23.

Cauzele şi clasificarea tulburarilor de limbaj

1. Cauze care acţionează în perioada prenatală.
2. Cauze care acţionează la naştere.
3. Cauze care acţionează şi după naştere.
4. Cauze psihosociale.
CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Tulburările nu pot fi cercetate separat, izolat, ci în funcţie de persoană, de gradul de
maturitate al SNC şi al organelor senzoriale de dezvoltare psihică, intelectuală şi de
interdependenţa cu mediul familial. De cele mai multe ori tulburarea fiind condiţionată de
acţiunea unor factori ce se succed sau acţionează concomitent.
Aceste cauze se împart în funcţie de forma ei şi perioada când apar:
1. Cauze care acţionează în perioada prenatală.
❖ Infecţii cu protozoare, toxoplasmoze în primele luni de sarcină;
❖ Unele infecţii virale, bacteriene: rubeola- provoacă riscul ca copilul să se nască cu afecţiuni;
sifilisul, TBC, intoxicaţiile cu diferite substanţe chimice;
❖ Carenţe nutritive ale mamei;
❖ Radiaţii, boli care pot provoca naşteri premature cu risc de accidente vasculare;
❖ Traumatisme mecanice;
❖ Incompatibilitatea factorului RH, traume psihice sau neacceptarea sarcinii provocate de: stres,
regim de odihnă, spaime care pot afecta fătul;
❖ Alcoolismul;
❖ Bolile psihice.
În perioada sarcinii toate afecţiunile pot provoca leziuni ale creierului la făt ce se
soldează cu urmări negative asupra dezvoltării limbajului, cum sunt următoarele:
2. Cauze care acţionează la naştere.
Din această categorie le menţionăm pe următoarele: naşterile grele şi prelungite, care pot
provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul
scoarţei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidentele
mecanice; ele alcătuiesc grupa cea mai mare.
3. Cauze care acţionează şi după naştere.
1. Cauze organice.
2. Cauze funcţionale.
3. Cauze psiho-neurologice.
Acestea se împart în:
1. Cauze organice.
 Pot fi de natură centrală şi periferică;
 Traumatisme mecanice ce afectează sistemul nervos, auzul sau organele
fonoarticulatoare; deteriorări ale timpanului, anomali dentomaxilopalatine;
 Infecţii şi intoxicaţii cu substanţe chimice, medicamentoase, cu alcool, care pot afecta
mecanismele neurofiziologice ale limbajului;
 Unele boli ale primei copilării, ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, pot
determina tulburări de limbaj atât pe cale centrală, cât şi periferică.
2. Cauze funcţionale.
 Pot produce tulburări ale limbajului în sfera receptoare cât şi în cea motorie.
 Tulburări ale proceselor de excitaţie sau inhibiţie;
 Insuficienţe funcţionale ale sistemului nervos;
 Tulburări de nutriţie;
 Deficienţe ale auzului fonematic.
3. Cauze psiho-neurologice.
 Aceste cauze se întâlnesc la subiecţii cu handicap mintal, la cei cu tulburări de memorie
şi de atenţie, la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice.
 Din această categorie fac parte şi subiecţii care se supraapreciază dar şi cei care se
subapreciază, aceste manifestări influenţând negativ structurarea personalităţii şi a
limbajului.
4. Cauze psiho-sociale.
 Greşeli educaţionale:
 Încurajarea vorbirii greşite pentru amuzament;
 Pretenţiile exagerate, suprasolicitarea copilului;
 Bilingvismul înainte de însuşirea limbajului matern.
 Modele insuficiente de vorbire, insuficienta stimulare a copilului de comunicare, tulburări
verbale ale părinţilor, relaţii afective neadecvate între părinţi şi copii şi stângăcia
contrariată.
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
Este o perioadă controversată datorită diversităţii criteriilor după diferiţi autori care au
adoptat criterii după poziţia lor. Aceste clasificări nu satisfac integral necesităţile practicii. Este
necesar un diagnostic corect pentru că în funcţie de el se stabilesc metodele şi prognoza
tulburărilor în raport cu particularităţile psihice ale subiectului.
Abordarea unui singur criteriu duce la dificultăţi în stabilirea diagnosticului şi deficienţe de
recuperare. Pot avea cauze şi efecte comune.
Exemple de clasificare lingvistică:
1. Tulburări fonetice- se referă la pronunţia greşită dar fără dificultăţi în a recepta.
2. Tulburări fonetico-fonematice- are dificultăţi în discriminare şi în pronunţare.
3. Tulburări fonetico-fonematice lexico- gramaticale, unde se găsesc dificultăţile din primele
două, la care se adaugă şi forme, în proporţii diferite, de nedezvoltare a limbajului.
Exemple de clasificare după criteriul simptomatologic (Ch. Van Riper):
1. Tulburări de ritm- bâlbâială, bolboroseală, tumultus sermonis.
2. Tulburări de articulaţie- dislaliile.
3. Tulburări de fonaţie- afonie, nazalitate, guturalitate.
4. Tulburări de simbolizare- disfaziile.
Exemple de clasificare după criteriul etiologic şi cel simptomatologic (M.E. Hvatţev):
1. dislalii.
2. tulburări de ritm şi cadenţă.
3. tulburări de limbaj cu etiologie organică cerebrală.
4. tulburări de voce.
5. tulburări de vorbire şi voce psihogene.
6. tulburări de vorbire la oligofreni şi nevăzători.
Clasificarea făcută de Prof. Univ. Dr. Emil Verza, clasificare care ţine seama de cât mai multe
criterii şi anume: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologic şi psihologic.
Clasificarea respectivă se rezumă la următoarele categorii de tulburări de limbaj:
1. Tulburări de pronunţie sau de articulaţie:
✓ Dislalie
✓ Disartrie
✓ Rinolalie
2. Tulburări de ritm şi fluenţa vorbirii:
✓ Bâlbâială
✓ Logonevroza
✓ Tumultus sermonis
✓ Tahilalia
✓ Aftongia
✓ Bradilalia
✓ Tulburări coreice
3. Tulburări de voce:
✓ Disfonie
✓ Afonie
✓ Fonastenie
✓ Pseudofonastenie
4. Tulburări în plan lexico grafic scris citit:
✓ Disgrafii- agrafii
✓ Dislexia- alexia
5. Tulburări polimorfe:
✓ Afazia (tulburare dobândită)
✓ Alalia (surditatea verbală)- incapacitatea de a vorbi. Alalia (surditatea verbală)- incapacitatea
de a vorbi.
6. Tulburări de dezvoltare a limbajului (întârzieri) - retard în dezvoltarea limbajului:
✓ Retardul de limbaj simplu şi complex
✓ Retardul la copiii autişti
✓ Mutismul psihogen electiv sau voluntar
7. Tulburări de limbaj bazate pe disfuncţii psihice:
✓ Dislogii
✓ Bradifazii
✓ Ecolalii
✓ Jargonafazii (apare pe fondul Schizofreniei