Seminar 1: Prezentarea tematicii seminarului; Obiective; Utilizarea

instrumentelor calitatii si managementului calitatii; Elemente privind

Sistemul de Management al Calitatii ( definire, documente SMC, etc… );
Distribuire si comentare diferite materiale necesare pe parcursul
seminarului ( studii de caz, elaborare caiet de sarcini, teste grila, etc…)

Utilizarea instrumentelor calitatii si managementului calitatii

Instrumentele calităţii (cele şapte instrumente statistice)

În general, pentru a rezolva problemele calităţii trebuie să se aplice

metoda cea mai adecvată. Pentru aceasta trebuie să se parcurgă sistematic
şapte paşi pentru a stabili atât cauza problemei cât şi modul optim de soluţionare
al acesteia,
1. identificarea problemei;
2. stabilirea obiectivului de îmbunătăţire;
3. analizarea cauzelor;
4. formularea propunerilor de îmbunătăţire;
5. aplicarea planului de îmbunătăţire;
6. evaluarea rezultatelor îmbunătăţirii;
7. asigurarea că problema nu se va mai repeta.

Se observă că se parcurge un ciclu PDCA (plan = planifică, do = execută,

check = verifică, act = acţionează), paşii 1+2+3+4 reprezentând planificarea,
pasul 5 = execuţia, pasul 6 = controlul iar pasul 7 = acţiunea.
Cele şapte instrumente statistice care se pot aplica în cadrul acestui ciclu
sunt următoarele:
1 – graficele;
2 – histograma;
3 – diagrama de corelaţie;
4 – analiza prin stratificare;
5 – diagrama cauză – efect;
6 – diagrama PARETO;
7 – fişa de control.

Instrumentele managementului calităţii

Cele şapte instrumente statistice au un caracter reactiv întrucât
defecţiunile sunt evidenţiate de datele culese şi determină reacţii pentru
corectarea lor. Pentru îmbunătăţirea calităţii şi realizarea obiectivelor calităţii
totale e necesar să se ajungă de la calitatea reactivă la cea activă, motiv pentru
care, alături de cele şapte instrumente statistice trebuie utilizate cele şapte
instrumente de management al calităţii. Acestea sunt:
1. diagrama de afinitate;
2. diagrama de relaţii;
3. diagrama tip arbore;
4. diagrama în matrice;
 5. diagrama cu săgeţi (PERT);
6. arborele de decizii (PDPC);
7. analiza prin matrice – date. (PCD).

Elemente privind Sistemul de Management al Calitatii ( definire, documente

SMC, etc… )

Sisteme de management al calităţii

Sistemul de management al calităţii reprezintă ansamblul de structuri
organizatorice, responsabilităţi şi proceduri, procese şi resurse, care au ca scop
implementarea managementul calităţii.
Documentaţia de bază a sistemelor calităţii este prezentată în figura :

Nivelul 1 Manualul Calităţii

Procedurile
Nivelul 2 Sistemului Calităţii

Nivelul 3 Instrucţiuni de
lucru

Nivelul 4 Grafice de control,

registre, documente

Implementarea unui sistem de asigurare a calităţii într-o întreprindere

necesită parcurgerea următoarelor etape:
1. Alegerea şi dezvoltarea sistemului standard adecvat;
2. Implementarea şi rafinarea sistemelor prin instruire şi educare;
3. Start implementare;
4. Audit intern;
5. Analiză efectuată de management;
6. Îmbunătăţirea continuă a sistemului.

Documentele managementului calităţii

Documentele principale necesare implementării sistemului calităţii

într-o organizaţie sunt:
1. manualul calităţii;
2. planurile calităţii;
3. procedurile sistemului calităţii;
4. instrucţiunile de lucru;
5. înregistrările calităţii.
STUDII DE CAZ

Aspecte teoretice

Se considera ca studiul de caz poate fi definit drept „o strategie de

cercetare bine stabilita, focalizata pe un caz concret (care este interpretat în
amanunt, adica prezentând referiri detaliate despre indivizi, grupuri, organizatii
vizate), cu luarea în considerare a tuturor particularitatilor sale contextuale.
Acesta necesita utilizarea mai multor metode complementare de culegere,
analiza, prelucrare si stocare a informatiilor relevante, atât cantitative cât si
calitative. Studiul de caz defineste „o strategie de realizare a unei cercetari, care
necesita investigatii empirice în legatura cu un fenomen particular contemporan,
într-un context de viata real si utilizând multiple surse de informatii (interviuri,
chestionare, marturii dovezi, documente)”. Studiile de caz sunt folosite ca o
metoda de pregatire a studentilor facultatilor de inginerie, deoarece acestea
permit identificarea si solutionarea problemelor cu care se confrunta organizatiile
în activitatea lor reala.
Analiza studiilor de caz presupune o studiere atenta a situatiei actuale
(interne si
externe) a organizatiei, astfel încât sa poata fi recomandate actiuni strategice
adecvate. Asemenea actiuni nu numai ca permit organizatiei sa supravietuiasca
pe termen lung, dar totodata îi sugereaza cum sa-si creeze si sa-si foloseasca
competentele esentiale de care dispune, în scopul generarii unor avantaje
concurentiale substantiale si a obtinerii unor profituri mai mari.
Studiile de caz presupun o pregatire prealabila a studentilor, respectiv a
profesorilor pentru discutarea acestor studii, în absenta careia persoanele nu se
pot implica în suficienta masura în discutarea situatiei concrete a organizatiilor si
sa recomande actiuni strategice adecvate. Studiile de caz prezinta situatii
concrete cu care se confrunta managerii.
Studiile de caz presupun o puternica implicare a studentilor, cu consecinte
favorabile pentru ca:
a) Analizarea studiilor de caz solicita studentii sa aplice aptitudini importante de
management: diagnoza, luarea deciziilor, observare, ascultare si convingere pe
parcursul pregatirii pentru discutarea studiilor de caz.
b) Studiile de caz solicita studentii sa coreleze analize cu actiuni, sa
fundamenteze actiuni concrete si reale, cu toate ca situatia analizata este
complexa si informatiile asupra ei nu sunt niciodata exhaustive.
c) Studentii sunt nevoiti sa se confrunte cu incertitudinile realitatii, alaturi de
decalajul dintre nevoi si resurse disponibile, precum si neconcordanta între
obiectivele organizatiei.
d) Studentii sunt pusi în situatia de a fundamenta un punct de vedere general
privind
managementul calitatii.
În concluzie, studiile de caz ajuta studentii sa învete cum sa-si puna cele
mai potrivite întrebari, prin raspunsurile carora sa descifreze problemele cheie pe
care le ridica aceste studii, evitând limitarea la aspectele de suprafata.
 Pentru ca analizarea fiecarui studiu de caz sa fie eficienta, în procesul
pregatirii pentru discutarea lui studentii trebuie sa se parcurga urmatoarele etape:
1) Familiarizarea cu studiile de caz, în sensul de a identifica aspectele critice si a
aprecia gradul de certitudine sau incertitudine al informatiilor de care se dispune.
2) Identificarea unor simptome ale organizatiei care constituie indicii ca se
confrunta cu anumite probleme (neajunsuri) care necesita a fi solutionate pentru
ca activitatea organizatiei respective sa se îmbunatateasca.
3) Identificarea obiectivelor organizatiei si a misiunii sale strategice.
4) Analiza propriu-zisa a situatiei care implica aplicarea unor cunostinte teoretice
(teorii, metode si modele) care sunt cele mai adecvate pentru situatia respectiva,
de fapt unica în felul ei.
5) Diagnoza, adica procesul de identificare si clarificare a cauzelor problemelor
prin compararea obiectivelor cu faptele. Pentru ca ea sa fie eficienta trebuie
determinate problemele care afecteaza performanta pe termen lung a
organizatiei, precum si pe cele care necesita solutionare imediata.
6) Planificarea actiunilor (masurilor), adica procesul prin care se identifica cele
mai adecvate alternative (variante) pentru solutionarea problemelor. În aceasta
etapa este importanta selectarea criteriilor pentru evaluarea alternativelor (si care
de obicei deriva din analiza facuta), precum si o ierarhizare a lor în scopul
asigurarii unei evaluari eficiente.
7) Dupa ce se alege cea mai buna alternativa se impune stabilirea unui plan de
implementare a acesteia.
Discutarea studiilor de caz are efecte foarte benefice pentru fiecare
student, întrucât acestia sunt pusi în situatia de a-si compara propria rezolvare cu
cea a colegilor si de a face fata la întrebarile adresate de ceilalti participanti la
discutii. Interventia profesorului pe parcursul acestor discutii trebuie sa se faca cu
mult tact si sa urmareasca dezvoltarea aptitudinilor de analiza si comunicare ale
studentilor. Studentii trebuie încurajati sa fie inovativi si originali în
fundamentarea si prezentarea ideilor privind studiile de caz.
Experienta dobândita de studenti prin discutarea studiilor de caz mareste
sfera de întelegere a avantajelor si dezavantajelor procesului de luare a deciziilor
în grup.
Pentru a ajunge la contributii relevante, studentii sunt încurajati sa
gândeasca independent, iar prin discutarea studiilor de caz cu colegii lor au
posibilitatea sa-si redefineasca punctele de vedere initiale.
Experienta folosirii studiilor de caz în procesul instructiv-educativ al
studentilor a dus la urmatoarele idei privind prezentarea punctelor de vedere
individuale:
a) O prima faza trebuie sa o constituie analiza mediului exterior al organizatie
(adica a mediului general exterior care afecteaza firma respectiva, a ramurii si a
mediului concurential în care actioneaza organizatia), ceea ce da posibilitatea
identificarii pericolelor (amenintarilor) si a oportunitatilor (perspectivelor)
organizatiei. Dupa aceea se impune o analiza a mediului intern al organizatiei,
care are ca rezultat identificarea punctelor forte si a lipsurilor acesteia.
b) În faza a doua se face sinteza informatiilor dobândite prin analiza, ceea ce
permite formularea unor alternative (variante) ce pot rezolva problemele
fundamentale cu care se confrunta organizatia respectiva. Pe baza unor criterii
se va alege cea mai buna alternativa, care apoi trebuie implementata.

GHID PENTRU ELABORAREA UNUI CAIET DE SARCINI

 A. Scop:

Precizarea:
- conditiilor referitoare la calitate;
- responsabilitatilor pe linia asigurarii si managementului calitatii.
Necesitatea:
- asigurarea unui document de referinta pentru omologare/calificare si receptive
produs.
Domeniul:
- orice produs care face obiectul unui contract economic.
Când se elaboreaza:
- momentul elaborarii unui caiet de sarcini definitivat coincide cu elaborarea
proiectului pentru produs.
Date de intrare:
- tema de proiectare a produsului.
Valabilitatea:
- caietul de sarcini îsi pastreaza valabilitatea pe durata de viata a produsului la
care se refera.
Modificarea:
- caietul de sarcini poate fi modificat/actualizat/îmbunatatit ori de câte ori este
necesar pe masura ce proiectarea evolueaza cu respectarea procedeului si a
competentelor de aprobare.

B. Continut

1. Coperta, executata dintr-un material care sa asigure aspect si rezistenta la

utilizare
adecvata, cuprinde:
- numele/marca de fabricatie produs;
- titlul documentului “Caiet de Sarcini”;
- stadiul de conformitate etapa de proiectare (prototip, serie zero, serie)
- denumire si cod de identificare al produsului;
- nume, functii, semnaturi sef proiect, proiectantii pentru partea
mecanica/hidraulica/electrica…, verificat, aprobat;
- anul elaborarii;
- perioada de pastrare/arhivare;
- numere editie si revizie.

2. Produs/serviciu
2.1 Denumire produs, inclusiv simbol, cod; Exemplu: SN 320x750.
2.2 Domeniu de utilizare produs – serviciu pe care trebuie sa îl îndeplineasca
produsul.
2.3 Normative referitoare la calitate – standarde, norme aplicabile, inclusive cele
referitoare le securitatea si sanatatea în munca, protectia mediului.
3. Componenta si functionare
Descrie principalele parti componente ale produsului, modul de functionare pe
subansambluri/ansamblu montat. Pentru claritate, se recomanda folosirea de
reprezentari grafice – desene, scheme cinematice etc.

4. Caracteristici tehnice
4.1 Caracteristici dimensionale si constructive.
4.2 Caracteristici functionale.
4.3 Caracteristici specifice si energetice (în exploatare).
4.4 Caracteristici ergonomice, estetice, climatice, de poluare,…
4.5 Fiabilitate.
4.6 Mentenabilitate.
4.7 Termen de valabilitate ( durata de viata).
Se dau informatii succinte, precise, pentru a putea cuantifica aptitudinea si
conditiile
de utilizare ale produsului. Vor fi preferate criterii masurabile, numerice.

5. Cerinte generale pentru asigurarea calitatii

Documentatia de executie scrisa/ desemnata, standardele, alte
reglementari sau
norme speciale utilizate la întocmirea documentatiei.

6. Conditii de garantie si service

6.1 Garantii si conditii de abordare.
6.2 Service – conditiile în care producatorul asigura service în perioada de
garantie.

7. Calificare
Pentru calificare/ omologarea produsului se vor efectua probele si
încercarile si se vor pastra înregistrarile care urmeaza:
7.1 Încercari si probe de tip.
7.2 Încercari si probe de anduranta/ fiabilitate.
7.3 Încercari speciale.
7.3.1 Încercari care nu pot fi repetate dupa montaj (procese speciale).
7.3.2 Încercari ca trebuie efectuate de/sub supravegherea unor organisme
autorizate/acreditate.
7.3.3 Alte încercari.
7.4 Metode de încercare – pentru verificarile 6.1…6.3 se specifica metoda:
prelevare esantion, verificare în stare montata/ prin demontare, procedeul de
încercare, conditii specifice pentru ca verificarea sa aiba precizia dorita ( conditii
de ungere, durata probei, aplicarea sarcinii, etc.), metoda de control ( 100% sau
prin esantionare statistica), trimiteri la norme sau standarde care reglementeaza
anumite verificari, interpretarea rezultatelor obtinute.
7.5 Înregistrari – indicatii referitoare la documentele si datele generale si/ sau
speciale cu privire la rezultatele probelor si încercarilor efectuate în diferite faze
de executie a produsului care trebuie înregistrate, precum si durata de pastrare a
înregistrarilor.
7.6 Mostre de calitate – în cazul în care, pentru definirea exacta a produsului se
prevede – prin contract – pastrarea unei monstre, se vor specifica la acest
subcapitol pentru monstre: conditiile în care se aleg, numarul, cine si în ce
conditii le pastreaza, termene de valabilitate, marcare.

8. Marcare, conservare, ambalare, depozitare, transport

8.1 Marcare - produs, data de fabricatie; în eventualitatea ca se deterioreaza
etichetele, se va asigura un loc înregistrat unic de marcare, pe o component
caracteristica a produsului, unde vor fi prezentate datele de identificare într-un
mod greu de distrus.
8.2 Conservare.
8.3 Ambalare.
8.4 Depozitare.
8.5 Transport.
Se prezinta: calitatea materialelor de conservare, suprafete care vor fi
protejate, tip ambalaj, mod de ambalare, inscriptii pe ambalaj, conditii de
depozitare înainte de livrare/ montare la beneficiar, conditii speciale de
manipulare si transport.
Metode de verificare – adecvate pentru urmarirea respectarii conditiilor de
conservare, ambalare, depozitare, si transport. Indicatii speciale referitoare la
componentele negabaritice – indicatii suplimentare pentru ambalare, depozitare
si transportul acestora, când este cazul.

9. Masuri pentru securitate si sanatate în munca

9.1 Masuri de protectia muncii specifice produsului.
9.2 Norme PSI.
9.3 Nome de protectie a mediului.
Se precizeaza: normele (partile acestora) în vigoare aplicabile ce trebuie
respectate în executie, probe functionale, transport, utilizare.

10. Completul de livrare

Listele de inventar pentru: documentatia de însotire, produs (marimea
lotului livrat) si accesoriile corespunzatoare, piese de rezerva ( livrare odata cu
produsul).

11. Documente utilizate

Vor fi stabilite, daca este cerut prin contract, documentele admise pentru
asigurarea calitatii si pentru efectuarea de probe la receptie; lista acestor
documente include: desene, specificatii pentru materiale, norme internationale
recunoscute, manualul calitatii, proceduri de lucru, planuri ale calitatii, etc.

12. Alte indicatii metodologice

Se fac trimiteri la norme ( inclusive internationale), standarde, acceptate si
recunoscute pe plan mondial.
La întocmirea caietelor de sarcini pentru familii de produse:
- conditii generale;
- pentru întreaga familie;
- conditii specifice;
- pentru fiecare topodimensiune.

13. Conditii finale

Originalul Caietului de sarcini se va arhiva la arhiva tehnica având acelasi
regim de arhivare si difuzare ca si documentatia tehnica.

ESEUL
Generalitpţi, structură şi mod de întocmire

Eseul, preluat din literatura (unde este folosit pentru a exprima liber si cât
mai incitant, anumite opinii, sentimente si atitudini, referitoare la diverse aspecte
ale vietii oamenilor, într-un numar de pagini cât mai mic), poate fi folosit si ca
metoda de evaluare.
Un eseu reprezinta un studiu de proportii restrânse asupra unor teme
stiintifice în
care se expune parerea personala. Eseul nu este o productie fictiva. Redactarea
lui se face întotdeauna în proza dar nu se organizeaza ca o povestire.
Problematica eseului în învatamânt este foarte diversa putând fi abordata atât cu
mijloace literare, cât si cu mijloace stiintifice, într-un spatiu care, de regula, nu
depaseste doua-trei pagini.
Rostul eseului, ca metoda de evaluare, este acela de a-i da studentului
posibilitatea de a se exprima liber, de a-si formula nestingherit opiniile fata de un
anumit subiect, neîncorsetat de anumite scheme livresti sau de prejudecati. El
este o alternativa la testul grila, bazat pe itemi stereotipi, cu alegere duala sau
multipla, care tind sa monopolizeze evaluarile sumative în ultimii ani. Si eseul
însa, ca si referatul, poate oferi informatii limitate despre nivelul de pregatire al
unui student, informatiile lui urmând a fi corelate cu informatiile obtinute cu
ajutorul altor metode de evaluare.
Oricum, eseul se bucura de o larga apreciere în rândul studentilor si, atunci
când este bine folosit (ca moment si ca domeniu de aplicare), le ofera
evaluatorilor informatii foarte interesante, cel putin în ceea ce priveste
capacitatea de gândire a studentilor, imaginatia lor, spiritul critic, puterea de
argumentare a unor idei personale si altele asemenea, ce nu pot fi „masurate”, la
fel de precis, cu alte metode de evaluare.

Elemente specifice
subiectivitatea asumata;
prezentarea unor idei fara obligatia de a fi demonstrate, argumentate;
asociatii libere de teme, motive, simboluri, gânduri;
libertatea totala de a alege un anume stil;
atingerea mai multor domenii.

Tipuri de eseuri

 ESEUL STRUCTURAT este eseul în care continutul este împartit în

sectiuni cu intertitluri care scot în evidenta ideea si care rezuma în acelasi timp
textul. În eseul structurat putem întâlni o serie de numerotari, de sublinieri care
structureaza continutul.
 ESEUL NESTRUCTURAT pastreaza o expunere a textului nedelimitata de
sectiuni si intertitluri. În acest tip de eseu ideile sunt puse în evidenta prin
împartirea în paragrafe si prin pastrarea unei introduceri , a unui cuprins si a unei
încheieri (concluzii). Eseul nestructurat este cel mai practic si cel mai des folosit.
 ESEUL DE SINTEZA are ca rol prezentarea unor subiecte prin scoaterea
unor
idei principale. Continutul unui astfel de eseu trebuie sa sintetizeze adica sa
sublinieze doar anumite aspecte generale din tema prezentata.
 ESEUL COMPARATIV este alt tip de eseu care are ca rol prezentarea în
paralel a doua lucrari, scrieri, opere etc. Prin acest eseu se scoate în evident
aspectele generale a lucrarilor care sunt comparate, accentul cazând pe
asemanari si deosebiri.
 ESEUL ARGUMENTATIV. Cel mai important tip de eseu este cel
argumentativ sau eseul "de tip pedagogic". De cele mai multe ori subiectul
prezentat într-un eseu argumentativ este un subiect controversat care atrage cât
mai multe opinii.

Posibile tipuri de structura pentru un eseu cu tematica stiintifica

În general eseul permite alegerea libera a stilului de prezentare, dar daca
eseul are o tematica stiintifica, cum este cazul la acest concurs, eseul va fi cel mai
probabil de tip argumentativ sau comparativ, deci urmatoarele doua tipuri de
structura sunt cel mai des întâlnite: eseul scurt (eseul de cinci paragrafe) si eseul
lung (eseul academic).
 Eseul scurt, cunoscut si sub numele de eseul de cinci alineate, este folosit
de obicei pentru eseuri pâna în 1000 cuvinte. Este un eseu foarte structurat si
foarte popular în sistemul educational anglo-saxon. Structura sa este simpla, de
numai cinci alineate.
Primul alineat introduce o opinie a autorului, iar fiecare din urmatorele trei
alineate prezinta câte o idee care sa sustina opinia prezentata, împreuna cu
dovezi, argumente si/sau citari.
Alineatul final reaminteste opinia si rezuma ideile care o sustin. Formatul
poate fi privit ca fiind un pic controversial. Pe de o parte permite o organizare
clara si o calitate a prezentarii, iar pe de alta parte prezinta o structura rigida si
repetitiva.
 Eseul lung, cunoscut si sub numele de eseul academic, este mai ales
folosit pentru eseuri mai lungi, ce au între 2.000 si 5.000 de cuvinte. Acesta are
un caracter mai discursiv. Uneori poate contine un scurt sumar a ceea ce s-a
mai scris în domeniu pe acel subiect (literature review). Pentru un astfel de eseu
trebuie trebuie prezentate o
bibliografie si referinte. Prezentarea bibligrafiei permite celor care îl citesc sa
evalueze în ce masura faptele si citatele prezentate sustin cu adevarat teza
eseului.
Scrierea unui eseu sau a unei lucrari personale are cel putin trei avantaje
importante pentru cel care o scrie:
1. Îl determina sa-si organizeze gândirea si sa-si precizeze punctul de vedere cu
privire la subiectul lucrarii.
2. Îi permite lui (si profesorului) sa descopere anumite calitati pe care le are si pe
care trebuie sa le întareasca, precum si anumite puncte slabe, pe care trebuie sa
le remedieze, daca vrea sa reuseasca în domeniul lui de interes.
3. Scrierea este pasul care completeaza procesul gândirii si al învatarii. Deoarece
aproape orice activitate umana cere capacitatea de exprimare în scris, aceasta
este în mod clar „o calificare pe viata“.

Procesul scrierii unui eseu implica urmatorii pasi:

I. Precizarea temei eseului

II. Strângerea si cercetarea materialului documentar
III. Structurarea eseului
IV. Redactarea eseului
V. Evaluarea critica a versiunii preliminare
VI. Rescrierea eseului

I. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI

De obicei un eseu este întocmit ca urmare a solicitarii unui profesor sau a

unui grup de studiu. De aceea, pentru a începe lucrul în mod corect, este
important a se urmari regulile de mai jos:
A. Notati cu atentie si exactitate formularea temei.
B. Analizati cu atentie formularea temei, folosindu-va de întrebari cum ar fi:
1. Solicita tema o abordare generala sau una specifica?
2. Se cere prezentarea experientei personale sau a propriilor convingeri ori
numai cunoasterea pozitiilor exprimate de altii?
3. Se recomanda în special o anumita sursa de informatii?
4. Se cere doar o descriere a lucrurilor sau si o analiza a lor?
5. Este necesara discutarea implicatiilor si a aplicatiilor care decurg din concluzii?

II. STRÂNGEREA SI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTAR

A. Lista bibliografica Aceasta este de obicei sugerata de profesor

împreuna cu tema eseului. Fiecare dintre lucrarile recomandate în lista initiala
poate conduce la alte surse bibliografice, care ar putea fi consultate daca exista
suficient timp.
B. Întrebarile Acestea au rolul de a directiona lectura si de a evita
pierderea de timp cu lectura integrala a întregului material adunat. Cea mai buna
abordare este aceea de a pune o serie de întrebari pentru clarificarea titlului sau
a temei eseului.
C. Gândirea Începeti pregatirea lucrarii cât mai devreme posibil, pentru a
permite gândirii sa „rumege“ subiectul.
1. Fiti atenti la idei relevante si la exemplificari sugestive, pe care le puteti întâlni
curent în jurul vostru.
2. Oferiti subconstientului ocazia de a va furniza idei creative de abordare a
subiectului.
D. Fisarea materialului Toate materialele documentare cercetate trebuie
sa fie fisate, mentionându-se întotdeauna sursa (autorul, titlul lucrarii, editura,
localitatea, anul aparitiei, pagina) din care am preluat o anumita idee, expresie,
fraza-citat etc. Exista mai multe metode de fisare:
1. notitele facute pe un caiet (cea mai folosita, dar si cea mai ineficienta);
2. fisele de lectura (cea mai eficienta si mai ieftina metoda clasica de fisare);
3. notele introduse în baze de date computerizate.
Folosirea fiselor de lectura (foi de hârtie, eventual liniate, de marimea unei
foi A4 taiata în opt, pe care se scrie pe o singura parte) are avantajul ca este la
îndemâna oricui si permite aranjarea materialului documentar în mai multe feluri,
precum si folosirea lui ulterioara la alte teme de studiu.

III. STRUCTURAREA ESEULUI

Pentru a putea lucra în mod eficient, materialul fisat trebuie triat, eliminând
tot ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai usor
dupa ce am
conceput deja structura generala a eseului.
Se poate folosi urmatoarea schema generica pentru lucrarea scrisa:
A. Introducere
1. Comentarii cu privire la subiectul eseului - ce înseamna si care este importanta
lui.
2. Ce aspecte veti prezenta si de ce?

B. Tratare
1. Dezvoltarea argumentatiei în 3 - 4 idei principale, însotite fiecare de
2. Exemplificarea ideilor.
C. Concluzie
1. Recapitularea ideilor principale.
2. Concluzie si implicatii, eventual viitoare perspective de studiu.

IV. REDACTAREA ESEULUI

În aceasta prima redactare a lucrarii accentul nu trebuie sa cada pe
frumusetea exprimarii, ci pe acuratetea ideilor, stiind ca în final exprimarea va
putea fi rafinata mai
usor, daca ideile sunt clare si se înlantuie în mod logic.
A. Ordinea
Este bine sa începeti scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care contine
concluziile. Acest lucru are cel putin doua avantaje:
1. Da orientare redactarii, stiind care sunt concluziile spre care va îndreptati.
2. Va asigura convingerea ca lucrarea se va încheia cu o concluzie clara.
B. Stilul
Stilul reprezinta modul cum ne exprimam ideile. Acesta trebuie sa
îndeplineasca
urmatoarele conditii:
1. Sa fie simplu si direct.
2. Sa evite argoul si exprimarea colocviala.
3. Sa contina fraze scurte.
4. Sa fie concis.
C. Forma
Punerea textului în pagina trebuie sa reflecte structura gândirii.
1. Folositi titluri si subtitluri.
2. Fiecare idee principala trebuie sa aiba alineatul ei.
3. Folositi material ilustrativ. Acesta economiseste mult text.
4. Delimitati clar ideile proprii de cele împrumutate de la altii si mentionati
întotdeauna sursele.
5. Întocmiti o bibliografie a lucrarilor consultate.

V. EVALUAREA CRITICA A VERSIUNII PRELIMINARE

A. Momentul evaluarii
Prima varianta a lucrarii trebuie lasata deoparte timp de câteva zile „ca sa
se raceasca“ si pentru ca „orgoliul autorului“ sa se domoleasca. Aceasta va va
permite o evaluare mai obiectiva a eseului. De asemenea, acest lucru presupune
ca eseul nu trebuie sa fie scris în ultimul moment.
B. Întrebari de evaluare
Puteti folosi pentru evaluare urmatorul set de întrebari de control:
1. Raspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?
2. Acopera el cu suficienta adâncime toate aspectele principale?
3. Este continutul lui corect si relevant pentru subiect?
4. Este materialul aranjat în mod logic?
5. Este fiecare idee sustinuta în mod corespunzator prin exemple si argumente?
6. Exista o delimitare precisa între propriile idei si cele preluate de la alti autori?
7. Mentionati toate sursele si referintele?
8. Este corecta lungimea eseului în raport cu scopul ei?
9. Este stilul eseului limpede si simplu, fara stângacii si formulari confuze? (Pentru
verificare, cititi-l cu voce tare.)
10. Este textul scris în mod ordonat si corect ca punctuatie, gramatica si
ortografie?
C. Procesul evaluarii
1. Daca gasiti ca va vine greu sa va evaluati singuri propria lucrare, solicitati
ajutorul unui prieten care este cât de cât competent în acel domeniu.
2. În procesul evaluarii, încercati sa privitii eseul din punctul de vedere al celui
caruia îi este el adresat.

VI. RESCRIEREA ESEULUI

Dupa ce ati raspuns la întrebarile de mai sus, sunteti pregatit pentru a
începe redactarea finala.
TESTE GRILĂ

Aspecte teoretice

Evaluarea în învatamânt este un subiect controversat datorita, în special,

încarcaturii sale morale – prin evaluare se realizeaza clasificari si selectii, se dau
“verdicte” si se hotaraste soarta unor oameni. Adesea este confundata cu
verificarea cunostintelor si atribuirea de note pentru acestea. Evaluarea este
însa un proces mult mai complex, care presupune un efort continuu de diminuare
a subiectivismului din aprecierile profesorilor în acordarea de „note” (calificative,
punctaje etc.).
Testele grila par sa fie metoda de evaluare prin care subiectivismul este
eliminat în cel mai mare grad. Problema, în folosirea acestui tip de testare,
consta în timpul mare necesar pentru stabilirea rezultatelor si posibilitatea
aparitiei unor greseli datorate factorului uman.
Evaluarea în învatamânt îndeplineste mai multe functii, cu efecte în plan
individual si social, dupa cum urmeaza:
• Functia de control, de constatare si apreciere a activitatii si rezultatelor
obtinute în procesul de învatamânt, prin care se stabileste unde se situeaza
aceste rezultate în raport cu obiectivele proiectate, încercând sa “depisteze”
factorii care influenteaza în sens pozitiv sau negativ aprecierea. Prin exercitarea
acestei functii, evaluarea are si rol de feed-back.
• Functia de reglare a sistemului de evaluare, de ameliorare a activitatii si de
optimizare a rezultatelor, care consta în demersurile comune ale evaluatorilor si
evaluatilor pentru a face “corectiile” necesare –pe baza controlului si aprecierilor
– în stilul de conducere, respectiv în activitatea de executie. În cazul evaluarii
rezultatelor obtinute de subiecti, accentul cade pe optimizarea stilului de predare,
a capacitatii de învatare si pe stimularea factorilor motivationali.
• Functia de predictie, de pronosticare si orientare, prin care se încearca
prefigurarea desfasurarii activitatii în sistem (sau întrun subsistem) si de
anticipare a rezultatelor, ca urmare a masurilor preconizate.
• Functia de clasificare si selectie, în baza careia se ierarhizeaza institutiile de
învatamânt, elevii si studentii.
• Functia educativa, menita sa constientizeze, sa motiveze si sa stimuleze
interesul pentru studiu continuu, pentru perfectionare si pentru obtinerea unor
performante cât mai înalte.
• Functia sociala, prin care se realizeaza informarea colectivitatii locale, a
familiei, asupra rezultatelor obtinute de subiecti. În practica, aceste functii se
întrepatrund, iar în raport cu scopul evaluarii, unele vor avea o pondere mai mare
decât altele sau se vor urmari în exclusivitate.

Necesitatea folosirii testelor grila

În procesul de evaluare apar factori perturbatori ai aprecierilor, generati de
activitateasi trasaturile de personalitate ale cadrului didactic.

1. Efectul halo consta în supraaprecierea sau subaprecierea rezultatelor unui

subiect
sub influenta impresiei generale pe care si-a facut-o în timp profesorul despre
acesta.
În acest caz, exista tendinta de a trece cu vederea unele greseli sau rezultate
mai slabe la subiectii cu o buna reputatie si de a ignora progresele scolare sau
raspunsurile excelente date de asa-numitii “studenti-problema”.
2. Efectul blând se exprima în tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele
cunoscute, în comparatie cu cele mai putin cunoscute, profesorul dovedind o mai
mare
precizie în notare abia dupa mai buna cunoasterea a tuturor.
3. Eroarea de generozitate consta în acordarea unor note mai mari în raport cu
nivelul de pregatire a subiectilor prin probe deosebit de usoare si o exigenta
scazuta. Aceasta atitudine se produce, de regula, în cazurile în care profesorul
este interest sa escamoteze realitatea datorita esecurilor în demersurile sale
instructiv-educative, sa prezinte unele rezultate superioare pentru a fi apreciat în
calitate de cadru didactic sau
când se manifesta o empatie deosebita, care, în final, duce la o demotivare a
elevilor. De asemenea, efectul de generozitate poate fi produs si de modul
simplist de apreciere a activitatii cadrelor didactice numai prin prisma notelor
obtinute de studenti la disciplina
respectiva.
4. Efectul Pygmalion (sau efectul oedipian) are ca efect modificarea
comportamentului studentului în raport de convingerea profesorului ca acel
student nu
poate satisface cerintele scolare. Acest comportament indus studentului
conduce, în final, la esec.
5. Efectul de contaminare se refera la situatia în care cunoasterea notelor
atribuite de
ceilalti profesori influenteaza aprecierea unui evaluator.
6. Efectul de contrast (sau efectul de ordine) consta în marirea diferentelor în
aprecierea unor raspunsuri succesive. Astfel, daca dupa un student care a
raspuns foarte bine, urmeaza un raspuns bun, exista tendinta de a-l subevalua
pe cel din urma.
Reciproca este valabila, adica un raspuns bun, de regula, este supraevaluat
daca succeed unui raspuns foarte slab.
7. Ecuatia personala a examinatorului (sau eroarea individuala constanta)
rezulta dintr-o exigenta specifica fiecarui cadru didactic în aprecierea rezultatelor
scolare.
8. Eroarea de tendinta centrala se concretizeaza în renuntarea acordarii de
note foarte mari sau foarte mici studentilor, din precautia de a nu gresi sau din
dorinta de a multumi pe toata lumea.
9. Eroarea logica presupune înlocuirea unor criterii de apreciere a rezultatelor
scolare
în raport de obiectivele didactice, ca variabile adiacente acestora: forma grafica,
acuratetea lucrarii, modalitatea inedita de prezentare etc.
10. Efectul curbei lui Gauss rezulta din dorinta cadrului didactic ca distributia
rezultatelor scolare în fiecare clasa sa fie cât mai aproape de curba lui Gauss.
Aceasta
presupune ajustarea exigentei în notare în raport de nivelul general atins de
fiecare grupa, astfel încât distributia rezultatelor sa reflecte, pe cât posibil, o
distributie normala. Astfel, la o grupa foarte buna exigenta creste, iar la alta, cu
rezultate în general mai slabe, exigent scade. În acest mod, la cele doua grupe
de niveluri generale diferite, exista 2-3 studentii foarte buni si 2-3 studenti foarte
slabi.
11. Factorii de personalitate ai cadrului didactic pot influenta modul de
evaluare didactica. Astfel, atitudinea cadrului didactic pe timpul verificarilor,
echilibrul si constanta în comportament fata de studenti, empatia - ca o
componenta a aptitudinii didactice, contibuie la crearea sau nu a conditiilor
propice unei evaluari obiective.
Existenta acestor factori este cunoscuta sau perceputa de cei evaluati,
ceea ce duce la scaderea încrederii în acuratetea evaluarii si diminuarea, în
consecinta, a calitatii procesului didactic.
Eliminarea lor în totalitate nu este posibila în cazul evaluatorului uman,
impunânduse în ultimii ani evaluarea prin teste grila. În cazul testelor
evaluatorul nu are altceva de facut decât sa constate alegerea facuta de evaluat
dintr-o multime de posibilitati si sa acorde punctele corespunzatoare optiunii.
Erorile care pot aparea tin de factorul uman, dar sunt si de alta natura. În
functie de modul concret de lucru, pot aparea erori la transcrierea rezultatelor, la
punerea în corespondenta a optiunilor cu punctajele sau la calculul punctajului
total al fiecarui test.\
O solutie folosita pe larg în trecut a constat în introducerea redundantei:
toate operatiunile erau efectuate de doua ori, de pesoane diferite. Ca efect, a
crescut fiabilitatea întregului proces dar si timpul consumat si stresul asupra
personalului.
Sub aspect constitutiv, unitatea de baza a testului în general si a testului
grila în particular o constituie itemul. Acesta este o solicitare punctuala (o
întrebare, o problema), precisdelimitata, pe care subiectul (studentul) trebuie sa
o îndeplineasca. Fiecare item corespunde unui criteriu (tip de capacitate sau de
performanta), asa încât itemii nu sunt entitati izolate, ci sunt organizati în seturi
sau baterii de seturi, în interiorul carora itemii sunt ierarhizati pe tipuri de solicitari
si niveluri de dificultate.\
Tipuri de itemi
Pentru elaborarea probelor, profesorul va avea în vedere urmatoarele
întrebari:
- Ce tip de itemi trebuie construiti?
- Ce grad de dificultate trebuie sa aiba?
- Cum trebuie sa arate itemii din punct de vedere tehnic?
- Cum se va face asamblarea itemilor?
- Cum vor fi formulate instructiunile testului?
- Va masura testul astfel construit un esantion semnificativ de rezultate ale
învatarii?
Definirea notiunii de item

ITEM=ÎNTREBARE+FORMATUL ACESTEIA+RASPUNSUL ASTEPTAT

Clasificarea itemilor, în functie de gradul de obiectivitate oferit în corectare:

- Itemi obiectivi;
- Itemi semiobiectivi;
 - Itemi subiectivi (cu raspuns deschis).

1. Itemi obiectivi
Masoara rezultatele situate la nivelele cognitive inferioare-cunoszinte,
priceperi, capacitate de baza.
Caracteristici si avantaje:
- Fidelitate si validitate ridicate;
- Obiectivitate si aplicabilitate ridicate;
- Scheme de notare foarte simple;
- Timp scurt de raspuns si corectare;
- Posibilitatea utilizarii unui numar foarte mare de astfel de itemi într-un test.

Dezavantaje:
- Elaborarea de distractori plauzibili si paraleli este dificila;
- Rationamentul prin care elevul ajunge la raspuns nu poate fi urmarit;
- Posibilitatea ghicirii raspunsului;
- Necesitatea explicatiilor la început.

Categorii:
• Itemi cu alegere duala-solicita asocierea unuia sau a mai multor enunturi cu
una din componentele cuplului de alternative duale Adevarat-fals/da-
nu/corectincorect/acord-dezacord;
• Itemi de tip pereche-solicita stabilirea unor corespondente între elementele
distincte,distribuite pe doua coloane. Corespondenta poate fi:
• literara(cuvinte, propozitii);
• picturala(imagini, simboluri);
• mixta.
• Itemi cu alegere multipla-solicita alegerea unui raspuns corect dintr-o lista de
optiuni, oferita elevului pentru o singura premisa.

2. Itemi semiobiectivi
Se utilizeaza în toate etapele de evaluare (initiala, continua, sumativa) în
functie de:
- Scopul testului;
- Obiectivele verificate;
- Continuturile masurate.

Caracteristici:
- raspuns limitat ca spatiu, forma, continut prin structura enuntului/întrebarii;
- sarcina foarte bine structurata;
- utilizeaza materiale auxiliare;
- elevii trebuie sa produca efectiv raspuns;
- libertate restrânsa de a reorganiza informatia si de a reformula raspunsul
în forma dorita;
- usurinta si obiectivitate în notare;
 - elevii trebuie sa demonstreze abilitatea de a structura cel mai corect si
mai scurt raspuns.

Dezavantaje:
- nu verifica realizarea unor capacitati si competente cu caracter foarte
complex.

Categorii:
• Itemi cu raspuns scurt- întrebare directa care solicita un raspuns
scurt(expresie, cuvânt, numar, simbol). Se recomanda ca raspunsul sa fie scurt,
sa nu existe dubii sau ambiguitati în formularea propozitiilor, tipul de raspuns
trebuie precizat în cazul unitatilor numerice.
• Itemi de completare- enunt incomplet care solicita completarea de spatii libere
cu 1-2 cuvinte care sa se încadreze în contextul dat. Se recomanda ca spatiul
liber sa nu fie pus la începutul propozitiei si daca într-o fraza exista mai multe
raspunsuri de completare ce trebuie gasite acestea trebuie sa aiba aceeasi
lungime.
• Itemi structurate-solicita elaborarea unor raspunsuri la întrebarile formulate în
legatura cu un material prezentat. Raspunsul la fiecare subîntrebare nu trebuie
sa fie dependent de raspunsul corect la subîntrebarea precedenta.

3. Itemi subiectivi
Sunt cu raspuns deschis, masoara obiectivele ce scot în evidenta
originalitatea,
creativitatea, personalizarea si individualizarea raspunsului.

Caracteristici:
- forma traditionala de evaluare în România;
- usor de construit;
- solicita raspunsuri deschise;
- evalueaza procese cognitive de nivel înalt;
- verifica competente ce vizeaza creativitatea, originalitatea.

Dezavantaje:
- fidelitate si validitate scazute;
- necesita scheme de notare complexe si greu de alcatuit;
- corectarea dureaza mult.

Categorii:
• Rezolvare de problem (situatii problema)- activitate noua, diferita de cele de
învatare curente, menita sa rezolve o situatie problema, se evalueaza elemente
de gândire convergenta si divergenta, operatii mentale complexe(analiza,sinteza,
evaluare, trasfer).
• Itemi de tip eseu-solicita studentilor sa construiasca / realizeze un raspuns
liber (text) în conformitate cu un set de cerinte date:
 - se identifica scopul evaluarii;
- se identifica obiectivele evaluarii;
- se identifica etapa si tipul de evaluare adecvat;
- se identifica continutul adecvat al competentelor de evaluare si pe cine
evaluam;
- se selecteaza metoda, procedeul, tehnica si instrumentul de evaluare;
- se identifica normele sau criteriile de evaluare si “pragul de reusita”
(nivelul minimal de reusita a unei sarcini);
- se construiesc itemii sau probele;
- se reanalizeaza obiectivele evaluarii si se stabileste corelatia dintre itemi,
obiective si indicatorii de performanta;
- se aplica probele;
- se analizeaza rezultatele si se comunica.
Se vor studia testele grila, prezentate mai jos [13], [14], si se vor formula
concluzii privind utilitatea acestora în întelegerea cunostintelor specifice
disciplinelor studiate.

TESTE GRILĂ REZOLVATE

I. DEFINIREA CALITATII

1. O circulatie mai larga pe plan mondial o au definitiile calitatii ce fac

referire la:
a) grad sau nivel
(X) proprietate sau însusire
c) utilitate

2. Definitia data de I.S.O. calitatii face referire la:

(X) proprietati si caracteristici
b) costuri minime
(X) nevoi exprimate sau implicite

3. Elementul comun majoritatii definitiilor calitatii este:

(X) satisfacerea nevoilor utilizatorilor
b) referirea la caracteristici
c) referirea la costuri sau preturi

4. Calitatea este:
a) similara cu valoarea de întrebuintare
(X) diferita de valoarea de întrebuintare prin:
1. numarul caracteristicilor de referinta
2. nivelurile caracteristicilor de referinta
(X) gradul de satisfacere a cerintelor

5. Un produs este de calitate superioara daca are:

a) cost ridicat
b) cost scazut
c) pret ridicat
d) pret scazut
(X) nici una din situatii nu este general valabila

6. Grupele mari de caracteristici care reflecta calitatea sunt:

(X) caracteristici tehnice
b) caracteristici zonale
(X) caracteristici sociale
(X) caracteristici economice
e) caracteristici estetice
f) caracteristici tehnologice
II. FORMELE CALITATII

7. În functie de caracteristicile avute în vedere, calitatea unui produs sau

serviciu poate fi:
(X) partiala
(X) integrala
(X) totala
8. Calitatea partiala a unui produs /serviciu se refera la:
(X) o caracteristica
(X) un grup de caracteristici
c) un esantion din populatia totala
d) un stadiu în realizarea produsului sau serviciului

9. Calitatea integrala a unui produs /serviciu se refera la:

(X) toate caracteristicile
(X) întreaga viata a produsului
c) întreaga productie realizata

10. În functie de stadiul în care se afla un produs avem

a) calitatea în aprovizionare sau productie
b) calitatea în consum
(X) calitatea de conceptie
d) calitatea proiectelor
(X) calitatea de conformanta
(X) calitatea realizata
(X) calitatea în utilizare
(X) calitatea proiectata

11. Clasa de calitate reprezinta un calificativ pentru o categorie de produse

care:
(X) apartin aceluiasi sortiment
b) apartin la sortimente diferite
(X) au valorile caracteristicilor cuprinse între anumite limite
(X) au aceeasi destinatie
e) au destinatie diferita

12. În cazul produselor întâlnim frecvent împartirea pe clase de calitate:

(X) masa, superioara, extra, lux
(X) calitatea I, II, III …
c) corespunzator, necorespunzator
d) rebut, produs remaniabil, produs bun
III. CARACTERISTICILE CALITATII

13. Specificati grupa în care se încadreaza urmatoarele caracteristici:

protectie, securitate:
(X) sociale propriu-zise
b) senzoriale fiziologice
c) psiho-senzoriale
d) psihologice
e) ergonomice
f) psiho-sociale
g) nici una

14. Specificati grupa în care se încadreaza urmatoarele caracteristici:

miros, gust, consistenta:
a) sociale propriu-zise
(X) senzoriale fiziologice
c) psiho-senzoriale
d) psihologice
e) ergonomice
f) psiho-sociale
g) nici una

15. Specificati grupa în care se încadreaza caracteristicile: forma, aspect,

cromatica, eleganta, moda:
a) sociale propriu-zise
b) senzoriale fiziologice
(X) psiho-senzoriale de natura estetica
d) psihologice de natura estetica
e) ergonomice
f) psiho-sociale de natura estetica
g) nici una

16. Confortul este o caracteristica:

a) tehnica
b) fiziologica
c) economica
d) estetica
e) senzoriala de natura fiziologica
(X) senzoriala de natura psiho-fiziologica

17. Care dintre urmatoarele caracteristici sunt de natura senzorial –

fiziologica:
(X) mirosul
b) duritatea
(X) aroma
d) forma
IV. MASURAREA CALITATII

18. Jurnalul calitatii este un document în care se consemneaza:

a) opiniile managerilor privind calitatea
b) constatarile controlorilor de calitate
c) situatia statistica a defectelor la fiecare loc de munca
(X) situatia statistica a defectelor pe categorii de defecte
19. Coeficientul defectelor se calculeaza:
a) zilnic pentru fiecare tip de defect
b) lunar pentru fiecare tip de defect
(X) zilnic sau lunar prin raportarea numarului de defecte la total produse
verificate
d) zilnic sau lunar prin raportarea numarului de defecte la total produse verificate
într-o luna

20. Coeficientul defectelor reflecta:

(X) situatia de ansamblu a noncalitatii
b) gravitatea defectelor
(X) ponderea defectelor în total produse verificate

21. Demeritul reflecta:

a) situatia de ansamblu a defectelor
(X) gravitatea defectelor
c) ponderea defectelor în total produse verificate

V. SISTEMUL SI SUBSISTEMELE MANAGEMENTULUI CALITATII

22. Asupra calitatii elementelor de mediu organizatia poate actiona:

a) direct, asupra tuturor componentelor
b) indirect, asupra tuturor componentelor
(X) direct asupra componentelor mediului intern
(X) partial, asupra tuturor componentelor micromediului extern
(X) indirect, asupra tuturor componentelor macromediului extern

23. Într-o cercetare de marketing sunt mai usor de evaluat:

(X) cheltuielile
b) efectele

24. Calitatea în specificare si proiectare este apreciata în functie de:

(X) calitatea proiectarii produselor si tehnologiilor si calitatea proiectelor obtinute
b) numai în functie de calitatea proiectelor
c) în functie de calitatea resurselor utilizate
25. Pentru aprecierea calitatii documentatiei de procurare a resurselor se
analizeaza urmatoarele documente privind relatiile cu furnizorii:
a) fisele tehnice pentru normarea consumurilor
(X) fise privind furnizorii
c) procese - verbale de receptie
(X) fise de evaluare a furnizorilor
(X) comenzi si contracte
26. Marcajele de identificare de pe produse se mentin pâna când:
a) are loc receptia la beneficiar
b) dispar ca urmare a actiunii factorilor atmosferici
c) are loc prelucrarea suprafetelor ce poarta semne de identificare
(X) are loc prelucrarea suprafetelor ce poarta semne de identificare si
incorporarea produsului în alt produs care are propriile marcaje

27. Bunurile fungibile sunt cele care:

(X) se pot înlocui unele cu altele fiind determinate genetic si ale caror
caracteristici sunt similare
b) au caracteristici specifice si nu pot fi înlocuite unele cu altele
c) sunt bunuri necorporale

28. La definirea calitatii resurselor umane trebuie sa avem în vedere:

a) caracteristicile individuale si comune ale acestora, care sunt utilizate în mod
involuntar în vederea realizarii obiectivelor organizatiei
(X) climatul social si de management
c) dotarea tehnica a întreprinderii
(X) sistem de stimulente

29. Asistenta tehnica la utilizatori este necesara:

(X) în cazul produselor complexe
b) în cazul produselor de import
(X) în cazul produselor care necesita conditii speciale de instalare si punere în
functiune
d) în cazul bunurilor de folosinta îndelungata

30. Între cerintele de calitate pe care trebuie sa le îndeplineasca piesele de

schimb putem mentiona:
(X) interschimbalitatea
(X) marcajele de identificare a producatorilor
c) marcajele de identificare a seriei de fabricatie
d) complexitatea corespunzatoare
VI. AUDITUL SI CERTIFICAREA CALITATII

31. Problema auditului calitatii a aparut în etapa:

a) inspectiei calitatii
b) controlului integral al calitatii
c) controlului statistic al calitatii
(X) asigurarea calitatii
e) managementului calitatii

32. Auditul calitatii consta în:

a) verificarea persoanelor cu atributii speciale în problemele calitatii
b) examinarea tuturor persoanelor pentru a verifica daca acestea cunosc si
respecta cerintele privind calitatea
(X) examinarea activitatilor si rezultatelor referitoare la calitate pentru a stabili
daca respecta dispozitiile prestabilite

33. Între obiectivele auditului calitatii putem enumera:

a) verificarea calitatii produselor sau corectitudinea controlului
(X) verificarea existentei unor proceduri si sisteme de lucru care sa asigure
realizarea calitatii
c) verificarea calitatii pe fluxul de fabricatie
(X) verificarea corespondentei procedurilor de lucru cu standardele în domeniu

34. Auditul calitatii se poate realiza pentru:

(X) produse sau servicii
(X) procese de productie
c) materii prime si materiale aprovizionate
(X) sistemul calitatii

35. Auditul intern al calitatii:

a) se realizeaza de experti neutri
(X) se realizeaza de specialisti din organizatie
(X) se realizeaza dupa implementarea unui plan sau program al calitatii
(X) se reia cu o anumita periodicitate
e) se reia doar la implementarea unor planuri sau programe noi privind calitatea

36. Auditul extern poate fi efectuat de catre:

a) un furnizor al întreprinderii
b) un investitor care doreste sa investeasca în întreprindere
c) un beneficiar al întreprinderii la solicitarea acesteia
(X) un beneficiar al întreprinderii din proprie initiativa
(X) un organism neutru la solicitarea întreprinderii
37. Certificarea produselor are ca scop:
a) evaluarea calitatii
b) auditul produselor
(X) atestarea posibilitatilor de a realiza produse cu anumite caracteristici de
calitate

38. Declaratia de conformitate se elaboreaza de catre:

(X) un laborator propriu acreditat pe baza unor încercari, teste, documente
b) un laborator propriu care efectueaza controlul calitatii produselor
c) un beneficiar
d) un auditor extern specializat

39. Certificarea sistemului calitatii este atestata prin:

a) Declaratia de conformitate a sistemului de asigurare a calitatii
(X) Certificatul de conformitate a sistemului de management al calitatii
c) Marca de conformitate a sistemului de management al calitatii

VII. PREMIILE CALITATII

40. Premiul Deming se acorda pentru:

(X) persoane cu realizari deosebite în domeniul calitatii
b) întreprinderi cu realizari deosebite în domeniul calitatii
(X) certa valoare în domeniul calitatii
d) produse de calitate deosebita
e) întreprinderi cu o dinamica accentuata a cifrei de afaceri ca urmare a cresterii
calitatii

41. Premiul National Baldrige se acorda pentru:

a) persoane cu realizari deosebite în domeniul calitatii
(X) întreprinderi cu realizari deosebite în domeniul calitatii
c) certa valoare în domeniul calitatii
d) produse de calitate deosebita
e) întreprinderi cu o dinamica accentuata a cifrei de afaceri ca urmare a cresterii
calitatii

42. Premiul European pentru Calitate/Premiul Juran se acorda pentru:

a) persoane cu realizari deosebite în domeniul calitatii
(X) organizatii cu realizari deosebite în domeniul calitatii
c) certa valoare în domeniul calitatii
d) produse de calitate deosebita
e) organizatii cu o dinamica accentuata a cifrei de afaceri ca urmare a cresterii
calitatii
VIII. STANDARDIZAREA INTERNATIONALA

43. Standardele internationale sunt simbolizate:

(X) ISO 9000:2008
b) EN – 29000
c) CEN – 29000
44. Standardele internationale pot fi:
(X) standarde ghid
b) standarde oficiale
(X) standarde de metodologie
d) standarde adaptabile
(X) standarde de referinta
f) standarde de proceduri

45. Standardul care defineste terminologia în domeniul calitatii este:

a) SR EN ISO 9001:2008
(X) SR EN ISO 9000:2006
c) SR EN ISO 9004:2010

46 SMC se proiecteaza si se implementeaza conform standardului:

(X) SR EN ISO 9001:2008
b) SR EN ISO 9000:2006
c) SR EN ISO 9004:2010

IX. ECONOMIA CALITATII

47. Principalele grupe de costuri ale calitatii sunt:

(X) costuri de prevenire asigurare
b) costuri de crescatoare
(X) costuri de evaluare a calitatii
d) costuri la producatori
(X) costurile datorate noncalitatii
(X) costul clientelei pierdute

48. În grupa costurilor de prevenire asigurare se includ:

(X) cheltuieli pentru prospectarea pietei, conceptie si experimentare
b) cheltuieli cu acreditarea / autorizarea laboratoarelor si atestarea personalului
(X) cheltuieli pentru asigurarea conditiilor materiale necesare realizarii calitatii
superioare
(X) cheltuieli cu managementul prevenirii noncalitatii si asigurarea calitatii
e) cheltuieli pentru activitatea de service
49. În grupa costurilor de evaluare se includ:
a) cheltuieli pentru evaluarea calificarii personalului
b) cheltuieli pentru evaluarea defectelor
(X) cheltuieli pentru asigurarea conditiilor materiale necesare evaluarii
(X) cheltuieli cu personalul care efectueaza activitatea de evaluare
X. EFECTELE CALITATII

50. Principalele categorii de efecte ale calitatii sunt:

(X) efecte tehnice
(X) efecte sociale
c) efecte materiale
d) efecte banesti
(X) efecte tehnico- sociale conexe
(X) efecte economice
g) efecte morale

51. Efectele tehnice se obtin:

(X) prin cheltuieli suplimentare
b) prin actiuni sustinute de publicitate
c) prin informarea consumatorilor

52. Efectele sociale se manifesta într-o proportie mai mare la:

(X) beneficiari
b) producatori
c) intermediari
d) organisme publice

53. Efectele ecologice sunt de natura:

a) tehnica
b) economica
(X) sociala

54. Din categoria efectelor economice fac parte:

(X) cresterea competitivitatii
b) cresterea securitatii în exploatare
(X) spor de productie fizica sau valorica

55. Pentru a evalua efectul îmbunatatirii calitatii la nivel de încredere,

elementele de referinta sunt:
a) nivelul mediu al calitatii pe ramura, sector pentru alte produse decât cele ale
organizatiei
(X) cel mai scazut nivel al produselor similare care sunt totusi cerute pe piata
(X) nivelul mediu al calitatii pe ramura, sector pentru produse similare
XI. ANALIZA CALITATII

56. Clientii pot fi uneori nemultumiti de calitatea unui produs chiar daca
acesta ar putea sa le satisfaca integral cerintele?
(X) Da
b) Nu
c) Numai în cazul produselor complexe
57. Informatii privind calitatea la client pot fi obtinute prin:
(X) studii de piata care vizeaza cumparatorii efectivi
(X) studii de piata care vizeaza cumparatorii potentiali
(X) analiza reclamatiilor
d) studii de piata care vizeaza concurecta
(X) analiza evolutiei clientelei

58. Evolutia clientelei este determinata de:

(X) calitatea produselor si/sau serviciilor
b) calitatea totala la producator
(X) gradul de cultura a calitatii si civilizatie

59. Efectele economice ale calitatii la producator pot fi:

(X) spor de productie fizica sau valorica
b) îmbunatatirea conditiilor de munca
c) cresterea securitatii în exploatarea produselor
(X) reduceri de cheltuieli
(X) cresteri de venit net

60. Bilantul calitatii pune în evidenta:

(X) cheltuielile si efectele legate de calitate
(X) câstigul net din cresterea calitatii
c) contributia calitatii la cresterea activului întreprinderii