Cercetare privind rolul mass- media în procesul electoral

Cuvinte – cheie:

1. Mass-media – termenul mass-media este o expresie engleză la plural care a fost preluată
și în română având traducerea și semnificația “medii de comunicare în masă”.
2. Partid politic – partidele sunt o reuniniune de oameni care profesează aceeași doctrină
politică. Acestea au următoarele caracteristici:
-au scopul de a obține puterea, singure sau într-o coaliție;
-caută să obțină sprijinul popular prin intermediul alegerilor.[1]
3. Campanie electorală – perioadă de activitate care se desfășoară cu scopul de a-i
determina pe alegători să-și exprime voturile pentru alegerea unui sau altui concurent
electoral, și care începe pentru fiecare concurrent electoral de la data înregistră acestuia de
către Comisia Electorală Centrală și se încheie la data excluderii concurentului electoral din
alegeri sau în ziua votării.[2]

De la apariția omenirii și până în prezent, societatea a parcurs mai multe etape de evoluție, și
toate aceste etape, au fost marcate de mai multe tipuri de comunicare. Totodată, evoluând, omul
a simțit tot mai mult necesitatea de a fi informat. Rolul mass-media în societate a devenit foarte
important. Informaţiile reprezintă o sursa vitală pentru orice tip de decizie, iar mass-media este
principalul mediu de difuzare a acestora.Un număr din ce în ce mai mare de oameni, grupuri şi
colectivităţi depind de mass-media pentru a stăpâni, înţelege şi judeca lumea înconjurătoare.
„Fluxul permanent de mesaje difuzate de mass-media  învăluie
aproape în întregime indivizii şi societatea,nelăsându-le timp de reflecţie, de verificare sau de
analiză critică a versiunilor oferite”.[3] Evoluția surselor mass-media, de-a lungul anilor este și
ea una copleșitoare: de la presa scrisă, radiou, televiziune de stat- la un spectru larg de televiziuni
private și circularea informației pe rețelele de socializare.

Rolul mass-mediei în procesul electoral a început a fi studiat în anii ’20 –’30 ai secolului
trecut, când au apărut astfel de surse ca radioul, televiziunea, astfel apărând necesitatea studierii
acestor surse asupra comportamentului populației. Ulterior, au apărut 2 abordări în acest sens:
- Conceptul lui Walter Lippman, care menționa în lucrarea sa “Opinia publică”, faptul că
rolul mass – mediei în formarea simpatiilor politice ale cetățenilor este enorm. Autorul
consideră că mass – media poate fi obiectivă, dar niciodată neutră din punct de vedere
politic.[4]
- Reprezentanții celei de-a doua abordări (P. Lazaserfeld, J. Clapper, ș.a), consideră că
impactul mass – mediei asupra audienței este minim, iar sursele oferă o informație
generală cu privire la sfera politicului, neavând preferințe personale față de anumiți
candidați. P. Lazaserfeld, consideră că informația transmisă alegătorilor din sursele de
informare, doar consolidează preferințele și orientările existente, care s-au format prin
influența altor factori, cum ar fi venitul, statul social și profesia.[5]

Prin intermediul acestei cercetări, ne propunem să vedem care abordare este mai aproape de
adevăr în rândul cetățenilor municipiului și raionului Cahul.

Obiectivul general al cercetării

- activitatea surselor de informare și rolul lor în perioada campaniilor electorale în
Republica Moldova, în mod special în municipiul și raionul Cahul.

Scopul cercetării:
-Determinarea calității activității mass-media și rolul acesteia în formarea opiniilor cetățenilor
municipiului și raionului Cahul în procesul electoral.
Obiective:
- determinarea tendințelor vis-a vis de opiniile populației municipiului și raionului Cahul
privind rolul surselor mass-media în societate;
- determinarea ponderii factorilor sociali cu impact asupra nivelului de informare al
cetățenilor municipiului și raionului Cahul în procesul electoral;
- stabilirea relației dintre mass-media și campania electorală;
- stabilirea nivelului de încredere a respondenților în sursele mass- media;

Surse:
[1] wikipedia
[2] lex.justice.md
[3] Ioan Drăgan “Paradigme ale comunicării de masă” 1996
[4] W. Lippman “Opinia publică”, Moscova, 2004, p.384
[5] R. Goodin, H.Klingermann, “Manual de știință politică”, București, Polirom 2005, p.734.