizionării sau desfacerii
mărfurilor ori din îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, a considerat că există prezumţia
însuşirii întregii sume reprezentând valoarea prejudiciului creat, prezumţie pe care inculpatul nu a fost în
măsură să o înlăture.

Este legală hotărârea instanţei de judecată, fundamentată pe prezumţia mai sus arătată?

5. Inculpatul, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, faptă pe care nu o

recunoaşte, face cerere de încuviinţare a probei cu martori, pentru a se dovedi că la data şi oracând se
presupune că el a comis fapta, se afla în alt loc.

Instanţa de judecată respinge cererea inculpatului invocând inutilitatea acesteia, prin raportare
la probele deja administrate, din care rezultă cu certitudine săvârşirea faptei de către inculpat.

Este legală hotărârea instanţei de judecată de respingere a cererii inculpatului?

 6. Inculpaţii, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă,
fac cerere de a se dispune, de către instanţa de judecată, ca partea civilă să fie supusă unei expertize
medicale, prin care să se verifice dacă, în cazul efectuării unei intervenţii chirurgicale, i s-ar înlătura
capacitatea de muncă.

Ce mod de soluţionare a cererii inculpaţilor se împune în speţă, în considerarea cerinţelor pe

care trebuie să le îndeplinească probele în procesul penal?

7. În vederea probării săvârşirii unei infracţiuni de dare de mită, ofiţerul de poliţie a fixat o
întâlnire, într-un restaurant, cu mituitorul. În aceste condiţii, sub privirea unor lucrătoride poliţie şi a
unor persoane anume desemnate în acest scop, care au fost folosite ca martori, ofiţerul de poliţie a
primit o importantă sumă de bani, pe care mituitorul i-a introdus-o în buzunar.

Comentaţi procedeul probator folosit de organele judiciare în vederea constatării infracţiunii de

dare de mită.