10 Mituri despre

Mintea și Creierul
Uman
 Diferența dintre minte și creier
Unui calculator îi este necesar un hardware pentru a-și îndeplini funcția. Și hardware-ul are
nevoie de un software pentru a putea funcționa. Fără software, hardware-ul ar fi inutil și fără
hardware, software-ul nu poate fi folosit. Creierul este ca hardware-ul și mintea este ca și
software-ul. Dar, în realitate, diferența dintre minte și creier este mai complicată decât cea dintre
software și hardware.

În cultura noastră, uneori folosim cuvintele creier și minte în aceleași contexte și cu același
sens, chiar dacă ele se referă într-adevăr la concepte diferite, deși adesea nu se suprapun. Creierul
este un organ, dar mintea nu este. Creierul este locul fizic în care mintea locuiește. Este o navă în
care sunt cuprinse impulsurile electronice care creează gândirea. Creierul coordoneză mișcările,
organismul, activitățile și transmite impulsuri. Dar folosim mintea pentru a gândi, pentru a
medita la ce s-a întâmplat, ce este programat și ce se poate întâmpla.

2
 Mintea este manifestarea gândirii, percepției, emoției, determinării, memoriei și
imaginației care au loc în interiorul creierului. Mintea este adesea folosită pentru a se referi
mai ales la procesele de gândire ale rațiunii. Mintea este conștientizarea conștiinței pe care o
cunoaștem, capacitatea de a controla ceea ce facem și de a ști ce facem și de ce. Este
capacitatea de a înțelege. Animalele pot interpreta mediile, dar nu le pot înțelege. În schimb,
oamenii sunt capabili să să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor, chiar dacă nu și raționamentul
științific al acestuia, și, prin urmare, se pot adapta.

Mintea ne-a făcut pe noi oamenii să fim capabili să rezolvăm o problemă de logică
complexă, ceea ce ne diferențiază de alte ființe vii. Logica ne face să înțelegem că lucrurile
nu sunt așa cum arată. Abilitatea noastră de a analiza situațiile face posibilă dezvoltarea unor
soluții la probleme și ne conduc spre soluții practice. S-ar putea să nu reușim să vedem în
gama ultraviolet, dar putem proiecta instrumente pentru a face acest lucru. S-ar putea să nu
putem vedea atomi, dar putem proiecta experimente care ne permit să cunoaștem proprietățile
lor. Fiecare etapă a progresului științific a fost făcută de obicei prin încercarea de a ajunge la
o concluzie logică conformă cu observațiile noastre. Nu mai credem în demoni ca fiind cauza
bolii. Acum credem în viruși, bacterii, defecte genetice și poluarea mediului ca fiind
adevăratele cauze ale bolii. Superstițiile noastre iraționale și nefondate au dat drumul la
"cunoaștere"

3
 10 Mituri Despre Mintea Și
Creierul Uman

1. Ne folosim doar 10% din Capacitatea Creierului

Deși o idee ademenitoare, acest mit este aproape ridicol, spune neurologul Barry
Gordon. Deși nu există nici un vinovat pentru a acuza alimentarea acestei legende, noțiunea a
fost legată de psihologul american și de autorul William James, care au susținut că "Folosim
doar o mică parte din posibilul nostru mental și fizic." De asemenea, a fost asociat cu Albert
Einstein, care se presupunea că a folosit-o pentru a-și explica intelectul cosmic.

Durabilitatea mitului, spune Gordon, provine din concepțiile oamenilor despre propriile
creiere: își văd propriile neajunsuri ca dovezi ale existenței materiei cenușii neexploatate.
Aceasta este o presupunere falsă. Ceea ce este corect, totuși, este faptul că la anumite
momente din viața cuiva, cum ar fi atunci când suntem pur și simplu în stare de repaus și
gândire, putem folosi doar 10% din creierul nostru.

Se pare, totuși, că folosim aproape fiecare parte a creierului și că majoritatea creierului

este activ aproape tot timpul ", adaugă Gordon. "Să spunem așa: creierul reprezintă trei
procente din greutatea corpului și utilizează 20% din energia corpului".

4
 2. Memoria Flash este mai precisă, detaliată și

persistentă

Cu toții avem amintiri atât de vii și de precise ca un flash, de obicei sunt

marcate de un eveniment șocant și dramatic – cutremurul din 1977, Revoluția din
1989, atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA, samd.
Oamenii își amintesc exact unde erau, ce făceau în acel moment, ce au văzut
sau au auzit. Dar experimente mai inteligente au testat memoria oamenilor chiar după
o tragedie și din nou la câteva luni sau ani distanță.
S-a demonstrat că subiecții au tendința de a fi siguri de faptul că amintirile lor
sunt exacte și aceștia susțin că acele amintiri fulgerătoare sunt mai vii decât oricare
altă amintire. Ele pot fi vii, dar amintirile se diminuează în timp, la fel ca orice
imagine întipărită în minte. Oamenii uită detaliile importante și adaugă altele,
incorecte, care nu mai au legătură neapărat cu adevăratul fapt, fără să conștientizeze
că ei reproduc o imaginea creată de mintea lor, în loc să se raporteze ca la o cheme
ce reproduce perfect evenimnetul în sine.

5
 3. Capacitatea creierului scade după 40 de ani

Este adevărat, anumite abilități cognitive se diminuează odată cu îmbătrânirea. Copiii

sunt mai buni în a învăța o limbă străină, de exemplu, decât adulții. Deci nu jucați niciodată
un joc ce necesită concentrare împotriva unui copil de 10 ani, dacă nu sunteți pregătiți să fiți
umiliți. Adulții tineri sunt mai rapizi decât adulții în vârstă atunci când vine vorba de
analizarea unui obiect și de identificarea diferențelor sau asemănărilor. Cei dintâi pot
memora mai ușor o listă de cuvinte aleatorii și sunt mai rapizi în procesul numărării, de
exemplu.

Dar în același timp, abilitățile mintale se îmbunătățesc odată cu vârsta. Vocabularul, de

exemplu, persoanele mai în vârstă cunosc mai multe cuvinte și înțeleg distincțiile lingvistice
subtile. Având o schiță biografică a unui străin, adulții sunt capabili să analizeze și să
intepreteze caracteristicile unui om, trăsăturile definitorii sau pur și simplu, stilul de viață.
Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul de înțelepciune și empatie față de oamenii din jur cresc,
ceea ce îi permite unui adult să soluționeze mai ușor un conflict. Concluzia este că odată cu
trecerea timpului, oamenii devin din ce în ce mai buni, calitățile umane se îmbunătățesc, iar
scopulul nostru până la urmă este să ajunge la performanța de a ne regla propriile emoții și a
ne găsi sensul în viață.

6
 4. Avem 5 Simțuri

Evident: vederea, mirosul, auzul, gustul și atingerea tactilă sunt simțurile fără de care nu am
putea trăi. Dar avem multe alte modalități de a sesiza lumea și locul nostru în ea. Cum ar fi
Propriocepția este un simț al modului în care sunt poziționate corpurile noastre. Nocicepția
este un sentiment ce se referă la durere.
Avem, de asemenea, un sentiment de echilibru - urechea internă o folosim în acest sens,
precum și un sentiment al temperaturii corporale, accelerației și trecerii timpului.

În comparație cu alte specii, totuși, oamenii lipsesc. Liliecii și delfinii folosesc sonarul pentru
a găsi prada; unele păsări și insecte văd lumina ultravioletă; șerpi detectează căldura emanată
de prada caldă; șobolanii, pisicile, sigiliile și alte creaturi whiskered utilizează "vibrissae"
pentru a judeca relațiile spațiale sau a detecta mișcările; rechinii simt câmpurile electrice în
apă; păsările, țestoasele și chiar bacteriile se orientează spre liniile câmpului magnetic al
pământului.
Apropo, ați văzut harta gustului limbii, diagrama care arată că diferite regiuni sunt sensibile la
arome sărate, dulci, acru sau amare?

7
 5. Mintea este ca un calculator

Vorbim despre viteza de procesare a creierului, capacitatea sa de stocare, circuitele sale

paralele, intrările și ieșirile. Metafora nu reușește la aproape fiecare nivel: creierul nu are o
capacitate de memorie setată care așteaptă să fie umplută; nu efectuează calcule în modul în
care are un computer o face; și chiar percepția vizuală de bază nu este o recepție pasivă a
intrărilor deoarece interpretăm în mod activ, anticipăm și acordăm atenție diferitelor elemente
ale lumii vizuale.

Există o istorie îndelungată de asemănare a creierului cu tehnologia cea mai avansată,

impresionantă și vagi misterioasă. Descartes a comparat creierul cu o mașină hidraulică.
Freud a simulat emoții în presiunea construirii într-un motor cu aburi. Creierul, mai târziu,
semăna cu o tablă telefonică și apoi cu un circuit electric înainte de a se transforma într-un
calculator; în ultima vreme s-a transformat în percepția oamenilor într-un browser Web pe
Internet. Aceste metafore persistă în clișeuri precum: emoțiile pun creierul "sub presiune", iar
unele comportamente sunt considerate a fi "hard-wire" adică în strânsă legătură.

8
 6. Creierul este ‘un ‘’sistem cablat și programat’’

Aceasta este una dintre cele mai durabile moșteniri ale metaforei vechi "Creierul este un
circuit electric cablat și programat". Există un adevăr și pentru această afirmație, la fel ca
multe alte metafore: creierul este organizat într-un mod standard, cu anumiti biți specializați
pentru a-și asuma anumite sarcini, iar biții aceștia sunt conectați de-a lungul căilor neuronale
previzibile (ca niște fire) și comunică parțial ioni de eliberare (impulsuri de energie electrică).
Dar una dintre cele mai mari descoperiri din neuroștiință în ultimele decenii este accea care
susține că mintea umană, creierul este remarcabil din plastic. La orbi, părțile creierului care
procesează în mod normal vederea sunt, în schimb, dedicate auzului. Persoanele cu leziuni
cerebrale pot recruta alte părți ale creierului pentru a compensa țesutul pierdut.

9
 7. O lovitură în cap poate provoca amnezie

Pe lângă copiii care au trecut la naștere, acesta este un trofeu preferat de săpunuri: Cineva se
află într-un accident tragic și se trezește în spital, în imposibilitatea de a recunoaște cei
dragi sau de a-și aminti propriul nume sau istorie. (Singurul tratament pentru această
formă de amnezie, desigur, este un alt conk pe cap.)

În lumea reală, există două forme principale de amnezie: anterograd (incapacitatea de a forma
noi amintiri) și retrograd (incapacitatea de a-ți aminti evenimentele trecute). Cel mai
cunoscut pacient al amneziei, H.M., nu a putut să-și amintească nimic din ce s-a
întâmplat după o intervenție chirurgicală din 1953 care a eliminat cea mai mare parte a
hipocampului său. El și-a amintit însă de evenimentele anterioare și a reușit să învețe
noi abilități și cuvinte, arătând că acțiunea de a codifica "amintiri" episodice ale
experiențelor noi se bazează pe diferite regiuni ale creierulu, decât alte tipuri de învățare
și de memorie. Apariția amneziei poate fi cauzată de boala Alzheimer, de traumatisme
cerebrale, deficit de tiamină sau alte substanțe. Dar o leziune a creierului nu afectează
selectiv memoria autobiografică - cu atât mai puțin o aduce înapoi.

10
 8. Știm ce ne va face fericiți

În unele cazuri nu avem nici cea mai vagă idee. În mod curent, supraestimăm cât de fericit ne
poate face, fie că este vorba despre o zi de naștere, o pizza gratuită, o mașină nouă, o victorie
a echipei noastre preferate de footbal sau a candidatului politic, câștigarea la Lotto. Banii îi
fac pe oameni mai fericiți, dar numai până la un punct - oamenii săraci sunt mai puțin fericiți
decât clasa de mijloc, dar clasa de mijloc este la fel de fericită ca și cea bogată. Noi
supraestimăm sentimentele de singurătate și timp liber și subestimăm cât de multă fericire
putem obține din relațiile sociale.

Pe de altă parte, lucrurile de care ne temem nu ne fac atât de nefericiți cum ne așteptăm de
fapt să ne facă. Luni dimineța nu este o zi chiar atât de neplăcută a săptămânii precum ne
așteptam. Tragediile - cum ar fi paralizia, moartea unei persoane dragi – sunt cauza durerii și
disperării, dar nefericirea nu durează atâta timp cât oamenii cred că va dura. Oamenii sunt
remarcabil de rezistenți și nu conștientizează acest aspect al minții lor.

11
 9. Vedem lumea așa cum este

Noi oamenii nu suntem beneficiari pasivi de informații externe care intră în mintea noastră
prin organele noastre senzoriale. În schimb, căutăm în mod activ modele (cum ar fi un câine
dalmațin care apare dintr-o dată într-un câmp de puncte alb-negru), transformăm scene
ambigue în imagini care se potrivesc așteptărilor noastre (este o vază, este o față). Într-un
experiment de psihologie faimos, aproximativ jumătate dintre spectatorii unui meci de
baschet nu au sesizat că un tip îmbrăcat într-un costum de gorilă se aruncă în mijlocul
aruncătoarelor de mingi.

Avem o capacitate limitată de a acorda atenție (motivul pentru care vorbitul la telefon în timp
ce conduci poate fi un act la fel de periculos ca și conducerea sub influența alcoolului) și o
mulțime de prejudecăți despre ceea ce ne așteptăm sau dorim să vedem. Percepția noastră
asupra lumii nu este doar "de jos în sus" – aceatsa trebuie construită pe baza unor observații
obiective stratificate într-un mod logic. Așadat, percepția noastră este "de sus în jos", condusă
de așteptări și interpretări.

12
 10. Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de la Venus

Unele dintre cele mai înverșunat stereotip și cel mai puțin reproductibil din istoria științei
pretinde să ofere explicații biologice pentru diferențele dintre bărbați și femei.
Cercetătorii științifici au afirmat că dimensiunea capului, ganglionilor, spatelui sau
structurilor creierului uman au fost responsabile de incapacitatea femeilor de a gândi
creativ, de a vota în mod logic sau de a practica medicina. Astăzi, teoriile sunt puțin mai
sofisticate: bărbații dispun de mai multe emisfere ale creierului și mai multe circuite
emoționale elaborate. Deși există unele diferențe (minore și necorelate cu orice
capacitate particulară) între creierul masculin și feminin, principala problemă în
căutarea corelațiilor cu comportamentul este că diferențele de gen în cunoaștere sunt
exagerat de mari.

Se crede că femeile depășesc performanțele bărbaților la testele de empatie. Ele fac - cu

excepția cazului în care subiecții sunt informați că bărbații sunt deosebit de buni la acest
test, caz în care bărbații au performanțe la fel de bune sau mai bune decât femeile.
Același model răspunde în sens invers testelor despre raționamentul spațial. Ori de câte
ori sunt aduse în mintea participanților stereotipurile de gen, diferențele de sex sunt
exagerate.
În toate țările - și de-a lungul timpului - cu cât prevalează mai mult convingerea este că
bărbații sunt mai buni decât femeile în matematică, cu atât mai mare este diferența
dintre scorurile de matematică ale fetelor și băieților. Și nu pentru că fetele din Islanda
au emisfere de creiere mai specializate decât fetele din Italia.
Anumite diferențe de sex sunt extrem de importante pentru noi atunci când căutăm un
partener, dar când vine vorba de majoritatea, ceea ce creierul nostru face cel mai mult
timp - percepe lumea, acordă o atenția directă lucrurilor din jur, învăță noi abilități,
codifică amintirile, comunică , femeile nu vorbesc mai mult decât fac oamenii), judecă
emoțiile altor persoane (nu, bărbații nu sunt ineficienți la acest lucru) - bărbații și
femeile au aproape în întregime suprapuneri și abilități pe deplin legate de Pământ. 13