Calculul static neliniar (biografic) al structurilor ş.l. dr.ing.

Luca Septimiu

CALCULUL STATIC NELINIAR (BIOGRAFIC) AL STRUCTURILOR

Procedeul considera deplasarile structurale drept parametru estential al raspunsului seismic al

structurilor (procedeu bazat pe deplasare) si reprezinta o metoda simplificata pentru determinarea
directa a raspunsului neliniar al unei structuri. Metoda prezentata urmareste în general metoda N2,
propusa de Fajfar (Fajfar & Fischinger 1989, Fajfar 2000) fiind inclusă în Anexa B a Eurocodului 8 (SR
EN 1998-1, 2004).

Aplicarea procedeului presupune, conform P100/2013, parcurgerea urmatoarelor etape

principale:

- stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii (relatiile intre

momente incovoietoare si deformatii);

- construirea curbei forta laterala - deplasare la varful constructiei, prin incarcarea pas cu pas a
structurii. Curba, numita si curba capacitatii structurii, se poate obtine prin utilizarea unuia din
programele de calcul dedicate acestei probleme;

- transformarea curbei forta laterala - deplasare, a constructiei reale cu mai multe GLD, in
curba corespunzatoare sistemului echivalent cu 1 GLD;

- stabilirea cerintei de deplasare laterala pentru starile limite considerate;

- transformarea cerintelor de deplasare ale sistemului cu 1 GLD in cerintele de deplasare ale

structurii cu mai multe GLD;

- determinarea valorilor deplasarilor relative sau a deformatiilor in elementele structurale,

corespunzatoare acestor cerinte;

- verificarea incadrarii cerintelor in limitele admise;

1. Stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii.

Deoarece nu exista modele teoretice generale, capabile sa reproduca cu suficienta precizie

relația forță – deplasare în regim de solicitare ciclică pentru elemente de beton armat, în literatura
de specialitate sunt propuse diverse modele empirice (bazate pe prelucrarea statistica a datelor
experimentale) sau semi – empirice (deduse pe considerente teoretice, dar calibrate cu coeficienți
empirici).

1
 Procedeele de evaluare ale caracteristicilor de deformatie ale elementelor structurale sunt
precizate in P 100-3, functie de materialul structural utilizat (beton armat sau otel). Pentru evaluarea
capacitatii de rezistenta și de deformare a elementelor se folosesc valorile medii ale rezistentelor
materialelor.

F M

k=0 +Mp

k k k EI EI

y 

k=0 EI

-Mp

Modelul elastic – perfect plastic Modelul elasto – plastic cu rigiditate

degradabilă

F F

k1
m
A

y  1
k2 0 0 

*m
curba schelet

Modelul histeretic biliniar simplu Modelul Q – Hyst (biliniar degradabil)

 F

m
A
curba schelet

1 0
0 

*m

T
B

k2

A
k1 k3
D 0
C 

Modelul histeretic Otani Model histeretic pentru sisteme tari

F M
m
k3 Ms b( Ms ,s )
A
f
2c
k2
C
0 k1 a
+Mc
e
d'
c
0 b'
y  max 
 
C'
c
curba schelet c
a'
2c
A' -Mc
* m

Mi
d( -M i ,- i )

Modelul histeretic Takeda Modelul Ramberg – Osgood

M M
Modelul Ramberg – Osgood cu rigiditate Modelul Bauschinger
( Ms ,s ) bj
b( Ms ,s )
Ms degradabilă Ms
p

Me a
e c'

0 e
 e 
n c
Me a'
 m d
Mi
-Mi ,- i)

2. Construirea curbei forta laterala - deplasare la varful constructiei. Curba se obtine prin
calcul static neliniar, de tip biografic, utilizand programe de calcul specializate care iau in considerare
modificarile structurale la fiecare pas de incarcare. Încărcările se aplică în două etape:

- în prima etapa se aplica încarcarile gravitaționale, corespunzatoare combinației seismice. De

obicei sub aceste încarcari nu trebuie sa apara plastificari în structura si se poate face un calcul liniar.

- în a doua etapa, se pastreaza starea de eforturi și deformații produsă de încărcările

gravitaționale și se aplică incremental forțele laterale corespunzatoare acțiunii seismice. Acestea au o
distribuție fixata, dar marimea lor variaza la fiecare pas de încarcare în funcție de un parametru.

Pentru a tine seama de incertitudinile privind distributia pe verticala a fortelor laterale se

considera doua distributii infășuratoare și anume:

- o distributie ”modală” rezultata din analiza modala pentru modul predominant de vibratie; se
poate accepta o distributie simplificata triunghiulara;

- o distributie ”uniformă” in care fortele laterale sunt proportionale cu masele de nivel fara a
depinde de pozitia pe inaltimea structurii (acceleratia este constanta pe inaltime);

Calculul permite determinarea ordinii probabile a formarii articulatiilor plastice, respectiv

determinarea mecanismului de cedare. Se recomanda ca diagrama sa fie construita pana la o
deplasare cu 50% mai mare decat cerinta da deplasare corespunzatoare starii limita ultime, pentru a
evidentia evolutia procesului de degradare pana in apropierea prabusirii si implicit a vulnerabilitatii
cladirii fata de prabusire.
 3. Transformarea curbei forta laterala - deplasare, a constructiei reale cu mai multe GLD, in
curba corespunzatoare sistemului echivalent cu 1 GLD. Curba stabilita pentru structura reala se
convrteste intr-o relatie forta - deplasare pentru sistemul echivalent cu 1GLD, pentru ca parametrii
acesteia sa poata fi pusi in relatie directa cu spectrele raspunsului seismic, construite pentru sisteme
cu 1 GLD.

Pentru stabilirea relațiilor de echivalență este necesară definirea unor marimi.

- Se notează vectorul formei deformate a structurii cu 𝛿𝛿. Acest vector are forma:

𝛿𝛿 𝑇𝑇 = {𝛿𝛿1 … 𝛿𝛿𝑖𝑖 … 𝛿𝛿𝑛𝑛 }

Vectorul formei deformate a structurii este normalizat astfel încât 𝛿𝛿𝑛𝑛 = 1.

- Masa totală a structurii:

𝑛𝑛
𝑚𝑚 = � 𝑚𝑚𝑖𝑖
𝑖𝑖=1

- Masa modală generalizată asociată formei deformate a structurii:

𝑛𝑛
𝑚𝑚∗ = � 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿
𝑖
2

𝑖𝑖=1

- Factorul de participare modal asociat formei deformate a structurii:

𝑛𝑛
𝑙𝑙∗ = � 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿𝑖𝑖
𝑖𝑖=1

- Coeficientul de echivalență asociat formei deformate a structurii:

ε= l∗2
m ∗ m∗

Relatiile de echivalare intre marimile raspunsului cu 1 GLD, deplasari d* si forte F*, si marimile
asociate raspunsului cu mai multe GLD, d si F, sunt:
 ∗ 𝑚𝑚 𝑚𝑚∗ 𝐹𝐹𝑏𝑏
𝑑𝑑∗ = 𝑚𝑚 𝑑𝑑 𝐹𝐹∗ = 𝐹𝐹𝑏𝑏=
𝑏𝑏
𝑙𝑙 ∗ 𝑙𝑙 ∗ 2 ε

În vederea stabilirii parametrilor structurali definitorii pentru spectrele răspunsului seismic

inelastic, curba 𝐹𝐹𝑏𝑏 − 𝑑𝑑 urmează să fie idealizată sub forma unei diagrame biliniare. Există mai
multe procedee de biliniarizare, care însă furnizează cerințe de deplasare diferite. În toate
procedeele se pune condiția ca energia să se conserve. Aceasta înseamnă că ariile dintre curba
efectivă și cea biliniară să fie egale.
Conform procedurii din Eurocodul 8, adoptate și în P100-1/2006, forta de inițiere a curgerii se ia
egala cu rezistenta ultima a sistemului corespunzatoare formarii mecanismului plastic. Rigiditatea
initiala a sistemului idealizat se determina astfel incat capacitatea de absorbtie de energie sa nu se
modifice prin schematizarea curbei (ariile celor doua curbe sa fie egale). In cazul idealizarii sub forma
unei diagrame biliniare fara consolidare in domeniul post-elastic, deplasarea la curgere 𝑑𝑑𝑦𝑦 rezulta:

𝐸𝐸𝑚𝑚
𝑑𝑑 = 2 �𝑑𝑑 − � (Eurocod)
𝑦𝑦 𝑚𝑚
𝐹𝐹𝑦

Conform P100/2013 se considera ca rigiditatea initiala a sistemului idealizat, 𝐾𝐾𝑒𝑒 este egala cu
panta in origine (rigiditatea elastica) a curbei forta deplasare a structurii cu mai multe grade de
libertate. Forta la curgere a sistemului idealizat se determină astfel încât capacitatea de absorbţie de
energie să nu se modifice prin schematizarea curbei (ariile celor două curbe să fie egale).

2∗
𝐹𝐹 = 𝐾𝐾 �𝑑𝑑 − �𝑑𝑑 2 − (P100/2013)
𝐸𝐸𝑚𝑚
�

− 𝑑𝑑𝑚𝑚, 𝐸𝐸𝑚𝑚 sunt deplasarea, respectiv energia de deformatie (aria situata sub curba)
corespunzatoare formarii mecanismului cinematic plastic;

În cazul în care cerinţa de deplasare calculată este mult diferită de valoarea dm, adoptarea
unei proceduri iterative este recomandabilă.
 Parametrii sistemului cu 1 GLD sunt:

- masa sistemului, care este masa totală a structurii;

∗
- forța de curgere a sistemului, 𝐹𝐹𝑦𝑦 ;
∗
- rigiditatea elastică a sistemului, 𝐾𝐾𝑒𝑒 :

𝑙𝑙∗
𝐾𝐾𝑒𝑒 ∗ = 𝜀𝜀 ∗ 𝑚𝑚∗ 𝐾𝐾𝑒𝑒

- perioada proprie de vibrație,

𝑇𝑇 ∗;

𝑇𝑇∗ = 𝑙𝑙∗
2𝜋𝜋� 𝐾𝐾𝑒𝑒

- forța de curgere normalizată, 𝑐𝑐y ∗ ;

𝐹𝐹𝑦𝑦
𝑐𝑐 ∗ =
y
𝜀𝜀 ∙ 𝐺𝐺

4. Evaluarea cerințelor de deplasare

Cerinţele de deplasare pentru starea limită de serviciu (SLS) se determină direct din calculul
static elastic al structurii cu mai multe GLD sub încărcările seismice de calcul reduse corespunzător
coeficienţilor ν, care ţin seama de intervalul de recurenţă mai scurt al acţiunii seismice asociat cu
starea limită de serviciu. Cerinţele de deplasare ale sistemului cu 1 GLD echivalent, pentru starea
limită ultimă (ULS), se obţin din spectrele de deplasare ale răspunsului seismic inelastic. Se pot folosi,
dacă există, spectre aproximative, specifice amplasamentului. În caz contrar, spectrele se pot calcula
folosind programe de calcul specifice, utilizând accelerograme înregistrate sau simulate compatibile
cu spectrul de proiectare pe amplasament.
Codul de proiectare seismică P100-1/2013 propune și o variantă simplificată de deteminare a
cerinței de deplasare, care nu mai necesită efectuarea analizei dinamice neliniare. Calculul se
bazează pe relația între deplasarea elastică, SDe, și cea inelastică, d∗, a unui sistem cu 1 GLD.
Conform anexei E din P100-1/2013, relația dintre cele două marimi este:

𝑑𝑑 ∗ = 𝑆𝑆𝐷𝐷 (𝑇𝑇 ∗ ) = 𝑐𝑐𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗ )

unde,
- 𝑐𝑐 coeficient de amplificare al deplasărilor în domeniul inelastic (vezi Anexa E, paragraful E.2)
- 𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗ ) - spectrul de răspuns elastic exprimat în deplasari

Nu se admite utilizarea relaţiei de mai sus în cazul construcţiilor existente, dimensionate la

forţe laterale mai mici decât cele prevăzute în acest codul de proiectare P100-1/2013.

Deplasarea elastică maxima a sistemului cu 1 GLD echivalent, 𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇∗) , se determină cu

relația:
 𝑆𝑆𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗ ) 𝑇𝑇 ∗
𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗ ) = 2 𝑆𝑆 (𝑇𝑇 ∗ )
𝜔𝜔 ∗2 = � � 𝑒𝑒
2𝜋𝜋

Valoarea spectrului elastic de accelerații din amplasament, corespunzătoare perioadei

sistemului cu 1 GLD este:
𝑆𝑆𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗ ) = 𝛾𝛾𝐼𝐼 ∙ 𝑎𝑎𝑔𝑔 ∙ 𝛽𝛽(𝑇𝑇 ∗ )

5. Controlul deplasărilor structurale

Cerințele de deplasare ale sistemului cu 1 GLD se convertesc in cerintele de deplasare ale

structurii reale cu n GLD cu relația:

∗
𝑑𝑑 = 𝑙𝑙 𝑑𝑑∗
𝑚𝑚∗

Corespunzator acestor deplasari globale, se determina mecanismul de cedare, deplasarile

relative de nivel si deplasarile individuale ale elementelor si se verifica daca sunt indeplinite conditiile
pentru starea limita considerata.
Valorile aproximative ale rotirilor capabile în elementele structurale sunt date în anexa E a
normativului P100-1/2013 (tabelul de mai jos).

Exemplu de calcul

Se consideră o structură amplasată în Iași, de tip cadru plan, cu două deschideri egale de 6 m și
opt niveluri, fiecare cu înălțimea de 3.1 m. Cadrul plan analizat reprezintă cadrul transversal curent al
unei structuri în cadre spațiale, cu alcătuire ordonată. Deschiderea în direcția perpendiculară pe
cadrul analizat este 5m. Elementele structurale au fost modelate cu elemente elastice de tip bară,
având articulații plastice punctuale plasate la capete. Materialele folosite sunt beton C25/30 și
armături BSt500. Pentru evaluarea capacitatii de rezistenta și de deformare a elementelor neliniare s-
au folosit valorile medii ale rezistentelor materialelor.
1. Stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii.

M
k=0

k k k

y 

k=0

Modelul elastic – perfect plastic

 2. Construirea curbei forta laterala - deplasare la varful constructiei.

600

500
Forta (KN)

400
Relatia forta -
300 distributie modala deplasare s-a obtinut
distributie uniforma prin calcul static
200
neliniar, de tip
biografic, utilizand
100
programul de calcul
0 SAP2000.
0 50 100 150 200 250
Deplasare (mm)

3. Transformarea curbei forta laterala - deplasare, a constructiei reale cu mai multe GLD, in
curba corespunzatoare sistemului echivalent cu 1 GLD.

a) distribbuție ”modală” a) distribbuție ”uniformă”

În tabelele 1 și 2 se prezintă marimile folosite la calculul masei modale echivalente, 𝑚𝑚∗, și a

factorului de participare modal, 𝑙𝑙∗, pentru cele două tipuri de distribuții, ”modală” și ”uniformă”,
 Tabel 1
Calculul caracteristicilor modale pentru distribuția ”modală”

𝑁𝑁𝑠𝑠2 𝑁𝑁𝑠𝑠2 𝑁𝑁𝑠𝑠2

Nivel 𝛿𝛿𝑖𝑖 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿 2 � �
𝑚𝑚𝑖𝑖 �𝐾𝐾𝐾𝐾; � 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿𝑖𝑖 � � 𝑖𝑖
𝑚𝑚 𝑚𝑚 𝑚𝑚
8 60703 1 60703 60703
7 60703 0.875 53115 46476
6 60703 0.75 45527 34145
5 60703 0.625 37939 23712
4 60703 0.5 30352 15176
3 60703 0.375 22764 8536
2 60703 0.25 15176 3794
1 60703 0.125 7588 948
∗ ∗
𝒍𝒍 = 𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝒎𝒎 = 𝟐𝟐𝟏𝟏𝟐𝟐𝟐𝟐𝟏𝟏𝟐𝟐

Tabel 2
Calculul caracteristicilor modale pentru distribuția ”uniformă”

𝑁𝑁𝑠𝑠2 𝑁𝑁𝑠𝑠2 𝑁𝑁𝑠𝑠2

Nivel 𝛿𝛿𝑖𝑖 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿 2 � �
𝑚𝑚𝑖𝑖 �𝐾𝐾𝐾𝐾; � 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿𝑖𝑖 � � 𝑖𝑖
𝑚𝑚 𝑚𝑚 𝑚𝑚
8 60703 1.00 60703 60703
7 60703 1.00 60703 60703
6 60703 1.00 60703 60703
5 60703 1.00 60703 60703
4 60703 1.00 60703 60703
3 60703 1.00 60703 60703
2 60703 1.00 60703 60703
1 60703 1.00 60703 60703
𝒍𝒍∗ = 𝟐𝟐𝟒𝟒𝟒𝟒𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐 𝒎𝒎∗ = 𝟐𝟐𝟒𝟒𝟒𝟒𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐𝟐

Pentru cele două distribuții rezultă următorii parametri:

distribuție ”modală” distribuție ”uniformă”

Masa totală a structurii: Masa totală a structurii:

𝑛𝑛 𝑛𝑛
𝑚𝑚 = � 𝑚𝑚𝑖𝑖 = 485624 𝐾𝐾𝐾𝐾 𝑚𝑚 = � 𝑚𝑚𝑖𝑖 = 485624 𝐾𝐾𝐾𝐾
𝑖𝑖=1 𝑖𝑖=1

Masa modală generalizată asociată formei
deformate a structurii:
𝑛𝑛
𝑚𝑚∗ = � 𝑚𝑚𝑖𝑖𝑖𝑖𝛿𝛿 2 = 193491
𝑖𝑖=1
Masa modală generalizată asociată formei
deformate a structurii:
𝑛𝑛
𝑚𝑚∗ = � 𝑚𝑚𝑖𝑖𝑖𝑖𝛿𝛿 2 = 485624
𝑖𝑖=1
Factorul de participare modal asociat formei
deformate a structurii:
𝑛𝑛
𝑙𝑙∗ = � 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿𝑖𝑖 = 273164
𝑖𝑖=1
Factorul de participare modal asociat formei
deformate a structurii:
𝑛𝑛
𝑙𝑙∗ = � 𝑚𝑚𝑖𝑖 𝛿𝛿𝑖𝑖 = 485624
𝑖𝑖=1

Coeficientul de echivalență asociat formei Coeficientul de echivalență asociat formei

deformate a structurii: deformate a structurii:
∗2 ∗2
𝜀𝜀 = 𝑙𝑙 = 0.79 𝜀𝜀 = 𝑙𝑙 = 1.00
𝑚𝑚 ∗ 𝑚𝑚∗ 𝑚𝑚 ∗ 𝑚𝑚∗

Relatiile de echivalare intre deplasarile, Relatiile de echivalare intre deplasarile, d*, ale
d*, ale sistemului 1 GLD si deplasariele, d, sistemului 1 GLD si deplasariele, d, asociate
asociate raspunsului cu mai multe GLD: raspunsului cu mai multe GLD:
∗ ∗
𝑑𝑑∗ = 𝑚𝑚 𝑑𝑑 = 0.708 𝑑𝑑 𝑑𝑑∗ = 𝑚𝑚 𝑑𝑑 = 1.00 𝑑𝑑
𝑙𝑙 ∗ 𝑙𝑙 ∗

Relatiile de echivalare intre forțe, F*, ale Relatiile de echivalare intre forțe, F*, ale
sistemului 1 GLD si forțe, F, asociate răspunsului sistemului 1 GLD si forțe, F, asociate răspunsului
cu mai multe GLD: cu mai multe GLD:
𝑚𝑚 𝑚𝑚∗ 𝐹𝐹𝑏𝑏 𝑚𝑚 𝑚𝑚∗ 𝐹𝐹𝑏𝑏
𝐹𝐹∗ = 𝐹𝐹𝑏𝑏 = = 1.266 𝐹𝐹𝑏𝑏 𝐹𝐹∗ = 𝐹𝐹𝑏𝑏 = = 1.00 𝐹𝐹𝑏𝑏
𝑏𝑏 𝑏𝑏
𝑙𝑙 ∗ 2 ε 𝑙𝑙 ∗ 2 ε

Se biliniarizează curba forță deplasare astfel încât, deplasarea inițială până la care se
biliniarizează curba, să fie cât mai apropiată de cerința de deplasare, încă necunoscută. Într-o primă
iterație, se propune valoarea maximă de pe curbă a acesteia. Conform P100/2013 se considera ca
rigiditatea initiala a sistemului idealizat, 𝐾𝐾𝑒𝑒 este egala cu panta in origine (rigiditatea elastica) a
curbei forta deplasare a structurii cu mai multe grade de libertate.

distribuție ”modală” distribuție ”uniformă”

Rigiditatea inițială a sistemului idealizat: Rigiditatea inițială a sistemului idealizat:

𝐹1 𝐹1
𝐾𝐾𝑒𝑒 = = 8.38 𝐾𝐾𝑁𝑁/𝑚𝑚𝑚𝑚 𝐾𝐾𝑒𝑒 = = 10.89 𝐾𝐾𝑁𝑁/𝑚𝑚𝑚𝑚
𝑑𝑑1 𝑑𝑑1

Deplasarea corespunzătoare formării Deplasarea corespunzătoare formării

mecanismului cinematic plastic: mecanismului cinematic plastic:

𝑑𝑑𝑚𝑚 = 250 𝑚𝑚𝑚𝑚 𝑑𝑑𝑚𝑚 = 250 𝑚𝑚𝑚𝑚

Energia de deformație (aria situată sub curbă) Energia de deformație (aria situată sub curbă)
corespunzătoare formării mecanismului cinematic corespunzătoare formării mecanismului
plastic: cinematic plastic:

𝐸𝐸𝑚𝑚 = 97605 𝐾𝐾𝑁𝑁 ∙ 𝑚𝑚𝑚𝑚 𝐸𝐸𝑚𝑚 = 121942 𝐾𝐾𝑁𝑁 ∙ 𝑚𝑚𝑚𝑚

Forța de curgere 𝐹𝐹𝑦𝑦asociată deplasării 𝑑𝑑𝑚𝑚 propuse: Forța de curgere 𝐹𝐹𝑦𝑦 asociată deplasării 𝑑𝑑𝑚𝑚
propuse:
2 ∗ 𝐸𝐸𝑚𝑚 2 ∗ 𝐸𝐸𝑚𝑚
𝐹𝐹 = 𝐾𝐾 �𝑑𝑑 − �𝑑𝑑 2 − � = 435.5 𝐾𝐾𝑁𝑁 𝐹𝐹 = 𝐾𝐾 �𝑑𝑑 − �𝑑𝑑 2 − � = 541.5 𝐾𝐾𝑁𝑁
𝑦𝑦 𝑒𝑒 𝑚𝑚 𝑚𝑚 𝑦𝑦 𝑒𝑒 𝑚𝑚 𝑚𝑚
𝐾𝐾𝑒𝑒 𝐾𝐾𝑒𝑒

Deplasarea corespunzătoare curgerii: Deplasarea corespunzătoare curgerii:

𝐹𝐹𝑦𝑦 𝐹𝐹𝑦𝑦
𝑑𝑑𝑦𝑦 = = 51.97 𝑚𝑚𝑚𝑚 𝑑𝑑𝑦𝑦 = = 49.7 𝑚𝑚𝑚𝑚
𝐾𝐾
𝑒𝑒 𝐾𝐾
𝑒𝑒

500 600
450

400 500

350
400

Forta (KN)
300
Forta (KN)

250 300

200
200
150

100
100
50

0 0
0 50 100 150 200 250 0 50 100 150 200 250
Deplasare (mm) Deplasare (mm)

Curba biliniară forță – deplasare (distribuție

Curba biliniară forță – deplasare (distribuție ”modală”)
”uniformă”)

4. Evaluarea cerințelor de deplasare

Codul de proiectare seismică P100-1/2013 propune o variantă simplificată de deteminare a

cerinței de deplasare, care nu necesită efectuarea analizei dinamice neliniare. Calculul se bazează pe
relația între deplasarea elastică, 𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 , și cea inelastică, 𝑑𝑑 ∗, a unui sistem cu 1 GLD. Conform anexei
E din P100-1/2013, relația dintre cele două marimi este:

𝑑𝑑 ∗ = 𝑆𝑆𝐷𝐷 (𝑇𝑇 ∗ ) = 𝑐𝑐𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗ )

distribuție ”modală” distribuție ”uniformă”

Perioada proprie de vibrație a sistemului cu Perioada proprie de vibrație a sistemului cu

1GLD: 1GLD:

∗ ∗
𝑇𝑇 ∗ = 2𝜋𝜋�𝑙𝑙 = 1.13 𝑠𝑠 𝑇𝑇 ∗ = 2𝜋𝜋�𝑙𝑙 = 1.33 𝑠𝑠
𝐾𝐾𝑒𝑒 𝐾𝐾𝑒𝑒

Valoarea spectrului elastic de accelerații din Valoarea spectrului elastic de accelerații din
amplasament: amplasament:
𝑚𝑚 𝑚𝑚
𝑆𝑆 (𝑇𝑇 ∗) = 𝛾𝛾 ∙ 𝑎𝑎 ∙ 𝛽𝛽 (𝑇𝑇 ∗) = 1 ∙ 2.45 ∙ 1.54 = 3.77 𝑆𝑆 (𝑇𝑇 ∗) = 𝛾𝛾 ∙ 𝑎𝑎 ∙ 𝛽𝛽 (𝑇𝑇 ∗) = 1 ∙ 2.45 ∙ 1.32 = 3.23
𝑒𝑒 𝐼𝐼 𝑔𝑔 𝑒𝑒 𝐼𝐼 𝑔𝑔
𝑠𝑠 2 𝑠𝑠 2
Deplasarea elastică maximă a sistemului cu 1GLD Deplasarea elastică maximă a sistemului cu 1GLD
echivalent: echivalent:

∗ 2 ∗ 2
𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗) = �𝑇𝑇 � 𝑆𝑆𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗) = 0.12 𝑚𝑚 𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗) = �𝑇𝑇 � 𝑆𝑆𝑒𝑒 (𝑇𝑇 ∗) = 0.14 𝑚𝑚
2𝜋𝜋 2𝜋𝜋

Deplasarea inelastică maximă sistemului cu 1GLD Deplasarea inelastică maximă sistemului cu 1GLD
echivalent: echivalent

𝑑𝑑∗ = 𝑐𝑐𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇∗) = 1 ∙ 0.12 = 0.12 𝑚𝑚 𝑑𝑑∗ = 𝑐𝑐𝑆𝑆𝐷𝐷𝑒𝑒 (𝑇𝑇∗) = 1 ∙ 0.12 = 0.14 𝑚𝑚

5. Controlul deplasărilor structurale

Cerințele de deplasare ale sistemului cu 1 GLD se convertesc in cerintele de deplasare ale

structurii reale cu n GLD cu relația:

∗
𝑑𝑑 = 𝑙𝑙 𝑑𝑑∗
𝑚𝑚∗

distribuție ”modală” distribuție ”uniformă”

Cerința de deplasare a structurii reale cu mai Cerința de deplasare a structurii reale cu mai
multe GLD: multe GLD:
∗ ∗
𝑑𝑑 = 𝑙𝑙 𝑑𝑑∗ = 0.17 𝑚𝑚 𝑑𝑑 = 𝑙𝑙 𝑑𝑑∗ = 0.14 𝑚𝑚
𝑚𝑚 ∗ 𝑚𝑚 ∗
 Zone cu rotiri plastice maxime

𝜃𝜃𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = 0.011 𝑟𝑟𝑎𝑎𝑑𝑑 𝜃𝜃𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = 0.0094 𝑟𝑟𝑎𝑎𝑑𝑑

𝑝𝑝𝑝𝑝 𝑝𝑝𝑝𝑝