Turismul rural și agroturismul

Structura reţelei de localităţi rurale se caracterizează în ansamblu printr-un amplu proces

de transformare, păstrându-se însă specificul tradiţional, odată cu diversificarea funcţiilor
economice, realizarea unui volum însemnat de investiţii în vederea valorificării potenţialului
turistic şi al specificului zonei, precum şi în creşterea nivelului de trai şi a infrastructurii
generale.
Majoritatea satelor judeţului sunt situate în zonele de contact dintre munţi şi depresiuni şi între
depresiuni şi dealuri, precum şi în lungul văilor, satele formând o linie aproape continuă în zona
submontană şi câteva aliniamente nord- sud în zona colinară.
Toate aceste elemente specifice judeţului au determinat un anumit mod de gândire în dezvoltarea
reţelei de localităţi şi au impus acţiuni care să asigure concentrarea unor centre turistice care să
favorizeze apariţia elementelor de infrastructură turistică şi dezvoltarea serviciilor turistice
rurale.
Satele turistice etnografice şi folclorice fac parte din zona submontană din jumătatea
vestică a judeţului, dar integrate în oferte clasificate se regăsesc sate precum Polovragi, Rasoviţa,
Hobiţa.
 încadrarea satelor turistice în această categorie se bazează pe portul tradiţional,
arhitectura, mobilarea şi decorarea interioară, muzica şi coregrafia populară, ce se impun
ca şi caracteristici generale ale acestor localităţi. Aici pot fi oferite turiştilor servicii
autentice neîntâlnite în alte categorii: mobilier, decor, echipamente în stil popular,
meniuri specifice zonei servite în vase autentice ale zonei predominante fiind ceramica şi
lemnul.
Satele turistice de creaţie artistică şi artizanală se regăsesc ca produs turistic rural în
judeţul Gorj încă din anul 1974, când s-a realizat o primă inventariere a potenţialului turistic al
zonelor rurale, prin includerea în această categorie a localităţii Tismana, ce se află încă în oferta
judeţului alături de localităţile Novaci, Baia de Fier, Câlnic, Crasna, Polovragi, Bălceşti. Această
caracteristică este evidenţiată în special în zona submontană din jumătatea vestică a judeţului.
 sunt cunoscute interesele turistice faţă de aceste zone, ei fiind atraşi în special de dorinţa
de a achiziţiona creaţii artistice artizanale direct de la producătorii locali. De asemenea, în
aceste sate turistice se dezvoltă şi meşteşuguri tradiţionale, în cadrul gospodăriilor sau în
unele ateliere specializate unde artiştii şi meşterii populari realizează sculptură în
materiale tradiţionale ca lemnul sau piatra, ţesături (covoare, pături, pânzeturi), confecţii
şi cusături populare, ceramică de uz casnic şi gospodăresc, pictură naivă şi icoane pe
sticlă, lemn şi pânză.
Satele turistice pastorale se grupează în zona limitrofă muntelui, pe toată lungimea
munţilor Vâlcan şi Parâng, dar prezintă un singur centru cu integrare în oferta turistică rurală a
ANTREC. Este vorba de centrul Novaci unde, în jurul oraşului, se dezvoltă numeroase localităţi
rurale: Cernădia, Berceşti, Hirişeşti, Pociovalişte, Aniniş.

 în această categorie se încadrează, în general, sate de munte în care preocuparea

dominantă a localnicilor este creşterea animalelor, fie a oilor, fie a vitelor şi care pot să
ofere turiştilor un mod de viaţă specific şi cu o alimentaţie bazată pe produse lactate şi
carne.
Satele turistice pomicole şi viticole, existente predominant în zona colinară, sunt mai
rar cuprinse în amenajarea turistică rurală ca urmare a unei modernizări accentuate şi timpurii
încă din perioada de după 1950.
 avantajele unei infrastructuri de calitate şi dotări tehnico – edilitare şi social – comunitare
mai avansate au dus la dispariţia unor aspecte tradiţionale ale vieţii rurale în acest tip de
localităţi.
 încercări de redresare turistică se realizează în unele din aceste localităţi. Larg răspândite
sunt în zona depresiunii Târgu Jiu până la Motru şi Polovragi, ca şi în zona de vest, în
dealurile din dreapta Jiului, iar exemplul elocvent este al localităţilor din platforma
Motrului
Satele turistice pescăreşti şi vânătoreşti.
 aceste activităţi sunt legate îndeosebi de zona colinară din jumătatea estică a judeţului în
stânga râului Jiu, precum şi în zona masivului Vâlcan, unde se remarcă cele mai pretabile
regiuni, având un grad ridicat de împădurire cu un fond cinegetic bogat, aflat în imediata
apropiere a localităţilor şi favorizând dezvoltarea activităţilor de tip vânătoresc.
 nici chiar regiunea montană Parâng nu prezintă un grad de acoperire cu păduri atât de
ridicat precum zona de podiş din stânga Jiului, fapt datorat întinderii pădurii în munţi
dincolo de primul şir de culmi alcătuite în special din calcare.
Satele climatice şi peisagistice: caracteristicile predominante ale acestor localităţi,
adecvate turismului de sejur sunt cadrul natural şi poziţia apropiată de obiective turistice
spectaculoase din categoria reliefului cum ar fi chei, peşteri, abrupturi şi pante, platouri pentru
panorame. Beneficiază şi de cadru climatic favorabil neafectat de formele moderne de poluare şi
de forme de tratament naturist extrem de bine apreciate în turismul rural.

 satele de munte şi deal cu casele situate pe coline cu pajişti şi fâneţe, uneori livezi,
satisfac motivaţia fundamentală a numeroşilor turişti „reîntoarcerea la natură”.