Cuprins

I. CAPITOLUL I………………………………….…………………………………………3
II. INTRODUCERE………………………………………………………………………….3
a) NOTIUNI GENERALE………………………………………….………………..3
III. CAPITOLUL II……………………………………………………………………………4
a) METODA PICNOMETRELOR…………………………………………………..4
b) MOD DE LUCRU…………………………………………………………………
5
c) PREGATIREA
PRICNOMETRULUI…………………………………………….5
IV. CAPITOLUL
III…………………………………………………………………………...6
a) DETERMINAREA DENSITĂŢII CU DENSIMETRUL…………………………
6
b) MATERIALE NECESARE……………………………………………………….7
c) MOD DE LUCRU…………………………………………………………………
7
V. CONCLUZII……………………………………………………………………………....8
VI. BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................9

1
Introducere

Baza chimiei analitice o constituie metodele de analiză chimică, metode care pot fi definite ca
fiind un ansamblu de principii şi procedee care pot permite identificarea şi eventual dozarea
componentelor unei probe de analizat. Metodele analitice de analiză se caracterizează prin
acurateţe, exactitate, sensibilitate, precizie şi selectivitate. Chimia analitică a căpătat o foarte
mare dezvoltare în sec XX-XXI datorită unei aparaturi tot mai sofisticate care permite
identificarea compoziţiei materiei prime utilizate în procesul tehnologic (de exemplu în sinteza
medicamentelor materiile prime trebuie să aibă o puritate
foarte mare, de 99.99%), identificarea şi dozarea (eventual) a compuşilor intermediari şi a
produşilor finali dintr- o linie tehnologică. Domeniile de utilizare a chimiei analitice sunt foarte
vaste în industria alimentară (aprecierea calităţii alimentelor), industria metalurgică
(determinarea componenţei aliajelor), ecologie (determinarea şi identificarea poluanţilor),
medicină (analiza lichidelor biologice), arheologie şi fizica semiconductorilor. Însă pe lângă
avantajele pe care le oferă, chimia analitică poate avea o serie de dezavantaje: este necesară
prezenţa unui personal înalt calificat care să poată desfăşura toate activităţile cerute de o metodă
analitică, de asemenea în cazul unor metode analitice trebuie efectuată o curbă de etalonare, o
calibrare continuă a aparaturii mai ales în cazul metodelor instrumentale, costurile mari legate de
aparatură şi de întreţinerea acesteia etc.

NOTIUNI GENERALE

Densitatea (sau mai exact densitatea de masă, numită și masă specifică) este o mărime fizică
folosită pentru descrierea materialelor și definită ca masa unității de volum.
Astfel, densitatea unui corp este egală cu raportul dintre masa și volumul său. Unitatea de
măsură în Sistemul Internațional pentru densitate este kilogramul pe metru cub (kg/m³); alte
unități folosite sunt gramul pe centimetru cub (g/cm³), kilogramul pe litru (kg/L) etc.
Densitatea se notează de obicei cu litera grecească (ro) sau cu inițiala cuvântului, litera d.
Densitatea este o mărime locală (intensivă), în sensul că densitatea unui corp poate diferi de
la un loc la altul și nu depinde de mărimea corpului. Corpurile realizate din substanțe
omogene au aceeași densitate indiferent de punctul în care se face măsurarea; la un astfel de
corp prin divizare se obți n corpuri care prezintă aceeași densitate. Astfel densitatea este o
mărime prin care poate fi caracterizată substanța respectivă; în unele aplicații densitatea poate
folosi pentru identificarea substanțe lor sau evaluarea purități i sau concentrației lor.
Volumul substanțelor, și c a urma re și densitat ea, depinde de temperatură și de presiune. La
substanț ele lichide și mai ales la cele solide această dependență e slabă. În schimb gazele
2
prezintă variaț ii mari ale densităț ii cu temperatura și presiunea.
Densitatea este importanță în acele situați i în care corpurile de densități diferite se comportă
diferit sau trebuie manipulate diferit, ori în care cunoașt erea densității poate servi în efectuarea
unor operaț ii. De exemplu, plutirea unui corp solid la suprafața unui lichid este
determinată de relați a dintre densităț ile celor două substanțe: cele mai multe tipuri de lemn
plutesc pe apă, dar cele mai multe tipuri de metal se scufundă (ambarcațiunile de metal nu se
scufundă pentru că nu sunt masive, ci înglobează și aer, încât densitatea lor medie este mai mică
decât a apei).

Formula:
m
p=
V

Densitatea produselor se poate determina prin trei metode experimentale:

Metoda picnometrelor – folosită pentru produse lichide şi solide

Metoda areometrelor – folosită pentru produse lichide
Metoda balanţei Mohr – Westphal – utilizată pentru produse lichide

Picnometrul este un balon de sticlă de volum mic (10 ml, 15 ml, 20 ml, 25 ml) cotat
sau prevăzut cu un dop de construcţie specială. Pe corpul picnometrului este precizat volumul
acestuia şi temperatura la care a fost etalonat (de obicei 20 ºC.

Metoda picnometrelor

Se bazează pe definiţia densităţii absolute şi urmăreşte determinarea celor două mărimi care apar
în relaţie, masa şi volumul.
Materiale necesare:
Pentru desfăşurarea lucrării experimentale sunt necesare următoarele: balanţă tehnică
sau analitică, picnometru, termometru, lichidul de analizat.

3
Mod de lucru

Picnometrul curat şi uscat se cântăreşte la balanţă şi se notează masa m 0. Se umple cu

lichidul de analizat până la semn sau în aşa fel încât lichidul să nu urce în canalul practicat în
dopul picnometrului. Picnometrul cu lichid se cântăreşte din nou şi se notează masa m1;
făcând diferenţa între masa picnometrului plin şi masa picnometrului gol se determină masa
lichidului de analizat (m).
Volumul picnometrului se citeşte de pe corpul acestuia. Cu ajutorul termometrului se
măsoară temperatura lichidului de analizat, care se notează cu t.

Pregatirea picnometrului:

Exista 2 tipuri de pincometru :

a) picnometru simplu – cel cu dop
b) picnometru – cu termometru

4
Determinarea densitatii cu densimetrul

Areometrul este un corp plutitor din sticlă, închis la ambele capete, de diametru variabil, mai
subţire în partea de sus şi mai gros în partea de jos. La bază are un rezervor cu alice de plumb
care îi asigură poziţia verticală la introducerea în lichid. Partea superioară a areometrului este
prevăzută cu o scară gradată. Cele mai răspândite areometre au scara gradată direct în unităţi de
densitate (g/cm3) şi sunt cunoscute sub denumirea uzuală de densimetre.

a) densimetru simplu
b) densimetru cu termometru
c) mod de măsurare

Unele areometre sunt gradate special pentru anumite caracteristici ale lichidelor legate
de densitate: concentraţia alcoolică (alcoolmetre), conţinutul de glucoză din vin (glicometre)
conţinutul de zahăr al mustului de struguri sau provenit de la alte fructe (mustimetre),
densitatea laptelui, in legătură directă cu conţinutul de grăsimi din lapte (lactodensimetre).
Există şi areometre care au încorporat un termometru; acestea se numesc termoareometre şi
servesc la determinarea concomitentă a două mărimi – densitatea şi temperatura.

5
Materiale necesare

La măsurarea densităţii lichidelor cu ajutorul areometrelor este nevoie de următoarele

materiale: areometru corespunzător lichidului analizat sau areometru de uz general, cilindru
gradat cu diametrul corelat cu diametrul areometrului, termometru, lichid de analizat.

Mod de lucru

În cilindrul gradat se introduce un volum din lichidul a cărui densitate trebuie

determinată. Cu un instrument curat se omogenizează lichidul, după care se introduce
areometrul. Această operaţie se efectuează cu atenţie, ţinând dispozitivul de partea superioară şi
introducându-l fără să se atingă pereţii cilindrului. Dacă volumul de lichid din cilindru este
suficient, areometrul va pluti liber, fără să se aşeze pe fundul vasului. Dacă
areometrul se aşează pe fundul cilindrului se adaugă lichid până când areometrul pluteşte
liber, găsindu-şi poziţia de echilibru.
Cu ajutorul scării gradate se citeşte valoarea densităţii în dreptul diviziunii aflate la
nivelul suprafeţei lichidului, având ochiul la nivelul meniscului lichidului. Areometrele
permit citirea densităţii cu 3 zecimale, iar unele de mare precizie, cu 4 zecimale.
Cunoscând valoarea densităţii absolute citită cu ajutorul areometrului se calculează
densitatea relativă dt 4.
După citirea densităţii se face măsurarea temperaturii lichidului analizat pentru a şti
dacă este nevoie sau nu de corecţie de temperatură. În cazul în care lichidul nu se află la 20
ºC se face corecţia de temperatură folosind relaţia şi tabelul cu coeficienţi de corecţie.

6
a) Turnarea lichidului intr-un cilindru curat si uscat
b) Introducerea densimetrului cu precautie in lichid, tindu-l cu mana de tija, pana incepe sa
pluteasca.Nu se da drumu densiometrului brusc in lichid pentru ca se poate sparge daca
greutatea lui este prea mare si atinge fndul clilindrului
c) Citirea densitati pe scala gradata , in dreptul nivelului lichidului din cilindru

Concluzii

Densitatea depinde de parametrii de stare ai mediului. Astfel, densitatea depinde numai

de
temperatură şi de presiune. La creşterea temperaturii se micsoreaza densitatea.Densitatea

7
lichidelor este, practic, constantă la variaţia de presiune. Cu alte cuvinte, lichidele pot fi
considerate incompresibile.
Densitatea gazelor este foarte variabilă la modificarea presiunii şi deci gazele sunt foarte
compresibile. Densitatea este importantă în acele situatii în care corpurile de densităti
diferite se comportă diferit sau trebuie manipulate diferit, ori în care cunoasterea
densitătii poate servi în efectuarea unor operatii. De exemplu, plutirea unui corp solid la
suprafata unui lichid este determinată de relatia dintre densitătile celor două substante:
cele mai multe tipuri de lemn plutesc pe apă, dar cele mai multe tipuri de metal se
scufundă (ambarcatiunile de metal nu se scufundă pentru că nu sunt masive, ci înglobează
si aer, încât densitatea lor medie este mai mică decât a apei).

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Picnometru
https://www.google.com/search?
q=metoda+picnometrului&sxsrf=ALeKk01hWVKfysmEASPxV3Dk3sxuJiQx0A:16102
83840893&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjZncvitpHuAhXYwAIHHX
MqBioQ_AUoAXoECAUQAw&biw=1536&bih=754&dpr=1.25
https://ro.scribd.com/doc/290947640/Densitatea-cu-Picnometrul
https://biblioteca.regielive.ro/cauta.html?s=picnometru