Introducere
Substanțele minerale se regăsesc în hrana naturală; uneori, ele pot să lipsească din
alimentație. Un regim cu consum redus de lapte, legume și fructe duce la o mineralizare
insuficientă. Uneori, chiar solul contribuie la aceasta. În unele zone umede există un sol sărac în
calciu și fosfor. Culturile cultivate pe astfel de soluri sunt sărace în aceste elemente și cu o valoare
nutritivă redusă.
Indiferent de cantitatea lor în organism, toate elementele minerale biogene sunt esențiale,
pentru că organismul nu le poate sintetiza sau înlocui. Absența din alimentație a oricărui dintre ele
determină, mai devreme sau mai târziu, maladia carențială respective.
Calciul este unul dintre cele mai importante minerale pentru corpul uman. Acesta e
implicat într-o grămadă de funcţii fiziologice şi este absolut vital pentru sistemul scheletic.
Absorbţia sa depinde de nevoia corpului de a reţine calciu la un moment dat şi necesită
prezenţa vitaminelor B12, D, C şi a fosforului pentru a fi absorbit corect. Odată absorbit,
99% din calciul reţinut poate fi găsit în oase şi dinţi. Cu toate acestea, e încă prezent în alte
sisteme corporale şi ţesuturi ca mineral necesar.
Alimente bogate în calciu: Produsele lactate precum laptele, brânza şi iaurtul sunt cele
mai bogate surse de calciu. Acest minerale se mai găseşte şi în legume precum conopida,
frunzele de morcovi şi scorţişorul. Alte surse potrivite de calciu sunt fasolea albă, pestriţă
şi neagră, tofu, ovăzul, migdalele şi sucul de portocale fortificat cu calciu.
Efecte secundare/Toxicitate: Dozele de calciu de până la 2.500 mg pe zi sunt tolerate
de corpul uman. Dozele de peste 2.500 mg pe zi pot creşte riscul de formare a pietrelor la
rinichi şi pot duce la creşterea nivelului de calciu din sânge. Drept urmare, pot surveni
calcificarea ţesuturilor moi şi a inimii şi rinichilor.
Fără el, nu am putea respira, pancreasul nu ne-ar putea echilibra glicemia și nici
sistemul nervos tensiunea arterială. Calciul poate influenţa greutatea corporală conform
unor cercetări, deoarece determină arderea mai mare a grăsimilor, micşorând astfel
cantitatea de grăsime depozitată.
Primele simptome ale lipsei de calciu din organism sunt o stare de oboseală generală,
asociată cu irascibilitate și dificultate în controlul emoțiilor. În faza a doua, apare
insomnia,scade capacitatea de efort, forța musculară este diminuată și apar frecvent
crampele musculare, iar starea de oboseală se instalează mult mai repede. Atunci când se
cronicizează, lipsa de calciu are efecte mult mai grave: dantura se cariază rapid și gingiile
se slăbesc, oasele își pierd din densitate și devin mai fragile (apare osteoporoza), apare o
predispoziție spre afecțiuni renale, hipertensiune și boală coronariană, dar și spre anumite
forme de cancer.
Clorul este esenţial pentru producerea acidului clorhidric, care reglează nivelul de
aciditate din corp. Acesta mai e necesar pentru egalizarea nivelului de presiune dintre
celule şi fluidul din ţesuturi. Clorul se leagă de potasiu într-o formă compusă numită clorură
de potasiu, care este esenţială pentru producerea acidului clorhidric în stomac. Acidul
clorhidric este necesar pentru asigurarea digestiei corecte a proteinelor. Clorul mai este
implicat şi în menţinerea nivelului de fluide şi electroliţi din corp.
Forma de clor ingerată prin alimente, de obicei, este cea în combinaţie cu sodiu,
numită clorură de sodiu. Aceasta poate fi găsită în sare, orz, legume cu frunze verzi, roşii,
pepene, ananas, grâu şi alte tipuri de cereale.
Consumul excesiv de clor prin alimente poate duce la o creștere a tensiunii arteriale, iar
la cei care suferă de insuficiență cardiacă, ciroză sau afecțiuni renale, poate duce la
acumularea de fluide în organism. Nivelurile ridicate de clor din sânge pot, de asemenea,
să crească glicemia la persoanele care suferă de diabet și pot afecta și transportul de oxigen
în organism.
Magneziul este necesar pentru o largă varietate de procese corporale. Este unul dintre
nenumăraţii nutrienţi necesari ca activatori ai sistemului de enzime pentru metabolizarea
grăsimilor, proteinelor şi carbohidraţilor. Magneziul are un rol foarte important în
contracţiile neuromusculare sănătoase şi menţinerea nervilor relaxaţi. Atât vitamine B, cât
şi vitamina E necesită magneziul pentru a putea fi folosite în mod corespunzător de corp.
Aceasta mai contribuie şi la echilibrul electrolitic şi cel al lichidelor cu ajutorul calciului,
sodiului şi potasiului.
De asemenea, fosforul este prezent în aproape orice reacţie chimică ce apare în corp,
motiv pentru care e vital pentru creşterea şi dezvoltarea sănătoasă a sistemelor din corp,
cum ar fi sistemul osos şi sistemul nervos.
Potasiul
Alimente bogate în potasiu: Sursele bogate în potasiul includ carnea slabă, carnea de
pui, peştele, banana, laptele, avocado, portocalele, roşiile, spanacul, cartofii, kiwi şi
boabele de lima. Alte surse potrivite de potasiu sunt sparanghelul, sfecla, broccoliul,
mazărea, dovleceii, porumbul şi sucul de mere.
Efecte secundare/toxicitate: Nivelul ridicat de potasiu din sânge poate duce la aritmii,
ameţeli, stări de vomă şi diaree. Poate cauza şi atacuri cardiace.
Sodiul contribuie la echilibrul corect al lichidelor şi la echilibrul pH-ului în combinaţie
cu potasiul şi clorul. Rolul său în echilibrul lichidelor, mai ales în echilibrul sodiu-apă,
stimulează transpiraţia sănătoasă şi previne deshidratarea şi epuizarea cauzată de căldură.
Datorită influenţei sale asupra echilibrului de pH, acesta împiedică nervii să transmită
impulsuri şi ajută la reglarea relaxării şi contracţiei muşchilor. Fără sodiu, capacitatea
corpului de a absorbi glucoza este sever incapacitată.
Surse alimentare: varza, fasolea uscată, nucile, usturoiul, ceapa, gălbenuşul de ou,
inima de vită, ficat de vită, carne de vită, peşte, rinichi de vită, nuci produse de
p.anificaţie, castane comestibile, cartofi.
Introducere:
Administrarea calciului a fost examinată în ultima vreme în pediatrie, întrucât este extrem
de important să existe o abordare practică pentru a ghida gestionarea hipercalciuriei
nefrolitiazei.
Obiectiv:
Scopul acestui studiu a fost de a evalua interesul practic al administrarii de calciu pe cale
orală pentru a îmbunătăți gestionarea generală a nefrolitiazei la copii.
Metode:
Rezultate:
Au fost incluși un total de 16 pacienți, la o vârstă medie de 12,0 (5,5-17,5) ani. Dintre cei
16 pacienți, 6 (38%) pacienți au prezentat hipercalciurie absorbantă, 2 (12%) scurgeri
renale, 3 (19%) „neclasificată” PTH neadaptată și 5 (31%) un test normal de încărcare cu
calciu. Rezultatul administrarii orale de calciu a modificat managementul clinic la 14
(88%) pacienți, în principal pe baza tipului de hipercalciurie
Concluzii:
Administrarea de calciu pe cale orală este utilă pentru a ghida tratamentelor terapeutice in
pediatrie folosind o abordare dietetică individualizată.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1477513120303302
Obiectivul:
Metode:
Studiul nostru a fost realizat cu 24 de șobolani Sprague-Dawley cu o greutate de
250-300 g.Au fost alocați în mod aleatoriu în trei grupuri. Grupul I (n = 8) a primit 0,9%
soluție salină normală, grupul II (n = 8) a primit o injecție intratecală de 0,02 ml de sulfat
de magneziu 15%, iar grupul III (n = 8) a primit 0,02 ml de magneziu 15% sulfat o dată pe
zi timp de șapte zile.
Injecțiile au fost administrate în limita a 0,40 × 50 mm de zona lombară. După șapte zile,
animalele au fost sacrificate sub anestezie cu o injecție aortică de 10% formaldehidă și
țesuturile lor au fost fixate. Medularul spinal a fost apoi examinat și evaluat histopatologic
la microscopul electronic. Testul Kruskal-Wallis a fost utilizat pentru evaluarea statistică.
O valoare de p <0,05 a fost considerată statistic semnificativă.
Rezultatele:
Concluzia:
https://www.sciencedirect.com
Într-un studiu recent care a implicat 297 de pacienți cu CHF care au fost tratați cu
diuretice convenționale, au fost obținute probe de biopsie de mușchi scheletic, evaluate
pentru conținutul de potasiu și comparate cu cele ale subiecților martor normali.
Au fost obținuți și electroliți plasmatici și comparați cu martorii normali. Scăderea
potasiului tisular: O comparație a subiecților de control normal și a pacienților tratați cu
diuretic cu CHF a relevat niveluri semnificativ mai mici de potasiu muscular scheletic în
grupul tratat cu diuretic
Nivelul de potasiu muscular a fost sub normal la 52% dintre pacienții tratați cu diuretic.
”Într-o revizuire a 23 de studii tisulare de potasiu, s-au observat scăderi ale potasiului
muscular în toate cele 23 de studii, iar în 11 dintre cele 23 scăderea a fost semnificativă
statistic .2 Magneziu tisular dezafectat: Rezultate similare au fost observate în ceea ce
privește epuizarea musculară a magneziului, cu niveluri scăzute de magneziu muscular care
au apărut la 43% dintre pacienții tratați cu diuretic cu CHF
REZULTATE:
Rezultatele studiului nostru au exemplificat ceea ce se întâmplă în mod obișnuit cu
reaprovizionarea cu potasiu la pacienții cu deficit de magneziu concomitent. Se crede că
reîncărcarea incompletă a potasiului se produce din cauza creșterii potasiului seric,
deoarece s-a demonstrat că o creștere a potasiului seric de până la 0,2 sau 0,3 mmol / litru
poate induce o creștere a secreției de aldosteronă cu 50% până la 100% la rândul său, duce
la o pierdere urinară crescută de potasiu și magneziu.
CONCLUZII
Deficiențele de potasiu și magneziu în combinație cu terapia diuretică și digitală sunt
asociate cu creșterea aritmiilor și creșterea mortalității la pacienții cu infarct miocardic
acut. Reaprovizionarea cu magneziu este cheia completării cu potasiu. Prin urmare,
menținerea stării de magneziu este esențială în menținerea stării de potasiu. Astfel, un
diuretic care economisește potasiu / magneziu, cum ar fi spironolactona, este o terapie
adecvată la pacienții cu CHF cu risc de deficiențe de potasiu și magneziu.
Thomas Dyckner, MD. THE AMERICAN JOURNAL OF CARDIOLOGY VOLUME 65
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/000291499091279F
Concluzii și recomandări
6. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/industria-
alimentara/macroelementele-si-rolul-lor-in-organism-383057.html
7. https://www.sciencedirect.com
8. https://vitoral.ro/minerale/
9. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1477513120303302