REFERAT

„Gametogeneza la om ”

Elaborat:

Verificat:

Cahul,2020

Cuprins:
1.Noțiunea de ,,Gametogeneza”……………………………………………………….pag.3
2.Meioza……………………….……………………………………………….……..pag.4-5
3.Spermatogeneza……………………………………………………………………...pag.6-7
4.Ovocitogeneza………………………………………………………………………...pag.8-9
 1. Gametogeneza

-Gametogeneza este procesul în urma căruia se formează, celule haploide înalt

diferenţiate denumite gameţi(celule sexuale) capabile de procreaţie. Gameţii (spermatozoidul
la mascul şi ovocitul de ordinul II la femeie) produşi în organe specializate morfofuncţional,
se formează prin procese de diviziune indirectă (meioză), citodiferenţiere şi maturare.
Gametogeneza este prima fază a dezvoltării ontogenetice în timpul căreia se formează gamete
haploide foarte diferențiate (gamete) din celulele germinale originale (primordiale),
nediferențiate, cu număr diploid de cromozomi. Celulele germinale primordiale se înmulțesc
prin diviziuni mitotice și se numesc spermatogonia la bărbați și oogonia (ovogonia) la femei.
Din spermatogonia și oogonia, meioza produce spermatozoizi la masculi și ovule la femele.
Formarea a două tipuri, în funcție de forma și funcțiile diferitelor celule sexuale, este o
adaptare la reproducerea sexuală în care se combină materialul ereditar al părinților.
Avantajul reproducerii complete este că produce urmași cu noi combinații de gene și, prin
urmare, trăsături. Aceasta realizează o mare diversitate de descendenți care permite o mai
bună adaptare la schimbările condițiilor de mediu și la evoluția lumii vii.
Adaptarea la reproducerea sexuală a condus la divizarea tuturor celulelor din corp în două
categorii:celulele corpului (somatic) și gameti.
Celulele corpului construiesc toate țesuturile și organele, iar celulele sexuale sunt situate în
țesutul gonadelor. În timp ce celulele corpului se înmulțesc prin mitoză, gametele se
maturizează prin meioză.
 2.Meioza

Meioza este un proces specializat al diviziunii celulare ce are loc numai în gametogeneză.
Meioza este tipul de diviziune specifică celulelor sexuale, prin care se asigură menţinerea
constantă a numărului de cromozomi la toate generaţiile unei specii. Ea conţine două
diviziuni, meioza I (reducţională) şi meioza II (ecuaţională), din care rezultă formarea a 4
gameţi, fiecare conţinând un număr redus la jumătate de cromozomi (23 cromozomi) şi o
cantitate redusă la jumătate de ADN (1 N) din celulele somatice normale (46 cromozomi,
2N).

În gametogeneză trecerea de la garnitura diploidă (46) la cea haploidă (23) se realizează

prin meioza reducţională, iar reducerea cantităţii de ADN de la 2N la 1N are loc prin meioza
ecuaţională

Meioza reducţională

Are loc în cursul gametogenezei la trecerea de la ovocitul şi spermatocitul primar, la

ovocitul şi spermatocitul secundar. Fazele meiozei reducţionale sunt: profaza, metafaza,
anafaza şi telofaza prin care se formează două celule fiice cu garnitură cromozomială redusă
la jumătate (23) şi cantitate de ADN dublă 2N. În interfaza dinaintea începerii diviziunii
reducţionale celulele germinale cresc, mărindu-şi volumul.

Etapele acesteia sunt:

A. Profaza diviziunii primare la sexul feminin începe încă din faza intrauterină în luna a
3-a, iar în luna a 5-a ovocitul primar intră în fază “dormantă, ce corespunde stadiului
diploten. Ca durată, acest stadiu din profaza ţine până la pubertate, când se va continua
profaza primei diviziuni şi etapele ulterioare ale acesteia: metafaza, anafaza, telofaza. În
spermatogeneză, spre deosebire de ovogeneză, spermatogoniile încep faza de creştere la
pubertate când, mărite de volum şi împinse spre lumenul tubului seminifer prin diviziune
mitotică, dau naştere spermatociţilor primari, care vor intra în diviziunea reducţională a
meiozei. La sexul masculin meioza începe odată cu pubertatea. Profaza primei diviziuni
cuprinde următoarele etape:

1. Faza leptotenă în care nucleul se prezintă mai mare ca volum deoarece creşte cantitatea de
carioplasmă. Cromozomii sunt lungi, subţiri şi spiralaţi. Fiecare este format din câte două
cromatide care au apărut anterior, prin replicarea ADN-ului cromozomial cu dublarea
cantităţii de ADN (4N). Cromatidele sunt unite la nivelul centromerului.

2. Faza zigotenă se caracterizează prin unirea cromozomilor omologi. Aceştia formează câte
o pereche, unul fiind de origine paternă şi altul maternă.

3. Faza pachitenă prezintă cromozomii împerechiaţi, strâns uniţi şi spiralaţi. Totodată ei au

devenit mai scurţi şi îngroşaţi în lungul lor. Cromozomii omologi astfel uniţi unul cu altul au
fost numiţi cromozomi bivalenţi. Fiecare pereche având în această fază câte patru cromatide,
formează un complex numit tetradă cromozomială. Numărul tetradelor corespunde numărului
haploid de cromozomi. Formarea tetradelor este o caracteristică a meiozei prin care se
pregăteşte, deci, reducerea numărului de cromozomi.

4. Faza diplotenă se caracterizează prin tendinţa de separare a cromozomilor omologi.

Separarea cromozomilor omologi se realizează prin depărtarea una de alta a celor două
centromere, fiecare centromer trăgând după sine cele două cromatide de care este legat.
 3.Spermatogeneza

Spermatogeneza începe la pubertate şi are o desfăşurare permanentă la om. Spermatozoizii se produc

în tubii seminiferi contorţi prin diferenţierea şi maturarea spermatogoniilor. Fazele succesive ale
spermatogenezei sunt vizibile în peretele tubilor seminiferi contorţi, din exterior către lumenul tubilor
şi durează 64 zile la om.

Testiculul are forma unui ovoid, acoperit de tunica vaginală, ce reprezintă peritoneul
ce coafează testiculul în timpul procesului de descensus prin canalul inghinal.

1. Epiteliu stratificat În structura sa se disting două populaţii celulare:

a. celulele liniei germinale (spermatogonia) care se multiplică şi migrează dinspre membrana

bazală spre lumenul tubului în timpul procesului de diferenţiere şi maturare. Se disting: a.1
spermatogonia A- celula stem- care se află adiacent membranei bazale epiteliale şi
spermatogonia B, a.2 spermatocitele primare şi secundare suferă diviziuni meiotice ce dau
naştere spermatocitului secundar respectiv, spermatidei
Membrana proprie tubulară formează bariera hemo-testiculară cu rol în protejarea epiteliului
seminifer împotriva agenţilor toxici, a reacţiilor autoimune etc., substratul morfofuncţional fiind
reprezentat de complexul joncţional Sertoli-Sertoli

B.Ţesutul conjunctiv interstiţial lax dintre tubii seminiferi contorţi conţine celule endocrine,
interstiţiale (celule Leydig), vase sanguine, limfatice, nervi, fibroblaste, macrofage şi celule
mastocitare. Pe lângă rolul de susţinere în stromă au şi rol endocrin, sunt sursa principală de
testosteron şi alţi hormoni androgenici

Căile genitale intratesticulare includ tubii seminiferi drepţi, reţeaua Haller (rete testis) şi porţiunea
proximală a ductelor eferente (conurile eferente).

Căile genitale extratesticulare includ porţiunea distală a ductelor eferente, ductul epididimar, ductul
deferent, ductul ejaculator şi uretra.

Spermatogeneza include 4 etape evolutive:

1. etapa de diferenţiere şi proliferare(înmulţire), caracterizată prin tunelizarea cordoanelor

medulare şi formarea tubilor seminiferi contorţi alcătuiţi din celule germinale primordiale
(spermatogonii), dar şi celule epiteliale celomice din care se vor diferenţia celule Sertoli. Celule
germinale primordiale apar de la începutul dezvoltării testiculului (săptămîna a-6-a), se găsesc
adiacent membranei bazale tubului seminifer contort format, au garnitură cromozomială diploidă (46
cromozomi, 2N) şi se înmulţesc prin diviziuni mitotice repetate, generând noi generaţii de
spermatogonii. Spermatogoniile de tip A sunt celule stem care se înmulţesc prin diviziuni mitotice,
jumătate din celulele fiice devin spermatogonii de tip A, restul devin spermatogonii de tip B. Acestea
sunt celule mai diferenţiate care cresc numeric şi se vor diferenţia în spermatocite primare.

2. etapa de creştere a spermatocitelor de tip B, ce are loc în perioada pubertăţii, conduce la

formarea spermatocitelor primare, 46 cromozomi duplicaţi, 4N.

3. etapa diviziunilor de maturaţie (meioza) caracterizată prin reducerea la jumătate a numărului

iniţial de cromozomi prin meioză(reducţională) rezultând pentru fiecare spermatocit primar câte două
spermatocite secundare, care au fiecare câte 23 cromozomi duplicaţi 2N , respectiv 22 autozomi+X şi
22 autozomi + Y, urmează a doua diviziune de maturaţie, meioza ecuaţională care duce la formarea
pentru fiecare spermatocit de ordinul II a câte două spermatide (23 cromozomi, 1 N)

4. etapa spermiogenezei constă în transformarea spermatidei într-un spermatozoid care pătrunde

în lumenul tubului seminifer contort. Se formează două tipuri de spermatozoizi: cu cromozom X sau
cu cromozom Y.
 4.Ovocitogeneza

Ovocitogeneza reprezintă un proces complex asemănător spermatogenezei dar cu desfăşurare

diferită în timp. Foliculii ovarieni sunt structuri complexe ce conţin gametul de tip feminin.

Ovocitogeneza debutează la embrionul de 11-12 săptămâni prin transformarea unora

dintre ovogoniile din preajma zonei medulare în ovocite. Procesul implică iniţierea profazei
meiozei şi este caracterizat de apariţia unor mase de cromatină nucleară. Mecanismele care
controlează proliferarea ovogoniilor şi debutul meiozei adică transformarea ovogoniilor în
ovocite primare nu sunt precizate. Odată iniţiată meioza, ea progresează spontan până în
stadiul diploten al profazei fără să necesite alţi stimuli. Structura în care se desfăşoară
ovocitogeneza este foliculul ovarian. Ovocitul şi celulele granuloase din jur sunt separate de
stroma înconjurătoare printr-o membrană bazală şi alcătuiesc împreună foliculul primordial
care constituie markerul morfologic al diferenţierii ovarului fetal. Formarea foliculilor
primordiali are rol esenţial în blocarea evoluţiei meiozei din ovocite la stadiul diploten al
profazei. Meioza se reia mulţi ani mai tîrziu numai în foliculul care ajunge la stadiul
preovulator, foliculul dominant, sub influenţa pic-ului preovulator de LH.. În dinamica
ontogenetică şi funcţională a ovarului se găsesc stadii diferite de diferenţiere a foliculului
ovarian ce formează ciclul folicular format din: folicul primordial, folicul primar, folicul
secundar (cavitar) şi folicul dominant, toţi au însă o caracterictică comună şi anume aceea că
conţin ovocite în diferite stadii de diferenţiere şi maturare, cu excepţia celui dominant care şi-
a finalizat prima diviziune de maturaţie. Foliculul dominant din punct de vedere structural
este format din următoarele elemente dispuse de la periferie : 1) teacă externă bogată în
fibroblaşti; 2) teacă internă cu funcţie secretorie endocrină; 3) membrana bazală; 4) stratul
celulelor granuloase; 5) antrul cu lichidul folicular; 6) ovocitul înconjurat de zona pellucida şi
celule granuloase ce formează corona radiata ataşate de stratul granulos prin discul proliger.

Ovocitogeneza (ciclul ovocitogenetic) prezintă trei etape evolutive :

1. etapa de diferenţiere, caracterizată prin apariţia în săptămânile 10-13 de viaţă
antepartum a ovogoniilor.
2. etapa de proliferare(înmulţire) cu debutul primei diviziuni de maturaţie. Proliferarea
ovogoniilor are loc antepartum prin diviziuni mitotice şi se caracterizează prin fragmentarea
cordoanelor corticale şi formarea în luna a patra de foliculi ovarieni primordiali ce conţin câte
o ovogonie înconjurată de celule foliculare provenite din epiteliu celomic. Consecutiv are loc
o creştere a citoplasmei ovogoniilor şi debutul primei diviziuni meiotice care se
caracterizează prin transformarea ovogoniei în ovocit primar (de ordinul I), ce va suferi
prima diviziune a meiozei cu formarea ovocitului de ordinul II şi a primului globul polar ce
conţine fiecare câte 23 cromozomi (22 autozomi+ cromozom sexual X). Prima diviziune de
maturaţie se va finaliza numai în ovocitul primar din foliculul dominant, capabil de a ovula.
3. etapa celei de-a doua diviziuni a meiozei are loc în ovocitul de ordinul II care este
eliminat în urma ovulaţiei, blocat în metafază. Ovocitul secundar îşi continuă a doua
diviziune numai dacă are loc fecundaţia. În caz contrar în 24 ore de la ovulaţie, ovocitul
secundar degenerează în tractul genital şi dispare. Sub impulsul fecundării el îşi termină
diviziunea secundară a meiozei. Din aceasta rezultă ovulul sau gametul feminin matur cu
citoplasmă bogată şi cel de-al doilea globul polar de talie mică şi sărac în citoplasmă.
Diviziunea fiind de tip ecuaţional, fiecare include în nucleu 23 cromozomi 1 N, cu
cromozomul sexual X. O asemenea diviziune o va efectua şi primul globul polar dând naştere
la alţi doi globuli polari. Ei sunt situaţi sub zona pellucida în spaţiul perivitelin şi uneori pot fi
fecundaţi dând naştere la malformaţii Ovocitul de ordinul II este de fapt adevăratul gamet
feminin ce va participa la procesul fecundaţiei, cel mai important proces pentru procreere şi
perpetuarea speciei.