TĂIERILE DIN PERIOADA DE VEGETAȚIE LA PRUN ȘI PIERSIC

Popa Sergiu
Tăierile din timpul perioadei de vegetație constau în evitarea pierderilor de substanțe
sintetizate la formarea lăstarilor nedoriți, reducerea creșterii ramurilor şi a lăstarilor, favorizând
formarea mugurilor de rod, îmbunătățirea condițiilor de iluminare care duc la o mai bună
maturare a lemnului şi diferențiere a mugurilor floriferi şi reducerea tăierilor în uscat.
Datorită faptului că tăierile în verde asigură un mai bun control al vegetației, în ultimii
ani ele au o pondere mai mare în livezile de prune și piersic, efectuându-se aproximativ același
volum de lucru ca şi la tăierile în uscat.
Tăierea în verde cuprinde diferite intervenții efectuate în perioada de vegetație.
Principalele tăieri în verde la pomii de prun și piersic sunt: tăierea de după căderea petalelor,
selecția de lăstari, scurtarea lăstarilor și tăierea de vară.
Tăierea după căderea petalelor. În această perioadă se practică tăierile de limitare a
înălțimii pomilor. Dintre specia prun și piersic acestea se recomandă la prun, deoarece aceasta
are o creștere în anul 2-3 de vegetație mai mare, pomul înălțându-se accelerat. De aceea, tăierea
respectivă se efectuează la 1-3 săptămâni după căderea petalelor, în cazul plantelor ajunse la
vârsta de 3 ani și la înălțimea definitivă. Un alt avantaj al acestei tăieri este că, tăierile făcute în
această perioadă duc la reacțiile de creștere cele mai reduse, ceea ce asigură o dezvoltare mai
puternică în partea bazală comparativ cu vârful de creștere.
Selecţia de vară a lăstarilor. În cadrul acestei operațiuni, din start, este recomandată
orbirea primilor 4 muguri situați sub vârful de creștere la pomii tineri care necesită tăieri de
formare. Executarea cât mai devreme a acestei operațiuni la pomii de prun ajută la dezvoltarea
axei şi a ramurii principale de structură. Totodată și unghiul lăstarilor care pornesc sub acești
muguri orbiți va fi apropiată de un unghi orizontal, care este benefic în structura viitoarei
coroane. La pomii de piersic, conduși după forma de coroană vas ameliorat, care este lipsită de
ax, orbirea acestor muguri se efectuează pe viitoarele ramuri de schelet. Selecția lăstarilor și
îndepărtarea unei părți a lăstarilor în exces reprezintă o parte din tăierea de formare.
Alegerea propriuzisă a lăstarilor utilizați mai ales în perioada tăierii de formare -
accelerează formarea coroanei, iar în perioada de rodire această operațiune ajută la pătrunderea
luminii în coroană.

Figura 1. Tăierea în verde a pomilor de prun: a. – lăstarul concurent înainte de tăiere; b. – lăstarul concurent la
tăiere; c. – vârful pomului după tăierea lăstarului concurent; d. – scurtarea lăstarului mai lung de 60 cm; e. –
lăstarul scurtat; f. – pom de prun înainte de tăiere in verde (anul II);
g. – pom de prun după tăierea în verde (anul II)
 Prin procesul de alegere îndepărtăm lăstarii care nu sunt folositori în formarea coroanei:
- lăstarii concurenţi (fig. 1. a.b.c.);
- lăstarii accidentați sau infectaţi;
- lăstarii inferiori situați la baza ramurilor de schelet;
- lăstarii lacomi;
- lăstarii verticali;
În urma efectuării acestei operațiuni pe ramurile pomilor deja formați trebuie să rămână
doar lăstari amplasați lateral.
În cazul pomilor din speciile prun și piersic, tăierile de selecție sunt optime la lăstarii cu
lungimea de 20-25 cm. Pe parcursul acestei operațiuni se pot îndepărta lăstarii gemeni, sau
lăstarii deși de sub ramurile care vor forma macrostructura pomului.
Scurtarea (ciupirea) lăstarilor, poate avea ca rezultat forțarea ramurilor pentru ramificare
la prun, deoarece anume această specie este mai puțin predispusă la ramificări favorabile.
Ciupirea lăstarilor se poate repeta de mai multe ori. La nivelul plantațiilor mai mari această
operațiune poate fi considerată ca una dintre cele mai importante procese de lucru aplicate.
Prin ciupitul lăstarilor se poate încetini intensitatea creșterii acestuia (fig. 1.d.e.). De
obicei se aplică la tăierile de formare a coroanelor intensive. Pentru oprirea temporară a creșterii
lăstarilor ciupim doar partea de vârf a lăstarului. Dacă lăstarul este ciupit (scurtat) până la a 3-4-a
frunză inferioară, din mugurii de subsuoară ai frunzelor vor răsări noi lăstari, care în mare parte
vor deveni părți roditoare.
Lăstarii concurenți sau verticali situați sub ramura principală de obicei sunt îndepărtați,
dar în caz de nevoie se pot crește din ei noi ramuri principale sau ramuri secundare. Dacă lăstarul
concurent are dimensiunea 15-20 cm, nu este necesară îndepărtarea acestuia deoarece scurtând-o
la a 3-4-a frunză inferioară, lăstarii anticipați nu vor concura cu ramura principală, şi de regulă
vor deveni roditori.
O lucrare importantă ce se efectuează la nivelul lăstarilor ce au o lungime mai mare de 60
cm este scurtarea acestora la 1/3 din lungimea lor pentru ai provoca la fructificare
Tăierea de vară. Chiar și după tăierile de formare și de întreținere efectuate cu cea mai
mare grijă se pot forma lăstari în număr mare și cu direcții de creștere nedorite. Lăstarii în poziție
periferică împiedică pătrunderea luminii în coroană, respectiv acoperirea neuniformă cu lichid de
stropit în interiorul coroanei, deci scade eficacitatea protecției plantelor.

Figura 2. Tăierea în verde a pomilor de piersic: a. – pom de piersic înainte de tăiere (anul III); b. – pom de
piersic după tăiere (anul III)
 Prin tăierile de vară putem îmbunătăți calitatea fructelor. Efectuarea acestor proceduri la
piersic este recomandată în anii în care cantitatea de fructe este sub cel potrivit (fig. 2.). Condiția
importantă a executării acestei tăieri este ca starea de sănătate a frunzișului să fie excelentă.
Tăierile de vară efectuate asupra frunzișului, continuarea scurtării ei prin tăiere, din cauza
excesului de fructe, al secetei sau al eventualilor dăunători au un efect negativ atât asupra calității
fructelor (asupra mărimii) cât și asupra recoltei anului următor.
Tăierile de vară, în afară de înlăturarea lăstarilor lacomi sau a lăstarilor periferici
verticali, se referă numai la tăierea respectiv rărirea ramurilor tinere, de 1-2 ani.
Îndepărtarea ramurilor mai vechi pot cauza reducerea cantității de fructe. Cu cât pomii
tăiați prezintă creșteri mai puternice, cu atât trebuie să avem o grijă mai mare ca să tăiem
ramurile până la inel. La astfel de pomi, unde avem cepuri mari la prun, reprezintă focarele de
răsărire a lăstarilor (lacomi) din anii viitori.
Perioada optimă pentru executarea tăierii de vară începe atunci, când majoritatea
lăstarilor dezvoltă muguri terminali. Această perioadă diferă în funcție de specie. La prun se
efectuează între iulie şi august, iar a piersicul pe la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie, eventual
în luna august.
Tăierea de vară executată la timp și corect favorizează la soiurile târzii de prun, prin
pătrunderii luminii în coroană, la fruct, și prin încetinirea procesului de coacere a acestora:
- îmbunătățirea calității de depozitare a fructului;
- mărește raportul fructelor colorate corespunzător;
- îmbunătățește condițiile de stropit prin acoperirea cu substanța de stropit;
În cazul soiurilor de prun care au o creștere accentuată, îndepărtarea ramurilor în surplus
încă.