ZONA GRI

DESĂVÂRŞIREA

VOIA CEA BUNĂ

ZONA INTERZISĂ

1
 VOIA LUI DUMNEZEU
Ardelean Răzvan Ioan

Pentru a inţelege pe deplin voia lui Dumnezeu trebuie să inţelegem mai intâi Visul Său si să
cunoaştem Destinul mareţ la care suntem chemaţi.

În acest mesaj înţelegem prin voia lui Dumnezeu aspectele practice, de zi cu zi, care concură la
indeplinirea visului Său pe de o parte, şi a destinului nostru pe de cealaltă.

Ideea centrală,
care nu trebuie să ne scape din vedere atunci când privim lucrarea lui Dumnezeu este aceea că
Dumnezeu Însuşi este atât iniţiatorul, cat si destinatarul acestui, hai sa-I spunem Proiect
cosmic. In centrul atenţiei Sale se afla El insuşi, nu din grandomanie, ci din simplul motiv că nu
există nimc mai vrednic, mai important, mai măreţ, care să fie în centrul atenţiei intregului
Univers, decât El Însuşi.
În ce ne priveşte pe noi, oamenii, partea bună este aceea că în acest plan, în voia Lui desăvârşită,
este cuprins şi binele nostru, implinirea destinului nostru măreţ.

In acelasi timp, Dumenezeu Însuşi asigură si calea şi resursele prin care acest Proiect va fi implinit.
“Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile” Rom 11:36

Sa nu uităm nici o clipă, aşadar, că acest Proiect Cosmic nu are in centru Omul, ci pe Dumnezeu
Insuşi, chiar dacă şi Omul işi are partea sa bună în acest Proiect, în anumite condiţii.

Despre Voia lui Dumnezeu ni se spune că:

- „Este bună, plăcută, şi desăvârşită in Romani 12. 2
- „Oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” Spune Hristos în
Marcu 3:35. Apartenenţa la familia divină este exprimată în determinarea de a face voia lui
Dumnezeu
- “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la
Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.” spune Hristos in Ioan 7:17. Atitudinea inimii
noastre de a căuta să facem voia Lui ne garantează că vom avea discernământ spiritual.
- „Ştim că Dumnezeu n'ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face
voia Lui, pe acela îl ascultă.” Ioan 9:31. Determinarea de a face voia Lui ne garantează că
rugăciunile noastre vor fi ascultate.
- „Epafra... se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentruca, desăvîrşiţi şi deplin încredinţaţi,
să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” spune Coloseni 4:12 . Dumnezeu doeşte ca să stăruim în
împlinirea voii Sale.
- „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta
ce v'a fost făgăduit.” Spune Evrei 10:36. Implinirea promisiunilor lui Dumnezeu este
condiţionată de a face mai întâi voia Lui.
- „Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămîne în veac.” Spune 1Ioan
2:17
- „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfînt? -Cel ce
umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. Spune
David in Psalm 15:1. Îmăpreună cu Dumnezeu vor locui doar cei ce împlinesc voia Sa.

2
Logos vs Rhema

In general, cercetătorii Bibliei fac o distincţie între Voia Lui Dumnezeu generală, exprimată prin
Cuvântul lui Dumnezeu Logos, si Voia lui specifică pentru o persoana si situaţie specifică,
exprimată prin Cuvântul lui Dumnezeu Rhema.

„Logos” (G 3056) este termenul tradus in lb română prin „cuvânt” in versete ca de exemplu:
- Ioan 1.1 La început era Cuvîntul (logos) , şi Cuvîntul(logos) era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul
(logos) era Dumnezeu.
- Matei 13:23 Iar sămânţa căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul (logos) şi-l
înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”
- Matei 24:35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele (logos) nu vor trece.

In general se admite că LOGOSUL reprezintă voia lui Dumnezeu cu caracter general,

permanent. Expresia LOGOSULUI este Biblia, care ne arată voia generală a lui Dumnezeu. El
intotdeuna vrea, de exemplu, ca oamenii să fie mântuiţi, să vină la cunoştinţa adevărului, să-şi facă
bine unii altora, să se supună guvernării Sale etc.
Să exemplificăm:
- In 1Tesaloniceni 4:3 ni se spune „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de
curvie;”
- In 1Tesaloniceni 5:18 ni se spune „Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci
aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
Acestea sunt cerinţe cu caracter general, valabile in orice moment şi pentru orice persoană. În
aceeaşi categorie sunt toate afirmaţiile şi promisiunile lui Dumnezeu: putem avea deplină încredere
că afirmaţiile sunt adevărate şi promisiunile se vor împlini, în condiţiile specificate.

Hristos Însuşi este intruchiparea LOGOSULUI, aşa cum este exprimat în Ioan 1.14 “Şi Cuvântul
S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă
întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Pentru a putea împlini voia lui Dumnezeu, Cuvântul Său “logos” trebuie să devină parte intimă din
viaţa noastră. In Coloseni 3:16 ni se spune „Cuvântul (logos) al lui Hristos să locuiască din belşug
în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi
cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.”
Iar în 1 Ioan 2:14 b V-am scris, tinerilor, fiindcă Sunteţi tari, şi Cuvântul (logos)( al) lui
Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.

Rhema (G4487) reprezinta voia lui Dumnezeu specifică, desăvârşită, pentru o anumită persoană,
intr-o situaţie dată, şi conţine o incărcătură de putere supranaturală. Rhema este Cuvantul
inspirat prin DS, cuvântul viu şi actual, este Cuvântul pentru Timpul (Kairos) (al) lui
Dumnezeu.

Rhema apare in versete ca de exemplu:

In Matei 4:4 - Isus a răspuns la ispitirea Celui Rău: "Este scris: "Omul nu trăieşte numai cu pâine,
ci cu orice cuvânt (rhema)care iese din gura lui Dumnezeu." Noi ne hrănim cu cuvintele vii ale lui
Dumnezeu

3
In Efeseni 6:17 ni se spune “Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul (rhema)
( al) lui Dumnezeu.” Sabia noastră este un cuvânt viu şi actual de la Dumnezeu.

In Evrei 1:3 ni se spune “El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine
toate lucrurile cu Cuvântul (rhema) (al) puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta
Măririi în locurile prea înalte.” Lucrurile stau în fiinţă prin Cuvântul Său viu si actual

În Evrei 11:3 ni se spune “Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul (rhema)
(al) lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Când îngerul vine la fecioara Maria, îi spune, in Luca 1:37 “Căci nici un cuvânt (rhema) de la
Dumnezeu nu este lipsit de putere”. Şi Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după
cuvintele tale (rhema)!”.

Să exemplificăm acum, cum operăm practic cu acest concept,

privind la experienţa lui Joshua, la a doua incercare de intrare în ţara promisă.

Moise le aminteste voia lui Dumnezeu generală, in

Deuteronom 1:8 „Vedeţi, v'am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpînire ţara pe care domnul
a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.”, intărind
ceea ce Dumnezeu spusese lui Avram in Geneza 17:8 (si Exod 6.8)
„Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da
toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

Dumnezeu întăreşte această chemare generală la cucerire prin mesaje ce exprimă chemarea
Lui concfetă, actuală, specifică. Vedem aceasta în Deuteronom 2:24 “Sculaţi-vă, plecaţi, şi
treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui.
Începe cucerirea, fă război cu el!”.

Apoi avem relatarea din Deuteronomul 3:1 “Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot
poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei. Domnul mi-a zis: „Nu te teme de el; căci îl
dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon,
împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon.”

Vedem până aici modul în care voia Lui Dumnezeu generală este susţinută de voia Lui specifică.
Cu toate acestea, vedem în urmatoarele experienţe ceva diferit:
Deuteronomul 2:4 “Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveţi să treceţi prin hotarele
fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine. Să
nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am
dat în stăpânire lui Esau. Să cumpăraţi de la ei cu preţ din argint, hrana pe care o veţi mânca, şi
să cumpăraţi de la ei cu preţ din argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.“

Deuteronomul 2:9 „Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci
nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.“

4
Deuteronomul 2:18 „Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, şi să te apropii de copiii lui
Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în
ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.”

Rhema nu poate contrazice logosul. Voia specifică a Lui Dumnezeu nu poate contrazice voia Lui
generală. Cu toate acestea aş dori sa observăm că uneori rhema poate să limiteze logosul, fără a-l
contrazice. Aceasta înseamnă că nu este suficient să cunoaştem Logosul, nu este suficient să
cunoaştem voia Lui Dumnezeu generală, nu ne putem baza viaţa doar pe principii biblice. In
permanenţă avem nevoie de un cuvânt viu şi actual de la Dumnezeu.

Aplicatiile practice pot include Casatoria, Cariera, Locul de munca, Stabilirea domiciliului,
alegerea unei biserici, Cumpararea unei case, iniţierea unei afaceri, şi altele. În fapt, orice decizie
trebuie luată în acest acord intre voia Lui Dumnezeu generală şi cea specifică.

Să luam de pildă cazul unui tânăr care vrea să se căsătorească. Nicăieri in Bibie nu va gasi scris ci
cine trebuie să se căsătorească. Are nişte preferinţe, există niste “candidate”, dar îşi pune întrebarea
care e cea potrivită pentru el.
Etapa logosului. Cu excepţia cazului în care acesta are o chemare specifică de rămâne necăsătorit,
sau are probleme de natură medicală, voia Lui Dumnezeu generală este să se căsătorească. Pe de
altă parte, conform scripturii, nu trebuie sa ne inhămăm la jug nepotrivit cu cei necredincioşi (scrie
in 2 Corinteni 6:14 ). Aşadar Logosul ne limitează opţiunile.
A alege numai in raport cu logosul nu inseamna a face păcat, dar înseamnă a rata voia Lui
Dumnezeu desăvârşită. De aceea avem nevoie de etapa „rhema”, tot aşa cum Petru si apostolii au
ales pe Matia în locul lui Iuda, in Faptele Apostolilor 1.21-26. Pe baza unor criterii generale au
ales trei candidaţi, apoi au cerut voia specifică a lui Dumnezeu. Nu vă recomand să trageţi la sorţi,
aceea a fost strategia de atunci, pentru atunci, de a afla voia lui Dumnezeu specifică.

Isaia 30:1 spune „Vai, zice Domnul-de copiii răzvrătiţi, care iau Hotărâri fără Mine, fac legăminte
care nu vin din Duhul Meu, şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!
Căsnicia inseamnă legământ. Legămintele pe care le facem trebuie să îşi aibă originea în El.
Trebuie să alegem împreună cu El, depoarece El ştie cel mai bine cine este un partener potrivit de
viaţă, in raport şi cu destinul pe care l-a pregătit fiecăruia.,

A cuceri o fată e asemănătoare cuceririi unei cetăţi. Asigură-te că nu lupţi pentru cetatea
nepotrivită, pe care Dumnezeu a rânduit-o altcuiva, aşa cum am văzut in Deuteronom 2.9.
La fel se pune problema pentru o carieră, pentru un loc de muncă, pentru o oportunitate de
afacere, pentru o locuinţă etc. Asigură-te că nu lupţi pentru cetatea nepotrivită, pe care
Dumnezeu a rânduit-o altcuiva.

-Poate unii vor zice? Una singură să fie aleasa?

-Da chiar aşa!
-Păi ce se intâmplă dacă vreunul din cei doi nu ascultă voia specifică a lui Dumnezeu?
In primul rând, Dumnezeu respectă alegerea ta, dar şi tu trebuie să îţi asumi urmările naturale ale
faptului de a te fi căsătorit după capul tău. Putem vedea acest lucru în multe căsătorii între creştini.
In al doilea rând, pentru cel rămas în ascultare, Dumnezeu va mişca Universul pentru a găsi
perechea potrivită, si a-i aduce împreună; şi asta durează ceva timp.

5
Dumnezeu nu ne va descoperi cuvantul Său Rhema, daca nu cunoastem cuvantul sau logos. Tot ce
primim trebuie filtrat prin logos. Cum bine observa cineva, „Logosul si Rhema au aceeasi
sursa si esenta: Dumnezeu! Rhema nu poate fi validat decat prin Logos”. Logosul e absolut
necesar, dar cu toate acestea, el este doar inceputul
Rhema este ceea ce asigură o dependenţă continuă de Dumnezeu. Vedem aceasta în viaţa lui
David, omul după inimă lui Dumnezeu.

David
Desi bun strateg, şi cu mukltă experienţă de luptă, David intreba tot timpul pe Dumnezeu ce să
facă. Deşi Dumnezeu îl unsese rege prin Samuel, exprimând prin aceasta ca Voia lui
Dumnezeu este aceea ca el să domnească, David nu a socotit niciodată ca de la sine înţeles că
el ştie ce are de făcut.

Astfel, in 2 Samuel 2:1 David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?”
Domnul i-a răspuns: „Suie-te”. David a zis: „Unde să mă sui?” Şi Domnul a răsuns: „La
Hebron”.

După aceea in 2 Samuel 5:19 David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi
vei da în mâinile mele?” Şi Domnul i-a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mâinile
tale.”

Alteori, vedem cum Dumnezeu schimbă strategia, in 2 Samuel 5:23 David a întrebat pe Domnul.
Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-I pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor. Când vei
auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta ca
să bată oştirea Filistenilor.”

Putem vedea de asemenea strategii specifice si unice, pe care Dumnezeu le-a dat, lui Iosua pentru
cucerirea Ierihonului (Iosua 6), in lupta lui Ghedeon (Judecatori 7) şi altele.

Intr-o altă împrejurare, Dumnezeu îl avertizează pe David; in Samuel 23:12 David a mai zis:
„Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a
răspuns: „Te vor da.”

Iată deci importanţa extraordinară a unei relaţii şi a unei dependenţe autentice de Dumnezeu.

O imagine intuitivă şi practică pentru înţelegerea voii lui Dumnezeu este următoarea:

Imaginaţi-vă 4 cercuri concentrice, ca o ţintă. Cercul cel mai interior reprezintă voia lui Dumnezeu
desăvărşită; cercul urmator exprimă voia lui Dumnezeu generală; al treilea este ceea ce eu numesc
“zona gri”, iar cercul exterior reprezintă “zona interzisă”.

In zona interzisă, cuvintele cheie sunt: păcat, fire pământească, duhul lumii, despărţire de
Dumnezeu
Zona gri este o zonă a lucrurilor confuze, neclare, cum ar fi de pildă unele doctrine controversate,
de ex. cea referitoare la purtarea podoabelor de către femei, sau cea referitoare la consumul de
alcool;
Este de asemenea o zonă de joacă cu păcatul, la limită, situaţie ilustrată în Proverbe 14:9 “Cei
nesocotiţi glumesc cu păcatul…”.

6
Zona Logosului este una a curăţiei, a unei relaţii cu Dumnezeu. In acelaşi timp însă este o zonă a
copilăriei duhovniceşti.

Zona centrală este cea în care ţinta este atinsă şi voia desăvârşită a lui Dumnezeu ia fiinţă prin
noi.

Să exemplificăm acest concept şi în viaţa lui Hristos.

Isus este insusi LOGOSUL; cu toate acestea El acţionează conform Rhema . Repet acest lucru:
Isus este insusi LOGOSUL; cu toate acestea El acţionează conform Rhema

Din relatarea cu învierea lui Lazăr reiese clar faptul ca Isus a aflat în timp util că prietenul Lui era
pe moarte, şi ar fi avut timp să ajungă la el să-l vindece. Majoritatea dintre noi, dacă am fi avut
acea ungere de vindecare am fi alergat urgent să-l vindecăm. Nu aşa a procedat Isus; El a întrebat
mai întâi pe Tatăl şi a acţionat în consecinţă, făcând voia Sa specifică.

Biblia ne transmite îndemnul, referitor la Isus, să călcăm pe urmele Lui (1 Petru 2.21).
La ce se referă acest îndemn? De regulă identificăm această cerinţă cu faptul de a respecta cele 10
porunci, de a-i ajuta pe cei săraci, de a fi în general nişte oameni cumsecade. Cheia
comportamentului lui Isus stă însă în altceva. El nu a fost preocupat niciodată să fie mai
cumsecade, să fie mai “bun”, să facă mai mulţi oameni sănătoşi, să aibă o biserică mare (la
moartea Lui, biserica Sa avea doar 120 membri după toate minunile pe care le-a făcut); El n-a
fost preocupat de carieră deşi a învăţat o meserie, şi n-a fost preocupat de o împlinire pământească.
El a afirmat :
· În Ioan 4.34 “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.”
· În Ioan 5:19 „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face
decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”
· În Ioan 5.30 “Eu (Isus) nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata
Mea este dreaptă pentru că nu caut să fac voia Mea ci voia Tatălui, care M-a trimis.”

Atitudinea de totală dependenţă faţă de Tatăl, nu faţă de nişte principii, a fost esenţa
comportamentului lui Isus pe Pământ.

În acelaşi fel El ne cere nouă o totală dedicare pentru Sine: să ne “facem orice gând rob al
ascultării de Hristos” ni se spune în 2 corinteni 10.5. iar în Luca 9.23 Isus spune “Dacă voieşte
cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o
va mântui.”

Subliniez faptul că dependenţa de Tatăl nu se rezumă la a respecta nişte porunci morale, şi nici la a
urma nişte principii spirituale, deşi le include pe acestea, ci înseamnă a lua fiecare decizie, în
fiecare situaţie concretă de viaţă, împreună cu Duhul Sfânt, la fel ca Isus.

7
Seminţele veşniciei şi ale efemerităţii
O inţelegere mai adâncă despre acest subiect am primit într-o revelaţie despre seminţele eternităţii
şi respectiv ale efemerităţii (sau vremelniciei, temporarităţii, deşertăciunii), şi anume:

Orice iniţiativă care vine de la Dumnezeu poarta în sine o sămânţă divină a eternităţii. In acelaşi
timp, orice idee ce isi are originea in noi, deşi poate părea bună pe moment, ea nu poarta in sine
acea sămânţă, ci poarta o sămânţă a efemeritatii, a vremelniciei.

In Matei 15:13 Isus a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din
rădăcină.” Repet, „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din
rădăcină.”

Noi putem cultiva în viaţa noastră răsaduri ale veşniciei, care dau roade cu efecte eterne, sau putem
cultiva răsaduri ale ideilor noastre bune care poarta pecetea efemerităţii.
Dumnezeu isi curata gradinasi va smulge buruienile efemeritatii ca sa creasca rasadurile Imparatiei
De ce ne-am dori şi am investi timp, efort, şi speranţe în lucruri pe care oricum nu le putem păstra?
De ce am lucra pentru ceva ce oricum va fi aruncat afara?

În prima epistolă către Corinteni cap 3.11-15, ni se prezintă 2 categorii de oameni care,
ambele, zidesc pe temelia lui Hristos.
1 Corinteni 3:11 “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care
este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn,
fîn, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va
descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe
temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va
pierde răsplata. cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”.

In acest pasaj nu este vorba de o o comparaţie intre bine si rău, ci intre bine si desăvârşit;
între intenţiile noastre bune, bazate pe principii, şi faptele desăvârşite bazate pe călăuzirea Duhului
Sfânt.

Despre faptele noastre bune Isaia spune in cap 64:6 “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate
faptele noastre bune Sunt ca o haină mânjită.”
Adevăratele fapte bune sunt cele iniţiate de Dumnezeu şi menţionate în Efeseni 2:10 “Căci noi
sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit
Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

El vrea sa aducem roade care sa rămână Ioan 15:16 “… v'am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă,
şi roada voastră să rămînă, pentru ca orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. “

De multe ori ceea ce ne cere Dumnezeu nu pare să aibă de-a face cu veşnicia, cum ar fi primirea de
oaspeti “fără cârtire” (1 Petru 4.9), şi totuşi in ceea ce ne cere El, exista aceste seminţe, deoarece
tot ce face El, este parte din planul Său veşnic.

Valoarea unei lucrări nu este dată de amploarea ei. O misiune venită printr-un cuvânt viu, simplă şi
uşor de împlinit, cum a fost atunci când Dumnezeu i-a zis lui Filip “ajunge carul acesta” şi Filip a
vestit evanghelia unui singur om, poartă în ea semintele veşniciei, în timp ce o lucrare complexă

8
cum ar fi organizarea unei evanghelizări pe un stadion sau înfiinţarea unui centru de asistentă
socială, sa fie o lucrare de “paie”, dacă Dumnezeu nu a poruncit acel lucru.

Voia lui Dumnezeu desăvârşită este cel mai bun lucru care ni se poate intâmpla, dar necesită
contribuitia şi participarea noastră activă. Dumnezeu are un plan pentru noi, dar noi putem
zadarnici acest plan, aşa cum ni se relatează în Luca 7:30, că “Fariseii şi învăţătorii Legii au
zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui (Ioan)”

Duhul nostru, care poartă in sine sămânţa eternităţii trebuie sa se hrănească cu semniţe ale
eternităţii. Aceasta inseamna să ne preocupăm cu acele gânduri şi idei care vin de la Dumnezeu, să
facem acele fapte care vin de la El, şi care poartă in ele semnitele vesniciei.
Daca nu ne hrănim cu aceste semniţe, duhul nostru cel nou nu creşte.
Faptele noastre bune duc la creşterea sufletului, dar nu le creşterea duhului. Duhul ceresc din noi
are ca hrană seminţele veşniciei.

A nu căuta să împlinim voia Sa desăvârşită inseamnă a nu avea incredere că El are tot ce e mai bun
pentru noi, că planul Său pentru noi este mai bun decât orice altceva am alege noi.

Ceea ce contează cu adevărat este unde se află originea acţiunilor noastre: în noi sau în El ?
De dorit este să aflăm planul Lui şi să-l împlinim, nu să-l rugăm să ne binecuvânteze planurile
noastre. Căci toţi cei ce Sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu Sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani
8:14

Căutând să facem Voia Lui, să ne amintim următoarele versete, pe care e bine să să le

invăţăm pe de rost:

Psalmi 32:8 „Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi
sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”. Dumnezeu este determinat să ne comunice voia
Sa

Ioan 6:37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; Trebuie să acţionăm în credinţă, cu convingerea
că tot ce Dumnezeu a pregătit pentru noi, va veni în fiinţă.

Ioan 3:27 „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” DE ce am investi în ceva ce nu
obţine, sau chiar dacă obţinem, nu putem păstra?

Proverbe 14:12 “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” Faptele
care îşi au originea în noi inşine sunt doar expresii ale sufletului, ale firii noastre.

Filipeni 2:13 “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi
voinţa şi înfăptuirea”.

Ieremia 10:23 „soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă,
să-şi îndrepte paşii spre ţintă.”

9
Efeseni 2:10 “Căci noi Suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune
pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

O dificultate de ordin practic atunci cand incercăm să implementăm acest tipar ceresc de
comportament, este acela că firea noastră intreabă dacă nu cumva personalitatea noastră este
anihilată atunci când ne facem orice gând rob ascultării de Hristos, ca in 2 Cor 10.5

Hristos ne spune că nu putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu ne facem ca nişte copilaşi
(Matei 18.3). Pavel specificînd că aceasta nu are de-a face cu imaturitea (1 Corinteni 14.20). A fi
ca niste copilaşi se refera la modul in care ne raportăm noi la Dumnezeu. Aşa cum El este in Sine
un Tată, noi suntem în sine nişte copii.

Ca părinţi, avem aşteptarea de la copilaşul nostru să ne asculte, pornind de la premiza că, indiferent
cât este de deştept, el incă nu ştie şi nici nu are capacitatea să înţeleagă sau să facă anumite lucruri.
Supunerea în ascultare a copilului nu îi anihiliează personalitatea, şi se bazează pe
incredinţarea acestuia că părinţii ştiu ce e mai bine pentru el. Ceea ce îl detemină pe copil să
asculte de părinţi este pe de o parte constientizarea dragostei părinteşti si pe de alta parte
constientizarea propriei limite in cunoaştere in comparaţie cu părinţii săi.
Cu timpul, copilul va lua decizii in conformitate cu natura sa umană şi cu educaţia primită. In
acelaşi mod, un copil născut din Dumnezeu, de la o anumită vârstă spirituală va lua deciziile lui
Dumnezeu deoarece natura divină trăieşte in el, legea e scrisă in inima lui (Evrei 8.10) şi educaţia
spirituală potrivită a creat tiparele cereşti, astfel incât el însuşi ia deciziile, acestea nu îi sunt
impuse. Spre deosebire de realitatea pământească, însă, în care copilul ajuns la maturitate îşi poate
chiar depăşi părinţii, perspectiva infinităţii lui Dumnezeu ne revelează faptul că noi întotdeauna,
oricât de mult am ştii, avem nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt în deciziile noastre. De aceea am
accentuat faptul că Dumnezeu este Tată în sine si noi suntem copii in sine.

Kronos vs Kairos

In contextul voii lui Dumnezeu mai apare un factor de care trebuie să ţinem seama, şi anume
Timpul. Spuneam anterior că “Rhema nu poate contrazice logosul. Voia specifică a Lui
Dumnezeu nu poate contrazice voia Lui generală. Cu toate acestea uneori rhema poate să limiteze
logosul, fără a-l contrazice. Aceasta înseamnă că nu este suficient să cunoaştem Logosul, nu este
suficient să cunoaştem voia Lui Dumnezeu generală, nu ne putem baza viaţa doar pe principii
biblice. In permanenţă avem nevoie de un cuvânt viu şi actual de la Dumnezeu”. Am exemplificat
acest fapt din cartea Iosua. Să exemplificăm încă o dată acest aspect, în viaţa lui Pavel.
Marea Insărcinare a lui Isus este exprimată ca voie a lui Dumnezeu generală în Marcu 16:15
„Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Astfel, este întotdeauna
voia lui Dumnezeu să evanghelizăm. Cu toate acestea In Faptele Apostolilor 16:6 ni se relatează
că Pavel şi însoţitorii lui au fost “opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut
prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui
Isus nu le-a dat voie.” Am putea presupune în mod eronat, că voia lui Dumnezeu specifică se
opune voii lui Dumnezeu generale.

Aceasta ne duce spre un alt concept, strâns legat de perechea Logos vs Rhema si anume perechea
Kronos vs Kairos. Uneori, deşi un anumit lucru este voia lui Dumnezeu, nu este şi momentul
potrivit pentru împlinirea lui.

10
Eclesiastul ne spune ca pentru orice exista o vreme potrivită
Daca termenul Kronos se refera la Timp in general, Kairos exprima Timpul lui Dumnezeu pentru
un anumit lucru.
In situaţia prezentată, deşi voia lui Dumnezeu este ca şi Asia să fie evanghelizată, momentul nu era
atunci potrivit pentru ea, ci era timpul Kairos al Macedoniei, după cum aflăm în versetele
următoare.

Timpul Kronos (G5550), care inseamna timp, vreme, interval de timp, timp in general, apare în
versete ca:
Ioan 7.33 “Isus a zis: „Mai sînt cu voi puţină vreme (kronos), şi apoi Mă duc la Cel ce M'a trimes.
Mat 12:1 „În vremea aceea (kronos), Isus trecea prin lanurile de grîu, într'o zi de Sabat. Ucenicii
Lui, cari erau flămînzi, au început să smulgă spice de grîu şi să le mănînce.

Timpul Kairos(G2540), care inseamna un timp specific, o ocazie de timp, moment oportun, timp
potrivit, apare în versete ca:

Rom 5:6 “Căci, pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită (kairos) a murit
pentru cei nelegiuiţi.”
Efe 1:10 “…ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor (la timpul potrivit-kairos), spre a-Şi
uni iarăş într'unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pămînt”.

E important să înţelegem că promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc automat când le

proclamăm sau le revendicăm, ci se implinesc la vremea potrivită, la kairos-ul lui Dumnezeu.
Eclesiastul 3:11 spune “Orice lucru El îl face frumos la vremea Lui”
În Habacuc 2:3 ni se spune „Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărîtă, se apropie de
împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini
negreşit.”

Ce se intamplă dacă greşim calea? Este o întrebare pe care cu siguranţă ne-o punem.

Dezvoltarea normală este cea de la natural la spiritual cum precizează 1 Corinteni 15:46 “Dar
întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.”

Ne mişcăm dinspre voia Dumnezeu ingăduită, generală, spre cea desăvârşită. Daca greşim,
călăuzirea Duhului Sfânt acţionează ca un GPS care caută sa ne repoziţioneze mereu cu faţa spre
ţintă.

Proverbe 16:9 “Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă
paşii.”Trebuie să avem certitudinea că, chiar dacă mai ratăm, Dumnezeu ne va oferi o altă ţintă
desăvarşită Chiar dacă această a doua şansă nu este intotdeauna la înălţimea celei dintâi, oricum
este cea mai buna variantă pentru viaţa noastră din noua poziţie în care ne aflăm.

Abateri de la Voia lui Dumnezeu

Un aspect definitoriu legat de Cuvantul lui Dumnezeu este acela ca atât Logosul cat si Rhema
trebuie sa fie vii, insufleţite de Duhul Sfant. Orice cuvânt din Biblie care nu este insufleţit de
Duhul Sfânt este mort. De aceea trebuie să citim Biblia mai mult cu duhul decât cu mintea

11
Scriptura poate fi citită la nivel intelectual, şi privită ca o carte istorică, o carte de etică, una
filosofică, sau religioasă. Dar scriptura nu este niciuna din acestea. Ea este Cuvîntul lui Dumnezeu
viu, inspirat prin Duhul Sfânt, şi de aceea nu poate fi înţeles cu adevărat decât tot prin Duhul Sfânt,
„căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” (2Co 3:6 ).
Satan a folosit Scriptura pentru a-l ispiti pe Hristos, aşadar Scriptura poate fi folosită şi astăzi ca
instrument nepotrivit de către cei ce nu au Duhul.

Pericolul carturarismului

După cum ştim, cărturarii erau cei care studiau Scripturile. Activitatea lor principală, spune
dicţionarul biblic, era „studiul netulburat al Scripturilor”. Ei păstrau Legea, erau numiţi „invăţători
ai Legii”, adunau in jurul lor ucenici pentru a-i invăţa, şi aveau calitatea de judecători in Sinedriu-
Curtea Supremă Ebraică. Ei respectau Legea, erau morali in toate privinţele, şi sunt pomeniţi
deseori in Biblie alături de Farisei. Dintre farisei făcea parte şi Saul din Tars, viitorul apostol
Pavel. El ne povesteşte despre stilul lui de viaţă dinainte de covertire: …eu, care sunt tăiat
împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce
priveşte Legea, Fariseu; …cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Filipeni
3.5. Prin extensie am putea să caracterizăm stilul de viaţă al tuturor fariseilor şi cărturarilor
ca fiind, cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Ne putem intreba atunci, de
ce Isus le-a adresat cuvinte atat de grele acestora. In repetate randuri El le-a spus „Vai de voi,
cărturari şi farisei...”
Explicaţia, cred eu, rezidă în faptul că aceştia aveau o abordare intelectuală asupra
lucrurilor spirituale, şi din acest motiv ei nu puteau ajunge la esenţă. Ceea ce ţine de
Dumnezeu şi credinţă sunt, prin excelenţă, lucruri spirituale, iar ei incercau să reducă la nivelul
intelectual fenomenul spiritual. Isus a spus: Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu
credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Ioan 3.12. Inţelegerea
cărturarilor era oprită de orbirea lor spirituală, ei erau nişte „povăţuitori orbi”. (Matei
23.16, 24; Matei 13.14). Aceeaşi idee o găsim şi in versetele: Şi noi n-am primit duhul lumii, ci
Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu
prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu
vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile
duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el,
sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. 1
Corinteni 2.12 -14.
Lucrurile spirituale trebuiesc înţelese şi judecate spiritual!
Din versetul ... Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă
am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. 2 Corinteni
5.16, deducem că poate exista o cunoaştere a lui Isus „in felul lumii” şi un alt fel de cunoaştere,
cea spirituală. Biblia fiind Cuvantul lui Dumnezeu, iar Isus fiind acest Cuvant intrupat, deducem că
şi pentru Biblie putem avea o cunoaştere „în felul lumii”, la modul intelectual, şi un alt fel de
cunoaştere, de natură spirituală.

Nu conştientizăm suficient pericolul cărturărismului. Cărturărismul intelectual este o „cursă şi un

laţ”. Dezvoltarea intelectului poate deveni dăunătoare, cunoştinţa îngâmfă (1Corinteni 8.1), şi
frizează chiar Păcatul. Esenţa Păcatului este cuprinsă in cuvintele diavolului „veţi cunoaşte binele
şi răul şi veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5).

12
Există şi astăzi o mulţime de predicatori care continuă să „mănânce din pomul cunoştinţei
binelui şi răului” şi să ne ofere rezultatele digestiei lor ca fiind roade ale Duhului Sfânt.

Atitudinea de astăzi in Biserică ne aminteşte versetul.... şi pentru ei cuvântul Domnului va fi:

„Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste
poruncă, puţin aici, puţin acolo” ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi
să fie prinşi. Isaia 28.13.

Să ne amintim şi faptul că Lucifer ajunsese la cea mai înaltă desăvârşire, era plin de nţelepciune,
şi desăvârşit în frumuseţe. (Ezechiel 28.12) iar Solomon era cel mai înţelept om de pe Pămant, dar
asta nu i-a ajutat prea mult pe nici unul dintre ei. Cunoaşterea, inţelepciunea şi frumuseţea sa
desăvarşită l-au dus pe Satan in rebeliune faţă de Dumnezeu, iar Solomon a avut sute de neveste
dintre neamuri care l-au atras in idolatrie. Ei, cele mai înţelepte creaturi, unul în cer şi altul pe
Pământ, au eşuat.

Dependenţa de Dumnezeu ne eliberează de acest pericol. Nu vreau să spun aici că trebuie să ne

negăm latura intelectuală, nici că trebuie să ne depersonalizăm devenind nişte sclavi care execută
obedienţi, fără să gandească. Dumnezeu nu ne cere asta. Să privim incepând de la Avraam, Iacov,
Moise, David, Ilie, Ieremia, Anania din Damasc, şi până la Isus: toţi oamenii lui Dumnezeu şi-au
avut negocierile şi disputele lor cu Dumnezeu. Ei n-au fost nişte oameni care nu au gândit, dar au
fost nişte oameni care au trăit in ascultare, şi nu s-au bizuit pe înţelepciunea lor (Proverbe 3.5)
Intelectul nostru poate deveni Dumnezeul nostru, şi nu putem sluji la doi stăpani.

Deşi poate părea dificil să trăim în acest mod pe care l-am prezentat, totuşi acesta este tiparul
ceresc pe care Isus ni l-a lăsat, ca să călcăm pe urmele Lui. Viaţa bazată pe principii biblice e un
nivel important, dar nu atinge desăvârşirea. Or, Dumnezeu zice să fim desăvârşiţi. Dacă Isus care
este întruparea Logosului a trăit aşa, cu atât mai mult noi avem nevoie de acest stil de viaţă.

Inţelegând ca Biblia reprezintă Logosul, Voia lui Dumnezeu generală, cea mai importanta
intrebare pe care ne-o punem la sfarşitul acestui mesaj, este: cum aflăm voia lui Dumnezeu
specifică, rhema. Pentru aceasta vă recomand să parcurgeţi mesajul Călăuzirea Duhului

13