Tema 2: Sesizarea OUP și pornirea UP

1. Noțiunea, importanța și modurile sesizării

2. Noțiunea, importanța și condițiile începerii UP
3. Procedura începerii UP
4. Caracteristica circumstanțelor care exclud UP
5. Neînceperea UP

1. Noțiunea, importanța și modurile sesizării

Declanșarea activit OUP - condiționată,în toate cazurile,de încunoștințarea acestora despre săv unei I.
Sesizarea organelor judiciare poate fi din afară(externă) și din oficiu(internă).

Sesizarea - punctul de plecare al UP, prin urmare, fără o sesizare UP nu poate începe.Totodată, sesizarea
nu trebuie concepută restrictiv, numai ca o modalitate de informare a OUP, întrucât ea constituie și un
catalizator și pt desfășurarea de mai departe a UP.

Mijl prin intermediul căruia este informat organul judiciar despre săv unei I - act de sesizare. Conf al (1)
al art.262 din CPP, OUP poate fi sesizat despre săv/pregătirea pt săv unei I prev de CP prin:

1) plângere
2) denunț
3) autodenunț
4) autosesizare - depistarea nemijlocită de către OUP/procuror a bănuielii rezonabile priv săv unei I.

Pe lângă modurile de sesizare obișnuite, potrivit art.273 din CPP este prevăzută o modalitate specifică
de sesizare – prin intermediul actelor de constatare.

Plângerea

Conf al.(1) al art. 263 din CPP, plângerea - înștiințarea făcută de o pers fiz/jur căreia i s-a cauzat un
prej prin I. De regulă, plângere se face în scris și trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și
domiciliul petiționarului,descrierea faptei care formează obiectul acesteia, indicarea făptuitorului, dacă
acesta este cunoscut, și a mijloacelor de probă.

Dacă plângerea este făcută verbal, atunci urmează a fi consemnată într-un proces-verbal semnat de
victimă și persoana oficială a OUP.

Plângerea poate fi adresată direct OUP/procurorului, fie oricărui organ de stat care va trimite
plângerea după competență.

Între plângerea prev la art.263 din CPP și plângerea prealabilă prev de art.276 nu există deosebire
după conținut și subiectul care le depune. Deosebirea constă în caracterul faptelor relatate. Prin
plângere se poate sesiza OUP privind săv oricărei I, fiind posibilă și admisă oricare altă modalitate de
sesizare, pe când plângerea prealabilă este unica modalitate se sesizare în cazurile prev de alin.(1) al
art. 276 CPP, care constituie faptul necesar pentru începerea UP. Plângerea prealabilă poate fi retrasă
și produce efectele prev de lege, spre deosebire de plângerea care este irevocabilă și care nu produce
efecte.

Denunțul

Conf alin. (1) al art. 262 din CPP, denunțul - înștiințarea făcută de o pers fiz/jur despre săv unei I.

Spre deosebire de plângere , care poate fi făcută numai de victimă, denunțul se introduce de orice pers
care își asumă rolul și rs denunțătorului.
Denunțul trebuie să cuprindă aceleași date ca și plângerea, aplicându-i-se dispozițiile art. 263 din CPP.

În cazul în care denunțul sau plângerea nu sunt semnate de cel care le face, fie refuză să le semneze ori
nu-și descoperă identitatea, acestea nu mai au caracterul unei sesizări legale, dar constituie o simplă
informare, fiind numite denunțuri și plângeri anonime. Iar conf alin.(8) al art.263, plângerile și
denunțurile anonime nu pot servi ca temei pt pornirea UP, însă, în urma controlului efectuat în baza
acestor info, OUP se poate autosesiza în ved UP.

Autodenunțarea

Conf alin.(1) al art.264 din CPP, autodenunțarea este înșiințarea benevolă făcută de o pers fiz/jur
despre săv de către ea a unei I în cazul în care OUP nu sunt la curent cu această faptă.

Declarația de autodenunțare se face în scris sau verbal. În cazul în care autodenunțarea se face verbal,
se întocmește un proces-verbal în condițiile alin.(5) al art.263 din CPP, cu înregistrarea audio sau video
a declarației de autodenunțare, potrivit alin.(2) al art. 264 din CPP. Persoanei care face declarație de
autodenunțare i se explică anterior dreptul de a nu spune nimic și de a nu se autoincrimina.

!!!Autodenunțul are valoare de circumstață atenuantă.

Depistarea nemijlocită de către OUP/procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săv unei I

( autosesizarea).

Autosesizarea - modalitate de sesizare când OUP află de săv unei I din alte surse decât cele menționate
la punctul 1) -3) din alin.(1) al art.273 din CPP. În toate situațiile în care OUP constată în mod direct săv
unor I sau află despre aceasta prin intermediul mijloacelor de informare în masă, respectivele organe se
sesizează din oficiu. De asemenea, OUP se sesizeză din oficiu și în cazurile în care descoperă fapte noi,
ce constituie I, cu ocazia desfășurării UP.

OUP nu se pot sesiza din oficiu când, deși au luat cunoștință despre săv unei I prin mijloace proprii de
informare, dar este necesară totuși plângerea prealabilă a pers vătămate sau o altă sesizare specială
prev de lege. Constatarea I flagrante, în condițiile legii - una dintre cele mai semnificative modalități
de autosesizare a OUP. (I flagrantă - I descoperită în mom săv ei sau imediat după săv. Starea de
flagranță presupune, întotdeauna și prezența făptuitorului).

2. Noțiunea, importanța și condițiile începerii UP

Începerea UP - un fapt juridic important ce marchează declanșarea unui proces penal și care presupune
că organele competente de stat au cunoștință de săv unei I și întreprind toate acțiunile prev de lege în
scopul constatării acestei fapte prej. Pe de o parte, începerea UP marchează declanșarea procesului
penal, iar pe de altă parte, ea implică dr și obl specifice atât pt OUP, cât și pentru ceilalți participanți la
proces. Începerea UP este unul din temeiurile juridice care justifică efectuarea acțiunilor procesuale
penale și aplicarea măsurilor procesuale ce limitează dr și lib pers.

!!! Din mom înregistrării sesizării cu priv la I și până la darea sol de începere a UP, pot fi efectuate:

a) audierea martorilor;
b) cercetarea la fața locului;
c) prezentarea spre recunoaștere;
d) experimentul;
e) examinarea corporală;
f) examinarea cadavrului;
g) constatarea tehnico-științifică și medico-legală.
Acțiunile respective se pot desfășura fără antrenarea făptuitorului.
Efectuarea altor acţiuni procesuale, cu excepţia celor enumerate mai sus, pînă la începerea UP nu se
admite.

Pentru începerea UP sunt necesare următoarele condiții prev de art.274 din CPP:

1) Din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare trebuie să rezulte elementele I. Pt
începerea UP nu se cer date privind cunoașterea tuturor elementelor I, fiind suficiente info ce
caracterizează două elemente ale I: obiectul I și latura obiectivă a I. Astfel UP începe in rem (în privința
faptei săv), nefiind necesară cunoașterea persoanei făptuitorului. Numai când făptuitorul și identitatea
acestuia este cunoscută cu precizie, o dată cu fapta, UP începe și in personam.

2) Să nu existe vreuna din circumstanțele care exclud UP, prev la art.275 din CPP. Dacă din cuprinsul
actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică pornirea UP, OUP înaintează procurorului
actele întocmite cu propunerea de a nu porni UP. Dacă procurorul consideră că nu sunt circumstanțe
care împiedică UP, el restituie actele, cu rezoluția sa, organului menționat pentru începerea UP potrivit
alin.(4) al art. 274 din CPP.

3) Confirmarea actelor de începere a UP de către procuror în temeiul alin.(3) al art. 274 din CPP.

3. Procedura începerii UP

OUP înștiințat prin modurile de sesizare externă (plîngere, denunț, autodenunț, acte de constatare)
dispune începerea UP prin ordonanță. În cazul în care OUP sau procurorul se autosesizează în privinţa
începerii UP, el întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate privitor la I depistată,
apoi, prin ordonanţă, dispune începerea UP.

OUP/procurorul sesizat în modul prev prin plângere, denunț, autodenunț/acte de constatare dispune în
termen de 30 de zile, prin ordonanță, începerea UP în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau
al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săv o I și nu există vreuna din circumst
care exclud UP, informând despre aceasta pers care a înaintat sesizarea/organul respectiv.

Ordonanța de începere a UP, emise de OUP, în termen de 24 de ore de la data începerii UP, se aduce la
cunoștință în scris procurorului care efectuiază conducerea activității de UP, prezentându-i-se totodată
și dosarul respectiv. La momentul când a luat cunoștință de ordonanța de începere a UP, procurorul
fixează termenul de urmărire în cauza respectivă.

Dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care împiedică pornirea UP, OUP
înaintează procurorului actele întocmite cu propunerea de a nu porni UP. Dacă procurorul consideră că
nu sunt circumstanțe, care împiedică UP, el restituie actele, cu ordonanța sa, organului menționat,
pentru începerea UP.

4. Caracteristica circumstanțelor care exclud UP

UP nu poate fi pornită în caz prev la art. 275 din CPP, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, dar
se dispune după caz încetarea UP, scoaterea de sub UP sau clasarea cauzei penale de către procuror.

Nu există faptul infracțiunii

Este un temei ce include situațiile în care evenimentul (ex: decesul pers) există, dar nu este rezultatul
unei fapte umane, ci al unor factori naturali sau al acț pers decedate (sinucicedere,accident de muncă).

Acest temei include și situațiile cînd din eroare se sesizează faptul săv unei I (ex: omor, răpire de
persoană sau furt), constatîndu-se ulterior că pers presupusă este în viață sau obiectul presupus ca
sustras este găsit și nu există în general fapta unei pers.

Fapta nu este prevăzută de legea penală

este un temei ce rezultă din pr legalității incriminării, ce rezultă din adagiul latin Nullum crimen sine
lege. Astfel, nici o persoană nu poate fi trasă la rs pen pt o faptă care, la mom săv ei, nu era prevăzută
de lege ca I. La acest temei se referă și situația dezincriminării faptei.

Astfel, dacă la momentul sav, fapta era prev de legea penală ca I, dar la momentul sesizării OUP sau în
cursul UP intervin modificări în LP care înlătură caracterul infracţional al faptei săvârşite, prin metoda
decriminalizării, se va refuza începerea UP sau, după caz, se va ordona scoaterea de sub UP, dacă fapta
nu este contravenţie administrativă, sau încetarea UP, dacă această faptă constituie o contravenţie.
Situaţia decriminalizării - rezultatul efectul retroactiv al legii penale, prev de art. 10 din CP al RM.

La constatarea situaţiei prev de pct 2 al art. 275 din CPP se va lua în consideraţie interdicţia legii penale
de la alin. (2) al art. 3 din CP al RM, ce prevede că „Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea
prin analogie a legii penale sunt interzise”.

Dacă fapta nu este prevăzută de LP, dar constituie o contravenţie administrativă, se va refuza
începerea UP sau se va dispune încetarea UP şi se vor trimite materialele organului competent să
examineze contravenţia.

Dacă fapta nu este prevăzută de LP, deci nu este I, dar poate fi o abatere disciplinară sau un delict civil,
faptul trebuie menţionat în rezoluţia de neîncepere a UP sau în ordonanţa de scoatere de sub UP.

Fapta nu întruneşte elementele I, cu excepţia cazurilor când I a fost săv de o pers jur

este temei de neîncepere a UP sau de scoatere de sub UP existând o anumită faptă a unei persoane, dar
care nu se încadrează într-o componenţă concretă a I. Astfel, componenţa I este temeiul juridic al rs
penale, potrivit art. 51 din CP al RM.

Dacă în urma administrării probelor se constată că faptei concrete îi lipsesc anumite elemente sau
semne ale elementelor prev de partea generala şi specială a CP, care ar permite calificarea acestora
drept o I şi nu este posibilă schimbarea încadrării juridice într-o altă I, urmează să se dispună soluţiile
prev de CPP, ce constau în reabilitarea B,Î, dacă această faptă nu poate fi calificată drept contravenţie.

Lipsa unor semne ale laturii obiective, subiective sau ale subiectului I se constată prin probele
administrate faţă de o pers concretă (B,Î) ce impune scoaterea de sub UP, fapt care nu exclude
continuarea UP în vederea stabilirii făptuitorului I (ex: în cazul când rezultatul prejudiciabil există, dar nu
este în legătură cauzală cu fapta unei persoane identificate).

Când un element al I lipseşte ori nu poate fi constatat referitor la fapta unei persoane şi se exclude
posibilitatea săv acestei fapte de către altă pers, se dispune scoaterea de sub UP şi încetarea UP in
cauza dată.

Derogarea de la regula dată „cu excepţia cazurilor când I a fost săv de o pers jur” se referă numai la
cazurile prev de alin. (4) al art. 21 din CP al RM. (Pers juridice, cu excepția autorităților publice, rs penal
pt I pt săv cărora este prev sancțiune pt pers jur în partea specială a CP) Astfel, în cazul I expres indicate
la alin. (5) al art. 21 din CP, rs penală a pers juridice nu exclude rs pers fizice pt I săv.

Fapta unei pers fizice poate să nu întrunească unul din elementele constitutive (ex: vinovăţia persoanei
fizice), dar în privinţa persoanei juridice există toate semnele componenţei I prev de Partea specială a CP
şi condiţiile menţionate la alin. (3) al art. 21 din CP.

Într-o altă situaţie contrară se poate constata lipsa unui element al componenţei I privind activitatea
unei persoane juridice (de exemplu, lipsa condiţiilor din alin. (3) al art. 21 din CP), dar se constată că
fapta unei persoane fizice întruneşte toate elementele componenţei I.
Astfel, în cazul unei I pentru care legea prevede rs penală şi a persoanei juridice se poate adopta soluţia
scoaterii de sub urmărire a unei pers fizice, iar UP să continue faţă de pers jur, şi invers, după caz, se
poate dispune scoaterea de sub UP a persoanei juridice şi continuarea UP faţă de persoana fizică.

În cazul prev de punctul 3) al art. 275 din CPP se poate dispune şi soluţia neînceperii UP, dacă în faptele
unei persoane fizice şi juridice lipseşte unul din elementele I (ex: lipsa legăturii cauzale dintre faptele
acestora şi rezultatul prejudiciabil). La temeiul „fapta nu întruneşte elementele infracţiunii” se referă şi
situaţia menţionată la art. 20 din CP, când fapta este săvârşită fără vinovăţie.

A intervenit termenul de prescripţie sau amnistie

este un temei aplicabil mai mult după începerea UP fiind dispusă încetarea UP sau clasarea cauzei
penale (în cazul expirării termenului de prescripţie). Astfel, sintagma „a intervenit termenul de
prescripţie” trebuie înţeleasă în sensul „a expirat termenul prescripţiei tragerii la rs penală”.

În faza de UP, procurorul dispune încetarea UP în cazul constatării faptului că a expirat termenul de
prescripţie prevăzut de art.60 Cod penal de:

2 ani (I uşoare),
de 5 ani (I mai puţin grave),
de 15 ani (I grave)
de 20 de ani (I deosebit de grave),
și de 25 ani pentru săvîrșirea unei I excepțional de grave, fie că este identificat făptuitorul şi
pus sub învinuire, fie că nu este cunoscut.
În cazul când făptuitorul este cunoscut, se dispune încetarea UP conform art. 285 din CPP.
În cazul când făptuitorul nu este identificat - clasarea cauzei penale conform art. 286 din CPP.

La calcularea termenelor de prescripţie se vor apl dispoziţiile art. 60 din CP, dacă a intervenit întrerup
sau suspendarea termenelor prescripţiei tragerii la rs penală, în cazul când în cauză există B/Î.

În cazul expirării termenului de prescripţie de 25 de ani, procurorul trimite cauza penală cu rechizitoriu
la instanţa de judecată competentă pentru a decide după caz liberarea de rs penală sau condamnarea
prin înlocuirea detenţiunii pe viaţă cu închisoare pe 35 de ani.

Temeiul „expirarea termenului prescripţiei tragerii la rs penală” se aplică numai în cazul constatării cu
certitudine a zilei săv I, în cazul I continue - ziua săvârşirii I se consideră ziua curmării sau încetării
activităţii infracţionale, iar în cazul I prelungite - ziua săv ultimei acţ/inacţ infracţionale.

În faza UP, învinuitul se poate opune ordonanţei procurorului de încetare a PP pe temeiul „expirării
termenului de prescripţie” pornind de la dispoziţiile pct. 2) din alin. (2) al art. 313 din CPP-dreptul de a
ataca ordonanţa la judecătorul de instrucţie.

Alt temei care exclude UP, menţionat la pct. 4) al art. 275 din CPP - când a intervenit un act de amnistie
după săv I.

În cazul când amnistia intervine în faza UP, ea are efectul înlăturării rs penale şi, de regulă, se dispune
încetarea UP. La aplicarea actului de amnistie se impune realizarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) actul de amnistie să intervină după săv I;

b) să fie identificat făptuitorul şi acesta să fie prezent în faţa OUPşi a procurorului;
с) să fie respectate dispoziţiile speciale ale legii cu privire la amnistie privind I, persoana şi alte condiţii
(ex: anterior sa nu fie aplicată amnistia, să fie reparat prejudiciul material);
d) dacă B,Î nu se opune soluţiei aplicării actului de amnistie în privinţa sa.
 A intervenit decesul făptuitorulu

este un impediment în desfăşurarea PP - imposibilităţii apl rs penale, care este strict individuală,
conform art. 6 din CP. Încetarea UP poate avea loc numai în cazul când s-au administrat suficiente probe
că anume decedatul a săv I dată.

Dacă decesul făptuitorului a survenit după începerea UP, se dispune încetarea UP.

Dacă decesul făptuitorului a survenit până la începerea UP, se dispune soluţia neînceperii UP.

Nu se admite încetarea UP sau, după caz, neînceperea UP dacă rudele decedatului sau alte persoane
solicită continuarea procesului pentru reabilitarea B, (Î) decedat. Astfel, în cazul când se stabileşte că
fapta învinuitului nu întruneşte elementele constitutive ale I sau nu se dovedeşte vinovăţia învinuitului şi
intervine decesul acestuia, nu se admite încetarea UP, dar se dispune scoaterea persoanei decedatului
de sub UP.

Lipseşte plângerea victimei în cazurile în care UP începe, conform art. 276 din CPP numai în baza
plângerii acesteia

este un temei de neîncepere a UP sau de încetare a UP, dacă acest fapt se constată după începerea UP.

Plîngerea prealabilă - o instituție a dr pr pen, care prev că în cazul săv unor I prev de CP și menționate în
alin. 1 al art.276 din CPP, pornirea sau încetarea UP depinde de voința victimei, manifestată prin
depunerea plîngerii, retragerea plîngerii sau împăcarea cu B (Î).

Dacă în cazul săv uneia din I menționate în alin.1 al art.276 din CPP au pătimit mai multe pers, pornirea
UP se face chiar dacă plângerea prealabilă se înaintează doar de către una din victime.În cazul sesizării
OUP prin alt mod decît plângerea prealabilă a victimei, ofițerul de UP sau procurorul are obl să-i explice
victimei dr de a depune o asemenea plângere, conf art.277 din CPP. Totodată, la depunerea plângerii
prealabile în cazurile prev de alin.1 al art.276 din CPP, ofițerul de UP explică victimei dr de a retrage
plângerea și dr de a se împăca cu făptuitorul.

În cazul când este depus un denunţ de către o pers privind săv unei I prev la art. 276 din CPP, OUP este
obligat să înştiinţeze victima despre dreptul de a depune o plângere şi dacă nu-şi expune voinţa să-l
tragă la rs penală pe făptuitor, se dispune neînceperea UP.

Pângerea prealabilă se depune personal de către victimă sau de către reprezentantul ei special
împuternicit. Dacă plângerea este depusă de către o altă persoană (soț sau rudă apropiată) victima
poate declara că nu-şi însuşeşte plângerea depusă și în acest caz se dispune neînceperea UP sau, după
respectiv, încetarea UP.

În privinţa unei pers există o hot jud definitivă în legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a
constatat imposibilitatea UP pe aceleaşi temeiuri

este un temei de neîncepere a UP sau, după caz, de încetare a UP ce rezultă din pr art. 22 din CPP şi art.
4 al Protocolului nr. 7 al CEDO „Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori”.

Astfel, în cazul existenţei unei sentinţe sau decizii de achitare, încetare a procesului penal sau de
condamnare în privinţa unei pers pt aceeaşi faptă nu se admite începerea sau reluarea UP.

În cazul când OUP este sesizat în privinţa unei cauze penale judecate definitiv, referitor la începerea
sau reluarea UP în legătură cu apariţia unor circumstanţe noi prevăzute de pct. 4) din alin. (3) al art.
458 din CPP se va înştiinţa procurorul şi acesta va decide prin ordonanţă deschiderea procedurii de
revizuire conf alin. (6) al art. 460 din CPP al RM.

Dacă se va constata că persoana anterior a fost sancţionată contravenţional pentru aceeaşi faptă prin
hot jud definitivă, se va dispune neînceperea UP sau, după caz, încetarea UP.
 În priv unei pers există o hot neanulată de neîncepere a UP sau de încetare a UP pe aceleaşi acuzaţii

este un temei de neîncepere a UP, dacă nu sunt întrunite condiţiile de reluare a UP conf art. 287 CPP.

Dacă în cursul UP, OUP constată că pentru aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă există o ordonanţă de
neîncepere a UP său de încetare a UP şi sunt date privind fapte noi ori recent descoperite ori un viciu
fundamental de procedură, va face propunere procurorului ierarhic superior să anuleze ordonanţa
neîntemeiată, dată anterior.

Alte circumstanţe prev de lege care condiţionează excluderea sau, după caz, exclud UP:

a) exista cel puţin unul din cazurile ce înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare; reţinerea
infractorului; starea de extremă necesitatea; constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat);
b) renunţarea benevolă la săv I;
c) persoana nu a atins vârsta la care poate fi trasă la răspundere penală;
d) persoana a săvârşit o faptă prej în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor
de constrângere cu caracter medical;
e) în cazul pregătirii unei infracţiuni uşoare
f) în cazurile prevăzute de Partea specială a CP, când în anumite condiţii făptuitorul este liberat de
răspundere penală: (alin. (4) al art. 217, predarea benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a
precursorilor; alin.(6) al art. 278, anunţarea la timp despre pregătirea actului de terorism; alin.(4) al art.
280, eliberarea benevolă a ostaticilor; alin. (2) al art. 282, retragerea benevolă dintr-o formaţiune
paramilitară şi predarea armei; alin.(3) al art. 290, predarea benevolă a armelor sau muniţiilor; alin. (3)
al art. 312, declararea în cadrul dezbaterilor judiciare despre declaraţii, concluzii sau traduceri false;
alin. (4) al art. 325, autodenunţarea privind acte de corupere activă sau extorcarea bunurilor sau
serviciilor; alin. (3) al art. 334, autodenunţarea privind darea de mită sau extorcarea mitei; alin. (2) al
art. 337, declararea benevolă despre legătura cu serviciul de spionaj străin; trecerea ilegală a
frontierei de stat în condiţiile prevăzute de alin. (4) al art. 362; dezertarea pentru prima dată în
condiţiile prevăzute de alin. (5) al art. 371);

g) în cazul când Parlamentul refuză să încuviinţeze începerea UP sau trimiterea în judecată a unui
deputat potrivit legii cu privire la statutul deputatului în Parlament.

Dacă aceste circumstanţe sunt constatate în etapa iniţială, se va dispune neînceperea UP, iar dacă pe
parcursul UP, se va dispune încetarea UP, cu excepţia cazului menţionat la pct. a) care, potrivit art. 284
din CPP, impune adoptarea soluţiei scoaterii de sub UP.

5. Neînceperea UP

Conf alin. (4) al art. 274 din CPP, dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care
împiedică pornirea UP, OUP înaintează procurorului actele întocmite cu propunerea de a nu porni UP.
Dacă procurorul consideră că nu sunt circumstanţe care împiedică UP, el restituie actele cu ordonanța
sa organului menţionat pentru începerea UP.

În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea de a nu începe UP, el confirmă faptul prin
ordonanță motivată şi anunţă despre aceasta pers care a înaintat sesizarea conf alin. (5) al art. 275 CPP.

Procurorul poate dispune soluţia neînceperii UP şi în cazul când OUP nu a făcut asemenea propunere
sau a făcut o propunere de începere a UP.

Ordonanța de neîncepere a UP trebuie să conţină menţiuni despre:

a) data, locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care îl întocmeşte;

b) descrierea împrejurărilor privind obiectul sesizării şi rezultatele verificării acesteia;
c) dispoziţia de neîncepere a UP cu indicarea motivelor şi temeiurilor prev de art. 275 din CPP al RM şi de
alte acte normative .

Ordonanța de neîncepere a UPpoate fi atacată prin plângere în inst jud conf alin. (6) al art. 274 CPP.
Plângerea se înaintează, de regulă, de către victimă sau pers care a depus denunţul, în termen de 10
zile, jud de instrucţie la locul aflării organului care a comis încălcarea (alin. (3) al art. 313 din CPP ).
Aceste dispoziţii ale art. 313 din CPP sunt aplicabile în cazul când ordonanța de neîncepere a UP este
confirmată de procurorul din procuraturile raionale, municipale şi de sector sau specializate.

Hotărârea de neîncepere a UP se consemnează în Registrul de evidenţă a materialelor de neîncepere a

UP cu atribuirea numărului de ordine. În acest caz, la rubrica respectivă a Registrului nr. 1 se face o
menţiune privind data adoptării deciziei de neîncepere a UP şi numărul de ordine atribuit (pct. 24 al
Instrucţiunii din 26.08.2003).

Potrivit alin. (7) al art. 274 din CPP, dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut
circumstanţa pe care se baza propunerea de a nu se începe UP, procurorul anulează ordonanța sa şi
dispune începerea UP.

Ordonanța de neîncepere a UP poate fi anulată şi de către procurorul ierarhic superior, precum şi de

către jud de instrucţie printr-o încheiere în cazul examinării plângerii în condiţiile alin. (5) al art. 313 CPP.

În cazul în care procurorul refuză pornirea UP, el confirmă faptul prin ordonanță motivată și anunță
despre aceasta, într-un termen cît mai scurt posibil, dar nu mai mare de 15 zile, pers care a înaintat
sesizarea.