Sunteți pe pagina 1din 5

Întrebări şi exerciţii

1. De ce IAC este inclusă între ştiinţele educaţiei?


Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază fenomenul educaţional în esenţa sa; abordând
deopotrivă trăsăturile, scopul şi sarcinile educaţiei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de
desfăşurare a procesului educaţional în perspectivă axiologică, valorică, urmărind perfecţionarea
continuă a acestuia. Dintr-o anume perspectivă IAC este considerată a fi o metodă subsumată
pedagogiei. Fireşte, învăţarea asistată de calculator poate fi considerată ca o modalitate din
arsenalul modalităţilor de abordare a procesului de predare-învăţare. în realitate, aceasta se
constituie ca un domeniu distinct în sistemul disciplinelor pedagogice.

Este necesar să se stabilească principalele obiective de referinţă ale metodei învăţării asistate de
calculator:

• însuşirea acestei modalităţi, ca alternativă la metodele clasice de predare, învăţare,


evaluare;

• cunoaşterea avantajelor şi limitelor metodei învăţării asistate de calculator

• identificarea situaţiilor de aplicare a metodei, în alternanţă cu metodele clasice;

• cunoaşterea unor soft-uri educaţionale în specialitatea de formare iniţială;

• formarea deprinderilor de utilizare a soft-urilor educaţionale în procesul de instruire;

• cunoaşterea direcţiilor de cercetare şi a orientărilor la nivel naţional şi internaţional


privind utilizarea metodei învăţării asistate de calculator;

• cunoaşterea principiilor de proiectare a soft-urilor educaţionale;

• perfecţionarea competenţelor de utilizare calculatorului în procesul de instruire.

Integrarea învăţării asistate de calculator în sistemul disciplinelor pedagogice, fără ca aceasta să


se afle în vreun raport de subordonare faţă de celelalte discipline, este accentuat de cerinţa
interdisciplinarităţii proiectării programelor de învăţare. IAC este legată (ca disciplină) de
rezultatele cercetării dintr-o serie de domenii ca: psihologia copilului, psihologia socială,
genetica umană, pedagogie; didactica specialităţii, estetică şi design, tehnici şi tehnologii de
comunicare, tehnologia informaţiei, informatică (programare).

Utilizarea calculatoarelor trebuie să-l conducă pe om la accentuarea calităţilor sale unice, la


implicarea şi cointeresarea lui socială prin cunoaşterea nemijlocită a realităţii socio- economice,
care să-1 facă mai ataşat de societate, mai uman. Educaţia trebuie regândită în raport cu evoluţia
tehnologiilor pe de o parte, şi în funcţie de cerinţele societăţii, pe de alta. Sarcina cercetării în
domeniul practicilor educaţionale este de a devansa momentul de impas şi de a intui şi formula
problemele care se conturează la orizontul socio-economic, de a construi ipoteze plauzibile, de a
le verifica experimental şi de a găsi soluţii viabile pentru stadiul prezent şi viitor al dezvoltării
societăţii.

Întrebări şi exerciţii

1. Care sunt asemănările între IAC şi E-Learning?

2. Dar deosebirile?

1. Cursurile special concepute pentru e-learning rezolvă această problemă lăsând pe seama
individului răspunderea gestionării propriei formări. Caracteristicile esenţiale ale E- Learningului
(multe dintre ele comune şi IAC-ului) sunt următoarele:

-utilizarea în învăţare a computerului, Internetului, a televiziunii interactive sau a emisiei prin


satelit;

-materialele care susţin învăţarea sunt produse şi livrate pe CD sau pe Web, Internet/intranet,
conţin elemente multimedia şi modalităţi de evaluare on-line;

-învăţarea poate fi realizată fie faţă în faţă (sub forma IAC) fie la distanţă. E-learningul include
un set larg de aplicaţii cum ar fi: învăţarea bazată pe web, IAC, clasa virtuală, cooperarea
digitală.

-E-learningul permite învăţarea „oriunde şi oricând” în sensul accentuării individualizării


actului de învăţare.

2. Alte concepţii susţin că sfera E-learningului este mai amplă şi include (subsumează) sfera
instruirii asistate de calculator.

Elementul cel mai important care diferenţiază E-Learningul şi IAC-ul se referă la


individualizare. De cele mai multe ori, Instruirea Asistată de Calculator a fost centrată asupra
portării unor cursuri care se desfăşurau într-o manieră tradiţională, pe suport CD sau pe Web,
lucru care a accentuat şi mai tare non-individualizarea.
Întrebări şi exerciţii

1. Comentaţi caracteristicile softului educaţional.

2. Care credeţi că ar fi structura unui soft educaţional dedicat educaţiei


fizice.

1. Trăsăturile generale ale softului educaţional se referă la:

-finalitatea educaţională a acestuia

-la asigurarea unei interacţiuni facile între individ şi ordinator

- adaptarea acestuia în funcţie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.

Pot fi distinse câteva categorii mari de softuri educaţionale:

• aplicaţii interactive (lecţii interactive);

• jocuri educaţionale derulate pe computer;

• prezentări multimedia (predarea cu ajutorul ordinatorului);

• sisteme productive multimedia (realizarea de proiecte comune de tipul portofoliilor


electronice);

• sisteme de poştă şi de comunicare multimedia (instrumente de comunicare electronică,


forumuri de discuţii sincrone/asincrone, etc);

• sisteme pentru video-conferinţe;

• diverse produse şi servicii multimedia

2. Scopul educației fizice este de a-i încuraja pe elevi să pună întrebări în

vederea explorării conceptelor educației fizice.

➢ Să înțeleagă valorile educației fizice

➢ Să atingă și să mențină un stil de viață sănătos

➢ Să comunice și să colaboreze eficient

➢ Să construiască relații pozitive și să-și asume responsabilitatea acțiunilor


➢ Să reflecteze asupra experiențelor de învățare

Cadrul curriculumul oferă școlilor care urmează programul MYP, flexibilitate

în determinarea unui conținut interesant, relevant, provocator și semnificativ.

Curriculum este bazat pe descoperire și folosește întrebări concrete, conceptuale

și discutabile.

Criterii de evaluare.

Fiecare obiectiv al educației fizice corespunde unui criteriu de evaluare care

are 8 nivele de realizare împărțite în 4 benzi fiecare cu descrieri specifice.

Criteriul A: Cunoaștere și înțelegere- elevii își dezvoltă cunoștințele și

înțelegerile cu privire la educația fizică cu scopul de a identifica și rezolva

situațiile problemă.

Criteriul B: Planificarea pentru performanță – elevii vor crea, analiza și

evalua un plan pentru a-și îmbunătăți performanța.

Criteriul C: Aplicare și execuție – elevii vor participa în diferite activități

fizice în care vor trebui să demonstreze calitățile și deprinderile motrice, tehnicile

și strategiile tactice precum și competențele de mișcare.

Criteriul D: Reflectarea și îmbunătățirea performanței – elevii își vor stabili

obiective, vor îndeplini acțiuni responsabile și vor reflecta asupra propriei

performanțe și a celorlalți.

La fiecare sfârșit de an școlar departamentul de educație fizică evaluează

programa și aduce îmbunătățiri pentru anul următor.

Întrebări şi exerciţii
1.De ce este importantă interactivitatea în contextul IAC? Care sunt formele pe care le
poate îmbrăca aceasta. Comentaţi şi explicaţi!

Interactivitatea este una dintre cele mai importante facilităţi ale IAC şi multimedia.
Interactivitatea marchează distincţia esenţială dintre un computer rulând multimedia şi un film.
Interactivitatea este implicită în toată multimedia şi presupune capacitatea subiectului învăţării
(mai mare sau mai mică) de a comunica interactiv în sensul căutării şi utilizării informaţiei, în
interesul acestui subiect. Interactivitatea este uneori privită analog comunicării umane.

Specialiştii descriu trei forme de design ale interactivităţii în câmpul educaţional: reactivă, co-
activă (reciprocă) şi proactivă.

-Interacţiunea reactivă este răspunsul la stimulii prezentaţi (de exemplu

răspunsul introdus la o întrebare dată de computer) şi se bazează pe principiile psihologiei


behavioriste.

-Interacţiunea proactivă, accentuează activitatea constructivă şi productivă a elevului. De regulă,


proactivitatea presupune o anticipare a procesului de interacţiune om-computer şi oferirea
(anticipată) a unui răspuns.

- Interacţiunea reciprocă se plasează în domeniul inteligenţei artificiale sau a realităţii virtuale,


caz în care elevul şi sistemul pot reciproc să se adapteze unul la celălalt.

Una dintre chestiunile importante legate de interactivitate se referă la absenţa sancţiunii. În


relaţiile interpersonale, oamenii nu pot retracta o părere sau anula o acţiune deja efectuată.