ESTETICA URÂTULUI

Pentru a putea discuta despre estetica urâtului trebuie mai întâi să analizăm aceste două noțiuni
separat ca să avem o idee de ansamblu asupra acestei sintagme.
Estetica ca știință a apărut la mijlocul secolului al XVIII-lea când filosoful german Alexander
Gottlieb Baumgarten(1714-1762) a scris o operă monumentală intitulată,,Aestetica".
El dorea să întemeieze o nouă disciplină filosofică care să se ocupe cu studiul principiilor după
care noi ca persoane ne raportăm la lumea din jur prin intermediul simțirilor așa cum logica de
exemplu studiază modul cum noi ne raportăm la lumea ce ne înconjoară.
Etimologic, cuvântul ,,estetică" provine de la grecescul aisthesis, de la care Baumgarten
formează prin derivare aesthetica care se traduce,,simțire",,sensibilitate".
Astfel estetica a devenit o,,știință a simțirii",o știință a felului cum oamenii percep mediul care îi
înconjoară,dar și o știință a unor reacții pur umane cum sunt trăirile,sentimnentele care vin în
contact cu frumosul ,arta,dar și cu lucruri mai puțin plăcute cum ar fi urâtul.
Urâtul este o categorie din estetică și este în antiteză cu frumosul.Urâtul este foarte greu de
definit.Astfel filosoful grec din antichitate Xenofon în lucrarea sa ,,Dialexis"scria :
,,Cred că dacă cineva ar porunci ca oamenii să arunce tot ce-i urât la un loc,după socotința
fiecăruia și apoi să ia de acolo ce e frumos,fiecare după gust,n-ar mai rămâne nimic în
grămadă,ci toți le vor lua pe toate."1
În mitologia greacă urâtul era legat de ideea de Întuneric,de Infern și de puterea morții insuflate
de către zeii Hades(la greci),Thor(la egipteni),Cerber(la romani),Odin(la vikingi).
În sens normal,urâtul este ceva rău,fără gust ,culoare,formele sunt dezintegrate,e ceva
murdar,infect,rușinos și plin de păcate(în accepție religioasă).
În pictura bisericească,urâtul este reprezentat prin diavoli,Lucifer-Regele Iadului,limbile de foc
al Gheenei.

1
Xenafon,Dialexis-Despre relativitatea frumosului și a urâtului

1
,,Iadul nu este numai de natură religios-etică, ci şi de estetică.Noi ne aflăm în mijlocul răului și
suferinței,dar și a urâtului.Ororile diformității și malformațiile lor,ale vulgarității și hidoșeniei ne
împresoară în forme nenumărate,de la ipostaze pigmeive până la acele uriașe grimase cu care
răutatea diabolică ne rânjește scrâșnind din dinți."2
Henry Van der Velde remarca in lucrarea sa “Purificarea artei” (1894): “Asupra copilăriei apasă
plictisul trist al caselor în care creștem, unde nimic nu are calitățile și virtuțile ce fac lucrurile să
fie în stare a transmite, ca și ființele, un fluid de simpatie însuflețitoare și de afecțiune ce dă
încredere. Asupra adolescenței noastre apasă nesfârșita urâțenie a claselor școlare, o urâțenie care
roade ca un viciu, o urâtțnie murdară ca noroiul marilor orașe, care se lipsește de carne, de creier,
de inima. Si astfel murdăriți pornim în viață! Prevederea parintească ne-a ferit de multe boli, dar
cea a urâțeniei ne-a fost inoculată, iar ravagiile ei au pătruns până în maduva oaselor. Această
boală trebuie eradicată prin cultivarea frumosului…”3
În literatură ,urâtul a fost descris foarte bine de către scriitorul francez Charles Beaudelaire.
Opera reprezentativă,,Fleurs du Mal"(,,Florile Răului) unde el propunea extragerea frumuseții
din urât.El arată tragedia,,omului dublu" ce este,,o creatură desuetă între conflictul dintre Cer și
Infern.
,,Omul are în jurul său două postulații:una despre Dumnezeu și una despre Satan.Invocarea lui
Dumnezeu sau spiritualitatea este o dorință de a se înălța în grad;cea a Satanei sau
animalitatea este o bucurie de a se decădea pe sine."4
Tot Charles Beaudelaire scria despre opera sa:,,Această carte atroce,are toată gândirea
mea,toată inima mea,toată religia mea(travestită),toată ura(răutatea) mea."5
El vrea să scoată în evidență în această operă că există un conflict perpetuu în ființa imană,în
ciuda unei tulburări aparente apare și o compoziție secretă a sensului de rău.

2
Vlad,Mureșan,Heteromonia esteticului
3
Henry,Van der Velde,Purificarea apei
4
Charles, Beaudelaire,Les Fleurs du Mal(,,Florile Răului"),Preface,Editura
Bordas,Paris,1987.p.447
5
Idem

2
Cel care s-a inspirat din opera lui Beaudelaire și din Estetica Urâtului a lui Karl Rosenkrantz în
literatura și în filosofia română a fost scriitorul Tudor Arghezi.A scris un volum de poezii
intitulat,,Flori de mucigai".Dacă primul termen,,flori"inspiră frumusețe și lumină
termenul,,mucigai"ne arată contrariul,urâtul,descompunerea,răul.

E o imagine derutantă,plină de contradicții,o lume cu valori alterate,distruse.Asta e lumea

închisorii,a constrângerilor unde viața este reprimată,mortificată,unde oamenii își ispășesc
păcatele și crimele.

,,Din bube,mucegaiuri și noroiuri/Iscat-am frumuseți și prețuri noi."6

Într-un articol publicat în timpul vieții,Arghezi nota ca un fel de referire subtilă la estetica
urâtului astfel:
,,Am căutat cuvinte virginale,cuvinte puturoase,cuvinte cu râie,cuvinte care asaltează ca viespile
sau te liniștesc ca răcoarea,cuvinte fulgi,cuvinte cer,cuvintete metal."7
Estetica urâtului va ridica mereu multe semne de întrebare. Este sau nu o entitate relativă ca și
răul? Urâtul este urât numai în măsura în care nu este frumos, respectiv bun. Sau poate exista
totuși independent de entități absolute precum frumosul și binele, de autoraportarea sa la frumos.
Și atunci cum rămâne cu gusturile individuale ale fiecărui om? Ce accepțiuni dăm pentru fiecare
termen și unde poziționăm fiecare element? Adică, fiecare om are gusturi, principii și în funcție
de ele va considera ceva negativ , respectiv pozitiv.
De aceea urâtul în artă și nu numai are următoarele variante cu sens negativ:banalul
,vetustul,absurdul și bizarul.
Banalul este antonimul pateticului și arată ceea ce se ascunde în spatele aparențelor.Găsim
deseori,în loc de strălucire,paloare,fără nuanță,în loc de forme echilibrate armonioase,lucruri
șterse,fără valoare.

6
Tudor,Arghezi,fragment din poezia,,Testament"

7
Tudor,Arghezi,citat din articolul Ars Poetica,publicat în volumul de debut,,Cuvinte potrivite"-
1927

3
Există o variantă ceva mai apropiat de dezagreabil,anostul e ceva plictisitor,enervant și agasant.

Vetustul dă senzația fină de comic în urât din cauza îndepărtării prezentului estetic și a limitelor
acestuia.

Absurdul apare des în viața cotidiană provenind din estetică care face o paralelă între elementele
logice și cele ilogice.Ca remarcă ,putem spune că absurdul se regăsește în domeniul matematicii
în celebra,,Metodă a reducerii la absurd"ce are ca finalitate un rezultat negativ.

,,Ce absurd!";Ce lucruri absurde spui!,Ești absurd ,zău așa." Sunt câteva expresii folosite în
comunicare,dar și în literatură arătând răul ,urâtul situației despre care se discută.

Bizarul apare ca și concluzie la unele lucruri ciudate petrecute în viața noastră.La prima vedere
acestea nu-și găsesc explicații,dar dacă sondăm în profunzimea lor ajungem la concluziaa că ele
au importanță în bunul mers al vieții și al lumii.
,,Varietatea este necesară pentru ca frumosul să nu devină banal, astfel încât originalitatea devine
obligatorie. Totuși frumosul este mereu uimitor, dar uimitorul nu este întotdeauna frumos iar
arta pură este frumuseţea specială a răului, frumosul înlăuntrul îngrozitorului."8
Urâtul e trăit fie ca pustiu, deci în orizontalitate, fie ca abis, deci în verticalitate: infinitul
perceput în două dimensiuni... Urâtul e sentiment, nu absenţă a sentimentului, nu indiferenţă, nu
apatie. "Ceea ce numiţi indiferenţă e numai resemnarea disperării", spune Baudelaire. Lipsa
bucuriei de a trăi e o rupere de viaţă prin uciderea simțămintelor din ea; iar în opera lui
Baudelaire, urâtul e,, urmarea unei sensibilităţi consumate, un alt fel de a numi viaţa parcursă,
extinderea unui punct final, de aceea urâtul e asociat, în viziunile sale, morţii. Dezgustul e încă
viaţă; urâtul însă e deja viaţă moartă"9.
Urâtul este pentru Baudelaire mai mult decât un superlativ al locului comun; e o trăire psihică
specială al cărei mesaj a fost disimulat prin practica disperării, devenind un suport pe care nu se
poate construi nimic din ce-a fost, conştiinţă a unei mari absenţe.

4
Poetul adoră gândul lucid tocmai pentru că în oglinda conştiinţei sale nu se vede drept,corect;
ideile sale psihice sunt marea, nimicirea, oceanul, infernul, abisul, neantul, disperarea,moartea El
se recompune mereu pe măsură ce se distruge, fără contenire, cu o plăcere mai degrabă bolnavă
decât să gândeacă pozitiv, unde descoperă un limbaj personalizat pentru a preamări efectele
crimei și durerile torturii atât fizice,dar mai ales psihice.
Estetica urâtului a făcut obiectului unui tratat cu același titlu scris în 1853 de către filosoful
german Karl Rosenkranz.Astfel el a semnalat expresivitatea șocantă,fascinantă,chiar,a urâtului ca
modalitate de avertizare asupra imperfecțiunilor vieții ,dar în același timp ,o generoasă sursă de
efecte estetice ivite din sentimentul de repulsie,de aversiune sau de oroare.Astel,urâtul devine o
formă de polarizare a contradicțiilor definitorii pentru condiția umană,chiar și în ipostaza sa
regresivă pe care o figurează un om privat de libertate.
Astfel,Rosenkranz a încercar să dea o definiție noțiunii de urât care face parte din domeniul
esteticii astfel:
„Urâtul nu poate fi conceput decât ca o medie între frumos şi comic. Comicul nu este posibil
fără un ingredient de urât, pe care îl absoarbe şi îl recompune în libertatea frumosului. […]
Frumosul trece prin urât, spre a ajunge la comic. […] Frumosul este, aşadar, la intrare, prima
graniţă a urâtului; comicul, la ieşire, cea de a doua. Frumosul exclude de la sine urâtul, comicul,
dimpotrivă, fraternizează cu urâtul, îl epurează însă totodată de elementele respingătoare prin
aceea că lasă să i se vadă relativitatea şi nulitatea în raport cu frumosul”.10
Fără să vrea din această definiție reies două adevăruri incontestabile:dacă ne uităm la un obiect
sau la un lucru oarecare ni se pare că e frumos,dar uneori are imperfecțiuni care ne stârnesc
amuzamentul și ne schimbă puțin idea de frumos care o aveam inițial.Astfel apare în gândirea
umană urâtul care devine pozitiv prin comic și îi sunt ignorate unele defecte.

10
Karl,Rosenkranz,Estetica urâtului(Între frumos și comic),Editura Meridiane,București,1980,
p.32

5
Rosenkranz defineşte urâtul drept «frumos negativ», caracterizare ce include ideea că aceleaşi
determinări ce constituie necesitatea frumosului, o constituie, convertite în opusul lor, şi pe cea a
urâtului. «Dacă el n-ar exista, nu ar putea exista nici urâtul, căci el există numai ca negaţie a
frumosului». De aceea, «frumosul este un dat absolut, iar urâtul unul relativ» 11 spunea despre
autorul ,,Esteticii urâtului” Victor Ernest Mașek în prefața cărții.
Rozenkranz ,în cartea sa face o adevărată şi incontestabilă teorie cu privire la ceea ce ne creează
o ciudată senzaţie de dizgraţie, de hidos, de scârbos, de josnicie, de absurd, de rău, de grosolan,
de slăbiciune, de ordinar, de fărădelege, de fantomatic, de dizarmonie, de asimetrie, de
incorectitudine, de desfigurare, de dezgustător, de involuţie, şi nu în ultimul rând de diabolic.
Urâtul a apărut ca un opus al frumosului. Dar problemele urâtului sunt tot atât de complicate ca
și cele ale frumosului. E foarte greu de precizat ceea ce constituie în general urâtul. În functie de
cultura oamenilor, de educația primită, dar și în funcție de dispozițiile sufletești prin care ei trec,
în funcție de împrejurarile create, anumite forme se definesc drept urâte. Ele nu trebuie
confundate cu formele care, fără să fie frumoase, nu pot fi apreciate nici ca urâte. Urâtul ar indica
absența echilibrului și lipsa de întegritate a unei forme. Pe planul artei, ceea ce poate să apară ca
urât în realitate poate deveni frumos tocmai prin încercarea reușită a artistului de a sublinia
diversitatea lumii reale, bogăția de semnificații a prezentelor acesteia. În aceste conditii,
aprecierea pe care o facem unui tablou sau unei sculpturi nu se referă la ceea ce ea "ilustrează" ci
la modul cum "ilustrează" ceva. Un lucru urât în realitate poate deci sa fie zugrăvit frumos în
artă.

11
Victor Ernest,Mașek,citat din articolul Karl Rosenkranz și omologarea estetică a
urâtului,studiu introductiv la traducerea în limba română la lucrarea lui Karl Rozenkranz,Editura
Meridiane ,București,1980 p.10

6
BIBLIOGRAFIE

Xenofon,Dialexis

Charles,Beaulaire,Les Fleurs du Mal(,,Florile Răului),Preface,Editura Bordas,Paris,1987,p.442

Tudor,Arghezi,fragment din poezia,,Testament"

Tudor,Arghezi,citat din articolul Ars Poetica,publicat în volumul de debut,,Cuvinte potrivite"-

1927

Karl,Rosenkranz,Estetica urâtului(Între frumos și comic),Editura Meridiane,București,1980

Victor Ernest,Mașek,citat din articolul Karl Rosenkranz și omologarea estetică a urâtului