Tratamentul de recuperare in coxartroză după intervenția chirurgicală ortopedică

cu endoproteză totală de sold

Introducere

Artroza reprezintă o boală degenerativă articulară, fiind o afecţiune neinflamatorie a articulaţiilor

mobile ale corpului caracterizată prin deteriorarea cartilajului şi apariţia ţesutului osos de
neoformaţie la nivelul suprafeţelor articulare. Aceasta se evidentiază la pacienţii cu o varstă înaintată
care prezintă numeroase leziuni la nivelul articulaţiilor, datorită îmbătrânirii cartilajului aticular
hialin. [1]

Coxartroza este considerată una dintre cele mai cunoscute cauze de prezentare la medic din cauza
durerilor articulare, aceasta fiind cel mai întâlnit motiv de necesitate a tratamentului de recuperare.
Aceasta fiind o degradare articulară, caracterizată printr-un dezechilibru morfologic urmat de un
dezechilibru functional. Pacientul prezetându-se cu o durere profundă şi înţepenirea membrului
afectat. În majoritatea cazurilor, disconfortul este moderat, cu debut înşelător şi progresie gradată.

Totodată este o boală progresivă, care se agravează odată cu înaintarea timpului, ea neputând fi
vindecată în totalitate dar putând fi ameliorată, tratamentul adecvat putând ajuta la posibilitatea
unei vieţi lipsite de durere în care pacientului i se oferă o mobilitate funcţională mulţumitoare.

În cea mai mare parte din cazuri, această patologie predomină la sexul feminin, incidenţa creşte
odată cu vârsta, iar probabilitatea de a face boala la persoanele de peste 60 de ani este una foarte
mare, aproximativ in 80% din cazuri.

Din punct de vedere reumatismal, putem definii coxartroza ca „reumatismul degenerativ al şoldului”,
acesta luând amploare odată cu înaintarea în vârstă. Deşi este caracteristica persoanelor de vârsta a
treia, o putem întâlni şi în rândul adulţilor, când patologia este secundară unei afecţiuni câştigate sau
congenitale. [2]

Artroplastia şoldului cu endoproteză totală o putem considera cea mai raspandită metodă în
tratamentul multiplelor forme de coxartroză sau a diferitelor afecţiuni coxofemurale.

Prin artroplastie înţelegem înlocuirea unei articulaţii nefuncţionale, având obiectivul de a reface cât
mai mult posibil caracterele morfofuncţionale, dorindu-se o stare de normalitate, oferind pacientului
o mobilitate satisfăcătoare. Tehnicile de mobilizare a şoldului, de-a lungul timpului au suferit mai
multe schimbări, toate pentru a perfecţiona metodele. Însă, nu avem nici în prezent, o tehnică care
sa dea soluţii definitive. După un număr de ani articulaţiile artificiale se uzează, fiind necesară o
înlocuire a protezei. [3]

Obiectivele temei prezentate sunt prevenirea şi reducerea redorilor articulare, creșterea forței
musculare, recuperarea morfofuncţională a articulaţiei şoldului, creșterea randamentului
recuperator, creșterea performanţele fizice ale acestor bolnavi, redarea stabilității și a mobilității,
înlăturarea durerii, contribuţia în modificările de mers apărute şi nu în ultimul rând îmbunătăţirea
calităţii vieţii și posibilitatea de reintregrare socială.

Recuperarea medicală urmăreşte eficienţa tratamentelor de recuperare ale pacienţilor, concepute

ca la sfârșitul procedurilor, pacienţii să poată avea o viață cât mai normală din punct de vedere fizic,
social şi psihologic.
 Tratamentul și rolulul acestuia
Farmacologic
În tratamentul farmacologic administrăm: analgezice neopiacee, AINS, Analgezice opiacee,
Coticosteroizi intraarticulari [4]
Medicamentele cu extract de cartilaj şi maduvă au rolul de a creşte troficitatea articulară. [5]

Fototerapia
Radiaţiile infrarosii au o acţiune cu atât mai mare cu cât lungimea de undă este mai scurtă. . În
terapie se folosesc lungimi de undă cuprinse între 760 şi 50.000 milimicroni. [6]
Au efect de activare a circulaţiei cu încălzire tisulară şi resorbţia edemelor superficiale, efect
miorelaxant şi antialgic, stimulează catabolismul şi sudaţia, în funcţie de modalitatea şi tehnica de
aplicare. [6]

Radiaţia ultravioletă stimulează tegumentul, produce vitamina D, are efect antialgic, efect
dezinfectant, efecte psihologice cât şi efect asupra hematopoezei. [6]

Laserterapia are efect antialgic, antiinflamator, de stimulare a metabolismului celular şi a circulaţiei

arterio-venoase. În terapie folosim radiaţii electromagnetice „monocromatice” cu o lungime de undă
cuprinsă între 100 nanometri şi 2 milimetri, fiind un domeniu spectral „îngust”. [6]

Hidrotermoterapia
Hidrotermoterapia este o formă de terapie care utilizează apa, pe care o aplicăm fie direct pe
tegument, fie cu ajutorul unor materiale sau obiecte. Pentru a îmbunătăţii efectele, putem folosi
tehnica suplimentară şi anume - masajul. Acesta va produce unele reacţii de răspuns ale
organismului, cum ar fi: locale (hiperemie, relaxare musculară) sau generale (variaţii ale pulsului,
efect sedativ asupra SNC, efect de creştere a tonusului SNC). [7]
Principalele efecte sunt: antiinflamator, antialgic, antihemoragic, miorelaxant, stimulant,
vasodilatator, analgezic, hiperemiant, resorbtiv, termoreglator, relaxant, calmant, excitant, tonifiant,
de creştere a frecvenţei cardiace sau respiratorii. [7]

Masajul
Masajul medical clasic este o tehnică pasivă de tratament având efecte terapeutice satisfăcatoare ce
nu pot fi obţinute prin alte mijloace de tratament. Tehnica are efecte asupra stării de bine şi a
confortului psihic al pacientului. [8]
Efectele masajului medical sunt: excitant, miorelaxant, tonic, anaglezic, relaxant, stimulant,
creşterea tonusului muscular, sedativ, vasodilatator, hiperemiant, antispastic şi decontracturant. [8]

Kinetoterapia
Tehnici kinetoterapeutice:
1.Tehnicile anakinetice se realizează fără o participare directă a musculaturii pacientului şi, deoarece
nu există o contracţie musculară, se efecuează fără mobilizare
.
Imobilizarea - blocarea unei mişcări cu ajutorul ghipsului. Acestea au rolul de punere în repaus, de
convenţie sau de corecţie, fiind folosite pentru a bloca un segment pe refacerea structurilor şi
pentru a corecta alineamentul sau mobilitatea articulară. [9]
Posturarea – așezarea sau poziționarea întregului corp sau doar a segmentelor interesate, cu scop
terapeutic sau profilactic. Acestea pot fi corective sau facilitatorii, care au rol de a corecta sau păstra
aliniamentul articular și de a facilita derularea unui proces fiziologic în organismul uman. [9].

2.Tehnicile kinetice se realizează cu participarea activă a musculaturii pacientului prin contracţie sau
relaxare.
Tehnici kinetice statice prin relaxare musculară şi contracţie izometrică.
Relaxarea musculară are rolul de a scădea starea de tensiune musculară, reducând durerile
musculare sau articulare şi de a ameliora mobilitatea segmentului interesat, facilitând mobilizarea
pasivă. [22] Contracţia izometrică este contracţia musculară prin care musculatura îşi păstrează
lungimea însă creşte tensiunea internă, având rolul de a conserva sau creşte forţa musculară. Pentru
a fi eficiente trebuie să respectăm valoarea intensităţii şi timpul de durată maximală de 12 sec. (în
kinetoterapie folosim durate de 3-6 secunde) [9]

Tehnici kinetice dinamice sunt active: reflexe sau voluntare şi pasive.

Mobilizările pasive sunt cele în care mişcarea se produce datorită unei forţe exterioare impuse de
kinetoterapeut, în timpul căreia musculatura pacientului este relaxată în mod voluntar. Avem astfel
mobilizarea pasivă propriu-zisă, tracţiunile, manipulările, mobilizarea pasivo-activă, mobilizarea
autopasivă, mobilizarea sub anestezie. [9]
Acestea au rolul de a scădea presiunea intraarticulară, de a elibera structurile comprimate, de a
reface mobilitatea articulară,de a reface forţa musculară, de a recâştiga amplitudinea de mişcare. [9]

Mobilizările active au rolul de a ameliora circulaţia şi a îmbunătății troficitatea, de a menţine

flexibilitatea musculaturii pe care o contractă, de a reduce spasticitatea, de a decontractura muşchii
antagonisti, de a menţine sau creste amplitudinea de mişcare, forţa şi rezistenţa musculară.

3.Metoda Kabat se realizează prin executarea unor exerciții terapeutice după scheme de mișcare
care se apropie de mișcările fiziologice, reprezentând o metodă bună de facilitare.
Metoda Kabat cuprinde exerciţii care interesează mobilitatea articulară în care se combină mişcările
de flexie sau extensie cu abducţie sau adducţie şi rotaţie externă sau rotaţie internă. Mişcările se
efectuează în direcţii diagonale.Are rolul de a creşte forţa musculară și relaxarea musculară. [9]

4.Tehnici de facilitare neuro-proprioceptivă.

Tehnicie de facilitare neuro-propiroceptivă au rolul de a uşura sau scădea contracţia musculară, fiind
realizate cu sau fără cooperarea pacientului. Astfel comenzile trebuie adresate tare şi concret,
pacientul trebuind să vizualizeze mişcarea, să întindă şi să întărească musculatura, să facă mişcări de
decompensare; tracţiunea favorizând mobilitatea şi compresiunea favorizand stabilitatea. [9]

5.Tehnici de facilitare neuro-proprioceptivă speciale. [9]

Tehnicie de facilitare neuro-propiroceptivă speciale cresc forţa musculară pe antagonisti, pentru
întărirea musculaturii mai slabe, pentru creşterea forţei musculare a muşchilor contractaţi, pentru
creşterea abilităţii, a mobilităţii şi stabilităţii; prin inversări, contracţii, izometrie, mers. [9].

Tratamentul de recuperare in coxartroză după intervenția chirurgicală ortopedică cu endoproteză

totală de sold

Intervenţia chirurgicală va rezolva defectul osos, însă fără exerciţii fizice constante, musculatura se
va atrofia iar rezultatul va fi unul nefavorabil. Recuperarea începe din primele ore postoperatorii,,
continuând pe un termen nelimitat. Exercitiile se fac în medie de trei ori pe zi, având acceaşi
continuitate. [10]
 În primele 6 săptămâni, programul de recuperare este esenţial, deoarece este perioada medie în
care capsula articulară şi muşchii şoldului se refac. [10]

În primele zile se recomandă repaus la pat în decubit dorsal.

În primele 24-48 de ore pacientul va face mişcări de: izometrie a cvadricepsului, izometrie a
fesierilor, abducţia – adducţia şoldului, extensii de genunchi, ridicări de membru pelvin. [10]
După 24-48 de ore pacientul va face următoarele mişcări: extensie de gambă din şezut, îndoire de
genunchi asistate, flexie de genunchi izometrică, flexia, extensia şi abducţia șoldului din picioare,
pedalare. [10]

Pentru recuperarea pacientului, aplicăm masaje usoare, manevre de mobilizare pasivă sub formă de
posturări progresive, contracţii izometrice ale cvadricepsului, mişcări respiratorii. Manevre pasive,
active sau auto-pasive care au un efect vizibil asupra musculaturii pacientului. Pentru o bună
recuperare, exerciţiile se fac de minim 3 ori pe zi. [10]

Mobilizarea pacientilor este permisă după îndepărtarea drenurilor (35 zile postoperator), cu ajutorul
cadrului de mers și ulterior a carjelor, iar la 14-21 de zile postoperator, majoritatea pacientilor se
folosesc doar de baston. [10]

În a 7-a zi, pacientul poate fi ridicat în poziţie şezândă sau în ortostatism folosindu-se de cârje, fără
sprijin pe membrul inferior operat şi se poate începe reeducarea mersului. Pacientul trebuie să
folosească dispozitivele de asistare a mersului în intervalul 4-6 săptămâni postoperatorii. [10]

În săptămânile 2-4:
Stretching 30 de secunde pentru fiecare grupă musculară:
Antrenarea flexiei- din decubit dorsal se execura flexia șoldului și a genunchiului ipsilateral cu
skettinguri la picior, alunecând pe o placă.
Antrenarea extensiei- pacientul în decubit ventral cu bazinul fixat, se execută extensia din şold cu şi
fără flectarea genunchiului.

ROM = ”range of motion”: 5 până la 10 exerciţii

Flexia/extensia șoldului, abducție, rotație externă, flexie/extensie genunchi.

Dezvoltarea forţei musculare: 1-3 seturi, 10-15 repetiţii

Flexia/extensia șoldului, abducție în ortostatism se fixează pe gleznă o bandă de cauciuc).

În săptămânile 4-6:
Redobândirea echilibrului şi educarea mersului Exerciţii pentru echilibru:
1. Flexia genunchiului asistată.
2. Extensia genunchiului pe un prosop rulat.
3. Exerciții izometrice pentru cvadriceps,
4. Din ortostatism se face extensia șoldului, pacientul sprijinindu-se de un spalier.
5. Din ortostatism se execute flexia șoldului, pacientul sprijinindu-se de un spalier.
6. Din ortostatism se face abducţia şoldului, pacientul sprijinindu-se de un spalier.
Pacienţii sunt sfătuiţi să facă câte 10 repetări din fiecare exerciţiu de 3 ori pe zi. Efectuarea periodică
a acestor exerciții, conduc la dobândirea și îmbunătățirea echilibrului, într-o perioadă relativ scurtă,
de aproximativ 5 săptămâni.
 După 6 săptămâni, pacientul poate începe programul de recuperare cu exerciţii împotriva unei
rezistenţe, cu ajutorul benzilor elastice, pe care le poziţionăm la nivelul gleznei. Se folosesc aceleaşi
tipuri de exerciții: flexie, extensie, abducţie. [10]

Săptămânile 6-8:
Stretching,
Dezvoltarea musculaturii,
Urcatul, coborâtul scărilor,
Coordonare echilibru și mers.

Săptămânile 8-10:
Toate exercițiile si se adaugă exerciții din ghemuit.

Indicaţiile postoperatorii au un rezultat favorabil prin aplicarea exercițiilor de kinetoterapie pe o

durată de aproximativ 3-4 luni postoperator. Acest interval de timp permite un câştig satisfăcător în
redobândirea performanțelor fizice ale acestor pacienți, creşterea forţei musculare, accelerarea
randamentului recuperator şi implicit a calităţii vieţii pacienților.
Hidrotermoterapia și fototerapia accelerează şi îmbunătăţeste procesul de recuperare. Masajul
contribuie la menținerea stării de bine fizice și psihice a pacientului. Iar tratamentul farmacologic
este esential pentru a înlătura durerea resimțită de pacient.
Cu ajutorul acestora pacientul având posibilitatea de reintregrare sociala și o viață cât mai normală
din punct de vedere fizic, social şi psihologic.

Bibliografie

1. Duțu Al., Boloșiu H. D., REUMATOLOGIE CLINICĂ, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1978, pag – 239
2. Antonescu Dinu M., PATOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR, VOL. II, Editura Medicală, București,
2010, pag – 525,787

3. Ivan G., COXARTROZĂ, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982, pag – 10, 150

4. Pop Tudor S., ELEMENTE DE ORTOPEDIE - Editia a II-a revizuita, Editura University Press, Tîrgu
Mures, 2013, pag – 146,147

5. Tomoaia G., ORTOPEDIE - Editia a III -a, Editura Medicală Univeritară „Iuliu Hațieganu”, Cluj Napoca,
2013, pag – 92-97

6. Rădulescu A., Burtan M., ELECTROTERAPIE- Ediția a II-a, Editura Medicală S.A., București, 2004, pag-
275,290

7. Onac I., CAIET 1 CURS HIDROTERMOTERAPIE, Editura Medicală Univeritară „Iuliu Hațieganu”, Cluj-
Napoca, Anul 2, 2015-2016.

8. Onac I., MASAJUL MEDICAL, , Editura Medicală Univeritară „Iuliu Hațieganu”, Cluj- Napoca, pag – 62-
108

9. Ungur Rodica, CAIET DE CURS KINETOTERAPIE, Editura Medicală Univeritară „Iuliu Hațieganu”, Cluj-
Napoca, Anul 2, 2015-2016.
10. Stoescu I., Negoescu M., Stoicescu M., RECUPERARE FUNCȚIONALĂ ÎN PRACTICA REUMATOLOGICĂ,
Editura Medicala, 1979.