Psihologia Educatiei

1. Ce inseamna psihologia ?

= stiinta care studiaza fenomenele psihice, urmarind descrierea si explicarea lor prin
determinarea unui ansamblu de legi determinative, fenomene ce reprezinta elemente
constitutive ale psihicului uman.

2. Ce este educatia ?

= crestere, hranire, cultivare, reprezinta o activitate sociala complexa, un fel de ,,oferta

exterioara,, , dar si un ,,dialog interor,, despre propria fiinta si despre umanitatea in
devenire; ea este ceruta din exterior, dar realizata din interior. Are sarcina de a pregati
omul ca element active al vietii sociale.

3. Ce inseamna psihologia educatiei ?

= ramura a psihologiei generale care ne spune ,,cum,, sa folosim ceea ce cunoastem,

referitor la individ, la personalitatea umana, la procese si activitati psihice, pentru a
realiza o educatie de calitate si pentru a pregati individul pentru o societate viitoare.

= o stiinta de sine statatoare, un domeniu ce cuprinde notiunile de ,,psihologie,, si

,,educatie,, intr-un concept integrator; este si va ramane unde dintre stiintele educatiei,
pentru ca abordeaza sub unghiuri psihologice conditiile de existenta scolara ale elevului
si toate procesele sale de invatare.

4. Care sunt palierele campului de probleme pe care le studiaza ?

 Legile activitatilor psihice si psihosociale ale celor supusi influentelor

educationale.
 Bazele psihologice ale instruirii si educarii.
 Fundamentarea psihologica a metodelor de actiune si interventie asupra
devzoltarii psihice a copilului.
 Relatiile dintre educator si educat.

5. Alte ramuri ale psihologiei educatiei ?

 Psihopedagogia speciala – deseori profesorul se intalneste cu fenomene de

supradotare, de accelerare sau retardate a dezvoltarii, cauzate genetic sau datorate
mediilor differentiate.
  Psihologia sociala – subdomeniul psihologiei generale care studiaza
comportamentul individual in context social, identificand si descifrand cauzele si
natura comportamentului in situatii sociale.
 Psihologia varstelor – disciplina din cadrul psihologiei generale care
investigheaza modificarile psihologice care survin in viata individului, de la
nastere pana la moarte.
 Psihologia scolara.

6. Importanta conceptului lui Hubert privind pedagogia ?

= in conceptia lui Hubert, pedagogia depindea de : filosofia practica/etica (care ne arata

scopil educatiei. Faptele oamenilor sunt corecte daca corespund celor cinci idei morale
fixate de Hubert -libertate interioara, bunavointa, perfectionare, dreptate si echitate -) si
de psihologie (ne arata calea de realizare a educatiei).

7. Ce este aperceptia pentru Hubert ?

= Pentru Hubert, aperceptia este procesul de integrare a noilor reprezentari in sistemul

celor vechi care ar trebui, fireste, actualizate; reprezinta integrarea noului in ceea ce deja
se cunoaste, un process deci de organizare, aceasta fiind insasi esenta invatarii.

8. In ce fel este valabil si astazi procesul de aperceptie ?

= Reprezinta varianta invatarii optime, caci doar integrarea a cee ace este nou in
structurile vechi, existente, legarea de ele asigura durabilitatea si succesul instruirii.

9. Importanta captarii atentiei ?

= O lectie trebuie sa inceapa cu readucerea in minte a unor idei cunoscute deja, astfel se
va trece la o atentie involuntara.

10.Conceptele specifice ale lui Ernst Meumann ?

= a infiintat primele laboratoare de psihologie experimentala; experimental devine

metoda fundamentala de investigatie a fenomenului paideutic ( realizarea personalitatii
armonioase, printr-un complex de actiuni sau procese educative, ce urmareau formarea
unor deprinderi estetice, intelectuale, fizice, necesare integrarii individului in viata
sociala.)

11.Concluziile lui Ernst Meumann :

 = tema bine conturata, acoperire totala a factorilor implicati, concluzii limitate dar ferme,
avand in centrul preocuparilor studiul memoriei si mai ales al atentiei.

12.Modul in care percepe procesele educatiei – August Lay ?

 Un sir de influente venite din mediul inconjurator sau produse de

educator;
 Actiunea de prelucrare a acestora;
 Reactiile scolarilor.

13.Cum sa fie scoala – Adolphe Ferriere ?

 Sa satisfaca nevoia copilului de aer, lumina si miscare;

 Sa stimuleze interesele corespunzatoare varstei copiilor;
 Sa-I sprijine pe elevi pentru cercetarea concreta, astfel incat sa fie capabili de
generalizari.

14.Cum trebuie sa optimizeze interesul ,,scoala,, - Adophe Ferriere ?

 Exersarea inteligentei prin modul in care se intra in relatii cu ei;

 Participarea prin raspunsuri la elaborarea propriului ansamblu de cunostinte;
 Experimentarea concreta a realitatii lucrurilor, inainte de initierea in
nomenclatorul lor abstract.

15.Care este diferenta intre teoria lui Dewey si Herbert ?

 Herbert situa activitatea practica dupa achizitia cunostintelor teoretice;

 Dewey aseza activitatea practica in partea de inceput a actului de instruire.

16.Care este scopul educatiei ?

= un process de crestere, adica de readaptare a activitatii individului la noi conditii, un

process de organizare si reorganizare a experientei, cu scopul de a stimula capacitatea de
readaptare a individului.
 17.Conceptia despre copil intre 0-6 ani – Maria Montessori ?

= reprezinta perioada senzitiva/libertatea copilului.

18.Ce tipuri de activitati se desfasurau in ,,Casa dei bambini,, - Maria

Montessori ?

 Exercitii fizice;
 Activitati practice ( prin care se perfectioneaza sensibilitatea tactile, se form.
deprinderi elementare de lucru, etc.);
 Exercitii senzoriale si de educatie intelectuala.

19.Care este idea respectarii ritmului elevului – Edouard Claparede ?

 Sa fie alcatuita din clase omogene (acelasi nivel sau apropiat)

 Clase mobile (structurate pe obiecte de invatamant)
 Introducerea sistemului optional (elevii sa-si aleaga un numar de obiecte de
invatamant, potrivit inclinatiilor,etc.)

Accent pe joc – metoda de educatie (Edouard Claparede)

20.Care sunt genurile de activitati (unitatile didactice) in conceptia lui Ovide

Decroly (scoala pentru viata, prin viata) ?

 Observatia – contact nemijlocit cu obiectele si fenomenele, contact stimulat de

interes;
 Asocierea – raportarea informatiilor dobandite prin observatie la altele mai vechi;
 Expresia – activitate de comunicare, de creatie.

II
 Tabele :

1. Jean Piaget - Perioada stadiului de dezvoltare – pag. 57-62

1. Stadiul senzorio-motor (de la 0 la 2 ani) implică o funcţie de adaptare

practică şi de obţinere de către copil a unui succes concret, într-o împrejurare
în care el se află în relaţie nemijlocită cu un obiect. În această perioadă se
face trecerea de la reacţii primare care vizează propriul corp la reacţii
secundare (aplicate obiectelor exterioare) şi apoi la constituirea schemelor de
acţiune mai largă, aplicate obiectelor exterioare. Astfel orientarea în ambianţă
devine mai obiectivă, copilul subordonând mijloacele scopurilor.

2. Stadiul pre-operaţional (între 2 şi 7 ani) reprezintă un salt substanţial în

dezvoltarea cognitivă datorită dezvoltării limbajului, care permite trecerea de
la percepţii la reprezentări prin substituirea unei acţiuni motorii cu acte
simbolice; gândirea rămâne egocentrică şi legată de concret.

3. Stadiul operaţiilor concrete (între 7 şi 12 ani) se caracterizează prin

posibilitatea conceptualizărilor şi coordonărilor de concepte; se dezvoltă noi
abilităţi ce include acţiuni reversibile (capacitatea de efectuare în sens invers
a drumului de la o operaţie la alta; se realizează surprinderea invarianţei
(adică a ceea ce este constant şi identic în lucruri) iar rezolvarea de probleme
este mai puţin restricţionată de egocentrism.

4. Stadiul operaţiilor formale (după 11 ani) este perioada în care devine

posibilă gândirea abstractă, eliberată de concret; cea mai semnificativă
construcţie intelectuală a acestui stadiu este raţionamentul ipotetico-deductiv;
problemele pot fi rezolvate prin folosirea sistematică a experimentării.

2. Erik Erikson – Teoria Dezvoltarii Psiho-Sociale – pag.62-64

1. În primul stadiu (primului an de viaţă) conflictul specific este încredere vs.

neîncredere, iar rezultatul favorabil al acestei crize constă în încredere şi
optimism. Satisfacerea nevoii de hrană, confort şi dragoste necondiţionată în
acest an de către mamă şi cei care îngrijesc copilul va genera siguranţă şi
încredere în cei din jur, precum şi premisele dezvoltării autonomiei în al doilea
an de viaţă.

2. În al doilea stadiu (1an-3ani) conflictul specific este autonomie vs.

dependenţă, iar rezultatul favorabil constă în autocontrolul şi capacitatea de
adaptare a copilului. Supraprotecţia sau severitatea părinţilor creează la copii
un simţ de slăbiciune şi incompetenţă, ceea ce conduce la ruşine şi îndoială
în propriile capacităţi.
 3. În al treilea stadiu (3ani-6ani) copilul se confruntă cu criza iniţiativă vs.
vinovăţie, evoluând de la o formă simplă de autocontrol către abilitatea de a
iniţia activităţi şi de a le realiza. Părinţii care descurajează sau pedepsesc
încercările de iniţiativă ale copiilor îi fac să se simtă vinovaţi de îndemnurile
naturale, în acest stadiu şi mai târziu în viaţă.

4. Al patrulea stadiu (6ani-12ani) este caracterizat de criza dorinţă de

autocunoaştere vs. inferioritate. Însuşirea abilităţilor valorizate social –
scrisul, cititul, dar şi asumarea cu succes a responsabilităţilor sau colaborarea
cu alte persoane vor crea copilului sentimentul de competenţă; eşecurile,
însă, pot duce la sentimente de inferioritate.

5. În al cincilea stadiu (12ani-18ani), criza identitate vs. confuzie are rolul

major de a forma identitatea şi imaginea de sine. Este o perioadă de îndoieli
şi experimentare a posibilelor roluri sociale iar rezolvarea favorabilă din acest
stadiu presupune dobândirea identităţii (identitate sexuală, orientare
profesională şi perspectivă ideologică asupra lumii), câştigarea unui sine
consistent şi a unui set de standarde interne pentru aprecierea propriei valori
în diferite arii ale vieţii.

6. Al şaselea stadiu (18ani-40ani), caracterizat de opoziţia intimitate vs.

izolare, presupune exercitarea unei profesii şi implicarea în relaţii intime.
Dobândirea unei identităţi mulţumitoare în stadiul anterior îl pregăteşte pe
tânăr pentru intimitate; în caz contrar va avea dificultăţi de stabilire a unei
relaţii intime, satisfăcătoare de ambele părţi, fiind prea preocupat de sine.

7. În al şaptelea stadiu (între 40 şi 65ani), criza specifică este productivitate

vs. autorealizare. Perioada reprezintă apogeul carierei profesionale, de trăire
a sentimentelor de satisfacţie (legate de posibilitatea de a-şi ajuta copiii să
devină adulţi), de valorizare a contribuţiei şi poziţiei sociale sau/şi de
conştientizare a neîmplinirilor sau eşecurilor în atingerea obiectivelor propuse
în tinereţe.

8. Ultimul stadiu, marcat de conflictul integritate vs. disperare, este determinat

de modul în care persoana înfruntă sfârşitul vieţii. În cazul în care persoana
trece cu succes prin stadiile anterioare, va avea un sentiment de împlinire şi
integritate, dar dacă priveşte în urmă cu regret; dacă vede trecutul ca pe un
şir de oportunităţi pierdute şi eşecuri, ultimii ani de viaţă vor fi marcaţi de
disperare.

3. Lawrence Kohlberg – Teoria dezvoltarii morale – pag. 66-68

1. Nivelul premoral sau preconvenţional (4 ani - 9/10 ani) – în care copiii sunt
 în afara problemelor morale:
(a) stadiul moralei ascultării, caracterizat printr-o conduită de evitare a
pedepsei şi de supunerea la normă (“este bun tot ceea ce nu conduce la
pedeapsă”);
(b) stadiul moralei hedonismului instrumental naiv, în care comportamentul
copilului se orientează în funcţie de recompense (“este bun tot ceea ce este
răsplătit, ceea ce creează plăcere”).

2. Nivelul moralei convenţionale (10ani-13ani), în care conformarea la

normele exterioare şi rolurile sociale ale copilului sunt condiţionate de anturaj
(în special de către familie) iar scopul este obţinerea unui “statut bun”:
(c) stadiul moralei bunelor relaţii, perioadă în care comportamentul moral este
orientat astfel încât să se obţină aprobarea celorlalţi şi să fie evitată
dezaprobarea;
(d) stadiul moralei legii şi ordinii, perioadă în care apare comportamentul
moral de menţinerea a autorităţii recunoscute.

3. Nivelul autonomiei morale sau al moralei principiilor (după 13 ani, la

tinereţe sau niciodată), caracterizat prin acceptarea normei ca o modalitate
de identificare cu grupul de apartenenţă:
(e) stadiul moralei contractuale, în care norma morală este înţeleasă ca o
consecinţă a unei decizii stabilite mutual; se acceptă ca norma să poată fi
schimbată pe considerente raţionale, în funcţie de utilitatea ei.
(f) stadiul moralei principiilor individuale de conduită, în care individul
defineşte valorile morale în termeni proprii, structurându-şi propriul sistem de
valori şi principii morale; se respectă o regulă morală pentru a evita
autoblamarea.

III

1. Ce este invatarea scolara ?

= interrelatia functiilor si proceselor psihice cu accent predominant pe procesele psihice

cognitive; activitate sistematica, dirijiata, desfasurata intr-un cadru organizat si orientat
spre asimilarea de cunostinte si formarea structurilor psihice si a personalitatii.

2. Care sunt tipurile de invatare ?

 Mecanica prin receptare – Mecanica prin descoperire

 Logica prin receptare – Logica prin descoperire
3. Teoriile invatarii :

 Pavlov – definea invatarea ca o substituire de stimuli, realizata intern prin

formarea temporara a unor legaturi intre diferiti centri nervosa si considera drept
factori principali ai invatarii intaririle applicate subiectului, imitatia si
curiozitatea.
 Thorndike - ,,legea efectului,, invatarea este o succesiune de succese si erori, din
care subiectul retine incercarile soldate cu succese si respinge caile ce au dus la
esec.
 Watson – adept al unei psihologii strict obiective, pe baza obervatiei
comportamentale. Dupa Watson, invatarea este o succesiune de reflexe
conditionate.
 J.Piaget - ,,teoria psihogenezei operatiilor intelectuale,, actiunile mintale se nasc
prin interiorizarea actiunilor reale.
 Jerome Bruner - ,,teoria genetic-cognitiva,, modalitate active, inconica si
simbolica; transformarea invatarii intr-o activitate independenta, elaborare de idei
complexe,etc.

4. Factorii invatarii – caiet-carte.

-//-

IV-V

1. Ce este grupul ?

= formatiune psiho-sociala (tot unitar), fiecare individ reprezinta doar o parte, cu o

pozitie definite, care-i determina drepturile, datoriile si il influenteaza.

Grupul :

 Comunicare – elem. Principal care creeaza grupul; direct-indirecta

 Comunicare in clasa – verbala, mimico-afectiva, atitudinala
 Componenta – se poate schimba
  Structura – organizare speficifica : obiective, struct. Interna, reguli de conduita
pentru membrii
 Grup mic : 2-25/30 membrii; relatii de colaborare, apreciere, simpatie, scop
comun, organizare interna ierarhica, dependenta grupala, interactiuni si dinamica,
grad de coeziune, norme specific de conduita, comunicare directa interpersonala.

2. Care sunt caracteristicile grupului scolar ?

 Activitate comuna (invatarea)

 Climatul afectiv
 Coeziunea
 Comunicarea
 Interactiunea
 Sintalitatea clasei – totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza un colectiv concret ca
un tot, ca un intreg, care se deosebeste de alte colective.

3. Ce reprezinta comunicarea didactica ?

= cea care mijloceste realizarea fenomenului educational in ansamblul sau, respective

procesul de predare/asimilare a cunostintelor in cadrul institutionalizat al unei institutii de
invatamant si intre parteneri cu status-uri si roluri definite : didactic-elev.

4. Care sunt principalele tipuri de comunicare ?

 Comunicare intrapersonala – comunicarea cu sine

 Comunicarea interpersonala – comunicarea informala cu una sau mai multe
persoane
 Intervievarea – tip structurat de intrebari si raspunsuri cu scopul de a obtine
informatii
 Comunicarea in grupuri mici – cand un grup mic de persoane rezolva o
problema comuna
 Comunicarea publica – discurs in fata publicului

5. Ce obiective principale ale comunicarii identificam ?

 Autodescoperirea
 Descoperirea lumii externe
 Stabilirea unor relatii de intelegere
  Schimbari atitudinale si comportamentale
 Joc si distractii, etc.

6. Ce inseamna limbajul verbal, nonverbal si paraverbal utilizat de profesor ?

 Verbal-nonverbal – prin atitudinile personale care demonstreaza ceea ce crede,

dar si ceea ce asteapta de la elevi, ce respinge si ce accepta in dialogul educational
 Nonverbal-paraverbal – exprima atitudini si formeaza comportamente, sugerea
reactii in functie de situatiile de comunicare, de interlocutori, de posibilitatile si
experientele acestora.

VI

1. Ce inseamna devianta ?

= lipsa de adeziune la modelul normative si axiologic al grupului, se manifesta asadar

printr-un comportament atipic, care incalca prescriptiile normative si violeaza cerintele
institutionale.

2. Ce reprezinta devianta scolara ?

= ansamblul comportamentelor care incalca sau transgreseaza normele si valorile scolare.

3. Care sunt termenii folositi pentru a descrie aceste comportamente deviante ?

 Indisciplina
 Delicventa juvenila
 Inadaptarea scolara
 Tulburare de comportament/caracter
 Deviere de conduita

4. Care sunt cauzele deviantei ?

  Factori organici – privind constitutia, suferintele encefalului/corpului, etc.
 Factori psihopedagogici – structura psihologica a personalitatii sub aspectul
insusirilor temperamentale si ale formarii trasaturilor de caracter prin influenta
mediului familial si extrafamilial.

5. Care sunt formele de manifestare ale deviantei ?

 Copiatul
 Fuga de la scoala
 Absenteismul scolar
 Abandonul scolar
 Vandalismul scolar
 Violenta in scoala – conflicte intre grupuri de elevi, interpersonale/intergrupuri.

6. Cum se manifesta violenta institutionala ?

= se manifesta prin faptul ca scoala raspunde la violente elevilor prin masuri de sanctiune
disciplinara, care sunt percepute de elevi tot ca forma de violenta.

7. Cateva variante de recuperare :

 Tratament individual – predominant medico-psihologic.

 Tratament pedagogic colectiv