Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După Moreno (1972) persoanele care dezvoltă PTSD sunt acele persoane care nu sunt suficient
încălzite pentru schimbare din punct de vedere somatic, psihologic şi fiziologic. Aceste persoane nu
vor gestiona adecvat evenimentul stresant cu care se confruntă. Din perspectiva autorului,
spontaneitatea este resursa responsabilă pentru medierea echilibrului personal între lumea externă şi
internă. Această descriere a spontaneităţii ca mecanism de ajustare internă a stresului exterior este
foarte importantă, nu numai pentru înţelegerea procesului implicat în trauma psihologică, dar şi
pentru descrierea procesului implicat în recuperare. În concepţia moreniană, spontaneitatea este
exprimată atunci când există un răspuns nou la o situaţie nouă sau un răspuns adecvat la o situaţie
nouă. Astfel, recuperarea prin spontaneitate devine un „lait-motiv” (scopul esenţial) în psihodrama
cu oamenii care suferă de PTSD.
1
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCURESTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Student: Penu (Ichim) Mariana Ramona
Anul III PIPP
Grupa 302
În acest fel, libertatea unui individ nu poate fi atinsă printr-un act de voinţă. Ea creşte în
grade, ca rezultat al formării în ceea ce priveşte spontaneitatea. Prin urmare, pare sigur că prin
formarea spontaneităţii, un individ devine relativ mai liber de produsele conservate, trecute sau
viitoare, comparativ cu situaţia de dinaintea formării, ceea ce demonstrează că, spontaneitatea este o
valoare biologică, precum şi una socială. Din perspectiva teoriei moreniene nu putem vorbi despre
spontaneitate fără a vorbi despre creativitate. Moreno defineşte creativitatea ca fiind o „expresie a
inteligenţei, manifestată prin actul concret al creaţiei, element de bază pentru creşterea şi dezvoltarea
societăţii”.
Spontaneitatea este o stare de spirit, sau starea de a fi gata să acţionezi creativ. Este o stare de
motivaţie intrinsecă (energie) care precede acţiunea. Aici din perspectiva lucrării mele pot aloca
spontaneităţii termenul de dezgheţ, iar celui de conserva culturală de îngheţ, între cele două stări
existând forţa care dinamizează acest sistem, pe care o voi numi actul creativ, creaţia. A fi creativ
înseamnă să dezvolţi abilitatea de a transforma adevărul istoric într-unul mai poetic sau
psihodramatic şi să găseşti în viaţa de zi cu zi „surplusul de realitate”, chiar dacă este plictisitor sau
dificil. Imaginaţia şi spontaneitatea reprezintă roţile creativităţii.
Bibliografie :
1. Kellerman, Peter Felix Focus on Psychodrama, Jessica Kingsley Publishers, London, 1992
2. Leveton, Eva A Clinician's Guide To Psychodrama, 3rd edition, Springer Publishing
Company, New York, 2001
3. Moreno, Jacob Levi Psychodrama vol I & II, Beacon House, New York, 1975, 1977
2
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCURESTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Student: Penu (Ichim) Mariana Ramona
Anul III PIPP
Grupa 302
https://old.psihodrama.ro/wp-content/uploads/Revista-de-psihodrama-nr-4-20152.pdf