Sunteți pe pagina 1din 378

M ary B a l o g h

D r a g o st e a in vin g e
M ary Ba l o g h

“Dragostea
tnvinge
Traducere: Mihnea Columbeanu

Editura LIDER
Descrierea Clf* a Blbliotecil Na^ionale a Romaniei
BALOGH, MARY
Dragostea Tnvinge/ Mary Balogh;
trad.: Mihnea Columbeanu.
Bucure§ti : Lider, 2011
ISBN 978-973-629-283-5
I. Columbeanu, Mihnea (trad.)

821.111-31=135.1

SIMPLY PERFECT.
)2008 by Mary Balogh
Capitolul 1

Claudia Martin avusese deja o zi grea la ?coala.


Mai Tntai, domni§oara Pierre, una dintre profesoarele
non-rezidente, trimisese un mesager chiar Tnainte de
micul dejun, cu vestea ca era indispusa de o migrena §i
n-avea sa poata veni la §coala, iar Claudia, Tn calitatea
ei de proprietara §i directoare a §colii, fusese nevoita sa
tina §i majoritatea cursurilor de franceza §i muzica, pe
langa propriile ei materii. Franceza nu-i punea mari pro-
bleme; muzica, Tn schimb, era mai dificila. Ba mai rau,
registrele contabile, pe care intenfionase sa le actua-
lizeze Tn timpul orelor libere din acea zi, ramasesera ne-
facute, cand mai avea doar c§teva zile ca sa termine
toate treburile strict necesare.
Apoi, chiar Tnainte de masa de pranz, cand cursurile
de dimineata se terminau §i nu mai domnea aproape
niciun pic de disciplina, Paula Hern se hotarase sa
obiecteze fata de felul Tn care Molly Wiggins se uita la
ea, exprimandu-§i nemultumirea Tn public, cat se poate
de elocvent. §i de vreme ce tatal ei era un om de afaceri
puternic §i bogat precum Croesus, Paula T§i dadea ni§te
aere perfect conforme cu acest statut, cata vreme Molly
era cea mai tanara - §i cea mai timida - dintre elevele
de caritate §i nici macar nu §tia cine era tatal ei; apoi,
desigur, Agnes Ryde se simtise datoare sa se vare §i ea
Tn galceava, luSnd apararea celor umiliti §i obiditi Tntr-un
mod atat de energic, Tncat accentul ei Cockney Tti zgaria
auzul §i mai multe nu. Claudia fusese nevoita sa rezolve
6 Mary Balogh
problems, obtinand scuze mai mult sau mai putin sincere
din toate parfile §i aplicand pedepsele potrivite tuturor,
cu exceptia mai mult sau mai putin nevinovatei Molly.
Dupa care, o ora mai tarziu, tocmai cand domni§oara
Walton se pregatea sa iasa cu clasele mici, Tn drum spre
Bath Abbey, unde intentiona sa tina un curs informal des­
pre artele plastice §i arhitectura, cerul T§i deschisese
baierile pentru mama tuturor ploilor torentiale, a§a ca se
agitasera sa le gaseasca fetelor o alta destinafie §i o alta
activitate, undeva Tn incinta §colii. Nu ca asta ar fi fost
problema Claudiei, dar nu putuse sa nu ia cuno§tin\a,
prin u§a clasei, de dezamagirea zgomotoasa a fetelor Tn
timp ce se chinuia sa predea verbele neregulate din
limba franceza. Pana la urma, ie§ise sa le informeze ca
daca aveau vreo plangere Tn legatura cu Tnceperea ino-
portuna a ploii, trebuia s-o depuna personal la cancelaria
lui Dumnezeu, Tn timpul rugaciunilor de seara, dar Tntre
timp sa taca pana cand domni§oara Walton Tnchidea u§a
clasei Tn urma lor.
Apoi, chiar dupa ce se terminasera §i cursurile de
dupa-amiaza, iar feteie se dusesera la etaj ca sa se
pieptene §i sa se spele pe maini Tnainte de ceai, se stri-
case clanta unuia dintre dormitoare. Opt dintre fete ra­
mase prizoniere Tnauntru pana cand domnul Keeble,
varstnicul portar al §colii, reu§ea sa urce treptele scartai-
toare pentru a le da drumul Tnainte de a repara broasca,
Tncepusera sa planga §i sa tipe din toti rarunchii,
zgaltaind de u§a. Domni§oara Thompson rezolvase criza
tinandu-le o lunga predica despre rabdare §i sobrietate,
de§i Tmprejurarile o silisera sa vorbeasca suficient de
tare ca sa se auda prin toate u§ile din jur - §i, prin ur-
mare, Tn restul §colii, inclusiv Tn cancelaria Claudiei.
Nu fusese cea mai placuta dintre zile, dupa cum Clau­
dia tocmai remarcase - fara a fi contrazisa - fata de
Eleanor Thompson §i Lila Walton, la ceai, Tn salona§ul ei
privat, curand dupa eliberarea captivelor. l-arfi prins bine
sa existe mult mai put'me asemenea zile.
§i acum, ce mai e!
Dragostea tnvinge
Acum, ca sa le puna capac la toate §i sa
Tnrautateasca §i mai mult o zi deja obositoare, un
marchiz o a§tepta sa binevoiasca sa coboare la o Tntal-
nire, Tn salonul pentru vizitatori, de jos.
Un m archiz- pentru numele Tnduratului Dumnezeu!
A§a scria pe cartea de vizita cu chenar argintiu pe
care o tinea Claudia Tntre degete - Marchizul de Attings­
borough. Portarul tocmai i-o adusese, cu o mutra acra §i
dezaprobatoare - expresie deloc neobi§nuita pentru el,
mai ales cand Ti invada domeniul orice persoana de sex
masculin care nu era cadru didactic.
- Un marchiz, spuse Claudia, ridicand privirea de pe
cartea de vizita pentru a-§i privi Tncruntata colegele. Ce-o
fi vrand? N-a spus, domnule Keeble?
- N-a spus, domni§oara, §i nici eu nu l-am Tntrebat,
replica portarul. Da’ daca vreti sa §titi parerea mea, nu-i
bun de nimica. Mi-a zambit.
- Ha! Un pacat capital, Tntr-adevar! remarca sec Clau­
dia, Tn timp ce Eleanor izbucnea Tn ras.
- Poate ca o fi avand o fiica pe care vrea s-o Tnscrie
la §coala noastra, sugera Lila.
- Un marchiz? Tnalta Claudia din sprancene, facan-
d-o pe Lila sa adopte o mina adecvat de spa§ita.
- Poate ca are doua fiice Claudia, nu se lasa nici
Eleanor, cu o lucire Tn ochi.
Claudia pufni, apoi ofta, mai lua o sorbitura de ceai
§i, fara tragere de inima, se ridica Tn picioare.
- Cred c-ar fi mai bine sa ma due sa vad ce vrea,
spuse ea. Va fi mai productiv decat sa stau aici, Tncer-
cand sa ghicesc. Dar numai a§a ceva-mi mai lipsea, pe
ziua de azi. Un marchiz!
Eleanor rase din nou.
- Bietul om, Tl caina ea. Mi-e mila de el.
Claudia nu agrease niciodata prea mult aristocratia -
o adunatura de trantori aroganti, rautacio§i §i fara inima
- de§i casatoriile a doua dintre cele mai bune prietene
ale sale, tot profesoare §i ele, cu doi gentlemeni de vita
nobila, o obligasera sa recunoasca, Tn ultimii cativa ani,
8 Mary Balogh
ca era posibil ca unii dintre reprezentanfii acestei clase
sa fie ni§te indivizi simpatici §i chiar demni de stima. Dar
n-o amuza deloc ideea ca unui din ei, un strain, sa dea
buzna Tn lumea ei fara a-§i anunfa dinainte vizita, §i mai
cu seama la sfar§itul unei zile atat de dificile.
Nu credea niciun moment ca acel marchiz voia sa-§i
Tnscrie vreo fiica la §coala ei.
CoborT seara Tnaintea domnului Keeble, nedorind
sa-§i tarasca picioarele Tn urma lui. Probabil arfi trebuit
sa treaca mai Tntai prin propriul ei dormitor, ca sa vada
daca arata respectabil, ceea ce se prea putea sa nu fie
cazul, dupa o asemenea zi grea Tn §coala. De obicei, se
asigura ca prezenta o Tnfati§are impecabila Tn fafa vizita-
torilor. Totu§i, nu gasea de cuviinfa sa faca un asemenea
efort pentru un marchiz, riscand sa para slugarnica Tn
propriii ei ochi.
Cand deschise u§a salonului de vizite, fierbea de in-
dignare (absolut nejustificata). Cum Tndraznea acel om
sa vina acolo §i s-o deranjeze, pe proprietatea ei, indife-
rent ce treburi o fi avut?
CoborT privirea spre cartea de vizita pe care Tnca o
mai tinea Tn mana.
- Marchizul de Attingsborough? Tntreba ea pe un ton
nu foarte diferit de cel pe care-1 folosise cu Paula Hern,
Tn aceea§i zi - tonul din care se subTn^elegea ca n-avea
sa fie deloc impresionata de toate pretentiile lui de
grandoare.
- La dispozitia dumneavoastra, domni§oara.
Domni§oara Martin, presupun?
Statea Tn picioare de cealalta parte a camerei,
aproape de fereastra. Facu o reverenta eleganta.
Indignarea Claudiei crescu §i mai mult. Acea privire
scurta §i severa pe care i-o aruncase nu era de ajuns pen­
tru a emite vreo judecata competenta despre caracterul
lui, desigur, dar zau a?a, daca individul avea vreo imper-
fecpune de forma sau de fond, ori a gusturilor vesti-
mentare, aceasta nu se vedea cu niciun chip. EraTnalt §i
lat Tn umeri, cu pieptul bombat, §i Tngust Tn talie §i
Dragostea tnvinge
§olduri. Avea ni§te picioare lungi §i bine formate. Parul Ti
era brunet, lucios §i des, fata chipe§a, ochii §i gura pline
de bunavointa. Era Tmbracat cu o eleganta impecabila,
dar fara nici cea mai mica unda de ostentatie. Numai
cizmele lui de Hessa valorau o avere, probabil, iar Clau­
dia banuia ca, daca ar fi stat drept Tn fata lui, privind Tn
jos, §i-ar fi vazut propria fata reflectata Tn lustrul lor - cu
tot cu parul cam rava§it §i gulerul mototolit al rochiei.
T§i Tmpreuna mainile pe talie, ca sa nu-§i verifice teo-
ria prin pipairea colturilor gulerului. Strangea Tntre degetul
mare §i cel aratator cartea lui de vizita.
- Ce pot face pentru dumneavoastra, domnule? se
interesa ea, evitand intenfionat sa i se adreseze cu my
lo rd - un gest ridicol, dupa opinia ei.
Marchizul Ti zambi - §i, daca perfectiunea Tnsa§i
poate fi Tmbunatatita, acel lucru tocmai se Tntamplase:
avea o dantura mai mult decat perfecta. Claudia se
stradui sa reziste farmecului pe care era sigura ca-l
poseda din plin.
- Vin la dumneavoastra ca mesager, domni§oara,
raspunse el, din partea doamnei Whitleaf.
VarT mana Tntr-un buzunar interior al hainei §i scoase
o hartie pecetluita.
- Din partea Susannei? Tntreba Claudia, facand Tnca
un pas Tn camera.
Susanna Osbourne fusese profesoara la §coala ei
pana cu un an Tn urma, cand se maritase cu Vicontele
Whitleaf. Claudia se bucurase mereu de norocul Susan­
nei Tn a avea atat un mire eligibil, cat §i o casatorie din
dragoste - §i totu§i, Tn acela§i timp, deplangea pierderea
unei bune colege §i prietene, §/' a unei excelente profe-
soare. In ultimii patru ani, pierduse trei asemenea pri­
etene - pe toate, Tn conditii similare. Uneori, Ti era greu
sa nu se simta deprimata Tn mod egoist de toate aceste
lucruri.
- Cand a aflat ca vin la Bath ca sa-mi petrec cateva
zile cu mama §i tatal meu, care se afla aici la bai, mi-a
cerut sa tree pe la dumneavoastra ca sa va salut, spuse
io Mary Balogh
marchizul. §i mi-a mai dat §i aceasta scrisoare - poate
ca sa va convingeti ca nu sunt un impostor.
Tn ochi i se ivi din nou un zambet, cand traversa
Tncaperea §i-i puse scrisoarea Tn mana. §i, de parea nici
macar ochii n-ar fi putut sa-i fie de culoarea malului sau
alta la fel de neinteresanta, Claudia putu vedea ca erau
de un albastru limpede, aproape ca al cerului de vara.
Susanna Ti ceruse sa treaca pe la ea ca s-o salute?
De ce?
- Whitleaf e varul unui var al meu, Ti explica marchizul.
Sau, al unui aproapevar al meu, oricum. E o legatura mai
complicata, a§a cum sunt adesea relafiile de familie.
Lauren Butler, Vicontesa Ravensberg, Tmi este veri§oara
Tn virtutea faptului ca mama ei s-a maritat cu cumnatul
matu§ii mele. Suntem apropiati Tnca din copilarie. lar
Whitleaf este varul primar al lui Lauren. A§a ca, Tntr-un
sens, atat el cat §i doamna lui mi se pot declara
rude - mai mult sau mai putin apropiate.
Daca era marchiz, T§i spuse Claudia, prada unei sus-
piciuni nea§teptate, §i tatal lui Tnca mai traia, ce titlu
fnsemna ca avea batranul? Dar venise acolo la
rugamintea Susannei, a§a ca se impunea sa se poarte
cu el putin mai binevoitor decat doar cu o politete rece
ca gheata.
- Va multumesc, Tncepu ea, pentru ca ati venit per­
sonal sa-mi predati scrisoarea. Va raman foarte Tnda-
torata, domnule. Pot sa va ofer o cea§ca de ceai?
Tare-ar mai fi vrut sa spuna nu.
- Nu vreau sa va deranjati, domni§oara, zambi el din
nou. Tnteleg ca urmeaza sa plecati la Londra, peste doua
zile...?
Aha! Susanna trebuia sa-i fi spus asta. Domnul
Hatchard, omul ei de afaceri din Londra, gasise slujbe
pentru doua dintre elevele mari, ambele fiind cazuri de
caritate, dar fusese neobi§nuit de evaziv Tn legatura cu
identitatea viitorilor angajatori, chiar §i cand ea Ti pusese
Tntrebari concrete, Tn ultima scrisoare. Elevele platitoare
de la §coala aveau familii care sa se ocupe de interesele
Dragostea Tnvinge
lor, desigur. Claudia Tndeplinea acest rol pentru celelalte
§i niciodata nu dadea drumul vreunei fete care nu avea
unde sa se angajeze, sau ale carei perspective Ti trezeau
suspiciuni puternice.
La propunerea lui Eleanor, Claudia avea sa se duca
la Londra cu Flora Bains §i Edna Wood, ca sa vada cu
ochii ei unde urmau sa fie plasate ca guvernante §i, daca
nu era multumita, sa-§i retraga consimtamantul. Mai
ramasesera cateva saptamani din anul §colar, dar
Eleanor o asigurase ca era Tntrutotul dispusa §i capabila
sa conduca §coala Tn lipsa Claudiei, care cu siguranta
n-avea sa dureze mai mult de o saptamana, maximum
zece zile.
Claudia fusese de acord sa se duca, Tn parte §i fi­
indca mai era §i o alta problema despre care voia sa dis­
cute personal cu domnul Hatchard.
- Tntr-adevar, Ti spuse ea marchizului.
- Whitleaf intentiona sa va trimita o trasura, o informa
acesta, dar l-am putut anunfa ca nu va fi deloc necesar
sa-§i dea osteneala.
- Desigur, Ti dadu Claudia dreptate. Am Tnchiriat deja
o trasura pentru drum.
- Ma voi ocupa eu de contramandarea ei, daca mi se
Tngaduie, domni§oara, replica el. Planuiesc sa ma Tntorc
Tn ora§ Tn aceea§i zi, §i-mi va face placere sa va ofer con-
fortul propriei mele cale§ti §i protectia mea, pe toata du-
rata calatoriei.
0, cerule...! Doamne fere?te!
- Nu va fi deloc necesar, domnule, Tl refuza ea cu fer-
mitate. Am facut deja toate aranjamentele trebuitoare.
- Trasurile Tnchiriate sunt cunoscute pentru calitatea
proasta a arcurilor §i multe alte neajunsuri, insista el. Va
rog sa va mai ganditi.
- Poate ca nu ma Tntelegeti pe deplin, domnule, dar
Tn aceasta calatorie urmeaza sa ma Tnsoteasca §i doua
eleve.
- Da, confirma el, doamna Whitleaf m-a informat. Tu-
ruie prea mult? Sau, mai rau, chicotesc Tntruna?
12 Mary Balogh
Domni§oarele foarte tinere au o tending atroce de a face
§i una, §i alta.
- Feteie mele sunt Tnvafate cum sa se comporte cu-
viinciosTn societate, Lord Attingsborough, declara bafos
Claudia - numai pentru a vedea prea tarziu lucirea din
ochii lui care-i dadea de Tnfeles ca glumise.
- Nu ma Tndoiesc, domni§oara, §i am deplina Tn­
credere Tn cuvantul dumneavoastra. Permiteti-mi, daca
binevoiti, sa va escortez pe toate trei pana la u§a doam­
nei Whitleaf. Va fi deosebit de impresionata de galanteria
mea §i sigur va raspandi vorba printre rudele §i prietenii
mei.
Ce prostii fara seaman vorbea! Dar cum I-ar fi putut
refuza politicos? Claudia cauta cu disperare Tn minte un
argument indiscutabil care sa-l faca sa se razgandeasca,
dar nu gasea nimic care sa nu para lipsit de amabilitate,
daca nu chiar grosolan de-a dreptul. Totu§i, ar fi preferat
sa strabata o mie de mile Tntr-o trasura fara arcuri, decat
sa se duca la Londra Tn compania marchizului.
De ce?
Era, oare, cople§ita de titlul §i magnificent lui? Sim-
plul gand o facea sa se Tnfioare.
Atunci, de... masculinitatea lui? Era con§tienta Tn mod
neplacut ca o avea cu prisosinfa.
Dar ce ridicol ar fi fost a§a ceva! Nu era decat un gen­
tleman care se oferea sa-i faca un serviciu unei
domni§oare batrane, care Tntamplator era prietena soniei
varului aproape-varului lui - Dumnezeule, ce legatura Tn-
tortocheata! Tnsa Tn mana tinea o scrisoare de la Su­
sanna. Era clar ca Susanna avea Tncredere Tn el.
0 domni§oara batrana? Daca se punea problema
varstei, T§i spuse ea, probabil ca nu-i despartea o
diferenfa prea mare. Ei, iata un gand. AveaTn fafa un bar­
bat de vreo treizeci §i cinci de ani, aflat vizibil la apogeul
atractiei masculine - iar ea era o femeie cam tot la acea
varsta.
Se uita la ea cu sprancenele Tnalfate §i ochi z§m-
bitori.
Dragostea tnvinge________ 13
- Ei, atunci, foarte bine, accepta ea, scurt. Dar veti
ajunge sa va regretati oferta.
Zambetul lui se lafi, iar Claudia, tot mai indignata, T§i
spuse ca atractia acelui barbat chiar nu cuno§tea mar-
gini. A§a cum banuise, avea un §arm care-i ta§nea prin
tofi porii §i, prin urmare, nu putea avea nici cea mai mica
Tncredere Tn el. Avea sa fie foarte atenta la cele doua fete
ale ei, Tn tot timpul drumului pana la Londra.
- Sper ca nu, domni§oara, raspunse marchizul. Ce
ziceti, pornim devreme?
- Asta aveam §i eu de gand, Ti zise Claudia - dupa
care adauga, pe un ton mai morocanos decat
intenfionase. Va mulfumesc, Lord Attingsborough.
Sunteti cum nu se poate mai amabil.
- Placerea va fi de partea mea, domni§oara Martin,
se Tnclina el din nou. Va pot cere, Tn schimb, o mica
favoare? Mi-ati permite sa dau un tur prin §coala? Trebuie
sa marturisesc ca ideea unei institutii care ofera efectiv
educate fetelor ma fascineaza. Doamna Whitleaf mi-a
vorbit cu mult entuziasm despre institufia dumneavoas­
tra. A predat §i dumneaei aici, din cate am Tnteles.
Claudia trase aerTn piept, adanc, Tncet, prin narile di-
latate. Oare ce motiv ar fi putut avea acel om ca sa
viziteze o §coala de fete, Tn afara simplei curiozitati - sau
mai rau? Instinctul o Tndemna sa raspunda cu un Nu!
ferm. Dar tocmai acceptase o favoare din partea lui, ba
Tnca una destul de importanta - nu se Tndoia ca trasura
avea sa fie mult mai confortabila decat cea pe care o
Tnchiriase, nici ca aveau sa fie tratate cu mult mai mult
respect la fiecare poarta cu taxa §i han unde se opreau
ca sa schimbe caii. §i mai era §i prieten cu Susanna.
Dar totu§i...!
Nu crezuse ca se putea §i mai rau de-atat, pe ziua
aceea. Se Tn§elase.
- Desigur. Am sa va conduc personal, spuse ea scurt,
Tntorcandu-se spre u§a.
Ar fi deschis-o singura, dar marchizul Tntinse bratul pe
langa ea, Tnvaluind-o pret de-un surprinzator moment Tn
14___________Mary Balogh
mirosul unei colonii barbate§ti atatatoare §i, fara Tn-
doiala, indecent de scumpe. Deschise u§a §i, cu un zam-
bet, Ti facu semn sa iasa pe hoi Tnaintea lui.
Cel putin, T§i spuse ea, cursurile din ziua aceea se
terminasera §i toate feteie se aflau la loc sigur, Tn sala
de mese, luandu-§i ceaiul.
Tn privinta asta se Tn§ela, desigur, T§i aminti, de Tn-
data ce deschise u§a atelierului de arte. Mai era putin
pana la serbarea de sfar§it de an, §i se faceau tot felul
de pregatiri §i repetitii, a§a cum se Tntampla zilnic, de
vreo saptamana Tncoace.
Cateva fete lucrau cu domnul Upton, pe scena. Toate
se Tntoarsera sa vada cine intrase §i ramasera cu gurile
cascate la vederea maretului vizitator. Claudia fu obligata
sa-i prezinte pe cei doi barbati. T§i stransera mainile, iar
marchizul se apropie sa inspecteze mai Tndeaproape de-
senele §i sa puna cateva Tntrebari pertinente. Peste
cateva minute, cand T§i lua ramas-bun, domnul Upton Ti
zambi radios. Feteie se holbau dupa el de-a dreptul cu
adoratie.
Dupa care, Tn sala de muzica, nimerira peste madri-
galul de copii care, Tn absenta domni§oarei Pierre, repeta
sub supravegherea domni§oarei Wilding. Tocmai repetau
o disonanta care parca-ti sparge urechile §i mai multe
nu, la volum maxim, cand Claudia deschise u§a, dupa
care se auzira chicoteli timide, Tn timp ce domni§oara
Wilding se Tnro§i ca focul, afi§and o expresie deznadaj-
duita.
Claudia, Tnaltand din sprancene, i-o prezenta pe pro­
fesoara marchizului, explicandu-i ca dirijoarea corului era
indispusa Tn ziua aceea - de§i, chiar Tn timp ce vorbea,
era foarte nemultumita de sine Tnsa§i pentru a fi consi-
derat ca era necesara vreo explicafie.
- Un cor madrigal, remarca el, zambindu-le fetelor,
poate fi cel mai satisfacator lucru, dar §i unui dintre cele
mai frustrante, nu-i a§a? Se prea poate ca Tn cor sa mai
fie o singura persoana care sa cante Tn armonie cu tine
Tnsuti, pe cand alte §apte-opt canta cu totul altceva.
Dragostea tnvinge
lar daca acea singura aliata §ovaie, totul e pierdut,
fara nicio speranfa de a se mai regasi vreodata. N-am
stapanit niciodata arta muzicii cand eram Tn §coala, tre­
buie sa marturisesc. Tn timpul primelor mele repetifii la
muzica, cineva mi-a sugerat sa Tncerc sa ma Tnscriu Tn
echipa de cricket* - care, Tntamplator, se antrena tocmai
Tn acela§i timp.
Feteie rasera, relaxandu-se vizibil toate.
- Pun rama§ag, continua el, ca aveti Tn repertoriu o
piesa pe care o puteti canta la perfectie. Pot avea cinstea
s-o aud? Tntreba, Tntorcandu-se cu un zambet spre
domni§oara Wilding.
- Cucul, domni§oara, sugera Sylvia Hetheridge, Tn­
tr-un murmur aprobator din partea tuturor celorlalte
coriste.
§i cantara Tn cinci parti, fara o singura ezitare sau
nota falsa, o ploaie glorioasa de cuci reverberand prin
sala de fiecare data cand ajungeau la leit-motivul can-
tecului.
Dupa ce terminara, toate se Tntoarsera ca una spre
Marchizul de Attingsborough, ca §i cum ar fi fost un vlastar
de neam regal venit Tn vizita, iar acesta aplauda, zambind.
- Bravo! le felicita el. Talentul vostru ma cople§e§te,
ca sa nu mai vorbesc de frumusetea vocilor! Sunt mai
convins ca oricand ca am fost foarte Tntelept ramanand
la cricket.
Toate feteie izbucnira Tn ras, uitandu-se adorator Tn
urma lui, cand marchizul pleca Tmpreuna cu Claudia.
Domnul Huckerby era Tn sala de dans, repetand cu
un grup de fete pa§ii unui numar deosebit de complicat,
pe care aveau sa-l prezinte la serbare. Marchizul Ti
stranse mana §i le zambi fetelor, admirandu-le mi§carile
§i fermecandu-le pana Tncepura toate sa zambeasca §i -
bineTnteles! - sa se uite cu adorape la eH
Ti puse Claudiei Tntrebari inteligente §i perspicace, Tn
timp ce ea Ti arata unele dintre clasele goale §i biblioteca.
*Joc de cuvinte intraductibil: cricket = 1. jocul de cricket; 2. greiere
(care scartaie!) (n.tr.)
16 Mary Balogh
Fara sa dea niciun semn de graba, se uita prin fiecare
Tncapere §i citi titlurile de pe cotoarele multora dintre
cartiv
-Tn sala de muzica era un pianoforte, spuse el, Tn timp
ce mergeau spre sala de cusut, §i mai erau §i alte instru-
mente. Am observat Tndeosebi o vioara §i un flaut. Dati §i
lectii individuate de muzica aici, domni§oara Martin?
- Tntr-adevar. Oferim tot ceea ce este necesar pentru
a face din elevele noastre ni§te domni§oare realizate,
precum §i ni§te persoane cu studii academice solide.
Se uita §i prin camera de cusut, din u§a, dar fara sa
intre.
- §i mai predati §i alte Tndeletniciri practice aici, Tn
afara de cusut §i broderie? Tntreba el. Cro§etat, even­
tual? Tricotat? Macrame?
- Toate trei, spuse ea, Tn timp ce marchizul Tnchidea
u§a §i plecau amandoi spre sala de festivitati. Fusese o
sala de bal pe vremuri, cand cladirea era o locuinfa par­
ticulars.
- Este o sala foarte frumos conceputa, spuse el,
oprindu-seTn mijlocul podelelor lucitoare, pentru a se uita
de jur-Tmprejur, la tavanul Tnalt, boltit. Intr-adevar, Tmi
place Tntreaga §coala, domni§oara Martin. Peste tot sunt
ferestre prin care intra multa lumina §i domne§te o at-
mosfera placuta. Va multumesc pentru toata vizita.
Ti adresa cel mai §armant zambet al lui, iar Claudia,
care Tnca mai tinea atat cartea lui de vizita, cat §i
scrisoarea de la Susanna, T§i Tncle§ta mana libera de
Tncheietura celeilalte §i afi§a o mina severa.
- Sunt Tncantata ca va place, spuse ea.
Zambetul lui Tncremeni un moment, fiind apoi urmat
de un chicotit slab.
- Tmi prezint scuzele, spuse. V-am rapit destul timp.
Indica u§a cu un brat, iar Claudia porni Tnaintea lui,
pana Tn holul de la intrare, simtind - foarte nemultumita
de aceasta senzatie - ca fusese cam nepoliticoasa, caci
ultimele ei cuvinte fusesera rostite ironic, iar marchizul
T§i daduse seama.
Dragostea tnvinge
Dar Tnainte de a ajunge Tn hoi, fura nevoiti sa se
opreasca pentru cateva momente, Tn timp ce clasele mici
treceau Tn ordine dinspre sala de ceai catre cea de
studiu, unde aveau sa-§i termine toate lectiile ramase de
peste zi, sau sa citeasca, sa scrie scrisori ori sa brodeze.
Toate feteie Tntoarsera capetele sa se uite la distinsul
oaspete, iar Marchizul de Attingsborough le zambi cu
bunavointa, astfel Tncat T§i continuara drumul mai grabite
dar §i mult mai fanfo§e, Tncepand §i sa chicoteasca.
Toate acestea dovedind, reflecta Claudia, ca nici chiar
ni§te fete de unsprezece §i de doisprezece ani nu puteau
rezista farmecelor unui barbat chipe§. Era un semn rau -
sau, mai bine zis, era un semn din ce Tn ce mai rau -
pentru viitorul jumatatii femeie§ti a speciei umane.
Domnul Keeble, Tncruntandu-se feroce, binecuvantata
sa-i fie inima, tinea palaria §i bastonul marchizului, stand
atat de aproape de u§a Tncat parea I-ar fi provocat
sa-ndrazneasca, numai, sa-§i mai prelungeasca vizita.
- Atunci, ne vedem poimaine Tn zorii zilei, domni§oara
Martin? Tntreba marchizul, luandu-§i palaria §i bastonul
§i Tntorcandu-se spre ea, Tn timp ce domnul Keeble des-
chidea u§a §i trecea Tntr-o parte, gata s-o Tnchida Tn urma
lui cu prima ocazie.
- Voi fi gata, Tl asigura Claudia, Tnclinand capul.
§i, Tn sfar§it, pleca. Nu o lasa pe Claudia cu o atitu-
dine binevoitoare la adresa lui. Ce Dumnezeu fusese
toata situatia aceea? T§i dorea cu ardoare sa se poata
Tntoarce Tn timp cu o jumatate de ora, §i sa-i refuze oferta
de a le escorta, pe ea §i pe fete, la Londra, peste doua
zile.
Dar nu putea s-o faca, a§a ca trebuia sa se Tmpace
cu gandul.
Intra Tn cabinetul ei §i se uita Tn oglinjoara pe care o
tinea dupa u§a, dar n-o consulta decat rareori.
0, Dumnezeule mare! Parul chiar fi statea turtit §i fara
viata. Cateva §uvite se desprinsesera din cocul de la
ceafa. Pe o parte a nasului Ti ramasese o mica dara de
cerneala, de cand Tncercase sa §i-o §tearga cu batista,
is Mary Balogh
mai devreme. lar gulerul Ti statea Tntr-adevar Tntr-o parte,
cu un colt Tndoit Tn sus.
Nesuferit om! Nici nu era de mirare ca tot timpul Ti ci-
tise Tn ochi cum radea de ea Tn sinea lui.
Apoi, T§i aminti de scrisoarea Susannei §i rupse
pecetea.
Joseph Fawcitt, Marchiz de Attingsborough, era fiul §i
mo§tenitorul Ducelui de Anburey, citi ea Tn primul para-
g ra f- §i se stramba. Urma sa se ofere sa le ia pe Claudia
§i pe fete cu el la Londra, cand se Tntorcea de la Bath,
iar Claudia trebuia sa accepte fara ezitare. Era un gen­
tleman generos §i fermecator, demn de cea mai deplina
Tncredere.
Claudia Tnalta sprancenele §i-§i stranse buzele.
Totu§i, principalul scop al scrisorii deveni evident
foarte repede. Frances §i Lucius - Contele de
Edgecombe, sotul ei - se Tntorsesera de pe continent,
iar Susanna §i Peter pregateau la ei acasa un concert
unde Frances urma sa cante pe post de solista vocala.
Claudia pur §i simplu trebuia sa stea destul timp ca s-o
asculte, §i tot pur §i simplu trebuia sa stea §i mai mult
timp ca sa se bucure §i de alte cateva distractii ale se-
zonului. Daca Eleanor Thompson T§i exprimase dispozitia
de a conduce §coala vreme de o saptamana, atunci fara
doar §i poate avea sa accepte s-o faca §i Tn continuare,
pentru Tnca vreo saptamana, timp Tn care anul §colar
avea sa se Tncheie.
Prelungirea invitatiei era enorm de tentanta, Claudia
trebuia sa recunoasca. Frances fusese prima dintre pro-
fesoarele §i prietenele ei care se maritase. Cu Tncura-
jarea unui sot care avea vederi remarcabil de largi,
devenise de-atunci o cantareata renumita §i foarte cau-
tata prin Tntreaga Europa. Ea §i contele calatoreau Tn
fiecare an cateva luni, cutreierand capitalele Europei pen­
tru diverse concerte §i recitaluri. Claudia n-o mai vazuse
de un an. Avea sa fie minunat sa se revada iar cu ea §i
Susanna, pentru o saptamana sau doua, §i sa petreaca
o vreme Tn compania lor. Tnsa chiar §i a§a...
Dragostea invinge 19

Lasase u§a cabinetului deschisa. Eleanor varT capul


Tnauntru, dupa ce batuse u§urel cu unghiile Tn panoul de
lemn din afara.
- 0 sa stau eu Tn sala de studiu asta-seara, Claudia,
spuse ea. Ai avut o zi foarte ocupata. A§adar, aristo-
craticul tau vizitator nu te-a mancat de vie? Toata §coala
forfote§te de laudele §i felicitarile lui.
- Susanna l-a trimis, o lamuri Claudia - apoi se
stramba. S-a oferit sa ne ia cu ca!ea§ca lui, pe mine,
Edna §i Flora, poimaine cand se va Tntoarce la Londra.
- 0, Doamne! exclama Eleanor, intrand Tn camera, lar
eu n-am apucat sa-l vad! Ar fi de sperat ca e Tnalt, brunet
§i chipe§.
- Toate trei, confirma Claudia. §i mai e §i fiu de duce!
- Destul, o opri Eleanor, ridicand mainile, cu palmele
Tn fata. Trebuie ca-i cel mai cumplit dintre ticalo§i - de§i,
Tntr-o zi, sper sa te conving ca Ducele de Bewcastle, cum-
natul meu, nu este.
- Hmm... facu Claudia.
Ducele de Bewcastle o angajase candva, pentru scurt
timp, ca guvernanta a surorii §i pupilei lui, doamna Freyja
Bedwyn. Nu se despartisera Tn cei mai buni termeni, ca
sa se exprime cu menajamente, iar ea ramasese de-
atunci cu o puternica antipatie la adresa lui, §i a tuturor
celor de acela§i rang. De§i, la drept vorbind, antipatia ei
contra ducilor nu de la el Tncepuse...
Dar Ti era mila din toata inima de sora mai mica a lui
Eleanor, care se maritase cu un asemenea om. Biata
ducesa era o doamna deosebit de amabila - §i ea fu­
sese, candva, profesoara.
- Frances s-a Tntors Tn Anglia, Ti spuse ea lui Eleanor.
0 sa cante ia un concert organizat de Susanna §i viconte.
Susanna vrea sa raman §i eu la concert §i pentru alte
cateva distracfii de sezon. Mare pacat ca nu au loc toate
dupa ce se termina anul §colar. Dar pana atunci, desigur,
va lua sfar§it §i sezonul. BineTnteles, n-am nici cea mai
mica aspirate sa ma Tnvartesc prin cercurile lumii bune.
Simpla idee face sa ma treaca fiorii. Numai ca ar fi fost
20 Mary Balogh
foarte placut sa ma vad §i cu Frances §i cu Susanna, §i
sa stam catva timp Tmpreuna, toate trei. Totu§i, pe-asta
am s-o pot face §i alta data - la tara, de preferinfa.
Eleanor tistui din limba.
- Sigur ca trebuie sa stai la Londra mai mult de
cateva zile, Claudia, spuse ea. Pentru asta a insistat
doamna Whitleaf §i am Tncurajat-o §i eu tot timpul. Sunt
absolut capabila sa conduc §coala timp de cateva sap­
tamani §i sa tin un discurs Tnsufletitor §i energizant cum
se cuvine, Tn numele tau, la serbarea de sfar§it de an.
lar daca vrei sa stai mai mult de cateva saptamani, tre­
buie s-o faci fara pic de mustrare de cuget. Lila §i cu mine
vom fi aici toata vara, ca sa vedem de feteie de la cari­
tate, iar Christine §i-a reTnnoit invitatia ca sa le due la
Lindsey Hall pentru cateva saptamani, Tn timp ce ea §i
Wulfric vor fi plecati Tn vizita pe unele dintre celelalte
mo§ii ale lui. A§a, a§ avea §i eu §ansa sa stau un timp
cu mama.
Christine §i Wulfric erau Ducesa §i Ducele de Bew­
castle, iar Lindsey Hall era sediul principal al acestuia,
Tn Hampshire. Prima oara cand fusese lansata, invitatia
o uimise pe Claudia, care acum se Tntreba daca ducesa
T§i consultase sotul Tnainte de a o emite. DarTn fond, de­
sigur, feteie de caritate mai statusera odata la Lindsey
Hall, cu doar un an Tn urma, mai exact cu ocazia nuntii
Susannei, iar ducele chiar fusese §i el Tn re§edinta cu
acel prilej.
- Trebuie sa stai, zise din nou Eleanor. Mai mult, tre­
buie sa-mi promiti c-ai sa stai macar doua saptamani.
Daca n-o faci, am sa ma simt foarte ofensata. Voi con-
sidera ca nu ai destula Tncredere-n mine ca sa ma la§i
aici, Tn locul tau.
- Dar sigur ca am Tncredere Tn tine, insista Claudia;
dar, cum ar fi putut acum sa nu stea? Simtindu-§i ezi-
tarea din glas; Ar fi foarte placut, trebuie sa recunosc..
- Sigur ca a§a ar fi! o Tntrerupse scurt Eleanor. Sigur
c-o sa fie! Deci, s-a stabilit. lar acum, eu trebuie sa ma
due cat mai repede Tn sala de studiu. Dupa cum merge
Dragostea tnvinge ___ 21

ziua asta, sunt toate §ansele ca vreo cateva pupitre sa


fi ajuns surcele pana acum, sau cine §tie ce batalie ti-
tanica sa izbucneasca, daca nu ajung acolo cat mai
curand!
Dupa plecarea lui Eleanor, Claudia se a§eza la birou
§i Tmpaturi scrisoarea de la Susanna. Ce zi ciudata!
Parea sa fi durat cel putin patruzeci §i opt de ore.
Despre ce Dumnezeu aveau sa stea de vorba Tn tim­
pul calatoriei de atatea ore pana la Londra? §i cum urma
s-o Tmpiedice pe Flora sa trancaneasca §i pe Edna sa
chicoteasca? I§i dorea din toata inima ca Marchizul de
Attingsborough sa fi avut cel putin §aizeci de ani §i sa fi
aratat ca un broscoi. Poate ca atunci nu s-ar mai fi simtit
atat de intimidata de el.
De§i simpla folosirea a acestui cuvant Tn minte o
facea sa se Tnfioare din nou.
Intimidata?
Ea?
De un simplu barbat?
De un marchiz? Mo§tenitor al unui ducat?
N-avea sa-i dea satisfactia, T§i spuse ea indignata, ca
§i cum marchizul §i-ar fi exprimat deschis dorinta de a o
vedea tarandu-se ca o roaba umila la picioarele lui.
Capitolul 2

- Ai sa tii minte ce-am vorbit! rosti Ducele de Anburey,


Tn timp ce dadea mana cu fiul sau, Joseph, Marchiz de
Attingsborough. Nu era o Tntrebare.
- Sigur c-o sa tina minte, Webster, spuse ducesa, Tn
timp ce-§i Tmbrati§a fiul §i-l saruta.
Luasera micul dejun devreme, Tn casa de pe Royal
Crescent, unde ducele §i ducesa se instalasera cu
re§edinta pe parcursul §ederii lor la Bath. Grija pentru
sanatatea tatalui sau - §i, desigur, o convocare directa
- Tl adusesera pe Joseph acolo cu doar o saptamana Tn
urma, Tn toiul sezonului de primavara. Tatal lui racise Tn
timpul iernii §i nu se putuse vindeca de tot pana la vre-
mea cand ar fi trebuit sa se Tntoarca Tn ora§ ca sa par-
ticipe la activitatile Camerei Lorzilor. Ramasese Tn schimb
acasa, dupa care cedase Tn fata insistentelor sotiei sale
de a acorda o §ansa §i bailor, de§i Tntotdeauna vorbise
cu dispret despre Bath §i oamenii care se duceau acolo
sa se scalde Tn acele ape, cautand sa se
Tnsanato§easca.
Joseph Tl gasise pe tatal sau complet vindecat, dupa
cate se parea. Cu siguranta, se simtea destul de bine ca
sa bombane despre insipiditatea jocurilor de carti §i a
altor distracfii cu care i se pretindea sa se amuze, §i fata
de entuziasmul extatic cu care era salutat peste tot pe
unde se ducea, §i mai ales Tn Sala Pompei. Ducesa, dim­
potriva, se bucura placid tocmai de lucrurile de care se
plangea sotul ei. Joseph banuia ca se distra mult mai
Dragostea tnvinge
bine decat o facea de obicei la Londra, Tn acea perioada
a anului.
Tatal lui, totu§i, insista ca nu se Tntremase atat de
mult pe cat ar fi trebuit. Tntr-o conversatie privata, Ti spu­
sese fiului sau ca se temea ca raceala prelungita sa nu-i
fi slabit inima, iar medicul sau din Bath nu-l contrazicea,
de§i nici nu-i confirma efectiv temerile. Oricum ar fi stat
treaba, ducele Tncepuse sa-§i puna afacerile Tn ordine.
lar Tn capul acestei liste se aflau fiul §i mo§tenitorul
lui.
Joseph avea treizeci §i cinci de ani §i era necasatorit.
Mai rau - §i ca rezultat direct al acestui fapt - nu avea
niciun urma§. Succesiunea Tnca nu fusese asigurata.
Ducele de Anburey luase masuri pentru a acoperi
aceasta lipsa. Tnca Tnainte de a-§i chema fiul, Tl invitase
pe Lordul Balderston sa vina de la Londra §i discutasera
Tmpreuna cat ar fi fost de dezirabil sa Tncurajeze o com-
binatie Tntre copiii lor - Marchizul de Attingsborough §i
domni§oara Portia Hunt. Se Tnfelesesera sa le
destainuiasca §i copiilor lor aceste dorinte - de fapt, un
eufemism pentru dispozitie - §i se a§teptau la un dez-
nodamant fericit, cam pe la sfar§itul Sezonului.
De unde §i chemarea lui Joseph la Londra.
- Cu siguranta ca am sa tin minte, domnule, spuse
el acum, Tn timp ce se desprindea din Tmbrati§area
mamei sale. Nici nu ma pot gandi la o doamna mai potri­
vita pentru a-mi fi sotie decat domni§oara Hunt.
Ceea ce era cu siguranta adevarat, daca statea sa ia
Tn considerare fie §i numi faptul ca, atunci, §i sotia lui
avea sa fie tot marchiza, §i viitoare Ducesa de Anburey -
§i mama a unui viitor duce. Genealogia ei era impecabila
- iar Tnfati§area §i manierele, de asemenea. Joseph nu
avea mari obiectii nici fata de caracterul ei. Chiar petre-
cuse multe momente placute cu eaTn urma cu cativa ani,
chiar dupa ce marchiza T§i Tncheiase relatia cu Edge­
combe - evident, Tncercand sa dovedeasca lumii bune ca
nu suferise. Cu acel prilej, Joseph Ti admirase taria §i
demnitatea. larTn anii trecuti de-atunci, dansase adese-
24 Mary Balogh
ori cu ea la baluri ori conversasera la serate. Cu doar
doua sau trei saptamani Tn urma, o dusese cu calea§ca
Tn Hyde Park, la o ora mondena. Totu§i, niciodata (pana
acum) nu se gandise serios s-o curteze.
Acum Tnsa, desigur, era nevoit. Efectiv, nu se putea
gandi la nicio alta fata cu care ar fi vrut sa se Tnsoare -
ceea ce nu era deloc un argument puternic Tn favoarea
casatoriei cu domni§oara Hunt, Tntr-adevar, dar la urma
urmei majoritatea barbatilor de rangul lui se Tnsurau mai
mult pentru titluri §i averi, decat din reala afectiune.
T§i Tmbrati§a tatal Tn u§a casei, T§i stranse mama Tn
brate §i o mai saruta odata, promitandu-i ca n-avea sa
uite niciunul din nenumaratele mesaje pe care le memo-
rase ca sa le transmits surorii lui - Wilma, Contesa de
Sutton. T§i privi calea§ca de calatorie, ca sa se asigure
ca toate bagajele Ti fusesera Tncarcate §i valetul statea
sus, pe capra, langa John. Apoi, sari Tn §aua calului pe
care-1 Tnchiriase pentru primul stadiu al drumului Tnapoi
spre Londra.
Ridica o mana Tn semn de ramas-bun spre paring lui,
Ti mai trimise o bezea mamei sale, §i porni la drum.
Tntotdeauna Ti era greu sa-§i ia ramas-bun de la cei
dragi. lar Tn ultima vreme Ti era cu atat mai greu, §tiind
ca tatal lui putea deveni tot mai firav. §i totu§i, Tn acela§i
timp, se gandea la ce urma sa fie, cu o nerabdare de
netagaduit.
h sfar$it, era Tn drum spre casa.
N-o mai vazuse pe Lizzie de peste o saptamana §i
abia a§tepta sa fie din nou cu ea. Locuia - a§a cum fa­
cuse de peste unsprezece ani - Tn casa pe care el o
cumparase cu treisprezece ani Tn urma, cand era un tanar
tanto§ ce cutreiera ora§ul dupa amante §i avea nevoie
de un loc unde sa le aduca, de-a lungul anilor. Totu§i,
n-o folosise decat o data. Se lasase de crailac foarte
curand.
Avea Tn bagaj daruri pentru Lizzie - un evantai de
pene §i o sticluta de parfum, §tia ca avea sa le adore pe
amandoua. Niciodata nu se putea abtine sa-i faca diverse
Dragostea tnvinge 25

cadouri §i sa se uite cum se lumina la fata de placere.


Daca nu s-ar fi oferit sa le escorteze pe domni§oara
Martin §i pe cele doua §colarife la Londra, §tia ca ar fi
facut efortul de a ajunge la destinatie Tntr-o singura zi. Dar
nu-§i regreta propunerea. Era genul de galanterie care-1
costa foarte putin, poate cu exceptia unei zile Tn plus pe
drum. Totu§i, hotarase ca era Tn propriul lui interes sa
Tnchirieze un cal. Sa stea Tnchis Tn trasura cu 0 profesoara
§i doua eleve atat de tinere, tot drumul, ar fi putut sa fie
un chin prea greu, chiar §i pentru nervii lui Tn mod normal
bine caliti - ca sa nu mai vorbeasca de ai lor!
Cu doua zile Tn urma, i se formase impresia distincta
ca domni§oara Martin nu-l agrea, de§i nu putea sa-§i
imagineze ce obiectii avea la adresa lui. De obicei, fe-
meile Tl placeau, poate fiindca §i el le placea pe ele. Dar
domni§oara Martin Tl privise cu destula acreala, Tnca di-
nainte de a 0 fi rugat sa-i arate §coala, care Tl interesase
sincer.
Calea§ca §i calul coborara panta colinei pana la rau,
apoi T§i continuara drumul pe malul acestuia, Tnainte de
a traversa Podul Pulteney §i a merge mai departe, Tn
directia §colii.
Buzele lui Joseph tresarira, la amintirea Tntalnirii cu
domni§oara Martin. Era cvintesenfa profesoarei ramase
domni§oara batrana - Tmbracata simplu §i practic, Tntr-o
rochie gri-albastruie care 0 acoperea de la gat pana la
Tncheieturile mainilor §i la glezne, de§i era luna iunie.
Parul castaniu Ti era pieptanat cu 0 severitate nemiloasa
§i strans Tntr-un coc la ceafa, dar cu toate acestea arata
cam rava§it, ca §i cum ar fi avut 0 zi grea de lucru - ceea
ce, fara Tndoiala, era adevarat. Nu era nici deosebit de
Tnalta, nici deosebit de slaba, dar postura ei dreapta ca
un vatrai facuse sa para Tn ambele feluri. Cand nu vor­
bea, T§i tinea buzele stranse, iar Tn ochii cenu§ii Ti lucea
inteligenta.
Pe Joseph Tl amuza faptul de a-§i da seama ca aceea
era femeia despre care Susanna Ti vorbise cu atata cal­
dura, ca despre una dintre cele mai dragi prietene ale ei.
26 Mary Balogh
Vicontesa era scunda, vivace §i peste masura de
dragala§a. §i totu§i, nu-i era imposibil sa §i-o imagineze
predand Tn §coala aceea. Oricat de uscata §i aspra
paruse directoarea Tn compania lui, cu siguranfa facea
bine ceea ce facea. Toate feteie §i profesoarele pe care
le vazuse pareau destul de fericite, §i peste tot domnea
o atmosfera care-i placuse. Nu era deloc apasatoare, a§a
cum o simtise Tn multe alte §coli.
Prima lui impresie fusese aceea ca domni§oara Mar­
tin era, cu siguranta, destul de varstnica pentru a fi
mama Susannei. DarT§i schimbase opinia. Se prea putea
sa fie cam de aceea§i varsta cu el.
Varsta de treizeci §i cinci de ani era destul de nepla-
cuta pentru un barbat necasatorit care mo§tenea un
ducat. Necesitatea de a-§i face datoria, casatorindu-se §i
aducandu-l pe lume pe urmatorul mo§tenitor Ti cauzase
destule probleme, chiar §i Tnainte de recenta Tntrevedere
cu tatal sau. Acum, era un lucru pe care nu mai putea nici
sa-l ignore, nici sa-l taraganeze. Ani de zile se Tmpotrivise
din rasputeri tuturor presiunilor de ordin matrimonial. Cu
toate defectele lui - care erau, fara Tndoiala, nenumarate
- credea Tn re la te monogame. §i cum s-ar fi putut casa-
tori, cand era atat de irevocabil legat de o metresa? Dar
se qarea ca nu mai putea rezista mult timp.
Tn capatul Tndepartat al strazii Great Pulteney, trasura
§i calul executara cateva cotituri bru§te, ca sa ajunga la
u§a §colii de pe Strada Daniel. Pesemne ca cineva
pandise de la fereastra, vazu imediat Joseph. Nici nu Tn-
cetase calea§ca sa se legene pe arcuri, ca u§a se des­
chise §i feteie navalira pe caldaram - Tn numar foarte
mare, §i toate Tntr-o stare de puternica agitate.
Unele dintre ele chifaiau - poate la vederea cale§tii,
care era Tntr-adevar splendida, sau poate datorita calului
de alaturi, care nu era splendid dar altceva mai bun nu
putuse gasi Tn acele Tmprejurari, §i macar nu era schilod
de niciun picior. Sau, poate, Tnfati§area lui era aceea care
le facea sa chitaie - §ocant gand! - de§i, fara Tndoiala
era cu cateva generatii prea batran ca sa le mai arunce
Dragostea tnvinge
Tn cine §tie ce mari vise de extaz romantic. Alte cateva
lacrimau Tn batiste, aruncandu-se alternativ asupra celor
doua ce purtau pelerine §i bonete, fiind dupa toate
aparentele viitoarele calatoare. 0 alta fata - sau poate,
duduiia ar fi o descriere mai potrivita, de vreme ce tre­
buia sa fie cam cu vreo trei sau patru mai mare decat
celelalte - le admonesta degeaba sa stea aliniate, pe
doua randuri. Joseph banui ca era una dintre profesoare.
Batranul portar cu mutra acra, ale carui cizme
scarfaiau Tntocmai la fel cum T§i amintea Joseph ca fa­
cusera cu doua zile Tn urma, scoase Tn prag doua valize
§i se uita la John ca pentru a-i spune ca era responsabi-
litatea lui aceea de a se Tngriji sa-§i continue drumul pana
Tn calea§ca.
Una dintre calatoare sporovaia volubil cu oricine
binevoia s-o asculte - §i cu oricine prefera sa n-o asculte,
la o adica. Cealalta lacrima.
Joseph contempla haoticul tablou cu o privire de
unchi pozna§.
Dupa care, din cladire ie§i domni§oara Martin, iarTn
randurile fetelor se lasa o tacere perceptibila, de§i a
doua calatoare continua sa suspine. 0 alta femeie veni
pe urmele ei §i li se adresa fetelor cu mult mai multa au-
toritate decat demonstrase profesoara cea tanara.
- Fetelor, Tncepu ea, ce-ati facut, v-ati napustit toate
asupra domni§oarei Walton ca s-o tara^i aici cu fort;a?
Doar v-ati luat ramas-bun de la Flora §i Edna Tnca de la
micul dejun, nu? §i, prin urmare, acum n-ar trebui sa fifi
Tn clasa?
- Am venit sa-i uram drum bun domni§oarei Martin,
domni§oara! se repezi sa raspunda o fata mai Tn-
drazneata §i cu prezenta de spirit, Tn murmurele aproba-
toare ale altor cateva.
- Prin asta, ati aratat extrem de multa considerate,
toate, replica profesoara, cu un licar Tn ochi. Dar
domni§oara Martin s-ar bucura mult mai mult de gestul
vostru daca ati sta frumos pe doua randuri, purtandu-va
cu bunacuviinta potrivita.
28 Mary Balogh
Feteie se supusera imediat, cu Tncantare.
Tntre timp, domni§oara Martin se uita la calea§ca,
apoi la calul lui Joseph, §i Tn sfar§it la el.
- Buna dimineata, Lord Attingsborough, Tl saluta ea,
pe un ton vioi.
Era Tmbracata Tngrijit §i cat se poate de neatragator,
cu manta gri §i boneta - probabil o alegere Tnteleapta,
Tntr-o zi care era Tnnorata §i rece cu toate ca vara batea
la u§a. Tn spatele sau, portarul tragea dupa el pe trotuar
un bagaj considerabil - al ei, fara doar §i poate - §i ar fi
Tncercat sa-l salte pe capota trasurii, daca John nu inter-
venea prompt.
- Buna dimineata, domni§oara Martin, raspunse
Joseph, scotandu-§i jobenul §i Tnclinand capul Tn fata ei.
Vad ca nu am sosit prea devreme pentru dumneavoas­
tra.
- Suntem o §coala, Ti reaminti ea, §i nu dormim pana
la amiaza. Vefi merge calare tot drumul pana la Londra?
- Poate nu chiar tot drumul, domni§oara, raspunse
el. Dar, pentru o mare parte a drumului, dumneavoastra
§i elevele veti putea avea la dispozitie calea§ca mea.
Dupa severitatea expresiei ei, ar fi fost imposibil
sa-§i dea seama cu certitudine daca se simtea u§urata
sau nu, dar Joseph era gata sa parieze o avere ca da.
Apoi, directoarea Tntoarse capul.
- Edna? spuse ea. Flora? Nu trebuie sa-l lasam pe
excelenfa sa sa a§tepte. Trecefi Tn calea§ca, va rog. Vi­
zitiul va a§teapta pentru a va ajuta sa urcati.
Fara sa comenteze, se uita lung la feteie aliniate pe
doua randuri care Tncepusera sa se tanguiasca din nou,
Tn timp ce calatoarele treceau pe langa ele ca sa le
Tmbrafi§eze una cate una. Cu buzele tuguiate, privi cum,
Tnainte de urcarea pe treptele cale§tii, amandoua fura
stranse Tn brafe §i chiar sarutate pe obraji de profesoara
care din haos facuse ordine.
- Eleanor, spuse apoi domni§oara Martin, Tn timp ce
se apropia §i ea de trasura, cu pa§i mari §i apasafi. Nu
vei uita sa...
Dragostea tnvinge
Cealalta profesoara, Tnsa, o Tntrerupse:
- N-am sa uit nici cel mai neTnsemnat lucru, spuse
ea cu ochii Tnca licarindu-i. Cum a§ putea, cand aseara
mi-ai scris ditamai lista? N-ai niciun motiv de Tngrijorare,
Claudia. Du-te §i simte-te bine Tn vacanta!
Claudia. Un nume eminent de potrivit - impozant, fara
nicio unda de neseriozitate, sugerand o femeie care §tia
sa-§i poarte singura de grija.
Domni§oara Claudia Martin se Tntoarse spre cele
doua randuri ale fetelor.
- A§tept sa citesc lucruri bune despre elevele mele
cele mari, cand Tmi va scrie domni§oara Thompson,
spuse ea. Cel putin, ma a§tept sa aflu ca le-afi Tmpiedicat
pe oricare dintre feteie mai mici sa dea foe §colii sau sa
alerge nebune§te pe strazile din Bath.
Feteie rasera, de§i unele Tnca mai aveau ochii plini
de lacrimi.
- 0 sa avem grija, domni§oara, promise una dintre
ele.
- §i va mai multumesc, continua domni§oara Martin,
ca ati venit aici numai cu scopul de a va lua ramas-bun
de la mine. Sunt profund mi§cata. Acum, veti merge Tn
§coala cu domni§oara Walton §i veti studia §i mai mult,
ca sa recuperati minutele pe care le-ati pierdut din ora
asta - dupa ce-mi urati drum-bun §i-mi faceti cu mana.
§i poate, Tn acela§i timp, veti binevoi sa le faceti cu mana
§i Ednei §i Florei.
Avea simtul umorului, a§adar, fie §i Tntr-un stil cam
sec, reflecta Joseph, Tn timp ce Claudia, cu ajutorul lui
John, T§i ridica o poala a mantalei §i a rochiei, pentru a
le urma pe cele doua fete Tn calea§ca.
John se urea §i el pe capra, iar Joseph Ti facu semn
din cap sa dea bice.
§i astfel micuta cavalcada porni la drum spre Londra,
petrecuta de batistele pe care le fluturau zeci de
§colarite, dintre care unele iar se smiorcaiau, Tn timp ce
altele strigau cuvinte de salut spre colegele lor care
n-aveau sa se mai Tntoarca niciodata, caci T§i faceau in-
30 Mary Balogh
trarea Tn lumea aspra a angajatilor - sau, cel putin, a§a
Tl informase Susanna pe Joseph. Erau fete de caritate,
dintr-un grup destul de mare pe care domni§oara Martin
insista sa-l ia sub ocrotirea ei Tn fiecare an.
Joseph era parte amuzat, parte afectat de ceea ce
vazuse. Parea ar fi Tntrezarit un crampei dintr-o lume
nepamanteana, una de care originile §i bogatiile lui Tl izo-
lasera ferm, toata viata.
Copii care nu aveau parte de siguranta oferita de o
familie sau de avere.
Cand se oprira sa Tnnopteze la Hanul Mielul §i
Steagul, din Marlborough, unde rezervase doua camere
alaturate, una pentru sine §i cealalta pentru Edna §i
Flora, Claudia se Tntreba daca s-ar fi putut cumva simti
§i mai teapana de Tncheieturi, sau mai amortita Tn anu-
mite locuri mai din jos ale corpului, Tn caz ca veneau cu
trasura Tnchiriata, a§a cum planuise initial.
Dar §tia din proprie experienta ca se putea §i mai rau.
Calea§ca Marchizului de Attingsborough era curata §i
avea arcuri bune §i perne moi, cu tapiterie luxoasa, de
piele. Proasta calitate a drumului §i ceasurile Tndelungate
de deplasare aproape necontenita erau de vina pentru
starea ei fizica.
0 binecuvantare, cel putin, era aceea ca avusesera
toata ziua calea§ca la dispozitie numai pentru ele, Clau­
dia §i cele doua fete din grija ei. Marchizul calarise tot
drumul, schimbandu-§i calul odata cu al cale§tii. Claudia
Tl vazuse doar fugar, pe fereastra §i la diversele hanuri
de po§ta unde faceau scurte popasuri.
Marchizul arata remarcabil de bine calare, desigur,
observase ea cu nemultumire ori de cate ori avea ocazia.
Era Tmbracat impecabil pentru drum §i statea Tn §a cat
se poate de firesc - chiar §i dupa cateva ore de calarie.
Fara Tndoiala, se considera darul lui Dumnezeu pentru
neamul omenesc, §i mai cu seama pentru jumatatea
feminina a acestuia - ceea ce era o judecata Tntru totul
nedreapta, consimti eaTn intimitatea propriilorei ganduri,
de§i fara sa faca cine §tie ce mari eforturi pentru a-§i
Dragostea tnvinge
schimba opinia despre el. Desigur, fusese foarte marini-
mos sa le ofere calea§ca, dar singur recuno§tea ca o fa­
cuse Tn scopul de a-§i impresiona familia §i prietenii.
Era pe jumatate u§urata, pe jumatate indignata, de
felul prompt §i meticulos cu care erau serviti oriunde se
opreau. §tia ca, daca venea cu trasura Tnchiriata, lucrurile
ar fi stat cu totul altfel. Ea §i feteie primeau chiar §i
gustari Tn calea§ca, Tn loc de a fi nevoite sa intre Tn di-
versele hanuri pline de lume, unde le-ar fi Tnghiontit alti
calatori §i ar fi trebuit sa stea la coada pentru a-§i
cumpara cele necesare.
Cu toate acestea, fusese o zi lunga §i grea, iar cele
trei ocupante ale cale§tii vorbisera foarte pufin Tntre ele.
Vreme cam de o ora, feteie fusesera vizibil abatute,
neavand deloc chef sa converseze sau macar sa admire
peisajele de afara. §i chiar §i cand se mai Tnveselisera,
dupa prima escala §i primele gustari, amandoua se stra-
duisera sa se comporte cat mai cuviincios Tn compania
directoarei lor, cu rezultatul ca abia daca scoteau o
vorba, Tn afara situafiilor cand ea le adresa cate o Tntre­
bare di recta.
Flora Tnvatase Tn §coala aceea timp de aproape cinci
ani. T§i petrecuse toasta copilaria Tntr-un orfelinat din Lon­
dra, dar la varsta de treisprezece ani fusese lasata sa
se descurce singura. Edna ramasese orfana la un­
sprezece ani, cand paring ei fusesera uci§i Tn timp ce-§i
aparau de hofi umila pravalioara, de§i dupa cum avea sa
reiasa, nici n-ar fi fost mare lucru de furat acolo - a§a ca
nu ramasesera nici bani pentru unica lor fiica. Din feri­
cire, domnul Hatchard o gasise, la fel ca pe Flora, §i o
trimisese la Bath.
Cand Claudia intra la Mielul §i Steagul, fu nevoita sa
a§tepte pana cand hangiul terming un taifas prelungit cu
un alt client, despre fascinantul subiect al pescuitului, Tn
vreme ce alti doi barbati - care nu se Tnvredniceau de a
fi numifi gentleman - se zgaiau la Edna §i Flora, po-
tolindu-se, cu strambaturi insolente, doar cand Claudia Ti
masura cu o privire Tncruntata.
32 Mary Balogh
Apoi, se uita cu subTnteles la hangiu, care se pre­
faces ca n-o observa. Daca mai trecea un singur minut,
deqse ea, n-avea sa-§i mai tina gura.
Tn clipa urmatoare, u§a dinspre curtea grajdurilor se
deschise §i se Tnchise la loc, §i totul se schimba ca §i
cum cineva ar fi facut un semn cu o bagheta magica.
Conversatia despre pescuit se Tntrerupse ca §i cum n-ar
fi avut nici cea mai mica Tnsemnatate, iar mu§teriul se
facu nevazut. Hangiul se umfla Tn pene, frecandu-§i servil
palmele, cu un zambet jovial.
Cand Tntoarse capul sa se uite, Claudia vazu ca cel
care intrase pe u§a era Marchizul de Attingsborough. §i
chiar daca hangiul n-ar fi fost Tnca informat de prezenta
lui acolo - cum fara Tndoiala fusese - noul sosit emana
prin toata fiinta ceva ce-l proclama ca aristocrat: o anume
aroganta sigura pe sine care o irita imediat pe Claudia.
- Bine ati venit la Mielul §i Steagul, my lord, Tl saluta
hangiul. Cel mai primitor han din Marlborough. Cu ce va
pot servi?
Primitor, ba bine ca nu! Claudia Tl privi cu subTnteles
pe hangiu, deschizand gura sa vorbeasca.
- Cred, spuse marchizul, ca domni§oara Martin §i
feteie din compania ei au intrat aici Tnaintea mea.
Hangiului Ti izbuti admirabila isprava de a se holba la
ele cu uimire, de parea tocmai atunci s-ar fi materializat
din neantTn fata lui.
Claudia aproape ca Tncepu sa tremure de indignare -
Tn cea mai mare parte, de§i poate pe nedrept, la adresa
Marchizului de Attingsborough, care nu avea nici cea mai
mica vina ca ea fusese considerata o nimeni pana
reie§ise ca un marchiz adevarat Ti §tia numele. Dar, cu
siguranta, nu avea nevoie de nimeni care sa vorbeasca
Tn locul ei.
- Domni§oara Martin? repeta hangiul, zambindu-i ra­
dios; Claudia nu-i zambi §i ea. V-am pregatit odaile,
conita. Puteti sa va ducefi sus imediat.
- Multu...
Dragostea Tnvinge 33

Claudia nu apuca sa spun mai mult, caci marchizul


se grabi s-o Tntrerupa:
- Sper ca-s cele mai bune camere din casa, da?
-To ate camerele noastre sunt de calitate superioara,
my lord, Tl Tncredinfa hangiul. Dar odaile din fata au fost
rezervate de domnul Cosman §i varul dumnealui.
Marchizul se oprise chiar Tn spatele umarului
Claudiei, care nu putea sa-i vada fata, dar 0 vedea pe a
hangiului. De§i marchizul nu mai scoase o vorba, dupa
cateva clipe hangiul T§i drese glasul.
-Tnsa nu ma Tndoiesc, spuse el, ca cei doi domni vor
fi cat se poate de Tncantati sa lase camerele Tn seama
acestor domni§oare atat de fermecatoare, pentru a le lua
Tn schimb cu cele cu vedere spre grajd.
Adica acolo unde statuse Claudia Tnainte, de fiecare
data cand mai trasese la acel han. T§i amintea zarva §i
lumina care patrundeau Tn camarutele acelea cat era
noaptea de lunga, TmpiedicSnd-o sa doarma.
- Cu siguranta, domni§oarele trebuie sa stea Tn
odaile din fata, continua hangiul, zambindu-i din nou
Claudiei. Insist s-o faca!
De parea ea ar fi avut vreo obiectie. §i totu§i, se
Tncapatana, simtea nevoia sa-l contrazica §i sa ceara
acele camere cu vedere la grajd. Nu avea de gand sa
ramana Tndatorata Marchizului de Attingsborough pentru
primirea unor odai mai confortabile. Dumnezeule mare,
era 0 femeie independents. Nu avea nevoie de niciun bar­
bat care sa lupte Tn interesul ei.
Dar, Tnainte ca ea sa poata rosti 0 vorba, marchizul
Tntreba mai departe
- §i doriti sufragerie privata?
Narile Claudiei se dilatara. Cat avea de gand s-o mai
umileasca?
- Domnul Cosman... Tncepu hangiul - dar din nou se
Tntrerupse, cu privirea la marchiz. Le va fi rezervata
domni§oarelor a§a cum se cuvine, my lord, restul
clientilor mei din seara aceasta fiind cu totii gentlemeni.
34 Mary Balogh
Claudia §tia prea bine ce se Tntamplase. Marchizul de
Attingsborough trebuia sa fi Tnaltat Tntr-un stil aristocratic
o spranceana, de vreo doua ori, iar hangiul fusese cat pe
ce sa cada Tn genunchi la picioarele lui. Era de-a dreptul
dezgustator, daca nu §i mai rau... §i totul, numai fiindca
marchizul era cine era - sau, mai degraba, datorita culorii
sangelui sau. Probabil nu era decat un... aventurieroare-
care, §i totu§i, Tntreaga lume se caciulea Tn fata lui §i-l
peria, numai fiindca avea un titlu nobiliar §i fara Tndoiala,
pe langa el, banife pline.
Ei bine, ea n-avea de gand nici sa se piece Tn fata lui,
nici sa-l perie. Se Tntoarse sa-l priveasca - §i vazu ca pe
chip i se ivise iar zambetul acela dezinvolt §i fermecator...
dupa care Ti facu cu ochiul.
Chiar ti facuse cu ochiul!
§i, desigur, continua sa arate teribil de chipe§, chiar
§i dupa o zi Tntreaga petrecuta Tn §a. Se batea pe cizma
cu crava§a. Arata suplu, lungTn picioare §i brate, viril §i...
Ei bine, era de ajuns. Mirosea foarte bine a cal §i a
colonie, amestecate Tntr-o aroma masculina peste ma­
sura de atatatoare.
Claudia Tl privea cu o expresie statornica, tinandu-§i
buzele stranse Tntr-o linie subtire. Dar faptul ca-i facuse
cu ochiul o descumpanise pentru un moment, dupa care
avu impresia ca ar fi fost prea tarziu §i prea meschin sa
declare ca s-ar fi simfit foarte bine §i folosind camerele
cele mici §i sala publica a ospatariei.
Edna §i Flora Tl priveau §i ele - mai bine zis, Tl sorbeau
din ochicu adoratje. De parea asta ar fi fost vreo surpriza!
- Haideti, fetelor, le chema scurt Claudia. 0 sa ne re-
tragem Tn odaile noastre, daca domnia sa hangiul ne
spune pe unde s-o luam.
§i porni spre locul unde-§i lasasera bagajele.
- Bagajele domni§oarelor sa fie duse sus imediat! or-
dona marchizul. Era clar ca hangiului i se adresa.
- Desigur, my lord, raspunse acesta pocnind din
degete, Tn timp ce Claudiei iar i se dilatara narile. Tocmai
ma pregateam sa dau porunca.
Dragostea tnvinge 35

Doi slujitori - nu unui, ci d o i!- venira Tn fuga, ca din


pamant, Tnhatara gentile §i pornira cu ele Tn directia
scarii.
Claudia se lua dupa ei, iar feteie o urmara.
Camerele, desigur, erau spatioase §i confortabile, cu
vedere spre ora§ §i spre campiile lini§tite de dincolo de
el. Erau curate, luminoase §i Tntru totul irepro§abile.
Feteie chitaira de placere §i se repezira la fereastra
camerei lor, ca sa se rezeme pe pervaz §i sa admire pri-
veli§tea. Claudia se retrase Tn Tncaperea ei §i ofta
nemultumita de sine Tnsa§i, recunoscand ca era incom-
parabil mai buna decat 0 odaie obi§nuita. Se Tntinse pe
pat, ca sa se relaxeze cateva minute.
Chiar Ti facuse cu ochiul. Nu-§i mai aducea aminte
cand Ti facuse ultima oara cu ochiul un barbat. Dum­
nezeule, probabil ca nu i se mai Tntamplase de cand era
mica!
Cum Tndraznea!
Dar, 0, ce lini§te domneaTn camera, §i cat de comod
era patul, iar aerul care intra pe fereastra deschisa era
atat de curat §i racoros... 0 singura pasare, Tntr-un copac,
canta de mama focului.
Pentru catava vreme, Claudia atipi.
Apoi lua cina cu feteie, Tn confortul §i lini§tea relativa
a sufrageriei private. Mancara friptura de vita cu cartofi
§i varza fiarta, apoi budinca, placinta cu crema de oua §i
ceai.
Dupa aceea, fu nevoita sa recunoasca faptul ca se
simtea Tntremata §i foarte u§urata ca nu li se pretinsese
sa ia masa Tmpreuna cu Marchizul de Attingsborough.
Ambele fete aratau cam somnoroase. Tocmai se
pregatea sa le propuna sa se retraga toate trei pentru
noapte, de§i afara era Tnca lumina, orele nefiind deloc
Tnaintate, cand se auzi 0 bataie Tn u§a, iar aceasta se
deschise, pentru a-l dezvalui pe Tnsu§i marchizul.
- Domni§oara Martin? saluta el cu un zambet, Tn-
clinand capul. Domni§oarelor? Sunt Tncantat ca acest
han se lauda macar cu un singur salon privat. Eu, unui,
36 Mary Balogh
m-am delectat pe tot parcursul cinei cu conversatii des­
pre recolte, vanatoare §i mori.
Claudia banuia ca nici macar n-ar fi stat acolo, daca
nu se angaja s-o escorteze. Probabil ar fi Tnnoptat la
George §i Pelicanul, sau la Castel, care erau amandoua
peste posibilitatile ei. Spera sa nu se a§tepte sa i se
multumeasca pentru privilegiul acelei sufragerii §i al dor-
mitoarelor. Tnca se mai Tnfioara, amintindu-§i cum T§i e-
xercitase puterea fara a folosi un cuvant macar, Tn timp
ce ea se simtise ca o femeie naroada §i neajutorata.
Feteie sarisera amandoua Tn picioare §i faceau re-
verente Tn fata lui. Claudia se ridica §i ea, dar se mulfumi
doar sa dea din cap, politicos.
- Nadajduiesc, continua marchizul, intrand Tn
Tncapere, ca ati petrecut o zi rezonabil de confortabila.
Sper ca nu vi s-au zgaltait toate oasele.
- 0, nu, my lord, Tl asigura Flora. Nici macar n-am
visat ca o calea§ca ar putea fi at§t de comoda. A§ dori
ca aceasta calatorie sa dureze o saptamana - sau chiar
doua...!
Marchizul rase u§or, iar Edna, care arata cam ca un
iepura§ speriat, chicoti.
- Presupun, spuse el, ca amandoua sunteti Tngrozitor
de nefericite ca a trebuit sa va lasati Tn urma §coala §i
prietenele, dar §i imposibil de emotionate la gandul ca
va Tncepeti o viata noua, ca persoane adulte.
Edna facu o noua reverenta, Tn semn de Tncuviintare.
- Totu§i, unele dintre acele fete ne sunt ca ni§te
surori, Ti spuse Flora. §i ne doare aici, continua ea,
lovindu-se u§or cu pumnul Tn piept, sa §tim ca s-ar putea
sa nu le mai vedem niciodata. Dar eu sunt gata sa
muncesc ca sa am din ce trai, my lord. Doar nu putem
ramane la §coala o ve§nicie, nu-i a§a?
Claudia se uita tinta la marchiz, a§teptandu-se sa-l
vada uimit ca oricare dintre fete avea Tndrazneala de a-i
raspunde mai mult decat monosilabic. Cand colo,
marchizul continua sa zambeasca.
- §i la ce slujba va duceti, domni§oara...?
Dragostea tnvinge 37

- Bains, my lord, Ti raspunse Flora.


- Domni§oara Bains.
- Eu voi fi guvernanta. Tntotdeauna mi-am don't asta,
de cand am Tnvatat sa scriu §i sa citesc, cand aveam
treisprezece ani. Cred ca sa-i poti Tnvata §i pe altii aceste
lucruri e cel mai minunat lucru pe care-1 poate face cineva
Tn viata. Nu sunteti de aceea§i parere, my lord?
Claudia se temea foarte tare ca s-ar fi putut ca Flora
sa vorbeasca prea mult. Totu§i, se bucura sa auda ca,
chiar §i sub imperiul unor asemenea emotii, fata vorbea
cu un accent civilizat §i corect gramatical - cu totul altfel
decat vorbise cu cinci ani Tn urma, cand sosise la §coala.
- Tntr-adevar, confirma el, de§i nu pot spune ca l-am
privit pe primul meu meditator ca pe un sfant, cand m-a
Tnvatat sa citesc. Folosea varga mult prea des ca sa fie
pe placul meu!
Edna chicoti.
- Vai, ce prostie! exclama Flora. Pai cum ati fi putut
sa va bucuraii de fnvatatura, cand erati batut? §i chiar
mai rau, cum s-ar fi putut sa va placa sa Tnvatati? Asta-
mi aminte§te de orfelinat, cand ne Tnvatau sa coasem.
Niciodata n-am Tnvatat bine, §i nici acum nu pot suferi
cusutul. La §coala n-am fost batute niciodata, §i nici eu
n-am sa-mi bat niciodata elevele, oricat de urat s-ar purta
§i oricat de greu ar Tnvata. §i nici pe copiii mei - daca o
sa-i am vreodata.
Claudia T§i bofi buzele. Flora turuia ca o moara stri-
cata. Totu§i, pasiunea ei era demna de toata lauda.
-Tm i dau seama, spuse marchizul, ca veti fi o guver­
nanta de calitate superioara, domni§oara Bains. Elevele
dumneavoastra vor fi ni§te copile foarte norocoase. §i
dumneavoastra, domni§oara..?
0 privi cu sprancenele Tnaltate pe Edna, care ro§i,
chicoti §i facu o mutra de parea nimic n-ar fi vrut mai mult
decat sa se ca§te o gaura neagra la picioarele ei, ca s-o
Tnghita cu totul.
- Wood, Tnaltimea voastra, se prezenta ea. Vreau sa
zic, my lord...
38 Mary Balogh
- Domni§oara Wood. §i dumneavoastra veti fi tot gu­
vernanta?
- Da, my lord... A-adica... excelenfa voastra...
- Cred, continua marchizul, ca toate aceste titluri de
noblete au fost inventate numai ca sa ne zapaceasca pe
toti de cap. De parea faptul ca cei mai multi dintre noi
sunt binecuvantati cu cel putin doua nume n-ar fi o com-
plicatie destul de mare pentru aceia care fac cuno§tinfa
cu noi cat traim! A§adar, veti fi tot guvernanta §i dum­
neavoastra, domni§oara Wood. §i, nu ma Tndoiesc, una
de o calitate la fel de buna, bine instruita §i educata la
§coala domni§oarei Martin.
§i imediat Tntoarse capul spre Claudia, ca pentru a-i
da Ednei un mic semnal ca nu era nevoie sa se simta
obligata sa compuna un raspuns la observatia lui - o a-
titudine plina de consideratie, fu nevoita Claudia sa re-
cunoasca, de§i cu inima deloc u§oara.
- Domni§oara Martin, continua marchizul. Am venit
sa vad daca sunteti gata toate trei, sa va retragefi pentru
noapte. Daca da, va voi escorta prin sala de mese, care
e plina de lume, pana Tn odaile dumneavoastra, cu grija
ca nimeni sa nu va abordeze pe drum.
- Va multumesc, raspunse Claudia. Da, a fost o zi
obositoare, iar maine ne a§teapta Tnca una.
§i totu§i, dupa ce le conduse la etaj, pe langa cateva
grupuri de barbati care palavrageau Tn gura mare, §i dupa
ce se Tncredinta ca Flora §i Edna erau Tnchise Tn camera
lor, cu u§a ferecata, marchizul nu se grabi sa revina nu-
maidecat la parter.
- Desigur, spuse el, e Tnca destul de devreme,
domni§oara Martin. §i, oricat sunt de obosit dupa un
drum atat de lung calare, simt nevoia sa-mi dezmortesc
putin picioarele Tnainte de a ma cuica. S-ar putea ca §i
dumneavoastra sa va simfifi la fel, §i Tn plus, sa va Tm-
prospatati plamanii cu putin aer curat. V-ar face placere
sa ma Tnsotiti la o scurta plimbare?
Numai placere nu i-ar fi facut a§a ceva.
Dragostea tnvinge
Dar cina Ti cazuse cam greu la stomac, de§i nu se Tn-
fruptase peste masura din niciun fel de mancare. §i Tnca
se mai simtea amortita de pe drum, iar a doua zi mai
avea de parcurs Tnca o data pe-atata distanta. Tanjea
dupa putina mi§care §i aer curat.
§i nu putea ie§i la plimbare singura, Tntr-un ora§
strain, cand statea sa se Tntunece.
Marchizul de Attingsborough era prietenul Susannei,
T§i reaminti ea. Susanna vorbise foarte frumos de el. Sin-
gurul motiv de a refuza sa-l Tnsoteasca era acela ca nu-l
simpatiza - de§i, la drept vorbind, nici macar nu-l
cuno§tea bine, nu? §i ca era barbat - dar a§a ceva ar fi
fost de-a dreptul ridicol. Chiar daca era o domni§oara
batrana, n-avea de gand sa devina genul de baba care
zambe§te proste§te, ro§e§te §i Tn general se face flea§ca
imediat ce apare prin apropiere un barbat.
- Va multumesc, spuse ea. Ma due sa-mi iau pelerina
§i boneta.
- Foarte bine, Ti raspunse marchizul. Am sa va a§tept
Tn capul scarii.
Capitolul 3

Domni$oara Claudia Martin, observa Joseph, purta


aceea§i pelerina §i aceea§i boneta gri pe care le avusese
pe ea toata ziua. Odata ce se vazura afara din han,
pornira pe strada din spatele curfii grajdurilor, pana ce
ajunsera pe o ulita mai Tngusta ce avea sa-i scoata la
campie. Claudia mergea pe langa el, cu pa§i destul de
mari pentru a nu-l obliga sa Tncetineasca. Marchizul nu-i
oferi bratul. Simtea ca ar fi fost un gest nepotrivit - cel
putin, deocamdata.
Tncepea sa se Tntunece deja, dar n-avea sa fie o
noapte neagra ca smoala, aprecie el. Acum, cand oricum
era prea tarziu ca sa mai straluceasca soarele, norii se
risipisera, iar luna stralucea pe cer.
- Poate, spuse el, maine vom avea o zi mai Tnsorita.
- Ar fi de sperat, fu Claudia de acord. Stralucirea
soarelui e Tntotdeauna preferabila norilor.
Joseph nu prea §tia de ce o invitase sa se plimbe Tm­
preuna -Tn afara de faptul ca-l interesa §coala ei. Nu da-
duse nici cel mai mic semn ca I-ar fi placut.
- Sper ca odaile sunt pe placul dumneavoastra, re­
marca el.
-Tntr-adevar. Dar la fel de bine ar fi mers §i celelalte
camere, cele pe care le rezervasem - odaile cu vedere
spre curtea grajdurilor.
- Cred ca ar fi fost cam zgomotoase.
- Sunt zgomotoase, confirma Claudia. Am mai locuit
Tn ele, Tnainte...
Dragostea tnvinge 41

- §i va place zgomotul? se mira marchizul, Tntorc§nd


capul s-o priveasca.
Claudia se uita drept Tnainte, cu barbia ridicata §i
nasul Tn vant. Dumnezeule, iritata mai era! Din cauza lui?
Fiindca insistase sa fie tratata cu respect §i curtoazie, la
hanul acela?
- Nu-mi place deloc, replica ea. §i nu-mi place sa-mi
intre pe fereastra nici lumina a vreo duzina de felinare,
§i nici mirosul de la grajduri. Dar nu sunt decat ni§te odai
oarecare, §i doar pentru o noapte. §i sunt camerele pe
care le-am rezervat.
- Va certap cu mine, domni§oara Martin? o Tntreba
el.
Aceste cuvinte o facura sa Tntoarca brusc capul. Tl
privi cu o expresie ferma §i cu sprancenele Tnaltate, Tnce-
tinind Tntrucatva pasul.
- Calea§ca dumneavoastra este mult mai confortabila
decat ar fi fost cea pe care o Tnchiriaseram, explica ea.
Camerele Tn care am fost plasate sunt incomparabil mai
bune decat cele care ne fusesera repartizate. Sufrageria
privata a fost pe departe mai placuta decat sala os-
patariei. Dar toate acestea sunt detalii de viata care nu-s
cu adevarat necesare. Sunt lucruri pe care dumneavoas­
tra §i persoanele de aceea§i clasa le luafi ca fiind de la
sine Tntelese, fara Tndoiala. Eu nu fac parte din clasa dum­
neavoastra, Lord Attingsborough, §i nici nu mi-o doresc.
Mai mult, sunt o femeie care §i-a croit singura drum Tn
viata. N-am nevoie de un barbat care sa ma protejeze, §i
nici ca un aristocrat sa-mi procure favoruri speciale.
l-auzi! Nu mai fusese atat de aspru mu§truluit de pe
vremea cand era un baietandru. Dintr-odata, Tncepea sa
se uite la ea cu un interes sporit.
-Atunci, oTntreba, trebuie sa-mi prezint scuzele pen­
tru caam dorit sa stafi cat mai comod?
- Tn niciun caz nu a§tept de la dumneavoastra a§a
ceva, replica ea. Daca o faceti, voi fi nevoita sa recunosc
cat de ingrata a fost propria mea comportare. Ar trebui
sa va fiu recunoscatoare. §i va sunt.
42 Mary Balogh
- Ba nu sunteti, zambi el.
- Tntr-adevar, nu sunt.
Claudia fu cat pe ce sa zambeasca. Colturile gurii Ti
trepidau. Dar era clar ca nu dorea sa denote un aseme­
nea semn de slabiciune. Prefera ca Tn schimb sa-§i
stranga buzele Tntr-o linie subtire, Tntorcand iar capul cu
privirea drept Tnainte, §i lungi pasul.
Mai bine sa schimbe subiectul, se hotarT Joseph. §i
trebuia sa aiba mare grija ca pe viitor sa nu-i mai faca
niciun favor domni§oarei Martin.
- Toate feteie din clasa pe care le-am vazut Tn
dimineata asta pareau foarte Tntristate de plecarea
domni§oarei Bains §i a domni§oarei Wood, comenta el.
Nu apar niciodata conflicte Tntre elevele platitoare §i
feteie de caritate?
- A, de multe ori, raspunse ea cu vioiciune, mai ales
imediat dupa sosirea celor de caritate, care adeseori au
o dictiune proasta, maniere ne§lefuite §i, foarte frecvent,
o ranchiuna teribila pe restul lumii. §i, desigur, aproape
Tntotdeauna ramane o prapastie sociala Tntre cele doua
categorii, odata ce parasesc §coala ca sa porneasca Tn
viafa, fiecare pe drumul ei. Dar este o lectie de viata in-
teresanta, §i una pe care eu §i celelalte profesoare
facem mari eforturi ca s-o predam, aceea ca toti suntem
oameni §i nu ne deosebim atat de mult Tntre noi, daca
dam la o parte factorii accidentali ai na§terii §i ai Tmpre-
jurarilor. Speram sa le formam elevelor noastre un res­
pect pentru toate clasele omenirii pe care sa §i-l pastreze
Tntreaga viata.
Ti placea raspunsul ei - era pe cat de rezonabil, pe
atat de realist.
- Ce anume v-a dat ideea de a primi §i eleve de cari­
tate? se interesa el.
- Propriul meu nenoroc. Proprietatea tatalui meu a
fost rechizitionata, iar la moartea lui, cand aveam
douazeci de ani, m-am dus la o veri§oara. Portia mea era
modesta, ca sa ma exprim cu menajamente. Nu puteam
Tmparti nimic cu marinimie, cum a§ fi facut daca aveam
Dragostea Tnvinge 43

fonduri nelimitate. A§a ca a trebuit sa gasesc un mod de


a le da celor din jur ceva care sa implice servicii, Tn loc
de bani.
Sau, ar fi putut prefera §i sa nu le dea nimic.
- §i totu§i, replica Joseph, cred ca va costa foarte
scump educarea acestor fete. Trebuie sa le gazduiti, sa
le hraniti, sa le Tmbracati... §i presupun ca sunt mai
multe la numar decat celelalte, ale caror paring au posi-
bilitatea sa le plateasca studiile.
-Ta xe le §colare sunt destul de mari, Tl lamuri ea. Nu
am de ce sa prezint scuze pentru acest lucru. Oferim in-
struire de calitate, am toata convingerea, §i orice paring
care sunt de alta parere au deplina libertate de a-§i trimi­
te feteie la alte §coli. lar §coala mai are §i_un binefacator
foarte darnic, care din pacate e anonim. Tntoteauna m-a
apasat greu faptul ca niciodata nu i-am putut multumi
personal.
Lasasera ora§ul Tn urma lor §i mergeau pe un drum
batatorit care §erpuia printre garduri vii joase, dincolo de
care se Tntindeau campii §i paji§ti. 0 u§oara briza le sufla
Tn fete, ridicand borul de la boneta Claudiei.
- Prin urmare, spuse el, aveti atat eleve platitoare,
cat §i fete de caritate. Nu v-ati gandit la o diversificare §i
mai larga? Ati avut vreodata eleve cu handicapuri, de e-
xemplu?
- Oloage, vreti sa spuneti? Sau surde? Sau Tncete la
minte? Marturisesc ca Tnca nu m-am gandit. Ar fi tot felul
de provocari carora sa le fac fata nu-i a§a?
- §i nu va puteti ridica la Tnaltimea lor?
Claudia cazu pe ganduri, Tn timp ce-§i continuau plim­
barea.
- Nu §tiu, marturisi ea. Nu m-am confruntat niciodata
cu o asemenea posibilitate. Cred ca majoritatea parintilor
de copii handicapati - mai ales daca au fete - Ti consi­
ders incapabili sa Tnvete Tn orice mod normal, a§a ca nici
macar nu Tncearca sa-i Tnscrie la vreo §coala. Daca ar
vrea, totu§i, §i ar veni la mine... ei bine, nu §tiu cum
le-a§ raspunde. Cred ca ar depinde de soiul de handicap.
44 Mary Balogh
Un copii schilod ar putea fi u§or de instruit, de§i n-ar
putea sa danseze, sau sa participe la jocurile sportive
mai viguroase. In schimb, odata surda sau Tnapoiata
mintal, nu cred c-ar avea §anse. Totu§i, e o Tntrebare in-
teresanta.
Tntoarse capul sa se uite la el, cu ochi gravi dar §i
aprobatori, poate.
- Trebuie sa chibzuiesc mai profund la ea, spuse.
- lar eu trebuie sa fiu sigur c-am sa v-o pun din nou,
dupa ce ajungem la Londra, Ti zambi el. Dintotdeauna afi
dorit sa fifi profesoara?
Claudia cugeta din nou la ceea ce avea sa raspunda.
Nu era, conchise Joseph, o femeie dedata conversatiilor
frivole.
- Nu, spuse ea Tntr-un tarziu, nu Tntotdeauna. Tn
copilarie, Tmi facusem alte vise. Dar, cand a devenit clar
ca nu puteau fi realizate, am avut de ales. Ca o doamna
§i fiica a unui gentleman Tnstarit, a§ fi putut ramane
acasa, urmand sa fiu Tntrefinuta de tatal meu. §i cred ca,
dupa moartea lui prematura, veri§oara mea s-ar fi simtit
Tndatorata ca ma Tntretina Tn continuare. Sau, mi-a§ fi
putut fauri singura un rost Tn viafa. Am ales a doua cale.
Apoi, am avut din nou de alte Tntre doua cai: sa fiu
domni§oara de companie ales sau profesoara. Pentru
mine, de fapt, nici nu se punea problema alegerii. N-a§ fi
suportat sa stau la cheremul cine §tie carei babe proaste
§i mofturoase, cat e ziua de lunga. A§a ca mi-am gasit
un post de guvernanta.
Undeva, departe, latra un caine. Tn jurul lor se lasa
Tnserarea.
Pe-atunci, Claudia visase. Nu fusese dintotdeauna
atat de prozaica pe cat parea acum. Visase, cel mai pro-
babil, la mariti§, poate chiar §i la dragoste. De ce aban-
donase acel vis Tnca Tnaintea varstei de douazeci de ani?
Nici acum n-ar fi aratat rau, daca §i-ar fi Tngaduit sa se
relaxeze §i sa mai §i zambeasca, din cand Tn cand. Se
prea putea sa fi fost draguta, ca fata. §i recunoscuse ca
avea o portie modesta. Trebuia sa fi existat barbati care
Dragostea tnvinge 45

sa raspunda la o mica Tncurajare. Sau, poate, existase


un anumit barbat, un vis anume...
Dar, la urma urmei, nu era catu§i de putin treaba lui,
nu-i a§a?
- Guvernanta? repeta, cand vazu ca n-avea sa mai
continue daca n-o Tncuraja.
- La o familie cu trei copii mici §i energici, prima oara,
preciza ea. Ti adoram. Din pacate, tatal lor a fost deta§at
Tn India la doar patru luni dupa angajarea mea §i au ple­
cat cu el. Pe urma, am lucrat la o fata Tngrozitor de prost-
crescuta, care credea ca rangul Ti dadea dreptul sa se
poarte cu restul omenirii exact cum i se nazarea.
- Ceea ce Tnteleg ca nu era tocmai agreabil? Ti zambi
Joseph.
- Asta ar fi putin spus. lar cand i-am raportat cinstit
fratelui ei mai mare dificultafiie pe care le punea Tn calea
Tndeplinirii cu succes a Tndatoririlor mele - §i sa §titi ca
nu ma plSngeam, tot ce faceam era sa-i prezint raportul
saptamanal pe care mi-1 ceruse - ei bine, cand am facu­
t-o, m-a informat ca ma platea chiar foarte bine ca sa-i
instruiesc sora §i ca daca nu-mi placea sa fiu tratata ca
un vierme, nu-mi ramanea decat sa gasesc singura o
solutie.
- §i ati gasit?
Continua sa zdmbeasca, pe cand Claudia se zbarlea
de-a binelea de indignare, amintindu-§i scena. Marise
pasul §i mai mult. Joseph se Tndoia ca mai vedea ceva
din toate peisajele Tntunecate din jurul lor.
- Am plecat din casa aia ziua-n amiaza mare, povesti
ea. Am refuzat trasura, scrisoare de recomandare, ba
chiar §i salariul pe o saptamana, la care aveam dreptul.
§i, o luna mai tarziu, mi-am deschis propria §coala, Tn
Bath._
- Tndraznesc sa spun, replica el, ca prin asta afi
dovedit ca nu sunteti un vierme, domni§oara Martin. Va
felicit.
Brusc §i pe nea§teptate, Claudia rase, Tncetinind
pa§ii.
46 Mary Balogh
- Cred, spuse ea, ca nu s-au mai Tnvrednicit niciun
moment sa se gandeasca la mine, dupa ce m-am facut
nevazuta Tn lungul aleii - ba chiar, Tnca dinainte de a fi
disparut.
- Totu§i, continua Joseph, am impresia ca v-au facut
o favoare, chiar §i fara intense.
- La fel am considerat §i eu, tot timpul, confirma ea.
Cred ca viata e foarte generoasa cu noi, odata ce am
dovedit ca am luat hotararea de a urma un curs pozitiv.
Viata e cat se poate de pregatita sa ne tot deschida u§ile
- atata numai ca, uneori, ne piere vointa §i curajul, §i
preferam sa ramanem de partea familiara §i sigura a
fiecarei u§i. Poate ca m-a§ fi lasat calcata Tn picioare
multa vreme Tn slujba aceea, suferind clipa de clipa, §i
poate ca pe urma a§ fi avut alta la fel, dupa ce-mi pier-
dusem pentru totdeauna orice Tncredere Tn mine §i orice
bucurie ca-mi alesesem acea cariera.
- A§adar, va daruie§te bucurii? se interesa marchizul.
Meseria de profesoara, vreau sa spun, §i condusul §colii?
Ajunsesera la o cotitura stransa a drumului. Tn fata
lor, un parleaz de lemn taia calea spre paji§tea Tn-
tunecata de dincolo de uluci. Ca printr-un consens tacit,
se oprira, iar el T§i rezema cotul de §ipca de sus a par-
leazului, §i o cizma de stinghia de jos.
- Da, Tmi daruie§te mari bucurii, raspunse ea cu Tn-
sufletire, dupa ce se gandi cateva momente. Sunt feri-
cita. Unui dintre motivele pentru care ma due la Londra
este acela de a-l informa pe omul meu de afaceri ca nu
mai am nevoie de ajutorul binefacatorului nostru. §coala
T§i acopera toate cheltuielile, §i-n plus Tmi mai furnizeaza
§i un mic profit, din care sa pun deoparte bani pentru
batranete. Sunt multumita.
- Va invidiez, remarca Joseph, spre propria lui sur-
prindere.
- Nu mi se pare deloc probabil, Lord Attingsborough,
spuse Claudia pe un ton cam taios, ca §i cum ar fi banuit
ca-§i batea joc de ea. Tn Tntunericul tot mai adanc, Ti era
greu sa-i distinga clar chipul.
Dragostea tnvinge
RSzand, Joseph arata spre apus.
- N-am vazut soarele toata ziua, spuse el, dar cel
putin ni s-aTngaduit sa admiram urmele unui asfintit.
Claudia Tntoarse capul, pentru a privi dara subtire §i
arzatoare de ro§eata cu irizari violacee care se Tntindea
deasupra orizontului, apoi Tn sus, la bolta Tntunecata, ce
se umplea de stele §i o luna aproape plina.
- Ce frumusete negraita...! murmura ea, cu vocea
oarecum schimbata, calde §i feminina §i plina de un dor
fara nume. lar eu am vorbit Tn tot timpul asta, §i n-am ob-
servat-o. Ce multe splendori lasam sa treaca pe langa
noi fara sa le bagam Tn seama!
-Tntr-adevar, raspunse el, privind-o.
Era ceva nea§teptat de atragator la o femeie care por-
nise sa Tnfrunte piepti§ viata §i credea cu pasiune Tn
sarcinile pe care §i le impunea singura. Nu o atracpe fi-
zica, poate, de§i ea nu era tocmai un antidot, ci...
Ei bine, nu-i parea rau, la urma urmei, ca o invitase
la acea plimbare. Lasand la o parte dojana, Ti placeau
toate lucrurile pe care le auzise de la ea. Ceea ce-i trezea
anumite sperante vagi...
Claudia ofta, cu fata Tnca ridicata spre cer.
- Nici macar nu-mi dadusem seama cat de multa
nevoie aveam de plimbarea asta, spuse ea. E mult mai
Tnvioratoare pentru starea de spirit decat retragere tim-
purie la culcare.
Oare era cu adevarat fericita? se Tntreba el. Simtea
vreodata nostalgia dupa oricare dintre visele ei de fata?
Dar viata era facuta dintr-o succesiune de vise, unele
menite sa se Tmplineasca, dar cele mai multe urmand sa
fie Tnlaturate pe masura ce trecea timpul, §i numai unui
sau doua avand privilegiul de a dainui pana la moarte.
Cel mai mult conta, poate, puterea de a §ti cand sa aban-
donezi un vis - aceea care-i deosebea pe oamenii
Tnvingatori Tn viata de cei tri§ti §i plini de resentimente,
care nu reu§eau niciodata sa treaca mai departe de
primele mari dezamagiri ale vietii; sau de visatorii aerieni
care niciodata nu-§i traiau viata cu adevarat.
48 Mary Balogh
- Va invidiez cu adevarat, insista el. N-ati mers pasiv
pe drumul a§ternut de catre viata Tn fata dumneavoastra,
ci afi pornit cu hotarare pe o cale pe care singura v-ati
faurit-o. E un lucru admirabil.
Claudia T§i puse o mana Tnmanu§ata pe marginea de
sus a parleazului, nu departe de cotul lui, apoi Tntoarse
capul sa-l priveasca Tn fata, de§i Joseph se Tndoia ca-l
putea vedea prea bine, Tn Tntunericul ce se lasase.
- §i dumneavoastra n-ati facut la fel? Tl Tntreba, pe
tonul unei profesoare severe care cere socoteala unui
elev.
Joseph chicoti Tncet.
- Cand e§ti Tnzestrat din na§tere cu titlul nobiliar de
marchiz §i §tii ca Tntr-o zi vei fi duce, cu toate bogatiile,
privilegiile §i responsabilitatile ce Tnsotesc acel titlu,
spuse el, nu te gande§ti prea des sa-ti cauti scaparea pe
un alt drum. Nu pop s-o faci. Mai exista §i un lucru numit
datorie.
De§i visase sa scape...
- Tnsa avem Tntotdeauna posibilitatea de a alege,
spuse Claudia. Nu trebuje neaparat ca viata sa ramana
mereu fara niciun gust. Tndatoririle mai pot fi §i ocolite,
sau onorate cu un minimum de efort §i de entuziasm, ori
pot fi Tmbrati§ate cu fermitatea unui tel clar §i cu
hotarSrea de a le Tndeplini cat mai bine.
- Sper ca nu urmeaza nicio Tntrebare, rase el. Nu-mi
veti cere sa va spun Tn care dintre cele trei categorii ma
Tnscriu, nu-i a§a, domni§oara Martin?
- Nu, raspunse ea. Va rog sa ma scuzati. M-am
obi§nuit prea mult sa-mi hartuiesc feteie. Entuziasmul §i
simtul datoriei ispa§esc oricat de multe pacate, cred, §i
surmonteaza toate obstacolele, oricat de grele. Ceea ce
mi-e greu sa tolerez e pasivitatea. Este o atitudine atat
de paguboasa fata de viata...
Daca a§a stateau lucrurile, Joseph se Tndoia ca l-arfi
aprobat pe deplin. Tn §coala Tnvatase bine, adevarat, §i
Tntotdeauna se straduise sa obfina cele mai bune rezul-
tate. De-atunci, ramasese un cititor avid. Tn copilarie §i
Dragostea Tnvinge
tinerete, T§i petrecuse mult timp cu administratorul tatalui
sau, Tnvatand sarcinile §i Tndatoririle unui mare mo§ier,
§i tot timpul fusese la curent cu ceea ce se Tntampla Tn
ambele Camere ale Parlamentului, de vreme ce Tntr-o
buna zi - daca traia mai mult decat tatal sau - avea sa
fie membru al celei superioare. Dar pe tatal lui toate
aceste eforturi pareau sa-l fi nemultumit - Parea ai
a§tepta cu sufletul la gura sa-mi dau duhul! remarcase
el odata, iritat cand Joseph se Tntorsese, ud, plin de noroi
§i Tn culmea fericirii, de la un §ant de scurgere nou din
Anburey, pe care-1 inspectase Tmpreuna cu administra­
torul.
§i astfel, viata adulta a lui Joseph fusese Tn esenta
lini§tita - la drept vorbind, cu nimic deosebita de a celor
mai mulfi dintre semenii lui de generate. Nu scapa din
ochi activitafile de la Willowgreen, casa §i mo§ia modesta
pe care tatal sau i le daruise la Tmplinirea varstei de
douazeci §i unu de ani, de§i dorinta lui de a ramane cat
mai aproape de Lizzie, la Londra, Tl Tmpiedica sa se duca
acolo atat de des pe cat ar fi vrut. Viata sa nu fusese ca-
racterizata de niciun viciu deosebit, nici de vreo extrava­
g a n t excesiva - spre deosebire de ale majoritatii
celorlalti de-o seama cu el. T§i platea la timp servitorii §i
toate facturile, §i dona sume generoase multor opere de
binefacere. Nu juca peste masura la cazinouri. Nici afe-
meiat nu era. Adevarat, avusese obi§nuitele relatii
amoroase de scurta durata, cand era foarte tanar, dar
apoi fusese Sonia, §i dupa ea Lizzie - §i chiar Tnainte de
Lizzie mai fusese §i Barbara. Toate acestea, cu mult
Tnainte de a Tmplini macar douazeci §i cinci de ani.
Stranse mana pe stinghia parleazului, apoi §i-o des-
facu iar, privind spre vapaia tot mai stinsa a amurgului.
De ani de zile, T§i simtea viata goala de-a binelea, ca §i
cum §i-ar fi pierdut o mare parte din culoare, lasand Tn
urma prea multe tonuri cenu§ii. 0 viafa, Tn esenfa, pa-
siva.
Acum, Tnsa, era Tn fine Tmboldit sa fac un pas uria§
pe care-1 evitase cu hotarare ani de zile. Pana la sfar§itul
50 Mary Balogh
anului, avea sa se Tnsoare cu Portia Hunt. Oare casnicia
urma sa-i amelioreze calitatea viefii, avea sa i-o coloreze
din nou? Dupa nunta, avea sa-§i faca imediat datoria de
a aduce pe lume un copii. Poate ca asta avea sa-l ajute
cat de cat, de§i simplul gand de a deveni tata Ti cauza o
strangere de inima aproape dureroasa.
Caci Lizzie Tnca mai exista, §i avea sa existe Tntot­
deauna.
Dintr-odata, T§i dadu seama ca de-o buna bucata de
vreme nu mai vorbisera deloc, iar el continua sa-§i
Tncle§teze §i sa-§i descle§teze mana pe parleaz la doar
cateva degete distanta de a domni§oarei Martin.
- Presupun, spuse el, coborandu-§i piciorul pe
pamant, ca ar fi cazul sa pornim Tnapoi. Briza Tncepe sa
devina cam rece.
Claudia T§i potrivi iar pasul dupa al lui, dar fara sa
faca nicio Tncercare de a relua conversatia. Joseph Ti
gasea compania curios de odihnitoare. Oaca s-ar fi plim-
bat cu domni§oara Hunt, sau oricare alta doamna dintre
cuno§tintele lui, s-ar fi simtit dator sa continue taifasul,
chiar daca n-ar mai fi vorbit despre nimic semnificativ
pentru oricare dintre ei.
Domni§oara Claudia Martin, dupa parerea lui, era o
femeie vrednica de respect. Avea un caracter solid.
Joseph chiar T§i spunea ca ar fi avut §anse s-o placa,
daca ajungea vreodata s-o cunoasca mai bine.
Nu-l mai nedumerea deloc faptul ca era prietena Su-
sannei.
- Ce ziceti, maine dimineata pornim din nou la
aceea§i ora? propuse el, dupa ce ajunsera Tnapoi la han
§i o escorta pana la primul etaj.
- Feteie §i cu mine vom fi gata, spuse ea scurt, Tn
timp ce-§i scotea manu§ile. Va multumesc pentru plim­
bare, Lord Attingsborough. Aveam mare nevoie de ea, dar
n-a§ fi Tndraznit sa ma aventurez afara singura. Din pa-
cate, faptul de a fi femeie are dezavantajele lui...
li Tntinse mana, iar el zambi §i i-o lua Tntr-a lui. Dar, Tn
loc de a o strange, pentru ca apoi sa-i dea drumul, a§a
Dragostea tnvinge
cum cu siguranta avusese de gand, o ridica la buze.
Claudia §i-o retrase ferm, se rasuci pe calcaie fara o
vorba §i disparu Tn camera ei. U§a se Tnchise cu zgomot.
Aceasta fusese o gre§eala, T§i spuse el, Tncruntan-
du-se spre u§a Tnchisa. Tn niciun caz nu era genul de fe­
meie careia i se saruta mana. Degetele ei le cuprin-
sesera ferm pe ale lui, nu zacusera mole§ite, Tn
a§teptarea unui gest galant.
La naiba, ce mai gafa!
CoborT seara §i porni sa caute putina companie. Dupa
sunetele ce se auzeau prin u§a carciumii, deduse ca nu
mulfi dintre ceilalti mu§terii se dusesera deja la culcare.
li parea bine. Dintr-odata, se simtea neobi§nuit de
singur.
Flora atipise, cu capul cazut pe-o parte §i gura des-
chisa. Edna se uita ganditoare afara, pe fereastra
cale§tii. §i Claudia la fel.
Ori de cate ori reu§ea sa-l vada pe Marchizul de At­
tingsborough, se Tncrunta la el. Tnsotitorul lor calarea un
alt cal Tnchiriat §i arata la fel de elegant §i odihnit ca Tn
ajun, cand pornisera la drum din Bath. Era remarcabil de
chipe? §i fermecator. §i mai era - de§i n-o Tncanta sa re-
cunoasca - o companie surprinzator de placuta. Apreci-
ase foarte mult plimbarea din seara trecuta, §i cea mai
mare parte a conversatiei. Era destul de inedit, sa umble
seara prin aer liber, cu un gentleman.
lar la sfar§it, trebuise sa strice el o seara memorabila
- §i sa o faca sa revina la impresia initiala - sarutandu-i
mana cand Ti urase noapte buna. Se suparase extrem de
tare pe el. Se delectasera Tmpreuna cu o conversafie de
bun-simt, ca Tntre doi egali - sau cel putin a§a i se paruse.
Nu avea nevoie sa i se arunce nicio firimitura din galante-
ria lui, ca §i cum ar fi fost o feti§cana proasta care flirta.
Vedea ca Tncepuse iar ploaia - toata dimineata pi-
curase Tn rastimpuri. De data asta, Tnsa, ploua de-a bine-
lea - §i, Tn cateva minute, se porni o adevarata aversa.
Trasura se opri, vizitiul coborT de pe capra, se auzi un
schimb de glasuri, apoi u§a se deschise §i marchizul se
52 ___ Mary Balogh
urea Tn calea§ca, fara a pune picioarele pe trepte. Se
a§eza langa Claudia, care se retrase Tn capatul celalalt
al banchetei. Dar bancheta nu era foarte lunga, §i nici cu-
peul trasurii deosebit de Tncapator, a§a ca Marchizul de
Attingsborough paru sa-l umple dintr-odata pe tot. Flora
se trezi din somn, cu o tresarire.
- Domni§oarelor, spuse el, zambind, Tn timp ce §iroia
tot de apa, pe podeaua cale§tii - §i pe tapiterie, fara Tn­
doiala, fifi a§a de bune §i scuzafi-ma daca voi sta cu dum­
neavoastra pana se opre§te ploaia.
- Este propria dumneavoastra calea§ca, Ti reaminti
Claudia.
Intoarse capul spre ea, surazand, iar Claudia, Tm-
potriva propriei vointe, T§i aminti de senzatia acelor buze
zambitoare pe dosul mainii ei.
- §i sper ca nu e prea incomod, adauga el, nici cala-
toria prea obositoare. De§i aceasta e o speranta cam
de§arta, Tndraznesc sa spun. Calatoriile sunt obositoare
aproape Tntotdeauna.
§i le zambi pe rand la toate trei.
Claudia se simtea oarecum sufocata de prezenta
marchizului - o senzatie remarcabil de prosteasca. De ce
trebuise sa Tnceapa ploaia tocmai atunci? Simtea mirosul
materialului umed al mantalei lui, §i pe al coloniei. Mai
simtea §i miros de cal, la fel ca Tn ajun. Oricat ar fi Tncer-
cat, nu-§i putea Tmpiedica umarul sa-l atinga pe al lui,
dupa cum se clatina §i tresalta trasura, Tn timp de gonea
pe drum.
Ce prostie, sa devina dintr-odata atat de des-
cumpanita - ca o feti§cana ne§tiutoare, sau ca o baba
nemaritata! Ce aiureala fara pereche!
Marchizul le punea fetelor tot felul de Tntrebari despre
§coala - Tntrebari bine gandite, carora pana §i Edna putea
sa le raspunda cu mai mult decat simple Tnro§iri §i
chicoteli. Curand, parura sa se simta la largul lor cu el.
lar el, desigur, arata cum nu se putea mai destins, ca §i
cum i s-ar fi Tntamplat Tn fiecare zi sa Tmparta trasura cu
doua absolvente de §coala §i directoarea lor.
Dragostea Tnvinge
- Aseara, zise Joseph Tntr-un tarziu, rezemandu-§i
umerii de colful cale§tii §i potrivindu-§i mai bine picioarele
lungi, astfel Tncat sa nu atinga pe nimeni cu cizmele sale
de piele, pentru calarie, pline de noroi - de§i Claudia era
mult prea con§tienta de acele picioare - mi-at;i vorbit despre
planurile dumneavoastra de angajare §i sperantele de suc-
ces. Dar cu visele cum stati? Cu tofii visam. Cum ar fi vietile
dumneavoastra, daca v-ati putea Tmplini dorintele?
Flora nu ezita.
- Eu m-a§ marita cu un print, se repezi ea, §i a§ locui
Tntr-un palat, unde a§ sta toata ziua pe un tron de aur,
Tmpodobita numai cu diamante §i blanuri, iar noaptea a§
dormi Tntr-un pat cu saltele de puf.
Zambira cu totii.
-Totu§i, n-ai sta pe tron, Flo, Ti atrase atentia Edna,
care era mereu mult mai realista, decat daca te-ai marita
cu un rege.
- Ceea ce se poate aranja foarte u§or, replica Flora,
fara sa se descurajeze. Tatal lui ar muri tragic, a doua zi
dupa nunta. A, §i prinful meu ar avea douazeci de frati §i
surori, iar eu a§ avea o duzina de copii, §i cu totii am
locui Tn palat, ca o singura familie mare §i vesela.
Ofta din adancul sufletului, apoi izbucni Tn ras.
Claudia era mi§cata de ultimele detalii. Tn realitate,
Flora se simtea foarte singura Tn viata.
- Un vis demn de toata atentia, remarca marchizul.
§i dumneavoastra, domni§oara Wood?
- Visul meu, raspunse Edna, e sa am o pravalioara,
la fel cum au avut mama §i tata. Dar eu a§ face negot cu
c«5rt». Toata ziua a§ sta Tn mijlocui lor §i le-a§ vinde unor
oameni care le iubesc la fel de mult ca mine, §i...
Se Tntrerupse, ro§ind.
Tn aceasta scurta cuvantare, Tn§irase mai multe cu­
vinte laolalta decat o auzise Claudia rostind de-a lungul
intregii zile.
- §i unui dintre clientii aceia ar fi un print chipe§, com-
pleta Flora. Dar nu printul meu, daca e§ti atat de buna,
I d.
54 Mary Balogh
- Poate ca Edna T§i dore§te un barbat mai modest,
interveni Claudia. Unui caruia sa-i fie dragi caifile §i care
s-o ajute Tn librarie.
- Asta ar fi o prostie, spuse Flora. De ce sa nu-ti
dore§ti stelele de pe cer, daca tot visezi? §i dumnea­
voastra, my lord? Care este visul excelentei voastre?
- Da, se grabi §i Edna, privindu-l cu ochi plini de curi-
ozitate. Dar, Tnaltimea voastra nu aveti deja tot ce va
puteti dori? adauga ea, dupa care se Tmbujora,
mu§candu-§i buzele.
Claudia Tnalta din sprancene, dar nu spuse nimic.
- Nimeni nu are tot ceea ce §i-ar putea dori, replica
Joseph, nici chiar cei care au atatia bani, Tncat nu mai
§tiu pe ce sa §i-i cheltuiasca. Exista §i alte lucruri de va-
loare decat cele care pot fi cumparate cu bani. Stati sa
ma .gandesc... Care o fi cel mai important vis al meu?
I§i Tncruci§a bratele pe piept, adancindu-se Tn ganduri.
Dupa cateva clipe, uitandu-se la el, Claudia Ti vazu ochii
luminati de un zambet.
- Da, spuse Joseph, lubirea. Visez la o mare iubire,
la o familie... sa am o sotie §i copii... 0 familie care
sa-mi fie ia fel de apropiata §i de draga ca bataile propriei
mele inimi.
Feteie erau fermecate. Edna ofta adanc, iar Flora T§i
Tncle§ta mainile la piept. Claudia ridica o privire sceptica.
Se vedea clar ca-§i pusese la cale raspunsul anume pen­
tru ele. Ba chiar, erau doar vorbe goale, nici gand sa fie
un vis adevarat.
- §i dumneavoastra, domni§oara Martin? se interesa
marchizul, Tntorcandu-§i spre ea ochii veseli, ceea ce o
facu sa se Tntrebe pentru un moment oare cum s-ar fi
simtit daca ajungea sa-i fie mai apropiata §i mai draga
decat bataile propriei lui inimi.
- Eu?Tntreba ea, atingandu-§i pieptui cu o mana. 0,
dar eu nu am niciun fel de vise. Singurele pe care le-am
avut vreodata mi s-au Tmplinit deja. Am §coala mea §i
pe profesoarele §i elevele mele. Ele sunt visul meu Tm­
plinit.
Dragostea tnvinge
- A, dar aici nu e vorba de vise Tmplinite, replica
Joseph. Nu-i a§a, domni§oarelor?
- A§a e, confirma Flora.
- Da, domni§oara, spuse §i Edna, Tn acela§i moment.
Haidetj, ziceti-ne.
- Jocul acesta are anumite reguli, adauga §i
Marchizul de Attingsborough, potrivindu-§i umerii astfel
Tncat s-o poata vedea mai bine. De la distanta aceea,
ochii lui aratau incredibil de alba§tri.
Ce joc? Care reguli? Totu§i, o interesase fara putinta
de tagada sa auda raspunsurile celorlalti trei, recunoscu
Tn sinea ei Claudia. Acum, Ti venise §i ei randul sa joace.
Totu§i, se simtea foarte nemultumita.
- Stati sa ma gandesc, zise ea, impunandu-§i sa nu
ro§easca sau sa se arate fastacita Tn vreun alt mod. Era
deosebit de stanjenitor sa se afle Tntr-o asemenea
situate, Tn fata celor doua eleve ale ei §i a unui domn
din aristocrafie.
- A§teptam, spuse acesta. Nu-i a§a, domni§oarelor?
- Da! raspunsera Tntr-un glas Flora §i Edna.
- Deci, visul meu... relua Claudia, Tn cele din urma.
Da, visez sa locuiesc din nou la tara, Tntr-o casuta. Cu
acoperi§ de stuf §i cu narcise, trandafiri §i crizanteme Tn
gr§dina. Toate Tn anotimpul lor, desigur.
- Singura, domni§oara Martin?
Fara voie, Claudia Tl privi Tn ochi §i putu vedea ca se
distra enorm pe seama ei. Zambea aratandu-§i dintii albi,
perfecti. Daca exista pe lumea asta un gentleman mai
nosuferit, Tn niciun caz nu voia sa-l cunoasca!
- Ei, adauga ea, poate ca a§ avea cu mine un ca\ei
$i, ridicandu-§i sprancenele, T§i permise o clipa sa-l
priveasca Tn ochi, cu o expresie pozna§a, Tn timp ce-n
sinea ei Tl provoca sa continue cu Tntrebarile.
Joseph Ti sustinu privirea, chicotind Tncet, Tn timp ce
I dna batea din palme.
- §i noi am avut un caine! exclama ea. L-am iubit mai
mult decat orice pe lume! Cred ca va trebui sa-mi iau §i
•Mi unui, Tn libraria mea.
56 Mary Balogh
- Eu Tmi doresc cai, spuse Flora. Un grajd plin. Cate
un cal pentru fiecare zi a saptamanii. Cu capestre ro§ii
§i zurgalai.
- Vad ca ploaia s-a oprit, remarca pe nea§teptate
marchizul, mutandu-§i privirea afara, pe fereastra din
spatele Claudiei. Se zare§te chiar §i un petec de cer al-
bastru, acolo, Tnsa ar fi bine sa va uitati cat mai repede,
altfel s-ar putea sa-l pierdeti.
Se ridica pe jumatate, aplecandu-se Tnainte ca sa
bata Tn peretele din fata, iar calea§ca Tncetini §i se opri.
- Voi reveni Tn §a, spuse el, lasandu-va din nou
lini§tite, domni§oarelor.
- 0... murmura Edna, cu regret vizibil, dupa care ro§i,
Tncurcata.
- §i eu simt la fel, o asigura marchizul. Am petrecut
Tntr-adevar o ora foarte placuta.
Dupa ce se dadu jos §i Tnchise u§a Tn urma lui, miro-
sul coloniei Ti mai ramase un timpTn aer, darveselia care
le Tnsufletise pe toate trei Tn prezenfa lui se risipi, lasand
cupeul cu o senzatie de umezeala §i goliciune. Oare a§a
se Tntampla Tntotdeauna cand aveau o companie mas-
culina, se Tntreba iritata Claudia, ajungeau aproape sa
simta nevoia barbatilor, sa le duca dorul cand nu erau
pe-aproape?
Din fericire, Tnsa, T§i aminti de domnul Upton §i dom­
nul Huckerby, doi dintre profesorii de la §coala ei. Nu se
Tntrista - §i nici nu observa pe altele dintre profesoare
sau fete amarandu-se - cand ace§tia plecau acasa, Tn
fiecare seara. Nu simtea nicio nevoie fata de domnul
Keeble, Tn afara aceleia de a-l avea ca portar al §colii.
Tl privi cu nemultumire pe Marchizul de Attingsborough
cum salta dezinvoltTn §a, aratand imposibil de atragator.
Ajungea sa-l antipatizeze din ce Tn ce mai mult. Nu se cu-
venea ca un gentleman sa Tncerce sa vrajeasca ni§te
domni§oare carora numai de a§a ceva nu le ardea.
- Ce gentleman fermecator este, comenta Flora cu
un oftat, uitandu-se de asemenea dupa el. De-ar fi,
numai, cu vreo zece ani mai tanar...!
Dragostea tnvinge
Edna ofta §i ea.
- Tn curand vom ajunge la Londra, spuse Claudia cu
falsa voio§ie, §i o vom revedea pe Vicontesa Whitleaf.
Susanna §i Peter insistasera ca feteie §i Claudia sa
locuiasca Tn casa lor din Grosvenor Square, pana-§i Tnce-
peau lucrul ca guvernante.
- §i copila§ul! se lumina la fata Edna. Credeti c-o sa
ne dea voie sa-l vedem, domni§oara?
- Probabil va fi Tncantata sa vi-l arate, raspunse Clau­
dia, cu o senzatie ce semana incomod de mult cu un
junghi de invidie. Susanna Tl nascuse pe micutul Harry cu
doar o luna Tn urma.
- Sper sa ne lase sa-l luam §i Tn brate, adauga Flora.
La orfelinat, tineam Tn brate multi bebelu§i. Era ocupatia
mea favorita.
Calea§ca T§i continua drumul Tnainte §i, pentru un
scurt rastimp, Marchizul de Attingsborough calari chiar
pe langa ea. T§i apleca putin capul, pentru a se uita
inauntru §i ochii lui Ti Tntalnira pe ai Claudiei. Zambin-
du-i, T§i atinse borul palariei.
Claudia T§i dorea - chiar §i-o dorea cu adevarat - ca
marchizul sa nu arate atat de viril. Nu toti barbatii erau
u§a - ceea ce nu Tnsemna ca ceilalti ar fi fost neaparat
(jfeminati. Dar acest barbat avea o masculinitate nedrept
de evidenta. §i o mai §i §tia. Claudia spera din toata
Inima sa nu-l mai revada, dupa sosirea la Londra. Viata
<;l era lini§tita. Avusese nevoie sa se straduiasca ani de
/lie, pentru a ajunge la o stare atat de calma. Nu dorea
ddoc sa simta iar tot tumultul §i toate nevoile pe care §i
lo infruntase cu atata Tnver§unare la douazeci §i ceva de
uni, Tnainte de a §i le suprima cu totul.
Felul de al fi a Marchizului de Attingsborough o
m'multumea Tngrozitor.
0 facea sa se simta incomod.
Cumva, Ti reamintea ca, pe langa tot ceea ce rea-
li/iise Tn ultimii cincisprezece ani, mai era §i femeie.
Capitolul 4

Calea§ca Marchizului de Attingsborough le lasa pe


Claudia §i pe fete drept la u§a conacului Vicontelui
Whitleaf din Grosvenor Square, Tn Mayfair, spre sfar§itul
dupa-amiezii, iar Susanna §i Peter aparura Tn u§a sa-i
primeasca zambitori, Tnca Tnainte ca vizitiul sa fi coborat
scarita.
Era Tntr-adevar o casa splendida, dar Claudia abia
daca apuca sa observe, Tn toata zarva salutarilor §i a
urarilor de bun-venit. Susanna o Tmbral;i§a, radiind de
sanatate pentru o femeie care nascuse doar cu o luna Tn
urma. Apoi o stranse Tn brafe pe Edna, care chitai Tncan-
tata ca-§i revedea fosta profesoara, §i pe Flora, care
scoase §i ea un fel de chitait de emoye, turuind cu viteza
cea mai mare, Tn timp ce Peter o saluta pe Claudia cu un
zambet cald §i o strangere de mana, urandu-le apoi bun-
venit §i fetelor.
Marchizul nu mai ramase, ci porni mai departe cu
calul lui Tnchiriat, dupa ce schimbase cateva amabilita^i
cu Susanna §i Peter, T§i luase ramas-bun de la Claudia
§i le urase Florei §i Ednei numai bine Tn viitoarele lor
cariere de guvernante.
Claudia nu regreta despartirea.
Flora §i Edna primira cate o camera la acela§i etaj cu
odaia copilului, fapt care le TncSnta pe amandoua, dupa
se-l vizitasera pe micul Harry, care era dragala§ §i brunet,
$i fusesera asigurate ca urmau sa mai aiba §i alte ocazii
de a-l vedea, Tnainte de plecare. Aveau sa ia masa Tm-
Dragostea Tnvinge
preuna cu menajera, care parea sa le a§tepte compania
cu o placere deosebita.
Claudia avea de gand sa se simta bine pur §i simplu.
- lar acesta e un ordin, preciza Peter, cu o lucire
pozna§a Tn ochi, dupa ce Susanna Ti daduse vestea.
M-am Tnvatat sa nu ma contrazic cu nevasta-mea cand
vorbe§te pe tonul asta, Claudia, insuratoarea cu o profe­
soara ascunde pericole, dupa cum am constatat pe
pielea mea.
- Arati ca un barbat calit, comenta Claudia.
Vicontele era chipe§ §i fermecator, cu ochi veseli, mai
mult violefi decat alba§tri.
Susanna rase. Dar pregatise deja o lista Tntreaga de
activitati pentru amuzamentul prietenei sale, §i de vreme
ce Tn birou pe Claudia o a§tepta o scrisoare de la domnul
Hatchard, cu vestea neplacuta ca fusese nevoit sa piece
din ora§ pentru cateva zile, cu afaceri, §i regreta ca n-o
putea primi pe domni§oara Martin decat dupa Tnapoiere,
se relaxa §i o lua cu ea prin magazine §i galerii, §i la plim-
bari Tn Hyde Park.
Desigur, aceasta amanare Tnsemna ca ar mai fi putut
sta la §coala Tnca o saptamana, dar Claudia nu-§i pierdu
vremea framantandu-se din cauza acestor Tmprejurari
neprevazute. §tia cat se bucura Eleanor ca, Tn sfar§it, se
.»fla pentru un timp la conducerea §colii. Eleanor Thomp­
son devenise profesoara la o varsta mai Tnaintata, dar
dcscoperise Tn aceasta ocupatie iubirea vietii ei - propria
afirmare.
Pe Frances n-o vazura pana Tn ziua concertuiui. Ple-
r .is e cu Lucius Tn vizita la matu§ile ei varstnice din
( Uoucestershire, Tnainte de a veni la Londra. Dar Claudia
•iv ra o fire rabdatoare. fn fond, venise acolo ca sa se dis-
tM.ve §i urma sa se revada cu doua dintre cele mai dragi
piiotene ale ei. Numai de-ar fi putut sa vina §i Anne -
aiunci fericirea ei ar fi fost desavar§ita. Dar aceasta -
in sta Anne Jewell, alta profesoara care lucrase la §coala
«'i - se afla Tn Wales, cu domnul Butler §i cei doi copii ai
lor.
60 Mary Balogh
Tn ziua stabilita, Claudia Tncepu sa se unbrace de-
vreme, cu mare grija, emotionata la gandul de a o
revedea pe Frances - care urma sa vina la cina cu Lucius
- dar §i alarmata de faptul ca acel concert avea sa fie
mult mai simandicos decat se a§teptase. Se parea ca
urma sa participe o mare parte din lumea buna, §i nu-i
folosea la nimic sa-§i spuna ca dispretuia grandoarea §i
nu exista niciun motiv de a se simti intimidata. Adevarul
era ca avea emotii. Nici garderoba §i nici modul ei de a
purta o conversatie nu se potriveau cu o asemenea com-
panie. §i-n plus, nu cuno§tea pe nimeni de-acolo, cu
exceptia micului ei grup de prieteni.
Se gandea sa se strecoare Tn fundul salii chiar Tnainte
deTnceperea concertului, ca s-o asculte pe Frances, a§a
cum li se spusese Florei §i Ednei ca puteau face. Din pa-
cate, Tnsa, T§i exprimase prin viu grai aceasta intense,
iar Susanna o dezaprobase categoric, Tn timp ce §i Peter
clatina din cap.
- Ma tem ca nu putem Tngadui a§a ceva, Claudia.
Daca Tncerci, voi fi nevoit sa te escortez personal pana
Tn randul Tntai.
Camerista personala a Susannei tocmai terminase
sa-i aranjeze parul - Tn pofida protestelor Claudiei ca era
pe deplin capabila s-o faca §i singura - cand Susanna
Tnsa§i aparu Tn u§a camerei de toaleta. Camerista i-o des­
chise pentru a o lasa sa intre.
- E§ti gata, Claudia? se interesa Susanna. Da, vad
ca e§ti. §i arati foarte elegant!
- Nu Maria e de vina ca n-am bucle sau carlionti, se
grabi Claudia s-o asigure, Tn timp ce se ridica Tn picioare.
A tot staruit §i m-a Tmbiat, dar am refuzat categoric riscul
de a arata ca o oaie deghizata Tn miel.
Tn consecinta, parul Ti era pieptanat Tn stilul sau
obi§nuit, neted, cu un coc la ceafa. Atata doar ca arata
putin mai altfel decat de obicei. Parea mai lucios, mai
des, mai atragator. Cum izbutise camerista acea trans-
formare, Claudia nu era Tn stare sa Tnteleaga.
Susanna rase.
Dragostea tnvinge
- Maria nu te-ar fi facut Tn niciun caz sa arafi a§a,
spuse ea. Are un gust impecabil. Dar ti-a reu§it o piep-
tanatura extrem de eleganta. §i-mi place mult §i rochia.
Era o rochie simpla, verde Tnchis, de muselina fina,
cu talie Tnalta, corsaj nedecoltat §i maneci scurte, care
Claudiei Ti placuse Tn clipa cand o vazuse prima oara, Tn
vitrina unei croitorese de pe Milsom Street, Tn Bath. T§i
cumparase trei rochii noi pentru calatoria la Londra, o ex-
travaganfa fara seaman, dar pe care o considerase nece-
sara cu acea ocazie.
- §i tu, Susanna, o complimenta ea, arafi frumoasa
ca Tntotdeauna, desigur.
Prietena ei era Tmbracata Tn albastru deschis, o cu-
loare foarte frumoasa, care se asorta de minune cu bu-
clele ei de un aramiu vibrant. Mai redevenise §i zvelta ca
o feti§cana, fara sa mai prezinte nicio urma a sarcinii,
decat poate putina Tmbujorare Tn obraji.
- Ar cam fi timpul sa coboram, propuse ea. Vino sa
vezi sala de bal Tnainte de a sosi Frances §i Lucius.
Claudia T§i acoperi umerii cu §alul verde ca patrun-
jelul, iar Susanna o lua de brat §i o trase afara din
camera, Tn directia scarii.
- Biata Frances! o compatimi ea. Cred ca e Tngrozitor
de emotionata, ce zici?
- tndraznesc sa spun ca la fel cred §i eu, raspunse
Claudia. Mi se pare firesc sa fie a§a, Tnaintea unei
reprezentafii. Tmi amintesc cum le spunea fetelor din cor,
cand preda la §coala, ca daca n-au trac Tnaintea unui
spectacol, e cel mai sigur semn ca vor canta prost.
Sala de bal era o Tncapere de proporfii magnifice, cu
plafon Tnalt, poleit, de care atarna un candelabru cu zeci
tie lumanari. Un perete era acoperit cu oglinzi, dand iluzia
unui spatiu §i mai Tntins, cu un candelabru identic §i cu
ticela§i numar de flori, care erau puse peste tot, Tn urne
mari.
Podelele de lemn luceau sub §irurile de scaune cu
tapiterie ro§ie care fusesera pregatite pentru seara
aceea.
62 Mary Balogh
Era o priveli§te care-fi taia respiratia.
Dar la urma urmei, T§i spuse Claudia, ea nu se Tncli-
nase niciodata Tn fata nervozitatii. De ce ar fi facut-o toc­
mai acum? Doar dispretuia ton-ul, cum obi§nuia sa-§i zica
lumea buna - nu? Sau, ce pufin, acea parte pe care
n-o cuno§tea personal. T§i Tndrepta umerii.
Apoi, Tn u§a aparu Peter, chipe§ §i elegant Tn hainele
lui de seara, Tnchise la culoare, iar Tn urma lui veneau
Frances §i Lucius. Susanna se grabi spre ei, urmata Tn-
deaproape de Claudia.
- Susanna! exclama Frances, cuprinzand-o Tn brate.
E§ti fermecatoare ca Tntotdeauna. §i Claudia! Vai, ce
scumpa e§ti §i ce bine arati!
- lar tu, i-o Tntoarse Claudia, arati mai distinsa ca
oricand §i... incredibil de frumoasa!
§i stralucitoare, adauga ea Tn gand, cu fafa Tngusta,
cu osatura fina §i plina de viata. Fara doar §i poate, suc-
cesul Ti pria prietenei sale.
- Claudia, o saluta Lucius, facand o plecaciune Tn fata
ei dupa ce lua sfar§it primul val de salutari. Amandoi am
fost Tncantati cand am auzit ca urma sa fii aici Tn seara
asta, mai ales de vreme ce, pentru un timp, acesta va fi
ultimul concert al lui Frances.
- Ultimul, Frances? exclama Susanna.
- 0 decizie foarte Tnteleapta, o felicita Claudia pe
Frances, strangandu-i mainile. Ai concertat fara preget -
Paris, Viena, Roma, Berlin, Bruxelles... §i lista poate con­
tinua. Sper ca de data asta ai sa te odihne§ti §i tu cum
se cuvine.
- Bine, §/mult! fu Frances de acord, uitandu-se de la
Claudia la Susanna cu o lucire noua Tn ochi. Poate chiar
pentru totdeauna. Uneori, gase§ti Tn viata lucruri mai
bune de facut decat sa canti.
- Frances...? Tntreba Susanna, Tmpreunandu-§i
mainile la piept, cu ochii mari.
Prietena ei, Tnsa, o tempera cu un gest.
- De-ajuns, pentru acum, spuse ea, altfel Tl vom face
pe Lucius sa ro§easca.
Dragostea tnvinge 63

Nu era nevoie sa spuna mai mult, desigur. Tn fond,


dupa cativa ani de casnicie, Frances urma sa devina
mama. Zimbind, Susanna T§i ridica la buze mainile
Tncle§tate, Tn timp ce Claudia le strangea §i mai tare pe
ale lui Frances, Tnainte de a le da drumul.
- Haidefi Tn salon, sa bem ceva Tnainte de cina, pro-
puse Peter, oferindu-i lui Frances bratul drept, iar Claudiei
pe cel stang. Susanna lua bratul lui Lucius §i pornira §i
ei pe urmele lor.
Dintr-odata, Claudia se simti foarte bucuroasa ca se
afla acolo - chiar daca seara aceea se anun£a ca un fel
de grea Tncercare. 0 podidea bucuria pentru vietile fericite
din ultimii cativa ani ale prietenelor ei, §i nu-i fu greu sa-
§i alunge sentimentul vag de invidie §i Tnsingurare.
Se Tntreba Tn treacat daca Marchizul de Attingsbor­
ough avea sa apara §i el Tn seara aceea. Nu-l mai vazuse
de la sosirea Tn ora§, a§a ca de-atunci fusese din nou
calma §i multumita ca de obicei.

Cand Joseph intra Tn White’s Club, a doua zi


dimineata dupa Tntoarcerea de la Bath, Tl gasi pe Neville,
Conte de Kilbourne, citind unui dintre ziarele de
dimineata. Contele Tl puse deoparte, Tn timp ce marchizul
se a§eza Tn apropiere.
- Te-ai Tntors, Joe? Tntreba el retoric. Cum l-ai gasit
pe unphiul Webster?
- Tnfloritor §i enervat de insipiditatea Tnaltei societati
din Bath, raspunse Joseph. §i imaginandu-§i ca boala
i-a cam slabit inima.
- §i i-a slabit-o? se interesa Neville.
Joseph ridica din umeri.
- Tot ce-a acceptat sa-mi spuna a fost ca medicul pe
care l-a consultat acolo n-a negat. Dar nu m-a lasat sa
vorbesc eu Tnsumi cu el. Lily ce mai face?
- Foarte bine.
- §i copiii?
- Ocupati ca de obicei, zambi Neville, apoi redeveni
serios. A§adar, tatal tau credea ca i se Tnrautafe§te sana-
64 Mary Balogh
tatea, §i te-a chemat la Bath. Suna cam de rau augur.
Am ghicit corect motivul?
- Probabil, raspunse Joseph. Nu e nevoie sa fii un
geniu, nu-i a§a? Am treizeci §i cinci de ani, la urma urmei,
§i sunt mo§tenitorul unui ducat. Uneori, Tmi doresc sa ma
fi nascut taran.
- Ba nu ti-o dore§ti deloc, Joe, replica Neville, zam-
bind din nou. §i cred ca pana §i taranii T§i doresc urma§i.
Prin urmare, vei cadea Tn capcana casatoriei, nu? Unchiul
Webster are Tn minte vreo mireasa anume?
- Domni§oara Hunt, raspunse Joseph, ridicand o
mana Tn semn de salut spre doi cunoscuti care intrasera
Tmpreuna Tn salonul de lectura §i se pregateau sa se ala-
ture unui alt grup. Tatal ei §i al meu s-au Tnteles deja, Tn
principiu, asupra unei combinatii - Balderston a fost
chemat la Bath Tnaintea mea.
- Portia Hunt...
Neville fluiera u§or, dar nu mai comenta nimic. T§i
privea, doar, varul, cu compasiune profunda.
- Nu te Tncanta?
Contele, Tnsa, T§i arunca mainile Tn sus, cu un gest
defensiv.
- Nu e treaba mea. Fata-i dragala§a foe - nici chiar
un barbat fericit Tn casnicie n-ar putea sa nu observe
asta. §i n-a calcat niciodata gre§it, nu-i a§a?
Dar Nev n-o simpatiza. Joseph se Tncrunta.
- A§a ca ai fost trimis Tnapoi ca sa-ti faci oferta, nu?
continua Neville.
- Tntr-adevar, confirma Joseph. Nu-mi displace, sa
§tii. §i trebuie sa ma Tnsor §i eu cu cineva. Tn ultima
vreme, sunt tot mai con§tient ca nu mai pot amana mult.
§i-atunci, de ce sa nu fie domni§oara Hunt?
- N-are o dota foarte rasunatoare, Joe, Ti aminti con­
tele.
- Nu toti putem fi la fel de noroco§i ca tine, replica
marchizul.
- De ce nu? Tnalta Neville din sprancene. §i ce-o sa
se Tntample cu Lizzie, cand ai sa te Tnsori?
Dragostea tnvinge 65

- N-o sa se schimbe nimic, raspunse ferm Joseph.


Am fost aseara la ea §i am ramas §i peste noapte, ba
Tnca i-am promis sa mai revin §i Tn dupa-amiaza asta,
Tnainte de a ma duce diseara la teatru, cu grupul lui
Brody. Acolo am s-o escortez pe domni§oara Hunt - cam-
pania Tncepe fara amanare. Dar pe Lizzie n-am s-o negli-
jez, Nev. Nici daca ma Tnsor §i m-aleg din casnicie cu o
duzina de copii.
- Da, nici nu-mi imaginez ca ai face-o. Dar ma Tntreb
daca domni§oara Hunt va avea vreo obiectie sa-§i pe-
treaca aproape toata viata la Londra Tn timp ce Willow­
green va sta gol Tn cea mai mare parte a anului.
- S-ar putea sa-mi fac alte planuri, raspunse Joseph.
Dar, Tnainte de a apuca sa intre Tn amanunte, fura Tn-
trerupti de sosirea lui Ralph Milne, Viconte de Sterne, un
alt var de-al lor, care era nerabdator sa vorbeasca despre
o pereche de murgi ce se vindeau la licitatie la Tatter-
sail’s.
Joseph acceptase invitatia la concertul din Grosvenor
Square, la vremea cand o Tnsoti pe domni§oara Hunt la
teatru, Tn seara aceea. Nu era Tnrudit nici cu Whitleaf, nici
cu sotia lui, dar Tt acceptase de mult ca veri Tn familia lui
care numara mai multi membri decat rudele de sange.
Cu siguranta, considera ca era cazul sa participe la orice
distractie unde ei avusesera consideratia de a-l invita. §i
mai voia sa se duca §i fiindca auzise numai lucruri bune
despre vocea Contesei de Edgecombe §i-l bucura ocazia
de a o auzi cu urechile lui.
Voia sa fie prezent deoarece Laurent - Vicontesa
Ravensberg, veri§oara lui Tntr-un fel - pe care o vizitase
dupa plecarea de la White’s, Ti spusese ca aveau sa vina
acolo §i ea §i Kit, precum §i Ducele §i Ducesa de Port­
frey. Elizabeth, ducesa, era o alta aproape-ruda a lui. Tn­
totdeauna o considerase ca un fel de matu§a, de§i de
fapt era sora unchiului sau prin alianta. Voia sa fie
prezent pentru ca Lily, sotia lui Neville, care fusese §i
ea Tn vizita la Lauren, Tl invitase la cina Tnainte de con­
cert.
66 Mary Balogh
§i mai avea sa se duca, descoperi el pe parcursul
serii, Tn ciuda faptului ca Portia Hunt mergea. Era re-
gretabil, presupunea el, dar §i inevitabil, Tn Tmprejurarile
existente.
Tn timpul uneia dintre pauzele spectacolului,
domni§oara Hunt Tl Tntrebase daca se ducea la serata de
peste cateva zile a doamnei Fleming. Tn felul ei de a se
purta cu el se simtea ceva nou, toata seara fusese
con§tient de acest lucru - un anume aer de stapana. Era
clar ca tatal ei vorbise cu ea. Tocmai se pregatea sa-i
raspunda afirmativ, cand Laurence Brody interveni cu o
alta Tntrebare.
- Prin urmare, nu va duceti la concertul din aceea§i
seara de la familia Whitleaf, domni§oara Hunt? vru el sa
§tie. Am auzit c-o sa fie toata lumea acolo. Doamna Edge­
combe urmeaza sa cante, §i tofi sunt nerabdatori s-o as­
culte.
- Nu chiar toata lumea, domnule Brody, raspunse Por­
tia, cu demnitate controlata. Eu nu sunt nerabdatoare sa
ma due §i nici mama mea, sau multe alte persoane de
bun gust pe care le-a§ putea numi. Am acceptat deja in-
vitafia doamnei Fleming. Ma a§tept sa gasesc companie
§i conversafie superioara la serata ei, Tncheie ea, cu un
zambet spre Joseph.
Lui Joseph Ti veni sa-§i traga singur o palma. Sigur ca
nu s-ar fi dus la concert. Contesa de Edgecombe era
maritata cu barbatul despre care Portia crezuse cu tarie,
aproape toata viata, ca urma sa fie soful ei. Tocmai
atunci se Tmprietenise Joseph cu ea, Tn zilele §i sap-
tamanile care urmasera dupa Tncheierea acelei relatii.
- Regret ca trebuie sa lipsesc de la serata,
Domni§oara Hunt, spuse el, dar am acceptat deja
invitafia la concertul doamnei Whitleaf.
Ar fi refuzat invitatia, daca-§i amintea - a§a cum ar fi
trebuit - de legatura dintre sotii Edgecombe §i
domni§oara Hunt, lar ea era vizibil nemultumita. Tn tot
restul serii ramase foarte tacuta, iar cand totu§/ vorbea,
se adresa aproape exclusiv celorlalti membri ai grupului.
Dragostea tnvinge
Joseph sosi la petrecere Tmpreuna cu Lily §i Neville,
§i le prezenta omagiile sale lui Whitleaf §i Susannei. Sala
de bal, dupa cum putea sa vada, Tncepuse deja sa se
umple. Prima persoana pe care o vazu cand intrara fu
Lauren, care ridicase un brat, ca sa le atraga atenfia, zam-
bind, din cealalta parte a salii. Mai erau cu ea Kit, Eliza­
beth §i Portfrey.
§i domni§oara Martin.
De la Tntoarcerea Tn ora§, se mai gandise la ea de
cateva ori. 0 placuse mai mult decat s-ar fi a§teptat, Tn
timpul calatoriei spre Londra. Era o femeie sobra, Tn-
corsetata §i severa, adevarat, §i complet independents.
Dar mai era §i inteligenta, §i avea un simt sec al umoru-
lui.
Dar se gandise la ea mai mult din alte motive.
Intenfiona sa mai poarte cu ea o discufie, Tnainte de ple-
carea ei Tnapoi la Bath, de§i probabil ca Tn seara asta nu
era tocmai momentul cel mai potrivit. Domni§oara Martin
era Tmbracata elegant, Tntr-o rochie de muselina verde.
Observa ca avea parul pieptanat putin mai atragator
decat fusese la §coala, ori pe drumul spre Londra. Chiar
§i a§a, oricine o privea §i-ar fi dat cu siguranta seama ca
era profesoara. I se simtea Tn postura disciplinata, Tn
severitatea expresiei, Tn absenta totala a bijuteriilor, a
bucjelor §i a oricaror alte podoabe.
Tn timp ce Joseph se apropia de ea, Tmpreuna cu Lily
§i Neville, Domni§oara Martin se Tntoarse §i-i vazu venind.
- Lily, Neville, Joseph, spuse Lauren, cand se alatu-
rara grupului - §i urma un iure§ de saluturi, strangeri de
mana §i sarutari pe obraji. Ati cunoscut-o pe Domni§oara
Martin? Dumnealor sunt Contesa de Kilbourne,
Domni§oara Martin, §i verii mei, Marchizul de Attingsbor­
ough §i Contele de Kilbourne.
- Domni§oara Martin? zambi Neville, Tnclinandu-se.
- Tncantata de cuno§tinta, Domni§oara Martin, de-
clara Lily, cu obi§nuitul ei zambet cald, Tn timp ce
Domni§oara Martin Tnclina capul §i le dadea buna seara
la toti.
68 Mary Balogh
- Ne-am cunoscut deja, spuse Joseph, Tntinzandu-i
mana, nu fara a-§i aminti ca ultima oara cand facuse
acela§i gest comisese §i gafa de a i-o saruta. Am avut
placerea de a o escorta pe domni§oara Martin de la Bath
pana aici, acum o saptamana.
- A, da, desigur, spuse Lauren.
- De-atunci, nu te-am mai vazut la fata, Joseph, inter­
veni §i Elizabeth. Ce mai face tatal tau?
- Considerabil mai bine, multumesc, de§i el prefera
sa fie de alta parere. Cu siguranta, e destul de Tntremat
ca sa se planga de toti §i toate. Mama mea, Tnsa, pare
sa agreeze Tnalta societate din Bath.
- Sunt Tncantata sa aud asta, replica Elizabeth. §tiu
ca era dezamagita de faptul ca anul asta nu poate veni.
- Domni§oara Martin, Tntreba Portfrey, atat Contesa
de Edgecombe, cat §i doamna Whitleaf au fost candva
profesoare la §coala dumneavoastra, din cate Tnteleg...?
- Intr-adevar, raspunse Claudia. Tnca mai deplang
pierderea lor. Totu§i, sunt peste masura de mandra de
actualul meu corp didactic.
- Christine ne-a spus, zise §i Kit, referindu-se la
Ducesa de Bewcastle, ca domni§oara Thompson e foarte
fericita acolo.
- Cred ca a§a este, replica domni§oara Martin. Se
vede clar ca e o profesoara Tnnascuta.
- Pe mine ma fascineaza ideea unei §coli de fete,
spuse Lily. Va trebui sa discut candva cu dumneavoastra
despre asta, domni§oara Martin. Am o suta de Tntrebari
sa va pun.
- Care trebuie sa a§tepte, toate, iubirea mea, Ti zise
Neville. Cred ca tocmai Tncepe concertul.
- Atunci, sa ne a§ezam, propuse Elizabeth.
- Doriti sa luafi loc langa mine, domni§oara Martin?
o invita Joseph.
Putu vedea, Tnsa, ca Tncepuse dintr-odata sa arate iar
Tnfepata §i aspra.
- Va multumesc, raspunse ea, dar trebuie sa ma due
sa ma ocup de un anumit lucru.
Dragostea tnvinge
Lui Joseph nu-i mai ramase decat sa se a§eze langa
Lauren, pregatindu-se sa savureze concertul. Contesa de
Edgecombe nu era singura interprets, dupa cum aflase,
de§i ramanea, cu siguranta, atractia principals. Tocmai
se pregatea sa comenteze ceva, cand T§i dadu seama ca
domni§oara Martin se Tndepartase doar cu cativa pa§i,
pSnS pe culoarul central dintre scaune, unde acum
statea t'mtuita locului, arStand de parea ar fi vazut o
stafie. Se grabi sa se ridice din nou Tn picioare.
- Domni§oara Martin? Tntreba el. Nu va simtiti bine?
Pot sa...
- Nu, Tl Tntrerupse Claudia. Va multumesc. Voi sta
langa dumneavoastra, totu§i, daca se poate. Va
multumesc Tnca odata.
§i se a§ezS grSbitS pe scaunul liber de langa al lui,
plecandu-§» capul. Mainile §i le Tncle§ta Tn poala, lar
Joseph observa ca-i tremurau u§or. Ciudat lucru, T§i
spuse el, din partea unei femei care nu parea deloc slaba
din fire. Dar Ti era imposibil sa §tie ce se Tntamplase ca
s-o tulbure a§a, §i nici ea nu-i oferea nicio explicate.
- Domni§oara Wood §i domni§oara Baines au ajuns
cu bine la noii lor angajatori? o Tntreba, sperand sa-i
alunge din minte orice gand la ceea ce o §ocase.
Un moment, Tl privi cu ochi goi.
- A . . . facu ea. Nu... Tnca nu. Domnul Hatchard, omul
meu de afaceri, a fost nevoit sa piece din ora§. S-a Tntors
azi, Tnsa, §i a trimis vorba ca pot trece pe la dumnealui
mSine.
Tncepuse sa-i revina culoarea Tn obraji. T§i Tndrepta §i
umerii.
- §i Tntre timp, se interesa el, v-afi distrat bine?
- A, da, desigur, raspunse Claudia, fara sa intre Tn
alte amanunte.
Dar concertul era gata sa Tnceapa. Whitleaf trecuse
Tn fata spectatorilor §i statea pe estrada joasa care fu­
sese pregatita pentru cantarefi, ca sa-i poata vedea toata
lumea din sala de bal. Se auzira cateva sasaieli din pu­
blic, apoi se lasa tacerea.
70 MaryBalogh
Concertul Tncepu.
Joseph era impresionat de Tnaltul calibru al
cantaretilor. Avu loc recitalul unui cvartet de coarde, o
serie de numere ale unui tanar bariton care fusese an­
gajat la Opera din Viena ca sa cante cu Tncepere din
toamna, §i un recital de pianoforte al brunetei Contese
de Raymore, care era o celebritate Tn toata regula §i pe
care Joseph o mai ascultase cu multa placere §i cu alte
ocazii. Mai canta §i un cantec popular melancolic, Tn pro­
priul ei acompaniament, cu frumoasa ei voce contralto.
Dupa care, desigur, veni randul Contesei de Edgecombe,
a carei voce de soprana era bogata §i plina, de§i curand
dovedi ca putea sa atinga §i ni§te note incredibil de
Tnalte.
Lui Joseph Ti era u§or sa Tnteleaga de ce se facea
atata agitate.
Ridicandu-se Tn picioare alaturi de toti ceilalti, care
aplaudau zgomotos, pentru a cere un bis dupa Tncheierea
recitalului, Joseph T§i dadu seama ca ar fi fost lipsit de
una dintre cele mai mari experiente estetice ale vietii,
daca s-ar fi dus la serata, Tn loc sa vina acolo. Desigur,
mai fusese curios §i s-o vada Tn actiune pe femeia care-i
luase locul Portiei Hunt Tn inima lui Edgecombe. 0 mai
vazuse §i Tnainte, adevarat, dar nu-i apreciase just fru-
musetea cu totul deosebita, pana Tn seara asta, cand
fata ei Tngusta §i expresiva parea luminata din interior,
iar parul negru Ti lucea Tn vapaia lumanarilor.
Cand contesa T§i termina bisul, domni§oara Martin T§i
tinea mainile sub barbie, Tncle§tate foarte strans una de
alta. Ochii-i straluceau de mandrie §i afecfiune. Profe-
soarele de la §coala ei reu§isera Tntr-adevar de minune,
pe piata matrimoniala, T§i spuse el. Trebuia sa fie o
§coala foarte buna, ca sa atraga Tn personalul ei aseme-
neajalente.
Tn ochii domni§oarei Martin luceau lacrimi pe care nu
le lasa sa se verse, cand se Tntoarse sa se uite Tn spate,
poate pentru a-§i Tmparta§i bucuria cu Susanna. Joseph
se rasuci spre ea, intentionand s-o invite Tn grupul lui de
Dragostea tnvinge j±
familie, pentru tratafiile care urmau sa fie servite Tn
sufrageria de seara.
Ea, Tnsa, Tl apuca brusc de braf, fara a-i lasa timp sa
spuna nimic, pentru a-i vorbi cu insistenta:
- Vine Tncoace cineva cu care nu vreau sa vorbesc.
Joseph Tnalta din sprancene. Cei mai mulfi dintre
spectatori se Tmpra§tiau Tn di recti a sufrageriei. Intr-ade-
var, Tnsa, un barbat mergea Tn sens contrar, venind vizibil
chiar spre ei. Joseph Tl cuno§tea vag. Tl Tntalnise la
White’s. Omul sosise recent din Scotia. McLeith - a§a-l
chema. Avea un ducat scotian.
lar domni§oara Martin Tl cuno§tea - dar nu dorea sa
stea de vorba cu el...?
Interesant. Oare avea vreo legatura cu tulburarea ei
dinainte? se Tntreba.
Ti puse mana pe brat, cu un gest lini§titor. Era prea
tarziu ca s-o Tndeparteze din calea acelui om.
Capitolul 5

Claudia Ti mai Tntalnise pe Vicontele Ravensberg ?/'


sotia lui - la doua nunti, de fapt. Anne Jewell se maritase
cu fratele vicontelui, iar Susanna se maritase cu
veri§oara vicontesei.
Fusese o u§urare sa vada fete cunoscute, mai ales
de vreme ce o recunoscusera §i venisera sa-i vorbeasca,
Tn sala de bal. Frances §i Lucius se dusesera Tn sala de
muzica, pentru a sta un timp Tn lini§te §i ca sa se
pregateasca pentru spectacol, iar Susanna §i Peter erau
ocupati sa Tntampine invitatii la u§ile salii de bal. Nu era
deloc placut sa fie singura Tn mijlocul unei asemenea
multimi, fara sa cunoasca pe nimeni §i Tncercand sa
pretinda ca de fapt Ti placea singuratatea.
Ti simpatizase din prima clipa pe matu§a §i unchiul
Vicontesei Ravensberg, care erau cu ei, Tn pofida rangului
lor Tnalt. Ace§tia se purtau curtenitori §i amabil, facand
eforturi s-o Includa §i pe ea Tn conversatie. Acela§i lucru
se putea spune §i despre Contele §i Contesa de Kil­
bourne, dupa ce sosisera §i se alaturasera §i ei grupului.
Nu-i era nici macar complet dezagreabil sa-l vada din nou
pe Marchizul de Attingsborough. In fond, era Tnca un chip
familiar cand ea crezuse ca n-avea sa cunoasca pe ni­
meni. Desigur, arata mai seducator decSt oricand, Tn
hainele lui de seara albastru Tnchis cu argintiu §i cama§a
alba de in.
T§i Tngadui cateva clipe de amuzament privat, Tn timp
ce statea cu ceilalti. Niciunul dintre ei nu era fara titlu -
Dragostea tnvinge
iar ea se afla Tn mijlocul lor §i se simtea destul de bine
Tn compania lor. Avea sa insiste cat mai mult asupra
acelei parti a serii, cand urma sa-i povesteasca lui
Eleanor, la Tntoarcerea acasa. Cu cata pofta avea sa mai
rada pe seama ei Tnsa§i!
Dar amuzamentul se transforma pe nea§teptate Tn
stanjeneala, cand Ducesa de Portfrey propuse sa-§i
ocupe cu totii locurile, iar marchizul o Tntreba daca dorea
sa stea langa el. Efectiv, nu putea sa n-o invite, de vreme
ce statuse alaturi, Tn grupul lor de familie, Tn loc de a se
duce Tn alta parte, dupa amabilitatile care fusesera
schimbate la Tnceput, a§a cum s-ar fi cuvenit sa faca.
Dumnezeule, aveau s-o creada Tngrozitor de nepri-
ceputa §i lipsita de maniere!
A§a ca inventase Tn graba acea scuza cu o treaba pe
care o avea de rezolvat. Urma s-o puna Tn aplicare, de­
sigur - sa le gaseasca pe Edna §i Flora §i sa se asigure
ca aveau locuri Tn fundul salii de bal, dupa ce se a§ezau
toti oaspetii. §i avea sa ramana cu ele, Tn ciuda con-
secintelor cumplite pe care i le promisese Peter. Candva,
Edna cantase Tn corul de copii dirijat de Frances, iar acum
nu mai putuse de emotie, ziua Tntreaga, la gandul ca
avea sa-§i auda din nou fosta profesoara, atat de iubita
§i respectata, cantand de asta data Tntr-un concert ade­
varat. Pe Flora o Tnsufletise mai mult perspectiva de a
vedea atatea persoane bogate §i importante adunate la
un loc §i Tmbracate Tn cele mai elegante fineturi.
Dar Claudia nu ajunse foarte departe, spre misiunea
pe care singura §i-o alesese. Tntrucat nu-i statea Tn fire
sa se ascunda nici chiar cand se simtea jenata, privi voit
prin asistenta Tn timp ce se Tndeparta de locul unde sta­
tuse, aproape de partea din fata a salii de bal, Tntre-
bandu-se Tntr-o doara daca avea sa mai recunoasca §i pe
altcineva.
Tare se mai Tndoia de asta.
Dar se Tn$ela.
Tn fata ei, la jumatatea distantei spre fundul salii §i
in stanga culoarului central unde statea Claudia, se afla
74 Mary Balogh
doamna Freyja Bedwyn, acum Marchiza de Hallmere, con-
versand animat cu Lordul Aidan Bedwyn, fratele ei, aflat
langa ea, §i cu doamna Aidan, dincolo de el - Claudia Ti
cunoscuse §i pe ei la micul dejun nuptial al Lui Anne, Tn
Bath. Marchizul de Hallmere statea de cealalta parte a
sotiei lui.
Claudia se Tnfierbanta imediat, cuprinsa de animozi-
tate. 0 mai vazuse de cateva ori pe doamna Hallmere,
de cand ie§ise din clasa, Tn §coala de la Lindsey Hall, Tn
acea dupa-amiaza memorabila, cu ani Tn urma - mai cu
seama cand, Tnca numindu-se doamna Freyja Bedwyn,
aparuse la §coala Tntr-o dimineata, din senin, aratandu-se
trufa§a §i binevoitoare §i Tntreband daca nu cumva Clau­
dia avea nevoie de vreun lucru pe care ea putea sa i-l
obtina.
Cand T§i amintea, Claudiei Ti cre§tea §i acum tempe-
ratura.
Totu§i, faptul de a o revedea acum pe femeia aceea
n-ar fi facut-o sa se Tntoarca din drum, ca sa se a§eze Tn
graba pe locul de langa Lordul Attingsborough. Tn fond,
daca ar fi stat sa se gandeasca, s-ar fi a?teptat ca macar
unii dintre membrii familiei Bedwyn sa se afle Tn ora§ cu
ocazia Sezonului, §i ca toti cei prezenti sa-§i faca aparitia
la concertul din seara aceea.
Nu, daca acelea arfi fost singurele chipuri cunoscute,
n-ar fi facut decat sa se tina mai dreapta, sa-§i stranga
§i mai tare buzele, sa ridice barbia §i sa-§i vada de drum,
nestingherita.
Dar, doar la o secunda dupa ce Claudia o observase
pe doamna Hallmere, ochii sai fura atra§i spre gentle-
manul a§ezat drept Tn fata ei - cel care se uita foarte in-
tens la ea.
Avu senzatia ca i se taiau genunchii, iar inima-i sari
pana-n gat - sau, cel putin, a§a i se paru, dupa bataile
dureroase pe care Tncepuse sa le simta Tn acel loc. Cum
de-l recuno§tea, cand nu-l mai vazuse de aproape opt­
sprezece ani, nu §tia - dar Tl recunoscuse pe loc.
Charlie!
Dragostea tnvinge
Nu se gandi la nimic - nu avea timp sa se gandeasca.
Actiona complet Tn virtutea instinctului, ajutata §i de fap­
tul ca Lordul Attingsborough se ridicase Tn picioare, Tntre-
band-o daca nu-i era cumva rau. Se refugiase pe scaunul
alaturat grabindu-se Tntr-un mod dizgratios, aproape fara
sa auda ce-i spunea, Tn timp ce-§i strangea mainile Tn
poala §i Tncerca sa-§i impuna sa ramana calma.
Din fericire, concertul a Tnceput la scurt timp dupa
aceea, iar Claudia T§i putu potoli treptat bataile dezordo-
nate ale inimii, simtindu-se oarecum jenata ca abuza de
compania acelui grup de familie aristocratic. Facu un
efort sa asculte muzica.
Prin urmare, Charlie se afla la Londra - §i venise
acolo, Tn seara aceea.
Ei’ ? i?
Fara Tndoiala, avea sa dispara de Tndata ce lua sfar§it
concertul. Trebuie ca §ovaia la fel de tare ca ea, la gandul
unei Tntalniri fata-n fata. Sau, tot a§a se putea sa ramana
acolo §i s-o ignore, din pura indiferenta. La urma urmei,
optsprezece ani Tnsemna mult. Ea avusese §apte-
sprezece ultima oara cand Tl vazuse, iar el, cu un an mai
mult.
Dumnezeule, abia daca fusesera mai mari decat ni§te
copii...!
Era foarte posibil ca nici macar sa n-o fi recunoscut,
oprindu-se doar cu privirea asupra ei, Tntr-o doara, fiindca
era una dintre ultimele persoane care mai stateau Tn pi­
cioare.
Cand Frances fu anunfata §i-§i ocupa locul pe estrada,
T§i impuse sa se concentreze. Acesta era momentul pe
care-1 a§teptase cu cea mai mare nerabdare, de la ple-
carea din Bath, §i nu avea de gand sa-l lase tocmai pe
Charlie s-o Tmpiedice sa urmareasca reprezentatia cu cea
mai mare placere. Dar dupa cateva momente, desigur, nu
mai fu nevoita sa faca niciun efort de vointa pentru a se
concentra. Frances era pur §i simplu magnifica.
La sfar§itul recitalului, Claudia se ridica odata cu
toata lumea, ca s-o aplaude. Cand se termina §i bisul,
76 Mary Balogh
nu mai era con§tienta de nimic altceva decat de aura de
placere pe care i-o daruise spectacolul, de mandria pen­
tru Frances §i de propria ei fericire ca se afla acolo Tn
seara aceea, asistSnd la ceea ce se prea putea sa fie ul­
tima aparitie publica a prietenei sale, pentru multa vreme
daca nu chiar pentru totdeauna.
Se Tntoarse din nou, cSnd aplauzele Tncetara §i Peter
anuntaca gustarile aveau sa fie servite Tn sufrageria de
seara. T§i Tnghifi lacrimile care-i umplusera ochii. Voia
s-o gaseasca pe Susanna, §i mai voia §i sa vada daca
Edna §i Flora putusera veni Tntr-adevar Tn sala, ca sa as­
culte. Voia sa se Tndeparteze Tnainte ca Lordul Attings­
borough, doamna Ravensberg sau altcineva din grup se
simtea obligat s-o invite sa-i Tnsoteasca la gustari. Cat
de penibil s-ar fi simtit!
§i mai voia §i sa se asigure ca Charlie plecase
Tntr-adevar.
Nu plecase.
Mergea cu pas hotarat pe culoarul central, spre ea,
de§i toti ceilalti pornisera Tn directia opusa. T§i tinea ochii
atintifi drept asupra ei §i zambea.
Claudia nu era nici acum mai pregatita de a face fata
§ocului unei asemenea Tntalniri nea§teptate decat fusese
Tnainte, cand Tl vazuse prima oara. Fara sa gandeasca,
se agata de bratul marchizului §i Tncepu sa-i Tndruge
ceva.
Mana lui o acoperi pe a ei, pe brat - o mana mare §i
calda, care-i dadea o senzatie negrait de lini§titoare. Se
simtea aproape Tn siguranta.
Faptul ca nici macar nu punea sub semnul Tntrebarii
josnicia nefireasca a propriilor ei reactii nu facea decSt
sa arate ce Tnvalma§eala era Tn mintea ei.
Tn clipa urmatoare, Charlie ajunse acolo, oprindu-se
la doar un pas, doi, Tn fata ei; continua sa surada, cu
ochii stralucindu-i de placere.
Arata vizibil Tmbatranit. Parul blond i se rarise §i se
retrasese de deasupra fruntii, de§i Tnca nu era cu ade­
varat chel. Chipul Ti era tot rotund §i simpatic, mai de-
Dragostea tnvinge
graba decat atragator, dar la colturile ochilor §i ale gurii
Ti aparusera riduri care pe vremuri nu fusesera acolo.
Acum era mai solid de constitute, de§i nu s-ar fi putut
spune Tn niciun caz ca era gras. Dupa varsta de opt­
sprezece ani, nu mai crescuse Tn Tnalfime. Ochii i se aflau
Tn continuare la acela§i nivel cu ai Claudiei. Era Tmbracat
cu o eleganfa discreta, spre deosebire de stilul neglijent
pe care-1 avusese Tn trecut.
- Claudia! Chiar tu e?ti\ exclama el, Tntinzandu-§i am-
bele maini spre ea.
- Charlie, raspunse Claudia, care abia reu§ea sa-§i
convinga buzele sa se mi§te; §i le simtea amortite,
tepene §i imposibil de controlat.
- Dar ce surpriza Tncantatoare! continua Charlie. Nici
nu mi-am putut crede ochi...
- Buna seara Tfi urez, McLeith, Tl Tntrerupse Marchizul
de Attingsborough, cu un glas ferm §i binevoitor. Un con­
cert minunat, nu-i a§a?
Charlie se uita la el de parea abia atunci I-ar fi obser-
vat stand langa Claudia, care-i tinea o mana pe brat. Pro-
priile lui brate cazura pe langa trup.
- A , Attingsborough, murmura el. Buna seara. Da, Tntr-
adevar, ne-am distrat rege§te.
Curtenitor, marchizul Tnclina din cap.
- E§ti bun sa ne scuzi? Tntreba el. Grupul nostru se
ofIS deja la jumatatea drumului spre sufrageria de seara.
N-am dori sa ne pierdem locurile alaturi de ceilalti.
§i-§i petrecu mana dreapta a Claudiei peste brat, con­
tinued s-o acopere cu a lui.
- Dar unde locuie§ti, Claudia? insista Charlie,
rovenind cu atentia asupra lui. Unde pot sa te caut?
- V-a alunecat §alul de pe umeri, interveni §i
mnrchizul aproape simultan, cu glasul plin de solicitu-
dine, Tn timp ce i-l punea la loc cu mana libera, Tntor-
cflndu-se pe jumatate Tn fata ei cu acel prilej. Noapte
hund, McLeith. Mi-a parut bine sa te vad.
§i pornira pe culoar, cu un grup numeros de invitafi,
Wsfindu-I pe Charlie Tn urma.
78 Mary Balogh
- Va face dificultafi? se interesa marchizul,
aplecandu-§i capul spre al ei, cand ajunsera destul de
departe ca sa nu mai poata fi auziti.
- Mi-a facut, raspunse ea. Demult. Cu o viata de om
Tn urma.
Inima i se ridicase iar Tn gat, batand aproape asurzi-
tor. T§i revenea treptat §i Tncepea sa-§i dea seama,
ru§inata, cum se purtase, fara obi§nuita ei tarie de ca-
racter. Dumnezeule, fusese Tn stare pana §i sa-l Tn§face
pe marchiz de brat, cer§indu-i ajutorul §i protectia - dupa
tot ceea ce-i spusese Tn Marlborough despre indepen­
denta! Ce umilitor! Dintr-odata, narile Ti fura asaltate de
mirosul coloniei lui - acela§i pe care-1 remarcase la
§coala §i Tn calea§ca. De ce miroseau parfumurile mas­
culine Tntotdeauna mai atafator decat cele feminine?
- Va rog sa ma scuzati, T§i ceru ea iertare. A fost o
mare prostie din partea mea. Ar fi fost mult mai bine - §i
mult mai Tn stilul meu - sa conversez civilizat cu el, timp
ce cateva minute.
Fusese cu adevarat bucuros s-o vada. Voise sa-i ia
ambele maini Tntr-ale lui. Dorise sa afle unde statea, ca
sa-i poata face o vizita. Deznadejdea i se transforma Tn
furie. T§i Tndrepta §ira spinarii, care nici pana atunci nu
statuse tocmai ghebo§ata.
- Serios, nu e nevoie sa ma Tnsotiti mai departe,
spuse ea, desprinzandu-§i mana de la bratul marchizului.
Am abuzat destul de timpul §i bunavointa dumneavoas­
tra, lucru pentru care Tmi prezint scuzele. Duceti-va §i ala-
turafi-va familiei dumneavoastra, pana nu e prea tarziu.
- §i sa va las singura? Ti zambi el. N-a§ putea sa fiu
atat de nemanierat. Permiteti-mi sa va alung gandurile
neplacute, prezentandu-va altor cateva persoane.
§i, luand-o de cot, o Tntoarse Tn loc, iar Claudia se
pomeni aproape fata-n fata cu Lordul §i doamna Aidan
Bedwyn, Marchizul §i Marchiza de Hallmere §i - Sfinte
Dumnezeule din CerurU- Ducele §i Ducesa de Bewcastle.
- Joseph, spuse ducesa, toata numai zambete cal-
duroase. Te-am putut vedea stand l§nga Lauren §i Kit.
Dragostea Tnvinge
Nu-i a§a ca seara asta a fost absolut Tncantatoare? Ba
mai mult - Tnca mai este! 0, iertati-mi manierele,
Domni§oara Martin. Ce faceti?
Claudia - semn ca Tnca mai era distrata - facu o reve­
renta, la care gentlemenii raspunsera Tnclinandu-se
(Ducele doar cu o mica aplecare a capului). Doamna
Aidan §i Lordul Hallmere zambira, iar doamna Hallmere
arbora o mina trufa§a.
- Domni§oara Martin, spuse Lordul Aidan. Proprietara
§colii din Bath unde a predat candva sotia lui Sydnam
Butler, daca nu ma Tn§el?. Ne-am cunoscut la micul dum-
neaei dejun nuptial. Ce mai faceti, domni§oara?
- Vad ca nici nu mai e nevoie de prezentari, Tn fond,
remarca Lordul Attingsborough. Am avut placerea de a o
escorta pe domni§oara Martin §i pe doua dintre elevele
dumneaei, de la Bath pana aici, saptamana trecuta.
- Nadajduiesc ca ati lasat §coala pe maini bune,
domni§oara Martin, comenta doamna Hallmere, privind-o
in lungul nasului ei destul de proeminent.
Claudia Tncepea sa se enerveze.
- Sigur ca da, riposta ea. Doar nu v-ati a§tepta s-o
las pe maini re/e, nu-i a§a?
Prea tarziu T§i dadu seama ca vorbise taios §i necuge-
tat, astfel purtandu-se foarte grosolan. Daca ar fi auzit-o
pe vreuna dintre feteie ei facand una ca asta, ar fi luat-o
deoparte §i ar fi dascalit-o cel putin cinci minute, fara a
se opri sa-§i traga rasuflarea.
Sprancenele doamnei Hallmere se arcuira Tn sus.
Mana dreapta a ducelui se stranse pe manerul
lornionului sau batut Tn pietre scumpe.
Lordul Hallmere zambi.
Ducesa rase.
- Ma vei ofensa daca o mai interoghezi pe
domni§oara Martin Tn legatura cu asta, Freyja, spuse ea.
A lasat-o la conducere pe Eleanor, §i am deplina Tn­
credere ca sora mea este Tntr-adevar foarte competenta.
mai este §i Tncantata, a§ putea adauga, domni§oara
Martin, ca i-afi acordat o asemenea Tncredere.
so Mary Balogh
lata cum vorbea o doamna autentica, T§i spuse
amarata Claudia; iata cum rezolva un moment care ar fi
putut ie§i penibil, cu mult §arm §i eleganta.
Marchizul de Attingsborough o prinse iar pe Claudia
de cot.
- Lauren §i Kit, precum §i sotii Portfrey §i Kilbourne,
ne tin locurile la masa lor, spuse el. Trebuie sa mergem
§i sa ne alaturam lor.
- Tmi cer iertare - Tnca odata, repeta Claudia, Tn timp
ce pomeau spre u§a. Pe feteie mele le Tnvat ca politetea
trebuie sa aiba tot timpul Tntaietate fata de orice senti-
mente personale, §i totu§i tocmai mi-am nesocotit pro-
priile Tnvataminte, Tn cel mai spectaculos mod.
- Cred, raspunse el, iar Claudia putu sa vada ca se
distra de-a binelea, ca doamna Hallmere a pus acea Tn­
trebare cu intenfia de a face doar o introducere politi-
coasa Tn conversatie.
- A, Tn niciun caz individa a/a! exclama ea, uitand de
orice umilinfa. Numai doamna Freyja Bedwyn nu!
- Ati cunoscut-o Tnainte de casatorie? se interesa
Joseph.
- Ea era eleva despre care v-am vorbit.
- Nu se poate! Mana lui o stranse §i mai tare de cot,
facand-o sa se opreasca dincolo de u§ile salii de bal,
chiar Tnainte de a intra Tn sufrageria de seara. Acum zam-
bea cu toata gura, fara sa se mai ascunda.
- lar Bewcastle a fost cel ce v-a Tndrumat atat de ne-
milos sa va descurcati singura? l-ati dat cu tifla lui Bew­
castle? §i ati plecat mandra pe aleea din fata de la
Lindsey Hall?
- N-a fost deloc amuzant, spuse ea, Tncruntata. Nici
pe departe.
- Prin urmare, continua marchizul, cu ochii sclipindu-i
de veselie, v-am aruncat din lac Tn put, cSnd v-am dus de
la McLeith drept spre sofii Bedwyn, nu-i a§a?
Claudia Tl privea tot mai Tncruntata.
- Cred, domni§oara Martin, spuse Joseph, ca ati avut
o viat§ foarte interesata.
Dragostea tnvinge 81

Coloana ei vertebrala deveni §i mai teapana, §i-§i


stranse cu putere buzele, Tnainte de a raspunde.
7 N-am avut... Tncepu ea.
In clipa urmatoare, vazu ultimele zece minute, sau
cate fusesera, a§a cum trebuia sa fi aparut Tn ochii lui.
Buzele Ti tresarira.
- Ma rog, consimfi, Tntr-un fel, presupun ca se poate
spune §i a§a...
§i, din cine §tie ce motiv inexplicabil, amandoi gasira
marturisirea ei enorm de comica §i izbucnira Tntr-un ras
cu hohote.
- Va rog sa ma scuzati... murmura el, cand putu sa
vorbeasca din nou.
- §i dumneavoastra pe mine... raspunse Claudia.
- §i cand ma gandesc, continua el, luand-o iar de cot
ca s-o conduca Tn sufragerie, ca m-a§ fi putut duce la
serata doamnei Fleming Tn loc sa vin aici.
Ducesa de Portfrey le zambea de la o masa, facan-
du-le semne sa se apropie, iar Contele de Kilbourne
statea Tn picioare, gata sa traga un scaun pentru Claudia.
Claudiei nu-i era clar daca marchizul regreta sau nu
alegerea pe care o facuse. Ea una, Tnsa, se bucura
enorm de prezenfa lui. Oarecum, o ajutase sa-§i revina -
chiar daca §i el se numarase printre cauzele involuntare
ale tulburarii ei. Nu mai finea minte cand rasese ultima
oara atat de tare.
Se afla Tntr-un mare pericol, T§i spuse ea cu severi-
tate, Tn timp ce se a§eza - pericolul de a-§i revizui opinia
despre el §i a ajunge chiar sa-l placa.
lar acum, iat-o Tn mijlocul unui grup de familie pe care
ar fi trebuit sa-l paraseasca Tn urma cu cateva ore. §i ea
era singura vinovata pentru disconfortul sau. Cand se mai
agatase vreodata de un barbat, ca sa-i ceara sprijinul §i
protectia?
Era realmente Tnjositor.

Claudia adormi - ce e drept, dupa o perioada Tndelun-


gata Tn care nu dormise - cu gandul la Marchizul de At-
8 2 ________ Mary Balogh
tingsborough, §i se trezi gandindu-se la Charlie - Ducele
de McLeith.
0, da, Tntr-adevar, avea tot dreptul sa antipatizeze
aristocrati, §i mai cu seama ducii. Povestea nu Tncepuse
cu odiosul §i arogantul Duce de Bewcastle. Un alt duce
Ti distrusese viata, cu mult timp Tnca Tnainte ca ea sa-l Tn-
talneasca pe acesta din urma.
Pe tot parcursul copilariei §i al adolescentei, traise §i
respirase numai Charlie Gunning - sau cel putin a§a i se
parea acum, privind retrospectiv lucrurile. Fusesera vir-
tualmente inseparabili, din momentul sosirii lui acasa la
tatal ei, ca un orfan de cinci ani, necajit §i derutat, p§na
Tn momentul c§nd Charlie plecase la §coala, la varsta de
doisprezece ani, §i chiar §i dupa aceea, cand T§i petre-
ceau Tmpreuna fiecare moment din vacantele lui.
Dar mai tarziu, cand avea optsprezece ani, iar ea
§aptesprezece, Charlie plecase, pentru a nu se mai Tn­
toarce niciodata. De-atunci, Claudia nu-l mai v§zuse -
pana Tn seara trecuta. Nici m5car nu mai auzise de el,
timp de aproape optsprezece ani.
§i totu§i, cu o searS Tnainte, el Ti vorbise de parea nici
n-ar fi existat acel sfar§it brusc §1 crud al relatiei lor. Se
purtase cu ea ca §i cum n-ar fl avut nici cel mai neTnsem-
nat motiv de a se simti vinovat.
Dar ce surprizS fncSntdtoarel
Dar unde locuie?ti?
Unde pot sB-\i fac o vlzltd?
Chiar crezuse c3 avea dreptul sfi flo incantat? §i sa-i
faca vizite? Cum TndrSznea! 0 fl fost mult §aptesprezece
ani - aproape jumState din viata Claudiei - dar nu chiar
atat de mult, lar memorla el nu avea nicio problema.
Dar Tncepu alunge cu hotdrAro orice amintiri, Tn
timp ce se TmbrSca pentru micul dejun §1 pentru vizita pe
care 0 avea de fflcut la blroul domnului Hatchard, Tn
aceea§i dimineata. Se hotftrfise sa tie ducfl singura, fara
Edna §i Flora. Francos venea In vl/ltfl, Inr on §i Susanna
urmau sS le la pe fete la cumpflraturl, dvipfl haine §i ac-
cesorll noi.
Dragostea tnvinge ___ 33

§i Tntrucat Frances veni cu 0 trasura §i le lua pe cele­


lalte trei cu ea, la scurt timp dupa Tncheierea unui mic
dejun prelungit, Claudia se pomeni mergand spre 1ntal-
nire Tn calea§ca de ora§ a lui Peter. Acesta refuzase fie
§j doar sa-i asculte insistentele ca i-ar fi facut placere sa
mearga pe jos, Tntr-o zi atat de frumoasa.
- Susanna nu mi-ar ierta-o niciodata, spusese el, cu
0 lucire Tn ochi. §i nu mi-a§ dori a§a ceva. Fie-ti mila de
mine, Claudia.
In timp ce mergea pe strazile Londrei, o cuprinse
buna dispozifie, Tn pofida Tngrijorarii ca posturile pe care
domnul Hatchard le gasise pentru cele doua fete ar fi
putut sa nu fie prea potrivite, la urma urmei. Acum, ca
sosise momentul, efectiv tremura de emofie la gandul ca
urma sa puna accentul final pe propria ei independents,
pe succesul ei ca femeie necasatorita.
Nu mai era nevoie de niciun ajutor din partea bine-
facatorului care sprijinise atat de generos §coala,
aproape de la Tnceput. Avea 0 scrisoare pentru el varata
in reticul - domnul Hatchard urma sa i-o trimita, din
partea ei. Ba Tnca un lucru §i mai multumitor, acum avea
posibilitatea de a mari numarul elevelor de caritate pe
care le primea, de la douasprezece la paisprezece. lar
§coala produces chiar §i un profit modest.
Abia a§tepta urmatoarea ora, T§i spuse ea, Tn timp ce
vizitiul lui Peter 0 ajuta sa coboare din trasura, ca sa intre
Tn biroul domnului Hatchard.
Dupa mai putin de o ora, Claudia reveni grabita pe
trotuar. Vizitiul Vicontelui Whitleaf sari de pe capra §i-i
deschise u§a cale§tif. Claudia T§i trase respiratia, pentru
a-i spune ca avea sa mearga pe jos pSna acasa. Era mult
prea agitata ca sa stea Tn trasura. Dar, Tnainte de a
apuca sa vorbeasca, se auzi strigata pe nume.
Marchizul de Attingsborough tocmai se apropia
calare, Tmpreuna cu Contele de Kilbourne §i cu Tnca un
gentleman. El era cel care 0 salutase.
- Buna dimineata, domni§oara Martin! exclama el,
apropiindu-se. Cum va simtit* P© ziua de azi?
84 Mary Balogh
- Daca a§ fi mai furioasa de-atat, Lord Attingsbor­
ough, replica ea, s-ar putea sa-mi explodeze capul!
Joseph Tnalta din sprancene.
- Voi merge pejos p§na acasa, Ti spuse Tn continuare
Claudia birjarului. Ifi multumesc ca m-ai a§teptat, dar te
poti Tntoarce fara mine.
- Trebuie sa-mi permiteti sa va escortez, domni§oara,
se oferi marchizul.
- N-am tocmai nevoie de paznici! replica ea taios. lar
Tn dimineata asta, nu voi fi o companie prea placuta.
- Atunci, permiteti-mi sa va Tnsotesc ca prieten, pro-
puse el §i sari din §a, Tntorcandu-se spre conte. Tmi duci
tu calul Tnapoi la grajd, Nev?
Contele zambi §i-§i scoase palaria Tn semn de salut
catre Claudia, care-§i dadu seama ca pierduse momentul
pentru a spune un nu hotarat. §i-n plus, se simtea pufin
mai u§urata, vazand un chip familiar. Crezuse ca trebuia
sa a§tepte Tntoarcerea Susannei din expeditia la
cumparaturi, Tnainte de a avea pe cineva cu care sa
poata sta de vorba - §i se temea sa nu izbucneasca
Tnainte de asta. §i astfel, dupa doar cateva minute,
mergeau Tmpreuna pe trotuar - Claudia §i Marchizul de
Attingsborough. Joseph Ti oferi bratul, iar ea i-l lua.
- Nu sunt peste masura de sensibila, Tl asigura ea,
Tn pofida a tot ceea ce afi putut observa aseara §i azi-
dimineata. Dar ceea ce simt acum e mai degraba revolta,
furie, decat deznadejde.
- V-a suparat cineva acolo, Tnauntru? se interesa el,
aratand cu capul spre cladirea din care Claudia tocmai
ie§ise.
- Acolo este biroul domnului Hatchard, Ti explica ea.
Omul meu de afaceri.
- A, da. Tn legatura cu angajarile. N-au Tntrunit
condifiile dumneavoastra?
- Edna §i Flora se vor Tntoarce maine cu mine la Bath,
declara ea.
- E chiar atat de rau? Tntreba marchizul, batand-o
u§or cu m§na pe brat.
Dragostea tnvinge ______85

- Mai rau decat atat, Tl asigura Claudia. Mult mai rau.


- Mi se Tngaduie sa §tiu §i eu ce s-a Tntamplat?
- Bedwynii, replica ea, facand un gest nervos cu
m^na libera prin aer, Tn timp ce traversau o strada, oco-
lind o movila de balegar proaspat. Asta s-a Tntamplat.
Bedwyniil De la a§tia o sa mi se traga mie moartea, jur
ca a§a va fi!
- Sper ca nu, murmura Joseph.
- Flora trebuia sa fie angajata de doamna Aidan Bed­
wyn, continua ea, iar Edna, de nimeni alta decat Marchiza
de Hallmerel
-A h a ...
- E de nesuportati exclama Claudia. Nu Tnteleg cum
poate avea atata tupeu femeia aia!
- Poate, sugera Joseph, va fine minte ca pe o profe­
soara foarte buna, care nu se abate de la principiile §i
Tnaltele sale exigente, nici chiar pentru bani sau pozifii Tn
societate.
Claudia pufni.
- §i poate, continua el, s-o mai fi dat §i ea pe
brazda...
- Femeilor ca ea nu le vine niciodata mintea la cap!
replica ea. Nu fac decat sa devina tot mai rele §i mai rele.
Ceea ce era ridicol §i nedrept, desigur. Dar antipatia
ei la adresa fostei doamne Freyja Bedwyn ramanea atat
de profunda, Tncat era incapabila sa judece rational Tn
ceea ce-o privea pe acea femeie.
- Aveti obiectii §i fata de doamna Aidan Bedwyn? vru
sa §tie marchizul, atingandu-§i borul palariei Tn semn de
salut pentru o pereche de doamne care veneau din
direcfia opusa.
- S-a maritat cu un Bedwyn.
- Mie Tntotdeauna mi-a facut impresia unei persoane
deosebit de amabile, preciza el. Se pare ca tatal ei a fost
miner la carbuni, Tn tara Galilor, Tnainte de a face avere.
Doamna Aidan Bedwyn are reputafia de a ajuta persoanele
mai putin norocoase decat ea. Doi dintre cei trei copiii ai
ei au fost adoptafi. Pentru ei are nevoie de guvernanta?
86____ Mary Balogh
- Pentru fata, raspunse Claudia. §i, Tn cele din urma,
va avea nevoie de una §i pentru fiica ei cea mai mica.
- A§a ca va veti Tntoarce la Bath, cu domni§oara
Bains §i domni§oara Wood, conchise el. Vor avea §i ele
un cuvant de spus Tn privin^a asta?
- Nu le-a§ trimite la ni§te slujbe unde vor fi nefericite,
replica ea.
- S-ar putea, sugera marchizul, ca ele sa nu vada la
fel lucrurile, domni§oara Martin. Poate vorfi Tncantate de
perspectiva de a lucra ca guvernante Tn casele unor
familii atat de distinse.
Un copii mic, cu o bona alergSnd exasperata pe
urmele lui, T§i rostogolea cercul pe trotuar. Marchizul o
trase pe Claudia Tntr-o parte, pana cand trecura de ei.
- Pu§lama mica, remarca el. Fac rama§ag ca a
promis pe ce-are el mai scump c-o sa duca Tn mana dra-
cia aia, pana cand va ajunge Tn pare, unde are loc destul
sa alerge.
Claudia trase Tncet aerTn piept.
- Sugeraty, Lord Attingsborough, Tntreba ea, ca am
reacfionat prea pripit §i nerezonabil, Tn biroul domnului
Hatchard?
- Catu§i de putin, raspunse marchizul. Revolta dum­
neavoastra este admirabila, la fel ca hotararea de a va
Tmpovara din nou cu feteie, luandu-le Tnapoi la Bath mai
degraba decat sa le plasati Tn ni§te posturi care le-ar
putea aduce necazuri.
Claudia ofta.
- Aveti perfecta dreptate, consimti ea. M-am pripit
prea tare.
Joseph Ti zambi.
- l-ati spus lui Hatchard un nu hotarat?
- Ba bine ca nu - dar a insistat sa nu faca nimic pana
maine. Vrea ca feteie sa participe la Tntrevederile cu posi-
bilii lor angajatori.
-A h a ...
- §i cred, urma ea, ca ar trebui sa le acord §ansa
asta, nu-i a§a?
Dragostea tnvinge
- Daca aveti Tncredere Tn puterea lor de judecata.
Claudia ofta din nou.
- Este unui dintre lucrurile pe care ne straduim cel
mai mult sa le Tnvafam. Sa judece Tnfelept, rational, sa
gandeasca singure, sa-§i ia propriile hotarari, pe baza
bunului-simt. §i chiar mai mult decat atat. Tncercam sa
le Tnvafam pe feteie noastre sa ajunga ni§te persoane
adulte informate §i Tntelepte - mai ales pe elevele de ca­
ritate, ca sa nu se marite pur §i simplu imediat ce ter­
ming §coala, lasandu-§i apoi barbafii sa gandeasca
pentru ele pana la sfar§itul vietii.
- Aceasta nu este o imagine prea roz a casniciei, re­
marca marchizul.
- N-o fi roz, dar e corecta, riposta ea.
Acum mergeau pe sub coroanele unor copaci care
margineau trotuarul. Pentru un moment, Claudia ridica
fata spre ramurile §i frunzele de deasupra, privind cerul
albastru §i razele de soare ce straluceau printre crengi.
- Le voi preveni, spuse ea. Am sa le explic ca Bedwynii,
condu§i de Ducele de Bewcastle, sunt o familie care de
generatii Tntregi s-a bucurat de bogatii §i privilegii, a§a ca
sunt aroganfi §i disprefuitori cu tofi cei situafi mai jos de
ei pe seara sociala - ceea ce-i include aproape pe toti
ceilalti muritori de pe fata pamantului. Am sa le explic ca
doamna Hallmere e cea mai rea din toata familia. Le voi
sfatui nici macar sa nu se prezinte la Tntrevedere, ci sa-§i
faca bagajele §i sa se Tntoarca la Bath, cu mine, lar dupa
aceea, le voi lasa sa hotarasca singure ce vor sa faca.
Dintr-odata, T§i aminti ca ambele fete locuisera la
Lindsey Hall, Tmpreuna cu celelalte eleve de caritate, Tn
vara trecuta, la nunta Susannei. Atunci chiar facusera
cuno§tinta cu Ducele §i Ducesa de Bewcastle.
Marchizul de Attingsborough radea Tnceti§or. Claudia
Ti arunca o privire taioasa - §i, Tn clipa urmatoare, izbucni
§i ea Tn ras.
- Nu ma port tiranic decat atunci cand sunt furioasa,
spuse ea. Nu doar nemultumita, nu suparata, ci Tn cul-
mea maniei. Ceea ce nu mi se Tntampla prea des.
88 Mary Balogh
- §i banuiesc ca, atunci cand vi se Tntampla, interveni
el, cauza este aceea ca cineva a amenintat-o pe vreuna
dintre feteie dumneavoastra nepretuite.
- Sa §titi ca sunt nepretuite! Ti spuse ea. Mai ales
cele care nu au pe nimeni altcineva sa vorbeasca Tn in­
te re s t lor, Tn afara de mine.
Joseph o batu iar pe dosul mainii, §i deodata Claudia
T§i dadu seama ca se plimba cu el de cateva minute fara
sa acorde nici cea mai mica atenfe di recti ei Tn care
mergeau.
- Unde ne aflam? se interesa ea. Acesta e drumul
Tnapoi spre casa Susannei?
- Este drumul cel mai lung §i cel mai placut spre
casa, replica el. Trece pe la Gunter’s. Ati gustat
Tnghetatele de acolo?
- Nu, niciodata, raspunse Claudia. Dar Tnca este
dimineata.
- §i exista vreo lege care ne obliga ca numai dupa-
amiaza sa ne desfatam cu placerea de a lua o Tnghetata?
riposta ei. Dupa pranz nu vom avea timp. Ma voi duce la
petrecerea de gradina a doamnei Corbette-Hythe. Dum­
neavoastra nu veniti?
Tn sinea ei, Claudia aproape ca tresari. Uitase com­
plet de acea invitatie. Ar fi preferat pe departe, sa stea
acasa, dar trebuia sa se duca, desigur. Susanna §i
Frances se a§teptau sa vina, pretence pe care o avea §i
ea de la sine Tnsa§i. Nu-i placea sa se Tnvarteasca prin
cercurile din lumea buna, dar nu voia nici sa lipseasca
de la orice distractie numai fiindca era jenata §i simtea
ca nu-§i avea locul acolo.
Acele lucruri nu reprezentau decat motive Tn plus ca
sa se duca.
- Ba da, raspunse ea.
Atunci, ne vom opri Tn dimineata asta sa luam o
Tnghetata la Gunter’s, hotarT Joseph, batand-o Tnca odata
pe dosul palmei.
§i, din cine §tie ce motiv, Claudia rase din nou.
Unde i se risipise toata mania? Nu cumva, Tntampla-
Dragostea tnvinge 89

tor, fusese manipulate? Sau tocmai i se acordase bene-


ficiul Tntelepciunii unui cap mai limpede?
hielepciune?
Marchizul de Attingsborough?
Dintr-odata, T§i aminti ceva care puse pe fuga orice
rama§ite ale furiei.
- Sunt libera, Ti spuse ea marchizului. Tocmai l-am in­
format pe domnul Hatchard ca nu mai am nevoie de ser-
viciile binefacatorului meu. Adineaori i-am Tnmanat o
scrisoare de multumire, ca sa i-o transmits acelui om.
- Acesta este Tntr-adevar un motiv de sarbatorire,
raspunse el. §i ce mod mai potrivit de a sarbatori exista,
decat cu una dintre Tnghetatele lui Gunter?
- Daca mai e §i altul, nici nu-mi pot imagina care ar
fi, fu ea de acord.
Capitolul 6

Gradina casei din Richmond a doamnei Corbette-


Hythe era spatioasa §i amenajata cu mult gust. Se Tntin-
dea Tn jos pana pe malul Tamisei §i era un decor ideal
pentru petrecerile mari Tn aer liber - iar aceasta era o pe-
trecere deosebit de mare.
Joseph cuno§tea aproape pe toata lumea, a§a cum i
se Tntampla de obicei la asemenea evenimente. Trecea
de la un grup la altul, cu un pahar de vin Tn mana, con-
versand cu cuno§tintele §i facandu-se agreabil la modul
general, Tnainte de a merge mai departe.
Vremea era ideala. Abia daca se zarea vreun nor pe
cer. Soarele stralucea cu putere, §i totu§i aerul ramanea
destul de racoros, parfumat de miresmele miilor de flori
care umpleau rondurile §i straturile din gradinile formate
dispuse mai jos de terasa, oferind un adevarat festin de
culori pentru ochii privitorilor de alaturi. Tntr-o latura a
casei se Tnalta un umbrar cu trandafiri. Aproape de in-
trarea sa boltita, un cvintet de coarde canta Tn surdina,
acordurile sale muzicale amestecandu-se placut cu ciri-
piturile pasarilor, rasetele §i glasurile invitafilor care con-
versau Tntre ei.
Cand Joseph ajunse la grupul din care faceau parte
Lauren §i Kit, T§i gasi veri§oara arzclnd de nerabdare
sa-i dea ultima veste.
- Tnc5 n-ai vorbit cu Neville §i Lily? Tl Tntreba ea - §i,
fSrS s§-i a§tepte raspunsul, se §i repezi s§ continue: Gwen
§i mfltu§a Clara vor veni sS-§i petreacS vara la Alvesley!
Dragostea tnvinge
- A, ce veste grozava! exclama el.
Paring lui Kit, Contele §i Contesa de Redfield, urmau
sa-§i sarbatoreasca Tn vara aceea a patruzecia aniversare
a nunVii. Alvesley Park, locuinta lor §i a lui Kit §i Lauren,
avea sa se umple de oaspeti, printre care §i el. Gwen era
sora lui Neville, iar matu§a Clara, mama lui.
- Anne §i Sydnam vor fi §i ei acolo, adauga Lauren.
- Abia a§tept sa-i revad, o asigura Joseph. Nimic nu
se compara cu o reuniune de familie, ca sa-ti ridice
moralul, nu-i a§a?
Domni§oara Hunt Tl pedepsea pentru seara trecuta,
dupa cum Joseph T§i daduse seama aproape din mo­
mentul sosirii. Se alaturase grupului ei imediat ce termi-
nase cu saluturile adresate gazdei, Tntru totul pregatit
sa-§i petreaca toata dupa-amiaza Tn compania ei. Ea Ti
zambise gratios, apoi revenise cu atentia asupra eon-
versatiei pe care o purta cu doamna Dillinger. lar cand
subiectul se epuizase, nu peste mult timp, deschisese
ea unui nou, care o interesa Tn mod deosebit - ultima
moda Tn materie de bonete. De vreme ce era singurul
barbat din tot grupul, Joseph se simfise exclus cu
intentie §i Tn curand o luase din loc, ca sa gaseasca o
companie mai primitoare.
Tl tratase cu un refuz direct, pe toti sfintii!
In dup^amiaza aceea, arata §i mai frumoasa decat
de obicei. Tn timp ce alte doamne se Tmbracasera cu
rochii viu colorate anume pentru acea ocazie, domni-
§oara Hunt trebuia sa-§i fi dat seama ca nu putea nadaj-
dui sa se ia la Tntrecere cu splendoarea florilor sau a
soarelui, a§a ca luase pe ea o rochie de muselina alba,
fSra alte podoabe. Parul blond Ti era coafat cu multa is-
cusinta, sub o palarie de dantela alba decorata cu boboci
albi de trandafiri §i doar putina verdeata.
Se amesteca printre alte cateva grupuri, Tnainte ca,
in cele din urma, sa coboare de unui singur pana la mar-
ginea apei. Gradina fusese proiectata cu multa pricepere
spre a prezenta cat mai multe flori §i culori Tn apropierea
casei, cata vreme spre apa erau mai multi copaci §i dom-
92 Mary Balogh
neau nuanfele de verde cat mai diferite. Partea de sus a
gradinii nici macar nu se mai vedea, de acolo de pe mai,
ci numai o parte din acoperi§ul §i hornurile casei. Acor-
duri muzicale slabe se mai auzeau, Tnsa sunetele vocilor
§i ale rasetelor se estompasera.
Majoritatea musafirilor ramasesera aproape de casa,
de compania celorlalti §i de mancare. Totu§i, cateva per­
soane ie§isera pe apa, luand barcutele cu vasle de la de-
barcader. Un cuplu de tineri le a§tepta Tntoarcerea, iar o
doamna se plimba de una singura nu departe, la umbra
unor salcii.
Bine facuse sa se fereasca de caldura directa a
soarelui, macar pentru un timp, T§i spuse Joseph, dar Tn
niciun caz nu avea nevoie sa stea singura - nu la o pe-
trecere, cel putin, unde ideea era tocmai de a vorbi cu
cat mai multe persoane. Dar Tn fond, daca statea sa se
gandeasca bine, §i el era acum singur. Uneori, o scurta
eliberare de Tntrebarile multimii era la fel de necesara ca
o gura de aer curat.
Era domni§oara Martin, T§i dadu el seama pe
nea§teptate, cand femeia se opri §i Tntoarse capul sa se
uite peste apa. Joseph ezita. Poate ca prefera sa ramana
singura - la urma urmei, Ti rapise o mare parte din timp,
Tn acea dimineata. Sau, poate, se simtea singura. In
fond, era improbabil ca acolo sa fie multi oameni pe care
sa-i cunoasca.
T § i amintea cum rasesera Tn seara trecuta, la intrarea
Tn sufragerie, iar amintirea Tl facu sa zambeasca. Cumva,
rasul o transformase, Tntinerind-o cu cativa ani. §i mai
tinea minte §i cum aratase la Gunter’s, dimineata,
mancandu-§i Tncet Tnghetata, fara sa ia prea multa Tn lin-
gurita, savurand fiecare gura §i apoi intrand Tn defensiva,
cand T§i daduse seama ca Joseph se amuza.
- Trebuie sa Tntelegeti, Ti explicase ea, ca nu e un
lucru pe care sa-l fac Tn fiecare zi... sau Tn fiecare an. Nici
macar Tn fiecare deceniu\
Joseph T§i Tndrepta pa§ii Tn directia ei.
- Vad ca afi gasit putina umbra, spuse el, vorbind
Dragostea tnvinge 93

treptat tot mai tare pe masura ce se apropia, ca sa n-o


ia prin surprindere. Imi permiteti s-o folosesc §i eu.
Totu§i, Claudia Tl privi surprinsa.
- Desigur, raspunse ea. Consider ca natura ne
apartine tuturorTn egala masura.
- Fara Tndoiala, acesta este crezul tuturor intru§ilor §i
branconierilor, remarca Joseph, zambindu-i. Va sim^i bine?
Orice femeie normala ar fi zambit la randul ei, politi­
cos, asigurandu-l ca da, se simtea nemaipomenit de
bine, iar conversatia s-ar fi Tndreptat Tn continuare spre
cele mai previzibile in sipidity. Domni§oara Martin ezita,
apoi dadu un raspuns care era Tn mod evident sincer.
- Nu prea... Sau, mai bine zis, chiar nu... deloc.
Nu mai dadu nicio explicate, privindu-l doar lung, cu
o expresie aproape feroce. Cu rochia ei simpla de bum-
bac §i pieptanatura severa de sub palarie, ar fi putut sa
fie luata u§or drept o menajera - sau drept directoarea
unei §coli de fete. Sinceritatea Tn timpul unei conversatii
politicoase era o raritate la o doamna - sau §i la un gen­
tleman, Tn fond. Nimeni n-ar fi recunoscut ca Ti displace
o petrecere, fara sa para nemanierat.
- Cred, spuse el, ca atunci cand va aflati Tn ambianta
cu care sunteti obi§nuita, la §coala dumneavoastra, ni­
meni nu va impune obligafii sociale, nici nu va forteaza
sa va distrati. Cred ca de obicei aveti parte de multa li-
bertate §i independents.
- §i dumneavoastra nu aveti? i-o Tntoarse ea, ridicand
din sprancene.
- Dimpotriva. Cand e§ti Tn posesia unui titlu, chiar
daca este doar un titlu de curtoazie, ai obligatia de a fi
disponibil pentru a ajuta la umplerea tuturor salilor de
bal, a saloanelor sau a gradinilor unde e§ti invitat Tn tim­
pul Sezonului, astfel Tncat gazda sa poata afirma ca a
fost cea mai de neTnchipuit Tnghesuiala, ajungand astfel
sa faca obiectul invidiei tuturor cuno§tintelor ei. §i e§ti
obligat sa fii curtenitor §i sociabil cu toti §i toate.
- lar eu, dintre cine fac parte? se interesa ea. Dintre
top... sau dintre toate...?
94 Mary Balogh
Marchizul chicoti. Mai vazuse §i Tnainte mostre din
umorul ei sec, §i-i placea destul de mult.
Claudia Tl privea fix, cu un obraz scaldat Tn reflexele
luminii care se oglindea din apa.
- §i asta-i tot ce faceti? continua ea, fara a-i a§tepta
raspunsul. Mergefi la petreceri §i va faceti agreabil fi­
indca v-o cer rangul §i Tnalta societate?
Joseph se gandi la timpul pe care-1 petrecea cu Lizzie,
mai mult ca oricand de la Craciun Tncoace, §i simti acea
apasare pe inima care de-acum Ti devenise familiara. Ar
fi deschis alt subiect de conversafie, unui pe care cu si­
guranta intentiona sa-l abordeze, Tnainte de plecarea ei
Tnapoi spre Bath, dar domni§oara Martin vorbi mai de­
parte, Tnainte ca el sa-§i poata gasi cuvintele potrivite.
- Nu va duceti la Camera Lorzilor? vru ea sa §tie. Dar,
nu, sigur ca nu mergeti. Dumneavoastra aveti doar un
titlu de curtoazie.
- Sunt un duce Tn a§teptare, zambi el. §i, daca a§
avea de ales, a§ prefera ca lucrurile sa ramana a§a.
- Da, spuse ea, nu e deloc placut sa-ti pierzi un parinte.
Lasa un mare gol, o gaura cascata Tn viata omului.
Moartea tatalui ei o dezmo§tenise, T§i dadu el seama,
cata vreme Tn cazul lui s-ar fi Tntamplat tocmai contrariul.
Dar, una peste alta, o viata omeneasca valora mai mult
decat orice avere - mai ales cand era viata cuiva drag.
- Familia conteaza Tntotdeauna mai mult decat orice
altceva, Ti spuse el.
- Credeam ca aveam sa ma simt foarte bine pe-
trecand doua saptamani aici, cu Susanna §i Frances,
spuse domni§oara Martin cu un oftat, Tn timp ce Tntorcea
capul ca sa se uite peste apa. §i, Tntr-adevar, a fost mi-
nunat sa le revad. Dar daca sunt cu ele, Tnseamna ca tre­
buie sa iau parte §i la asemenea evenimente. Acum, cred
ca mi-ar placea sa ma Tntorc la Bath cat se poate de
curand. Eu Tmi traiesc viata Tntr-o lume cu totul diferita
de aceasta.
- §i ati prefera-o pe a dumneavoastra proprie, com-
pletfi el. Nu pot s3 vS condamn. Dar Tntre timp,
Dragostea tnvinge
domni§oara Martin, permiteti-mi sa fac lucrul la care ma
pricep cel mai bine. Dati-mi voie sa va distrez. Vad ca, Tn
acest moment, nimeni nu sta la rand sa ia o barca. §i se
pare ca domni§oara Meeghan §i Crawford tocmai se Tn-
torc. Vreti sa luam barca lor?
- Pe apa? Tntreba ea, facand ochii mari.
- Barca e mica. Cred ca am putea s-o ridicam dea­
supra capetelor §i sa alergam a§a cu ea prin gradina. Dar
ceilalti invitafi s-ar putea sa ne creada cam excentrici, iar
eu, unui, va trebui sa ma mai asociez cu ei §i Tn viitor.
Claudia izbucni Tn hohote, pe cand Joseph o privea cu
un zambet. Cat de des radea? Nu prea des, probabil -
de§i, cu siguranta, ar fi trebuit s-o faca. Cand rSdea,
parea ar fi dat jos de pe ea o armura Tntreaga.
- Da, Tmi dau seama ca am pus o Tntrebare
prosteasca, recunoscu ea. Mi-ar placea mai mult decat
orice sa ma plimb cu barca. Va multumesc.
Joseph Ti oferi bratul, iar Claudia i-l lua.
Dupa ce marchizul o ajuta sa coboare Tn barca,
domni§oara Martin se a§eza cu spatele drept §i o atitu-
dine rigida, ca §i cum ar fi vrut sa-§i ispa§easca ie§irea
necontrolata dinainte. Nu i se clinti niciun mu§chi Tn timp
ce Lordul Attingsborough vaslea spre centrul raului, pen­
tru a porni apoi paralel cu malul, trecand prin dreptul altor
conace grandioase, cu gradini opulente §i salcii ce-§i dra-
pau pletele verzi peste apa. T§i tinea mainile Tn poala,
puse cau§ una peste alta. Nu avea umbrela, ca majori-
tatea celorlalte doamne §i domni§oare, dar palaria ei cu
boruri largi Ti apara de soare fata §i gatul. Palaria
cunoscuse §i vremuri mai bune, dar nu-i statea deloc
rau...
- Va plimbati cu barca §i Tn Bath? se interesa el.
- Nu, niciodata. Cand eram mica, ne mai plimbam,
dar asta a fost demult, foarte demult.
Marchizul Ti zambi. Nu multe domni§oare arfi adaugat
acel foarte demult Tn plus, sugerand o varsta mai Tnain-
tata. Ea, Tnsa, parea sa fie o femeie complet lipsita de
vanitate.
96 Mary Balogh
- E ca-n paradis aici, comenta ea, dupa un minut sau
doua de tacere - de§i continua sa arate ca o profesoara
care nu-§i scapa elevele din ochi, Tn timp ce lucreaza. Un
adevarat paradis...
Joseph T§i aminti un lucru pe care i-l spusese Tn seara
trecuta: Cu mult timp Tn urma... Cu o viata de om Tn
urma... Era vorba de ocazia cand Tl cunoscuse pe
McLeith.
- Ati copilarit Tn Scotia? o Tntreba el.
- Nu, Tn Nottinghamshire. De ce vreti sa §titi?
- Ma gandeam ca poate ati crescut Tn aceea§i
regiune cu McLeith.
- A§a e, raspunse ea. Ba chiar, Tn aceea§i casa. Tl Tn-
fiase tatal meu, dupa ce §i-a pierdut paring, la varsta de
cinci ani. Tineam foarte mult la el. A stat la noi pana la
optsprezece ani, cand §i-a mo§tenit pe nea§teptate titlul,
de la o ruda despre care abia daca §tia.
Va sa zica, tinuse la el, §i totu§i Tn seara trecuta Ti
evitase compania?
- Trebuie sa fi fost o surpriza placuta pentru el, co­
menta marchizul.
- Da, fu ea de acord. Foarte placuta.
Foarte placuta pentru McLeith, banuia Joseph. Nu
neaparat §i pentru ea. Pierduse un prieten de-o viata.
Sau, poate, Ti purtase anumite sentimente?
Era §i el la petrecere. Sosise mai tarziu, dar Joseph
Tl vazuse chiar Tnainte de a porni Tn jos spre rau. McLeith
tocmai statea de vorba cu sotii Whitleaf. Se Tntreba daca
sa-i spuna, dar apoi se hotarT sa n-o faca. Nu voia sa-i
strice placerea plimbarii cu barca. §i tare-i mai placea!
Spusese ca se simtea ca Tn paradis.
Ce femeie disciplinata §i retinuta era... §i totu§i, Tn
minte Ti reveni gandul la acea imagine a armurii. Exista
§i o femeie dincolo de plato§a? 0 femeie calda, tandra,
poate chiar pasionala? Primele doua calitati §tia deja ca
le avea.
Dar... pasiunea?
Posibilitatea Tl intriga.
Dragostea tnvinge
Dupa un timp, Claudia ridica o mana, T§i scoase
manu§a §i atinse apa cu degetele. Apoi §i le trase prin
valuri, cu capul Tntors Tntr-o parte, complet concentrate
la ceea ce facea.
Joseph gasea ca imaginea ei Tl atingea Tn chip curios.
Arata pierdutaTn lumea ei. Parea oarecum Tnsingurata. §i
cu toate ca traia Tntr-o §coala, Tnconjurata de eleve §i de
celelalte profesoare, Joseph presupunea ca ar fi fost ab­
solut posibil sa se simta singura. Contesa de
Edgecombe §i Vicontesa Whitleaf erau prietenele ei, dar
se maritasera §i parasisera atat §coala, cat §i localitatea.
- Cred, spuse el Tntr-un tarziu, surprins de propria-i
ezitare, ca ar fi mai bine sa ne Tntoarcem. Doar daca nu
cumva ati dori sa trecem pe langa ora§, pana la Green­
wich, §i sa ie§im pe mare.
- lar de-acolo, sa ne continuam drumul pana Tn Ori­
ent, adauga ea, ridicand privirea spre el, Tn timp ce-§i
retragea mana Tnapoi Tn barca. Sau Tn America. Sau, fie
§i doar Tn Danemarca sau Tn Franta. Ca sa avem o aven­
tura. Dumneavoastra ati trecut vreodata printr-o aventura,
Lord Attingsborough?
Joseph rase, a§a ca rase §i Claudia.
- Cred, continua ea, ca aventura n-ar mai parea atat
de magica, la caderea noptii, cand mi-a§ aminti ca nu
mi-am luat §alul la mine, iar dumneavoastra ati Tncepe
sa va pomeniti cu ba§ici pe maini.
- Cat de putin romantica sunteti, remarca el. Atunci,
va trebui sa pastram aventura pentru alta data, cand ne
vom putea face ni§te planuri mai rezonabile - de§i ro-
mantismul nu trebuie Tntotdeauna sa respecte ratiunea.
Dupa ce Joseph Tntoarse barca, la mijlocul raului,
palaria nu-i mai putu umbri la fel de bine fata. Cumva,
ochii lor se Tntalnira §i se sustinura, Tnainte ca ea sa-§i
mute cam smucit privirea, doar o clipa Tnainte de a §i-o
muta §i el.
in jurul lor, atmosfera Tncepuse sa se Tncarce Tntr-un
mod straniu. Joseph era aproape sigur ca o vazuse
ro§ind, Tn timp ce-§i Tntorcea capul.
98 Mary Balogh
Dumnezeule mare, oare ce sa Tnsemne asta?
Dar era o Tntrebare de prisos. Fusese un moment de
pura con§tientizare a sexualitatii - din partea aman-
durora.
N-ar fi putut sa fie mai uimit nici daca domni§oara
Martin s-ar fi ridicat Tn picioare §i executa un plonjon de
randunica Tn undele raului.
Doamne Sfinte!
La vremea cand o privi din nou, vazu ca T§i luase iar
pe ea armura - cu tot cu coif §i viziera. Era teapana,
crispata §i cu buzele stranse.
Joseph vasli Tnapoi spre debarcader Tntr-o tacere pe
care Claudia nu Tncerca s-o sparga, §i nici lui nu-i putea
trece prin minte vreun mod de a o risipi. Ciudat lucru - Tn
mod normal, se pricepea de minune sa converseze nimi­
curi. Tncerca sa se convinga ca, la urma urmei, nu se Tn-
tamplase nimic necuviincios - cum de fapt nici nu se
Tntamplase. Spera din tot sufletul sa nu se simta §i ea
la fel de stanjenita.
Dar, Doamne fere§te - nu facusera decat sa
glumeasca Tmpreuna.
...romantismul nu trebuie tntotdeauna sa respecte
raiiunea.
Cand barca se apropie de mai, Joseph putu vedea ca
sora lui statea pe marginea raului, Tn apropiere de debar­
cader. Mai erau acolo Sutton §i Portia Hunt. Niciodata nu
se bucurase mai mult sa-i vada. Ti ofereau o cale de a
rupe tacerea fara a risca sa cada Tn penibil.
- Ati descoperit partea cea mai frumoasa a gradinii,
nu-i a§a? striga el vesel, Tn timp ce lega barca de ponton,
urea §i o ajuta §i pe domni§oara Martin sa debarce.
- Raul e foarte pitoresc, spuse Wilma. Dar atat eu,
cat §i domni§oara Hunt, suntem de acord ca gradinarul
doamnei Corbette-Hythe a savar§it o omisiune de neier-
tat, nesadind §i aici ni§te ronduri de flori.
- Pot sa v-o prezint pe domni§oara Martin? continua
el. Este proprietara §i directoarea unei §coli de fete din
Bath, §i a venit pentru o vreme la Vicontele Whitleaf §i la
Dragostea tnvinge
sotia lui. Sora mea, Contesa de Sutton, domni§oara
Martin §i domni§oara Hunt §i contele.
Domni§oara Martin facu o reverenta. Wilma §i
domni§oara Hunt o Tnvrednicira cu Tnclinari ale capetelor
la fel de cuviincioase, Tn timp ce Sutton, nedorind sa se
lase Tntrecut Tn materie de politete rece, dadu din cap
doar atat cat sa indice ca nu dorea sa-§i insulte cumnatul.
Tn mai putin de un minut, temperatura parea sa fi
scazut cu cel putin cinci grade.
Wilma §i Sutton nu agreau faptul ca fusesera
prezentati unei simple profesoare de §coala, T§i spuse
Joseph, care s-ar fi amuzat Tn sinea lui, daca n-ar fi fost
preocupat pentru sentimentele domni§oarei. Nu se putea
ca domni§oara Martin sa nu fi observat raceala primirii.
Ea, Tnsa, lua problema Tn propriile-i maini - a§a cum
ar fi fost §i de a§teptat.
- Va multumesc, Lord Attingsborough, spuse cu
vioiciune, pentru ca m-ati plimbat cu barca pe rau. Ati fost
foarte Tndatoritor. Acum, daca ma scuzati, ma due sa ma
alaturi prietenilor mei.
§i porni cu pa§i mari Tn directia casei, fara o singura
privire Tn urma.
- Nu mai spune! exclama Wilma, imediat ce Claudia
se Tndeparta. 0 profesoara, Joseph! Presupun ca a insi­
nuate ca i-ar fi placut sa se plimbe pe rau, iar tu nu
te-ai putut Tndura sa-i refuzi distractia. Dar sa §tii ca
mai bine o faceai. Uneori, e§ti pur §i simplu peste ma­
sura de binevoitor. Oamenilor le e foarte u§or sa profite
de tine.
Adeseori, lui Joseph nu-i venea sa creada ca era posi­
bil ca el §i Wilma sa fi avut aceea§i paring §i sa fi crescut
Tn aceea§i casa.
- Am escortat-o pe domni§oara Martin din Bath, sap-
tamana trecuta, cand m-am Tntors Tn ora§, spuse el. Am
facut-o ca pe o favoare pentru doamna Whitleaf, care a
fost profesoara la §coala ei.
- Da, ma rog, replica Wilma, §tim cu totii ca Vicontele
Whitleaf s-a Tnsurat cu o femeie de nivel inferior.
ioo Mary Balogh
Joseph nu voia sa se certe cu sora lui la o petrecere
de gradina, a§a ca se Tntoarse spre Portia Hunt.
- Nu vreti sa faceti §i dumneavoastra o plimbare pe
r§u, domni§oara Hunt? o invita el.
- Ba da, a§ dori, Lord Attingsborough, raspunse ea
cu un zambet, lasandu-l s-o ia de mana pentru a o ajuta
sa coboare Tn barca.
Ridica deasupra capului o umbreluta de dantela alba,
Tnclinata cu precizie pentru a-i feri obrajii de soare - §i,
dupa ce marchizul Tmpinse barca spre larg, adauga:
- Ati fost foarte amabil ca ati adus-o aici pe profe­
soara aceea. Ar fi de sperat ca va este recunoscatoare
cum se cuvine - de§i am vazut ca, spre cinstea ei, n-a
plecat fara sa va muliumeasca.
- Compania domni§oarei Martin mi-a facut mare
placere, spuse el. Este o femeie inteligenta - §i Tncu-
nunata de mari succese.
- Saraca, replica Portia, de parea Joseph tocmai i-ar
fi spus ca domni§oara Martin tragea sa moara de cine
§tie ce boala incurabila. Doamna Sutton §i cu mine
faceam speculatii Tn legatura cu varsta ei. Doamna Sut­
ton declara ca trebuie sa fie trecuta bine de patruzeci,
dar eu n-am putut fi atat de cruda. Cred ca trebuie sa
aiba cu un an mai putin, daca nu chiar cu doi.
- S-ar putea sa aveti dreptate - de§i, nu prea putem
condamna persoana pentru varsta pe care o are, nu-i
a§a? lar domni§oara Martin chiar are cu ce se lauda pen­
tru anii pe care i-a trait, oricat de multi ar fi ace§tia.
- 0, categoric, raspunse ea, de§i nevoia de a lucra
ca sa ai din ce trai trebuie sa fie neplacut de Tnjositoare,
nu sunteti de acord?
- Injositoare, Tn niciun caz, preciza Joseph. Obosi-
toare, posibil, mai ales daca trebuie sa te angajezi Tntr-o
activitate care nu-ti face placere. lar domni§oarei Martin
Ti place mult munca de profesoara.
- Nu-i a§a ca aceasta petrecere de gradina e fermeca­
toare? schimba vorba domni§oara Hunt, Tnvartindu-§i um­
breluta.
Dragostea Tnvinge ±01

- Tntr-adevar, fu el de acord, zambindu-i. A fost pla­


cuta serata de ieri? Tmi pare rau ca n-am putut veni.
- Con versatile au fost foarte agreabile.
Tn timp ce vaslea, Joseph T§i Tnclina capul Tntr-o parte,
Tntrebator.
- A§adar, m-ati iertat?
- Iertat? facu ea ochii mari, rasucindu-§i Tnca odata
umbrela. Pentru ce, Lord Attingsborough?
- Pentru ca m-am dus la concertul de la familia
Whitleaf, Tn loc sa vin la serata.
- Puteti sa faceti orice doriti Tn viata dumneavoastra
§i sa va duceti oriunde va place, replica ea. Nu mi-a§ per-
mite sa discut deciziile pe care le luafi, chiar daca a§
avea dreptul s-o fac.
- Sunteti foarte amabila, o lauda el. Dar va asigur ca
n-a§ pretinde niciodata sa am o tovara§a atat de docila.
Doua persoane, oricat ar fi de apropiate, trebuie sa-§i
poata exprima deschis nemultumirea una fata de
cealalta, atunci cand sunt provocate Tn acest sens.
- lar eu va asigur, my lord, ca nici n-a§ visa vreodata
sa-mi exprim nemultumirea fata de orice ar prefera un
gentleman sa faca - daca acel gentleman ar avea vreun
motiv sa-mi revendice loialitatea §i ascultarea.
Desigur, existau mai multe moduri de a-§i exprima ne-
placerea. Era discursul deschis, pe fata, sau se mai
puteau folosi §i formule mult mai subtile - ca aceea de
a aduce vorba despre bonete, cand singurul barbat
prezent e cel caruia-i datorezi loialitate §i obedienta. Nu
ca domni§oara Hunt i-ar fi datorat ceva, Tnca.
- Vremea este aproape perfecta pentru o petrecere Tn
gradina, spuse ea de§i s-ar putea sa fie putin ca prea cald.
- Dar e de preferat a§a, Tn locul ploii, completa el, cu
o lucire Tn ochi.
- 0, absolut! fu domni§oara Hunt de acord. Dar cred
ca putin soare §i cativa nori, Tn masura egala, ar face o
zi de vara perfecta.
§i continuara Tn acela§i spirit, fara sa taca o clipa §i
spunand numai lucruri lipsite de cea mai mica
102 Mary Balogh
semnificatie. Acest din urma aspect nu-l preocupa cine
§tie cat... Era o conversatie cu nimic diferita de zeci §i
zeci de alte conversatii pe care le purta cu diverse per­
soane, Tn fiecare zi. Nu oricine putea sa fie ca
domni§oara Martin, la urma urmei.
Aici, pe valurile raului, domni§oara Hunt arata §i mai
fermecatoare, cu albul tinutei §i delicatetea tenului con­
trasted accentuat cu verdele Tnchis al apei. Se pomeni
Tntrebandu-se - la fel cum facuse §i Tn legatura cu
domni§oara Martin - daca exista vreo unda de pasiune
ascunsa sub eleganta Tnnascuta §i rafinamentul bunelor
ei maniere.
Spera din toata inima sa fie a§a.
Claudia urea agale pe partea de jos a peluzei Tn
panta, p§na cand gradinile cu flori §i terasa aparura din
nou la vedere. Atunci, schimba directia, Tndreptandu-se
spre orchestra. Simtea nevoia sa se calmeze, Tnainte de
a ajunge iar la prietenii ei. Trupul §i mintea Ti forfoteau
de emotii §i senzatii nefamiliare §i deloc binevenite. Se
simtea din nou ca o feti§cana, fara nicio putere de a-§i
controla propria fiinta, de obicei atat de lini§tita.
N-ar fi trebuit sa accepte plimbarea aceea cu barca.
Ti facea o mare placere sa converseze cu Marchizul de
Attingsborough. Parea sa fie un om inteligent, chiar daca
ducea o viata de lenevie, Tn esenta. Dar se mai Tntampla
§i sa fie pe departe cel mai atragator barbat pe care-1 Tn-
talnise vreodata - ca sa nu mai spuna §i cat de chipe§ -
§i Tnca de la Tnceput fusese con§tienta de primejdiile
farmecului sau Tndelung exersat. Atata doar ca o Tngrijo-
rasera doarTn raport cu Flora §i Edna, pe parcursul cala-
toriei - ea, una, crezandu-se complet imuna.
0, §i cat Ti mai placuse plimbarea aceea cu barca -
atat senzatia Tnvioratoare de a fi pe apa, trecandu-§i efec-
tiv degetele prin unda raului §i savurand placerea de a
avea la vasle un barbat prezentabil. La drept vorbind, T§i
Tngaduise chiar §i sa viseze putin cu ochii deschi§i, la
ceva romantic. Era Tntr-o dupa-amiaza calda de vara §i se
plimba cu barca pe Tamisa, condusa de un gentleman
Dragostea tnvinge
Tmpreuna cu care rasese Tn seara trecuta §i Tn aceea§i
dimineata. Recuno§tea §i singura ca-l placuse.
Pana cand el rostise acele cuvinte:
...romantismul nu trebuie Tntotdeauna sa respecte
rapunea.
§tia ca nu Tnsemnasera nimic. §tia ca nu flirtase cu
ea. Dar, dintr-odata, fantezia nu mai ramasese Tngropata
adanc Tn gandurile ei, ci i se citise vizibil pe fata - pentru
o fractiune de secunda, dar mai mult decat destul pentru
ca el sa observe.
Ce umilinta Tngrozitoare!
Se uita Tn jur, dupa un scaun de gradina sau o banca
pe care sa se relaxeze Tn timp ce asculta muzica - dar,
negasind niciunul, se a§eza pe iarba, Tn apropierea um-
brarului cu trandafiri.
§i ca §i cum nu s-ar fi simtit deja Tndeajuns de stan­
jenita - caci tacerea lui, Tn timpul Tntoarcerii spre tarm,
dovedea clar ca obsetvase - mai avusesera loc §i acele
prezentari cu Contele §i Contesa de Sutton §i
domni§oara Hunt.
Amintirea o irita cumplit. Se purtasera Tntocmai a§a
cum se a§teptase Tntotdeauna din partea unor aristocrati
- ca ni§te nesuferiti care-§i dadeau aere! §i totu§i, cel
mai probabil, toti trei nu aveau decat calti Tntre urechi. §i
bani de aruncat pe fereastra. Se dispretuia pe sine mai
mult decat pe ei, fiindca se lasase Tnjosita astfel.
Aplauda politicos, alaturi de alti cativa oaspeti, cand
orchestrantii terminara de cantat o piesa §i-§i aranjara
partiturile pentru urmatoarea.
Dupa care, Tmpotriva propriei vointe, Claudia zambi.
0 amuza simpla ferocitate a indignarii pe care o simtea.
Toti trei parusera sa adulmece prin aer, ca §i cum ar fi
simtit un miros urat - dar, de fapt, nu-i facusera nici cel
mai mic rau. Ba chiar, o Tnvrednicisera cu o favoare,
oferindu-i scuza de a se desparti de Marchizul de Attings­
borough. Cu siguranta, avusese mare nevoie de a§a
ceva. §i, Tntr-adevar, chiar §i acum ar fi sapat bucuros o
groapaTn gradina, la picioarele ei, ca sa-§i ascunda capul
104 Mary Balogh
acolo, daca-i Tnmana cineva un harlef Tn schimb, porni
spre bolta de trandafiri.
Spera din toata inima sa nu-l mai vada niciodata pe
Marchizul de Attingsborough.
Cu ce hai de vacanfa se alesese!
Capitolul 7

- Claudia!
Tnca dinainte de a ajunge la umbrarul de trandafiri,
Claudia se auzi strigata pe nume §i, Tntorcand capul, o
vazu pe Susanna venind grabita spre ea din directia tera-
sei. La o oarecare distanta Tn urma, venea dupa ea Peter,
Tmpreuna cu Vicontele §i Vicontesa Ravensberg - §i cu
Charlie.
- Unde ai fost? o Tntreba Susanna, Tn timp ce se
apropia. Te-am cautat peste tot. Frances se simtea cam
obosita, iar Lucius a dus-o acasa.
- 0, Tmi pare rau ca n-am putut sa-mi iau ramas-bun
de la ei, raspunse Claudia. Fusesem pana jos, la rau.
- Te-ai distrat bine? se interesa Susanna.
- E foarte frumos acolo.
Dupa o secunda de ezitare, continua:
- De fapt, am fost chiar pe rau. Marchizul de Attings­
borough a fost a§a de dragut Tncat sa ma invite la plim­
bare, cu una dintre barci.
- Ce frumos din partea lui, comenta Susanna. Este
un gentleman amabil §i fermecator, nu-i a§a? Merita tot
ce poate fi mai bun de la viata. Nu sunt deloc sigura c-o
sa-i mearga prea bine cu domni§oara Hunt.
- Cu domni§oara Hunt? repeta Claudia, amintindu-§i
de frumoasa doamna plina de aere, Tmbracata complet
Tn alb, care o tratase cu o politete atat de glaciala Tn urma
cu scurt timp.
Susanna facu o mutra.
106 Mary Balogh
- Este acea domni§oara Hunt, sublime ea, iar cand
Claudia o privi fara sa Tnteleaga, Ti explica: Domni§oara
Portia Hunt. Cea cu care era sa se Tnsoare Lucius, Tn loc
de Frances, lar acum, Lauren Tmi spune ca Joseph
urmeaza sa se Tnsoare cu ea. Desigur, fac un cuplu ara-
tos.
A§a era, fu §i Claudia de acord. 0, Doamne, ce bine
aratau Tmpreuna, Tntr-adevar! Se simtea cam prost, ca §i
cum oricine din jur §i-ar fi dat seama Tn ce vise cu ochii
deschi§i se complacuse proste§te, cand se plimbau cu
barca pe rau. Domni§oara Claudia Martin nu obi§nuia sa
viseze cu ochii deschi§i, §i mai ales vise proste§ti - ca
de cele romantice, nici vorba!
- Dar, Claudia, continua Susanna, zambindu-i cu cal­
dura, Tn timp ce se apropia §i restul grupului, am purtat
o lunga discutie cu Ducele de McLeith, care ne-a spus ca
afi copilarit Tmpreuna, aproape ca un frate §i o sora.
Cu totii zambeau, vizibil Tncantafi pentru ea. Charlie
era de-a dreptul radios.
- Claudia! exclama el. lar ne Tntalnim!
- Buna ziua, Charlie, Tl saluta ea. Frate ?i sora, auzi
colo...!
- Ce coincidenta fericita, sa va revedeti tocmai acum,
comenta doamna Ravensberg. Excelenta voastra n-a mai
revenit Tn Anglia vreme de ani de zile, iar domni§oara
Martin a sosit Tn ora§ doar pentru o saptamana sau
doua.
- Nici nu-mi vine sa cred ce noroc am, Tntari §i Char­
lie.
- Eu §i Kit organizam o petrecere la Vauxhall Gardens,
poimaine seara, continua vicontesa. Ne-ar face mare
placere daca ati putea veni §i dumneavoastra doi.
Susanna §i Peter au spus deja da. Veniti §i dumneavoas­
tra, domni§oara Martin?
Vauxhall Gardens! Era locul pe care Claudia T§i dorise
dintotdeauna cel mai mult sa-l vada. Faima i-o facusera
seratele sale Tn aer liber, cu concerte §i dansuri, artificii
§i mancaruri alese, alei §i carari luminate de lampioane,
Dragostea tnvinge
pe care sa se tot plimbi... Se spunea ca era o experienta
de neuitat, de-a dreptul magica.
- Mi-ar face mare placere, raspunse ea. Va
multumesc.
- §i Excelenta Voastra?
- Sunteti cum nu se poate mai amabila, replica §i
Charlie. Voi fi Tncantat.
Claudia se simtea mai putin §ocata la vederea lui. Era
aproape inevitabil sa se Tntalneasca din nou, dupa cum
T§i daduse seama Tn acea dimineata, cand se trezise din
somn. §i poate ca era mai bine ca se Tntamplase a§a.
Trecutul Tndepartat nu se uitase niciodata pe de-a-ntregul.
Poate ca acum avea sa se Tntample §i asta, dandu-i voie
sa se desprinda Tn sfar§it de toate acele amintiri.
- 0, ce frumos! exclama doamna Ravensberg. Grupul
nostru e complet, a§adar, Kit! Vor veni §i Elizabeth §i Lyn­
don, Joseph §i domni§oara Hunt, Lily §i Neville... A, da,
§i Wilma §i George.
Frumos, Tntr-adevar, T§i spuse Claudia, cu ironie.
A§adar, avea sa se revada cu el Tnca odata, la urma urmei
- e/fiind Marchizul de Attingsborough. Ei bine, nu-i ramanea
decat sa se Tncrunte, cu o expresie severa, pentru a-i da
de Tnteles ca se Tn§elase, acolo, pe rau. lar ultimele doua
persoane pe care le numise vicontesa trebuia sa fie Con­
tele §i Contesa de Sutton. Efectiv, intrase drept Tn foe, cu
tot acel entuziasm al ei cu care acceptase invitatia, dar
acum era prea tarziu ca sa-§i mai retraga vorbele.
§i-n plus, dorea foarte mult sa vada Vauxhall Gardens
- §i de ce sa nu se duca, Tn fond? Acolo aveau sa se
gaseasca §i unii dintre prietenii ei.
- Claudia, propuse Charlie, n-ai vrea sa faci o mica
plimbare cu mine?
Toti ceilalti le zambira radios, Tn timp ce se des-
prindeau de grup, croindu-§i drum printre alti invitati, din­
tre care cativa Tl salutau pe Charlie Tn trecere. Pornira Tn
directia raului.
- Locuie§ti Tn Bath, Claudia? se interesa el, oferin-
du-i bratul, pe care Claudia Tnsa nu i-l lua.
108 Mary Balogh
Va sa zica, nu mai §tia nimic nou despre ea? Dar, la
o adica, nici ea nu §tia nimic despre viata lui recenta,
nu? Sau, cel putin, nimic din cele ce i se Tntamplasera
de la moartea tatalui sau Tncoace.
- Da, raspunse, conduc o §coala de fete acolo. Are
foarte mult succes - pot spune, Tntr-adevar, ca toate
visele mele s-au Tmplinit. Sunt foarte fericita.
Ei, poftim - cum era acesta ca raspuns defensiv la
Tntrebarea lui?
- 0 §coala! exclama contele. Bravo, Claudia! Eu cre­
deam ca e§ti guvernanta.
- Am fost, pentru scurt timp. Dar, pe urma, am profi-
tat de ocazie ca sa-mi deschid propria institutie, astfel
Tncat sa ma pot bucura de mai multa independents.
- M-am mirat cand am auzit ca-ti luase§i o slujba, con­
tinua el. Ma a§teptam sa te mariti. Aveai multi admiratori
§i posibili petitori, din cate-mi amintesc.
Claudia simti o strafulgerare de furie, Tn timp ce
porneau Tn josul pantei lungi care cobora spre rau. Dar
Tn cuvintele lui exista §i un sambure de adevar. Chiar §i
lasand la o parte modesta ei zestre, fusese o fata destul
de draguta, avand Tn natura ei ceva ce atragea atentia
tinerilor din Tmprejurimi.
Dar ea nu avusese ochi pentru niciunul dintre ei §i,
dupa plecarea lui Charlie - sau, cel putin, dupa ultima
scrisoare primita de la el, peste mai putin de un an -
abandonase Tnsa§i ideea de a se mai marita vreodata.
Aceasta decizie Tl cam necaji pe tatal ei - §tia asta. Ar fi
dorit sa aiba nepoti.
- §tiai ca Mona a murit? o Tntreba Charlie.
- Mona...? repeta Claudia, cu o fractiune de secunda
Tnainte de a-§i da seama ca era vorba de sotia lui.
- Ducesa. S-a prapadit acum mai bine de doi ani.
- Imi pare rSu.
CSndva, numele acela fusese TncrustatTn inima ei cu
vSrful unui cutit Tnro§it Tn foe - doamna Mona Chesterton.
Charlie se Tnsurase cu ea chiar Tnainte de a muri tatalui
Claudiei.
Dragostea tnvinge_______ 1 0 9
- Nu e nimic de regretat, spuse acum el. N-a fost 0
casnicie deosebit de fericita.
Claudia simti un nou val de furie - de data asta, din
simpatie pentru raposata ducesa.
- Charles e la 0 §coala din Edinburgh, Ti spuse el. Fiul
meu, adauga, c§nd Claudia Tntoarse capul, privindu-l cu
0 expresie Tntrebatoare. Are cincisprezece ani.
0, Doamne, doar cu trei ani mai putin decat avusese
Charlie, cand plecase de acasa. Cum zbura timpul!
Ti vazu pe Marchizul de Attingsborough §i domni§oara
Hunt urcand panta, dinspre rau. In curand aveau sa se
TntSlneasca.
Dintr-odata, T§i dori sa nu fi parasit nicio clipa calmul
§i lini§tea din §coala ei - de§i acest gand o facu §i sa
zambeasca pe jumatate. Lini?te? Numai a§a ceva nu
oferea viata Tn §coala. Acolo, Tnsa, macar se simtea mai
mult sau mai putin stapana pe situate.
- Tmi pare rau Claudia, spuse Charlie. Chiar nu mai
§tii nimic despre viata mea, nu-i a§a? La fel cum nici eu
nu §tiu nimic despre a ta. Cum am putut sa ne Tnde-
partam atata unui de altul? Candva, eram apropiati ca un
frate §i 0 sora, nu-i a§a?
Claudia T§i stranse buzele. Fusesera ca un frate §i o
sora, cu ani Tn urma - adevarat. Dar nu §i spre sfar§itul
acelei perioade.
- Totu§i, n-a fost vina ta ca eu am plecat de-acasa
pentru a nu ma mai Tntoarce niciodata, a§a-i? continua
el. §i nici a mea, la 0 adica. Astea erau Tmprejurarile.
Cine-ar fi putut prezice ca doi barbati §i un baiat, dintre
care nu cuno§team pe niciunul, aveau sa moara cu totii
la intervale de cSteva luni, lasandu-ma cu titlul de
McLeith §i proprietatile care-1 Tnsoteau?
Pe-atunci, Charlie planuise sa-§i faca o cariera Tn
domeniul dreptului. Claudia T§i amintea ce uluit fusese
Tntr-o dupa-amiaza cand aparuse la u§a tatal ei avocatul
scotian - §i ce emotie §i Tncantare Tl cuprinsese mai apoi.
Claudia Tncercase sa se bucure pentru el, dar simfise
§i un fior de teama nelamurita - care avea sa se justifice
no Mary Balogh
pe deplin mai tarziu, dupa cum o dovedise mersul eveni-
mentelor.
Astea erau Tmprejurarile...
Poate ca avea dreptate. Fusese doar un baiat tanar,
Tmpins Tntr-o lume atat de diferita de cea Tn care cres-
cuse, Tncat parea era un cu totul alt univers. Dar nu mai
exista nicio scuza reala pentru cruzime, indiferent de
varsta fapta§ului.
$i, fara doar §i poate, fusese crud.
- Ar fi trebuit sa ne scriem Tn continuare, dupa dece-
sul tatalui tau, urma el. Mi-a fost dor de tine, Claudia.
Nici nu mi-am dat seama cat de mult, pana aseara, cand
te-am vazut din nou.
Chiar uitase cu adevarat? Era uluitor- arfi trebuit sa
ne scriem in continuare...
Tn timp ce se apropia, la bratul marchizului,
domni§oara Hunt era toata numai zambete gratioase, cu
ochii afintiti asupra lui Charlie. Claudia parea arfi fost in-
vizibila.
- Excelenta Voastra, i se adresa ea, nu-i a§a ca e o
petrecere foarte reu§ita?
- Tocmai a devenit §i mai reu§ita, domni§oara Hunt,
raspunse el zambind, cu o plecaciune.

Joseph se confrunta cu o dilema. Domni§oara Martin


se plimba cu McLeith. Oare avea nevoie din nou sa fie
salvata, la fel ca Tn seara trecutc? Dar de ce sa se simta
raspunzator pentru ea §i azi? Doar nu era o papadie ofi-
lita - era o femeie Tntru totul capabila sa scape de com­
pania lui McLeith, daca a§a voia.
§i-n plus, cam sperase sa n-o reTntalneasca atat de
curand. Data trecuta, se cam facuse de ras. Nici el nu
prea §tia ce-l apucase. Domni§oara Martin avea o
Tnfati§are severa §i inabordabila, aratand iartipic ca o di­
rectoare de §coala nemaritata - Tn niciun caz genul de
femeie cu care s-arfi a§teptat saTmparta§easca o scan-
teie de atractie sexuala. Oare era cazul sa se opreasca
acum, ca sa vada daca dadea vreun semn ca o
Dragostea tnvinge
nemulfumea compania lui McLeith? Sau ar fi fost mai
bine doar sa dea binevoitor din cap §i sa-§i vada de
drum?...
Prea tarziu, Tnsa. Portia, dupa cate se parea, Tl
cuno§tea pe duce §i-l saluta imediat ce ajunsera destul
de aproape ca sa se poata auzi clar.
- Ma flatati, Excelenta Voastra, spuse ea, ca raspun-
sul la generosul lui compliment. Marchizul de Attingsbor­
ough §i cu mine ne-am plimbat pe rau. A fost foarte
placut, de§i briza sufla pufin cam prea rece, iar soarele
straluce§te atat de tare, meat poate sa strice la ten.
- Dar nu §i la tenul dumneavoastra, Domni§oara
Hunt, replica ducele. Nici chiar soarele nu are atata put-
ere.^
Tntre timp, Joseph TntSlnise privirea domni§oarei
Martin. Tnalfa partial din sprancene §i Tnclina u§or capul,
Tn directia lui McLeith - ca pentru a o Tntreba: Avep nevoie
de ajutor? Drept raspuns, ochii ei se marira o clipa, dupa
care clatina din cap aproape imperceptibil - Nu, va
multumesc.
- Sunteti prea bun, Excelenta Voastra, replica Tn
acela§i timp Portia. Noi tocmai urcam spre terasa, pentru
ceai. Dumneavoastra ati mancat?
-Acu m o ora sau chiar mai mult, dar dintr-odata simt
ca iar mi-e o foame de lup. Tie nu ti-e foame, Claudia? §i
ai facut cuno§tint§ cu domni§oara Hunt?
- Ne-am cunoscut, raspunse ea, iar foame nu mi-e,
de§i Tn dupa-amiaza asta Tnca nu am mancat.
- Atunci, trebuie sa veniti la masa, continua
domni§oara Hunt, adresandu-i-se lui McLeith. Va face
placere revenirea Tn Anglia, Excelenta Voastra?
Pornira toti patru Tnapoi Tn directia casei, de§i T§i
schimbasera oarecum partenerii. Domni§oara Hunt
mergea putin mai Tn fata, cu McLeith, Tn timp ce Joseph
§i domni§oara Martin ramasesera mai Tn urma.
Joseph T§i Tmpreuna mainile la spate §i-§i drese
glasul. Nu avea de gand sa permita ca din nou sa se lase
Tntre ei o tacere stanjenitoare.
112 Mary Baiogh
- Cand am vorbit cu dumneavoastra, mai devreme,
Tncepu el, am uitat sa va Tntreb daca ati apucat sa dis-
cutati cu domni§oara Bains §i domni§oara Wood.
- Am vorbit, raspunse ea, §i, a§a cum va §i a§tep-
taserati, erau Tntr-al noualea cer. Abia a§teapta ziua de
maine, ca sa se poata prezenta la Tntrevederi. N-au dat
nici cea mai mica atenfie avertismentelor mele. Ba chiar,
mi-au dovedit ca tot ceea ce le-am Tnvatat s-a prins de
minune. Pot gandi cu propriile lor capete §i §tiu sa ia sin­
gure decizii. Ar trebui sa fiu §i eu Tn al noualea cer.
Marchizul chicoti, chiar Tn timp ce domni§oara Hunt
tistuia delicat la adresa unui lucru spus de McLeith. Cei
doi mergeau mai repede decat el §i domni§oara Martin.
- Va vefi duce §i dumneavoastra cu ele la Tntrevederi?
se interesa el.
- Nu, ofta Claudia. Nu ma due, Lord Attingsborough.
0 profesoara - la fel ca o mama - trebuie sa §tie cand a
venit momentul sa-§i lase elevele sa-§i croiasca singure
drum Tn viata. Nu mi-a§ abandona niciodata vreo eleva
de caritate, dar nici nu le-a§ line de haturi toata viata -
de§i, azi-dimineata, tocmai asta eram pregatita sa fac,
nu-i a§a?
Ceilalti doi ajunsesera Tntre timp destul de departe
pentru ca Joseph sa poata vorbi fara teama ca I-ar fi putut
auzi cineva.
- Deci, adineaori, aveati nevoie de o salvare sau nu?
- A, nu neaparat, raspunse ea. De fapt, nici aseara
nu aveam, dar §ocul de a-l revedea a§a de brusc, dupa
atatia ani, a fost prea mare.
- Va despartiserati Tn termeni rai?
- Ne-am despartitTn termenii cei mai buni.
Ajunsesera pe una dintre cararile pietruite ce
strabateau gradinile §i Tncetinira pasul, printr-un
consimtamant nerostit, pana cand se oprira cu totul din
mers.
- Eram oarecum logodifi... neoficial, adevarat - el
avea optsprezece ani, iar eu, §aptesprezece. Dar ne Tn-
dragostiseram, a§a cum cred ca nu se pot Tndragosti
Dragostea tnvinge
decat cei foarte tineri. Era vorba sa se Tntoarca dupa
mine.
- Dar nu s-a mai Tntors.
0 privi, Tncercand s-o vada Tn ea pe fata romantica de
altadata, §i imaginandu-§i prin ce etape trecuse, Tncet,
pentru a deveni femeia severa §i disciplinata care era Tn
prezent - sau, cel putin, Tn cea mai mare parte a timpu-
lui.
-Tntr-adevar, nu s-a mai Tntors, confirma ea. Dar toate
astea-s vechi §i de demult. Eram doar ni§te copii. §i cum
mai putem sa exageram, sau chiar sa deformam lu­
crurile, din perspectiva timpului! El nu mai tine minte
decat ca am crescut Tmpreuna, apropiati ca un frate §i o
sora, §i are perfecta dreptate. Am fost prieteni §i tovara§i
de joaca ani de zile, Tnainte de a ne imagina ca doi Tndra-
gostifi. Poate ca, Tn amintire, am exagerat acele eveni-
mente §i stari emotive. Oricum, nu mai am niciun motiv
de a-l evita.
§i totu§i, T§i spuse Joseph, McLeith Ti distrusese
viata. Dupa despartirea de el, nu se mai maritase nicio­
data. De§j, Tn fond, cine era el, sa emita asemenea
judecafi? Tn locul mariti§ului, domni§oara Martin facuse
numai lucruri de isprava cu viata ei - §i ar fi fost foarte
posibil ca o casnicie cu McLeith sa nu fie tocmai fericita
pentru ea.
- Dar dumneavoastra ati fost vreodata Tndragostit,
Lord Attingsborough? Tl Tntreba ea pe nea§teptate.
- Da, raspunse marchizul. Odata. Demult.
Claudia Tl privi lung.
- §i n-a mers? vru ea sa §tie. Nu v-a iubit?
- Ba cred ca da... Mai mult, §tiu ca m-a iubit. Eu, Tnsa
n-am vrut sa ma Tnsor cu ea. Aveam alte obligatii. Pana
la urma, trebuie sa fi Tnfeles. S-a maritat cu altul, iar
acum are trei copii §i sper ca traiesc fericiti, ea §i sotul
ei, pana la ad£nci batraneti.
Frumoasa, blanda Barbara. N-o mai iubea, de§i
simfea ni§te urme de tandrefe ori de cate ori o vedea,
ceea ce se Tntampla destul de des, Tntrucat frecventau
114 Mary Balogh
acelea§i cercuri. §i uneori, chiar §i acum, i se parea ca
zarea Tn ochii ei o expresie de nedumerire ranita, cand
se uita la el. Niciodata nu-i prezentase niciun motiv pen­
tru care i se stinsesera sentimentele fata de ea, §i nu
§tia daca ar fi fost sau nu cazul s-o faca. Dar cum sa-i fi
putut explica aparitia lui Lizzie Tn viata lui?
- Alte obligatii? se interesa domni§oara Martin. Mai
importante decat iubirea?
- Nimic nu e mai important decat iubirea, spuse el.
Dar exista diferite genuri §i grade de iubire, §i uneori se
produc conflicte §i trebuie sa alegi iubirea cea mai mare
- sau obligatia cea mai importanta. Daca ai noroc, vor fi
una §i aceea§i.
- §i Tn cazul dumneavoastra, au fost? se interesa ea,
Tncruntandu-se.
- 0 , da...!
Dintr-odata, Claudia se uita Tn jur, spre gradinile pline
de oaspefi, ca §i cum ar fi uitat unde se afla.
- Va cer iertare, dar va retin de la ceai, se scuza ea.
Cred c-am sa ma due la umbrarul de trandafiri. Tnca nu
l-am vazut de aproape.
Era §ansa lui de scapare - dar Joseph constata ca
nu mai dorea sa scape de ea.
- Vin §i eu cu dumneavoastra, daca se poate, spuse
el.
- Dar locul dumneavoastra nu este langa domni§oara
Hunt? Tl Tntreba Claudia.
- Ar trebui sa fie? replica Joseph, cu sprancenele
Tnaltate, aplecandu-se putin mai aproape de ea.
- Nu urmeaza sa va casatoriti?
- A, ce repede poarta vantul ve§tile... Dar nu e nevoie
sa stam nedezlipiti unui de altul, domni§oara Martin. Nu
a§a merg treburile Tn Tnalta societate.
Claudia se uita peste gradinile formale, Tn sus spre
terasa, unde McLeith §i Portia Hunt stateau Tn picioare
langa una dintre mese, cu farfuriile Tn maini.
- Tnalta societate reprezinta de multe ori un adevarat
mister pentru mine, spuse ea. De ce ar prefera cineva
Dragostea tnvinge
sa nu petreaca atSt de mult timp cat poate cu persoana
iubita? Dar va rog sa nu-mi raspundeti, Tl opri ea cu un
gest, privindu-l Tn ochi. Nu cred ca vreau sa aud ca ati
renuntat la iubire cu ani Tn urma, iar acum sunteti pregatit
sa va Tnsurafi fara sa aveti parte de ea.
Era surprinzator de directa. Ar fi trebuit sa se supere
pe ea - Tn schimb, era amuzat.
- Casatoria, spuse el, este alta dintre aceste obligatii
ale rangului. In tinerete, visam sa le avem pe amandoua
- iubire §i casnicie. Pe masura ce Tnaintam Tn varsta, de-
venim mai practici. E mai Tntelept sa tejnsori cu o femeie
de acela§i rang, din propria ta lume. Tti face viata mult
mai u§oara.
- Exact asta a facut §i Charlie, spuse ea, clatinand
din cap, parea uimita ca recunoscuse un asemenea lucru
cu voce tare. Ma due totu§i la bolta de trandafiri. Puteti
veni cu mine, daca doriti. Sau va puteti alatura din nou
domni§oarei Hunt. Nu trebuie sa va simfiti Tn niciun caz
responsabil de a-mi tine mie companie.
- Nu, domni§oara Martin, T§i Tnclina el capul Tntr-o
parte, privind-o cu ochii mijiti din cauza soarelui. §tiu ca
sunteti absolut capabila sa va purtafi singura de grija.
Dar nici eu n-am vazut bine umbrarul §i cred ca am mai
multa pofta de trandafiri decat de mancare. Pot sa va
Tnsotesc?
Buzele ei se arcuira la colturi, dupa care zambi de-a
binelea, Tnainte de a se Tntoarce Tn loc, pornind Tn diago­
nals peste gazon, spre umbrarul de flori.
Acolo T§i petrecura ultima jumatate de ora a petre-
cerii, privind trandafirii, floare cu floare, aplecandu-se
sa-i miroasa pe unii dintre ei, schimband salutari cu
cuno§tintele - sau, cel putin, el facea §i asta - §i, Tn
sfar§it, a§ezandu-se pe o banca de fier forjat, sub o ar-
cada cu flori, privind la toata frumusetea din jur, savurand
miresmele, ascultand muzica §i vorbind foarte putin.
Era posibil sa stea Tn tacere cu domni§oara Martin,
acum cand disconfortul pe care-1 simtise Tn barca, pe
rSu, se risipise. Cu aproape oricine altcineva, s-ar fi
116 Mary Balogh
simtit dator sa Tntretina conversatia. Chiar §i cu
domni§oara Hunt. Se Tntreba daca lucrurile aveau sa
ramana pentru totdeauna a§a, sau daca mariajul urma
sa le aduca destula multumire de compania lor reci-
proca, Tncat sa-§i poata gasi satisfactii doar §i Tntr-o
tacere Tmparta§ita.
- Lini§tea, spuse el Tntr-un tarziu, nu este absenta a
tot §i toate, nu-i a§a? Este o stare Tn sine, foarte precis
definita.
- Daca nu ar fi o stare precis definita, replica ea,
n-am evita-o cu atata asiduitate, pe tot parcursul viefii.
Ne tot spunem ca ne e frica de Tntuneric, de caderea Tn
gol, de tacere - dar de fapt, de noi Tn§ine ne e frica, nu
de altceva.
Joseph Tntoarse capul s-o priveasca. Statea dreapta,
fara sa atinga spatarul bancii, cu picioarele unui langa
altul §i mainile Tn poala, una peste alta, cu palmele Tn
sus - o pozifie din ce Tn ce mai familiara.
- Suna cam rau, replica el. Prin urmare, suntem ni§te
fapturi atat de rele la inima?
- Catu§i de putin, raspunse Claudia. Ba chiar dim­
potriva. Daca ar fi sa vedem marefia eurilor noastre reale,
cred ca am Tntelege §i necesitatea de a ne ridica la
nivelul celor care suntem cu adevarat. §i cei mai multi
dintre noi sunt prea lene§i pentru a§a ceva. Sau, alt-
minteri, ne distram prea bine savurandu-ne viefile astea
mai putin decat perfecte, ca sa ne mai deranjam.
Vazand ca nu-i raspundea, Tntoarse capul spre el.
- Credeti Tn bunatatea esentiala a naturii umane,
a§adar, constata el. Sunteti o optimista.
- 0, Tntotdeauna! Ti dadu ea dreptate. Cum am putea
suporta lumea asta, fara optimism? Avem atatea motive
de amaraciune - destule ca sa umple-ochi o viata de om.
Dar ce pierdere de vreme! Exista cel putin la fel de multe
motive de fericire §i atatea bucurii de cunoscut, pe dru­
mul spre fericire.
- A§adar, tacerea §i... Tntunecimea contin fericire §i
bucurie? Tntreba el Tncet.
Dragostea tnvinge
- Cu siguranta, raspunse ea, atata vreme cat as-
cultam cu adevarat tacerea §i privim Tn adancurile Tntune-
ricului. Totul se gase§te acolo. Totul.
Dintr-odata, marchizul lua o hotarare. De cand se
hotarase s-o viziteze Tn Bath, §i mai ales de cand ea Ti
aratase §coala, §i apoi statusera de vorba pe drumul
spre Londra, voise sa duca lucrurile mai departe cu ea,
iar acum parea sa se fi ivit un moment cat se putea de
prielnic.
- Domni§oara Martin, o Tntreba el, aveti vreun plan
pentru maine dupa-amiaza?
Tn timp ce continua sa-l priveasca, ochii Claudiei de
marira.
- Nu §tiu ce program a facut Susanna, spuse ea. De
ce Tntrebati?
- A§ dori sa va due undeva.
Se uita la el Tntrebator.
- Am o casa Tn ora§, Tncepu marchizul sa-i explice. Nu
e locuinta mea, de§i se afla pe o strada lini§tita §i res-
pectabila. Este locul unde...
- Lord Attingsborough, Tl Tntrerupse Claudia, cu o voce
care, cu siguranta, le-ar facut sa tremure chiar §i pe cele
mai curajoase dintre elevele ei, daca o folosea Tn §coala,
unde anume sugerati sa ma ducefi?
0, Doamne! De parea...
7 N-a§ vrea... Tncepu el.
Tn acela§i timp, domni§oara Martin inspira scurt,
facand sa i se umfle pieptul. Arata Tngrozita - daca nu
chiar mai rau decat atat.
- Sa Tnteleg, domnule, continua ea, ca aceasta este
casa unde va tineti metresele?
La plural. Ca un harem.
Marchizul se rezema de spatarul bancii, stapanin-
du-§i pornirea brusca de a izbucni Tn ras.
Cum putuse fi atat de stangaci Tncat sa dea na§tere
unej asemenea neTntelegeri?
T§i alegea de-a dreptul dezastruos cuvintele, pe ziua
aceea.
118 Mary Balogh
- Trebuie sa marturisesc, spuse el, ca tocmai Tn acel
scop a fost cumparata casa, domni§oara Martin. Cu ani
Tn urma. Pe vremea aceea, eram cel mai fudul craidon.
- §i acolo, Ti ceru ea socoteala, vrefi sa ma ducefl pe
mine?
- Nu e neocupata. A§ dori s-o cunoa§teti pe persoana
care locuie§te Tn casa.
- Adica pe pitoarea dumneavoastra?
Devenise imaginea Tntruchipata a indignarii
tremurande. lar o parte din el Tnca se mai amuza pe
seama neTntelegerii create. Dar, de fapt, nu era deloc o
gluma.
0, nu - numai amuzant nu se putea spune ca era.
- Nu este tiitoarea mea, domni§oara Martin,
raspunse el Tncet, cu zambetul §tergandu-i-se de pe buze.
Lizzie are unsprezece ani §i este fiica mea. A§ dori s-o
cunoa§tet,i. Sunteti de acord? Daca va rog?
Capitolul 8

Claudia se mai privi odata Tn oglinda din camera de


toaleta §i-§i trase manu§ile pe maini, Tn timp ce se Tn­
torcea spre u§a. Se simtea destul de stanjenita, fiindca
acolo statea Susanna.
- Tmi pare rau, spuse ea scurt, §i nu pentru prima
oara, ca nu voi putea veni cu tine Tn vizita din dupa-amia-
za asta, Susanna.
- Ba nu-ti pare rau deloc, replica prietena ei, cu un
zambet pozna§. Te bucuri mult mai mult ca mergi cu
Joseph Tn pare. Eu, una, §tiu ca m-a§ bucura, Tn locul tau.
lar azi e la fel de soare §i cald ca ieri.
- A fost foarte amabil ca m-a invitat.
-Am abii... repeta Susanna, Tnclinandu-§i capul Tntr-o
parte, ca sa se uite la ea mai Tndeaproape. La fel ai spus
§i la micul dejun, §i n-am fost de acord, cum nu sunt nici
acum. De ce sa nu te ia la o plimbare cu trasura? Pare
sa aiba cam aceea§i varsta cu tine, §i-i place compania
ta. A dovedit-o Tn seara de alaltaieri, cand s-a a§ezat
langa tine la concert §i apoi te-a escortat la supeu,
Tnainte ca Peter sa te gaseasca §i sa te aduca la masa
noastra. lar ieri, te-a condus acasa de la domnul
Hatchard, apoi te-a dus cu barca pe rau, la petrecere, §i
cand am venit sa te cautam, ca sa mergem acasa, statea
cu tine, sub bolta de trandafiri. Nu trebuie sa pui acest
interes al lui fata de tine doar pe seama unei simple ama-
bilitap, Claudia. Te Tnjose§ti.
120 Mary Balogh
- A, atunci, foarte bine, se Tnvoi, chipurile, Claudia.
Tndraznesc sa spun ca a facut o pasiune violenta pentru
mine §i e gata sa ma roage Tn genunchi sa devin
marchiza lui. BaTnca, s-ar putea sa ajung chiar §i ducesa,
Susanna. Ei bine, asta da, ar fi o idee!
Susanna rase.
- A§ prefera sa-l vad Tnsurandu-se cu tine, decat cu
domni§oara Hunt, spuse ea. Logodna lor Tnca n-a fost
anuntata, iar femeia asta are ceva ce nu-mi place, de§i
nu pot explica prea clar ce anume. Dar ia stai, se aude
ceva de jos. Trebuie sa fi sosit Joseph.
Tntr-adevar, el era. Cand coborT cu Susanna, Claudia
Tl gasi Tn hoi, unde statea de vorba cu Peter. La vederea
lor, marchizul le zambi Tn semn de salut.
Arata, desigur, la fel de chipe§ ca Tntotdeauna §i alar-
mant de viril, Tn redingota lui verde Tnchis, pantaloni bej
§i cizme Hessian cu carambi albi. Cel putin, culorile lui
se asortau cu ale ei, T§i spuse Claudia cu un soi de ironie
amara. Ea purta a treia §i ultima dintre rochiile sale noi
- o rochie de plimbare verde-salvie, pe care o cumparase
considerand-o foarte eleganta. §i, Tntr-adevar, ce conta
ca arata incomparabil mai putin pretenfioasa decat ale
tuturor persoanelor pe care le Tntalnise Tn ultimele cateva
zile? Nu voia sa arate pretentioasa, ci numai
prezentabila.
Joseph adusese o cabrioleta, Tn locul unui cupeu Tn­
chis, vazu ea de Tndata ce ie§ira pe u§a, peste cateva
minute, urmati de Susanna §i Peter care veneau sa-i pe-
treaca la plecare. Marchizul o ajuta sa se urce, apoi se
a§eza langa ea, pe bancheta, Tnainte de a lua haturile de
la tanarul sau lacheu, care apoi sari Tn spatele lor.
Tmpotriva propriei vointe, Claudia simti un val de
emotie. Se afla la Londra, locuia Tntr-un conac luxos din
Mayfair, §i se plimba cu cabrioleta unui gentleman, Tn
compania acestuia. Ba chiar, aproape ca li se atingeau
umerii. §i-i putea simti din nou mirosul coloniei. Nu avea
nevoie sa-§i readuca aminte, desigur, ca aceasta nu era
o simpla calatorie de placere, ci de fapt marchizul o
Dragostea tnvinge
ducea sa i-o prezinte pe fiica lui - fiica lui nelegitima, fara
Tndoiala, progenitura vreuneia dintre amante. Pesemne
ca Lila Walton avusese dreptate Tn ziua aceea, cu ocazia
vizitei lui la §coala. Avea o fiica pe care dorea s-o Tnscrie
acolo.
lar natura interesului sau pentru ea devenise de-acum
cat se putea de vizibila. S-a zis cu visele romantice cu
ochii deschi§i.
Nu era cu adevarat §ocata de dezvaluirea pe care i-o
facuse el Tn ajun. §tia prea bine ca gentlemenii fineau me-
trese, iar acestea, uneori, a§a cum statea Tn legea firii, le
na§teau copii. Daca tiitoarele §i copiii lor aveau noroc,
gentlemenii le §i Tntretineau. §i Marchizul de Attingsbor­
ough facea parte din aceasta categorie, avea ea acum bu-
curia sa descopere. Ibovnica §i fiica lui locuiau confortabil
Tntr-o casa pe care o cumparase cu ani Tn urma. lar daca
el dorea sa trimita fata la §coala ei, ei bine... Nu se Tndoia
ca-§i putea permite sa primeasca taxele.
§i totu§i, Tn ciuda existentei unei metrese de demult,
mama a fiicei lui, marchizul Ti facea curte domni§oarei
Hunt. A§a mergeau lucrurile pe lumea asta, sau cel putin
Tn lumea lui. Avea nevoie de o sofie §i de mo§tenitori le-
gitimi, §i niciun barbat nu se Tnsura cu o amarata de
ibovnica. Se bucura foarte mult ca nu traia Tn lumea lui.
0 prefera de departe pe a ei.
Se Tntreba ce parere ar fi avut domni§oara Hunt Tn
legatura cu existenta acelei femei §i a fetitei, daca afla
despre ele. Dar, Tn fond, era foarte posibil sa §tie deja.
C3nd cabrioleta se puse Tn mi§care, Claudia le facu
Susannei §i lui Peter cu mana, apoi T§i Tmpreuna mainile
Tn poala, pe cand ie§eau din scuar. Nu voia sa se tina de
bara de langa ea. Nu era o fricoasa, §i se hotarase sa
savureze fiecare clipa a drumului pe strazile Londrei, Tn­
tr-un vehicul deschis §i elegant, privind lumea din locul
Tnaltat unde se afla.
- Astazi sunteti foarte tacuta, domni§oara Martin, re­
marca marchizul, dupa cateva minute. Domni§oara Bains
§i domni§oara Wood s-au dus la Tntrevederi?
122 Mary Balogh
- Da, raspunse ea. Amandoua au fost acolo azi-
dimineata - §i amandoua au avut succes - cel putin, dupa
propriile lor pareri. Flora a spus ca doamna Aidan s-a purtat
extrem de frumos cu ea §i nu i-a pus decat vreo cateva Tn-
trebari, Tnainte de a-i povesti despre Re§edinta Ringwood
din Oxfordshire, §i despre oamenii care locuiau acolo, asi-
gurand-o ca avea sa fie negre§it fericita, de vreme ce
urmau s-o primeasca Tntre ei ca pe o noua membra a fami-
liei. Ultima guvernanta s-a maritat recent - la fel ca §i gu­
vernanta dinaintea ei. Apoi, Flora a fost dusa sa-i cunoasca
pe copii, care i s-au parut deosebit de draguti. Maine va
pleca spre noua viata care o a§teapta acolo.
- lar doamna Hallmere a fost la fel de binevoitoare
cu domni§oara Wood? se interesa marchizul, Tntorcand
capul spre ea, cu un zambet - Dumnezeule, ce aproape
stateau unui de altul...!
Cabrioleta coti spre Hyde Park. Claudia crezuse ca
mintise spunandu-i Susannei ca aceasta urma sa fie des-
tinatia lor. Poate avea sa reiasa ca nu era decat o minciu-
na nevinovata.
- l-a pus Ednei multe Tntrebari, spuse ea, atat despre
ea Tnsa§i, cat §i despre §coala. Biata Edna! Nu se des-
curca prea bine cand e chestionata, dupa cum poate va
mai aduceti aminte. Dar, spre surprinderea ei, doamna
Hallmere i-a spus ca-§i amintea cand auzise despre
spargerea Tn care au murit paring ei, lasand-o orfana. §i
cu toate ca era foarte Tnfumurata §i impunatoare, dupa
cum a spus Edna, i-a starnit o mare admiratie. lar Lordul
Hallmere era §i el de fata §i a vorbit bland cu ea. §i copiii
i-au placut mult, cand i-a vazut. A§a ca §i Edna ne va
parasi maine, Tncheie ea, cu un oftat sonor.
- 0 sa le fie foarte bine, o asigura marchizul,
manandu-§i trasurica pe o alee ce se Tntindea drept
Tnainte, printre peluze verzi unduitoare §i copaci batrani,
umbro§i. Le-ati daruit un camin bun §i studii solide, iar
acum le-ati gasit §i ni§te slujbe civilizate. De azi Tncolo,
de ele depinde cum T§i vortrai restul viefii. Mie mi-au pla­
cut amSndoua. Au sa se descurce de minune.
Dragostea tnvinge
§i, spre surprinderea ei, dadu drumul dintr-o mQna
haturilor, pentru a-i strange ei mainile Tmpreunate Tn
poala. Claudia nu §tiu daca sa tresara alarmata, sau sa
se Tnfioare de indignare. Nu facu niciuna, nici alta -
preferand sa-§i aduca aminte, cu grija, care era scopul
acelei plimbari.
- Aman... Mama fiicei dumneavoastra ne a§teapta?
se interest ea.
Tn ajun, nu avusesera timp pentru explicate complete.
Chiar Tn timp ce marchizul Ti spunea ca persoana pe care
voia s-o viziteze Tmpreuna - Lizzie - era fiica lui, Susanna
§i Peter intrasera sub umbrarul de trandafiri, Tn cautarea
ei.
- Sonia? Tntreba el. A murit anul trecut, chiar Tnainte
de Craciun.
- 0, Tmi pare rau...
- Multumesc. A fost o perioada foarte trista §i grea.
A§a ca acum ramasese cu problema unei fiice nele-
gitime pe care trebuia s-o Tntretina. Decizia lui de a o tri­
mite la §coala, de§i nu avea decat unsprezece ani,
devenea astfel §i mai u§or de Tnteles. In tot restul
copilariei ei, marchizul urma sa nu mai aiba alte griji
decat plata taxelor de studii. lar apoi, probabil urma sa-i
gaseasca un sot capabil s-o Tntretina pana la sfar§itul
vietii.
Cum spusese Tn ajun? Tncerca ea sa-§i aminteasca,
Tncruntandu-se u§or - §i reu§i.
Nimic nu e mai important decat iubirea.
Pusese accentul pe primul cuvant. Claudia, Tnsa, se
Tntreba daca la baza acelor cuvinte se afla cat de Celt o
convingere reala. Oare propria lui fiica devenise o povara,
o pacoste pe capul lui?
Nu petrecura mult timp prin pare. Tn curand, ie§ira iar
pe strazile aglomerate ale Londrei. De-acum soarele Tn-
cepea sa arda incomod de puternic, dar nu peste mult
timp cotira pe ni§te strazi rezidentiale mai umbrite, curate
§i respectabile, de§i se vedea clar ca nu erau locuite
chiar de lumea cea mai buna. Oprira Tn fata unei anumite
124 Mary Balogh
case, iar lacheul sari de pe scaunul sau din spate §i
apuca din scurt fraiele cailor, Tn timp ce marchizul cobora
pe trotuar §i ocolea cabrioleta, Tntinzandu-i o mana
Claudiei ca s-o ajute.
- Sper c-o sa va placa, spuse el, pe cand batea la u§a.
Parea aproape nelini§tit.
Ti dadu palaria §i biciu§ca valetului varstnic §i foarte
respectabil la Tnfati§are care le deschise u§a.
- la §i lucrurile domni§oarei Martin, Smart, Ti spuse
el, §i anunt-o pe domni§oara Edwards ca am venit. Cum
se mai simte azi doamna Smart cu reumatismul?
- Mai bine, multumesc, my lord, raspunse omul, Tn
timp ce o a§tepta pe Claudia sa-§i scoata manu§ile §i
boneta. Dar pe vreme uscata Ti e mereu mai u§or.
Pleca cu lucrurile §i reveni peste cateva momente,
pentru a-i informa ca domni§oara Edwards era Tn salon,
Tmpreuna cu domni§oara Pickford. Apoi se Tntoarse ca
sa-i conduca pe seara.
Domni§oara Edwards era o tanara doamna scunda,
draguta la fata §i cu o expresie mofturoasa; se vedea clar
ca avea mult peste varsta lui Lizzie. Ti Tntampina Tn u§a
salonului.
- Ma tem ca azi nu e Tn toane prea bune, teama
mi-e, my lord, Ti spuse ea marchizului, cu o reverenta,
uitandu-se piezi§ §i spre Claudia.
Camera din spatele ei era cufundata Tn semiTntuneric,
draperiile grele fiind trase peste toate ferestrele. Tn vatra
ardea focul.
- Nu e? repeta marchizul, dar Claudiei i se paru ca
suna mai degraba enervat decat Tngrijorat.
- Tati? se auzi o voce din camera - §i imediat din nou,
mai bucuroasa, mai surescitata: tati?
Domni§oara Edwards se dadu la o parte, cu mainile
Tncle§tate pe talie.
- Ridica-te §i fa-i o reverenta Marchizului de Attings­
borough, Lizzie, spuse ea.
Dar fetita se sculase deja Tn picioare, cu bratele
Tntinse spre u§a. Era scunda, slaba §i paiida, cu par
Dragostea Tnvinge
negru ce i se unduia despletit pe spate, pana la mijloc.
Fata-i era luminata de bucurie.
- Da, sunt aici, raspunse marchizul, §i intra Tn camera
cu pa§i mari, ca sa-§i cuprinda copila Tn brate. Fata Ti
Tncercui strans g£tul cu ale ei.
- $tiam ca ai sa vii! exclama ea. Domni§oara Edwards
zicea ca n-o sa vii, fiindca afara e soare §i o sa ai o mie
de lucruri mai importante de facut decat sa vii sa ma vezi
pe mine.
Dar ea mereu zice a§a, §i tu mereu vii cand zici c-o
sa vii. Tati, ce frumos miro§i! Tu mereu miro§i frumos.
- Mai ales pentru tine! completa el, descolacindu-i
bratele din jurul gatului §i sarutandu-i ambele maini,
Tnainte de a le da drumul. Domni§oara Edwards, de ce
Dumnezeu arde focul aici?
- Mi-era frica sa nu raceasca, dupa ce-ati ie§it cu ea
Tn gradina, aseara, my lord.
- §i de ce e Tntuneric? continua el. Viata lui Lizzie nu
e §i-a§a destul de Tntunecoasa?
Chiar Tn timp ce vorbea, porni hotarat spre geamuri
§i Tncepu sa dea la o parte draperiile, inundand camera
cu lumina. Apoi, deschise larg ferestrele.
- Soarele batea drept Tn casa, my lord, Ti explica
domni§oara Edwards. Am vrut sa feresc mobila, sa nu se
decoloreze.
Joseph reveni langa fiica lui §i-i petrecu un brat pe
dupa umeri, privind-o pe Claudia.
- Lizzie, spuse el, am adus pe cineva, sa te
cunoasca. Dumneaei este domni§oara Martin, o prietena
a mea. Domni§oara Martin, Tmi permiteti sa v-o prezint
pe fiica mea, Lizzie Pickford?
Ochii fetitei aveau ceva ciudat, dupa cum observase
Claudia de Tndata ce perdelele fusesera trase Tn laturi.
Unui era aproape Tnchis. Celalalt statea mai deschis,
de§i pleoapa flutura marunt §i, dedesubt, globul ocular
se rostogolea fara tinta.
Lizzie Pickford era oarba. §i, daca pe Claudia n-o
Tn§ela intuitia, fusese a§a Tnca de la na§tere.
126 Mary Balogh
- Lizzie, Ti spuse domni§oara Edwards, fa o reverenta
§i pentru domni§oara Martin.
- Multumesc, domni§oara Edwards, o concedie Lor­
dul Attingsborough. Poti lua o scurta pauza. Nu va fi
nevoie de dumneata, timp de vreo ora sau cam a§a ceva.
- Lizzie Pickford, o saluta Claudia, apropiindu-se de
fata, pentru a-i lua manuta slaba §i fierbinte Tntr-a ei,
strangandu-i-o un moment, Tnainte de a-i da drumul. Sunt
foarte Tncantata de cuno§tinta.
- Domni§oara Martin? Tntreba fata, Tntorcand capul
spre tatal ei.
- Am avut placere de a-i face o vizita saptamana tre­
cuta, cand a trebuit sa plec pentru un timp de langa tine,
spuse el, §i apoi de a o escorta pana la Londra. Are o
§coala Tn Bath. N-ai vrea s-o pofte?ti pe domni§oara Mar­
tin sa ia loc, §i pe mine de asemenea, de vreme ce am
venit sa te vizitam? Ma dor picioarele de cat am tot um-
blat.
Fetita chicoti, cu un sunet subtire, copilaresc.
- 0, tatic prostut, spuse ea. N-ai mers pe jos pana
aici. Ai venit cu trasura. Cu cabrioleta ta - avea mai mult
de un cal. Am auzit copitele. §i i-am spus domni§oarei
Edwards ca venise§i, dar ea a zis ca n-a auzit nimic §i ca
sa nu-mi fac sperante, ca atuncea iar o sa am febra. Nu
e§ti obosit de la umblat. §i nici domni§oara Martin. Dar
ma bucur ca ai venit, §i sper sa stai §i sa nu mai pleci,
pana la ora de culcare. Domni§oara Martin, vreti sa stati
jos, va rog? Tati, stai §i tu jos? Am sa ma a§ez §i eu
langa tine.
§i se a§eza foarte aproape de el, pe o canapea, Tn
timp ce Claudia se instala cat de departe putea de focul
ce se stingea treptat. Fetita lua mana marchizului Tntr-a
ei, iar degetele li se Tnlantuira. T§i freca obrazul de
maneca lui, chiar sub umar.
Marchizul Ti zambea cu o asemenea tandrete, Tncat
Claudiei i se facu ru§ine de ceea ce gandise despre el,
pe drum Tntr-acolo. Se vedea clar ca ?tia destule despre
iubire.
Dragostea tnvinge
- §coala domni§oarei Martin e numai pentru fete, Ti
spuse el fiicei sale. Este foarte frumos acolo. Tnvata o
multime de lucruri, cum ar fi istoria, matematica §i
franceza. Au §i o sala de muzica, plina cu instrumente,
iar feteie fac §i cursuri individuate. Canta solo §i Tn cor.
§i tricoteaza.
§i niciuna dintre ele, adauga Claudia Tn gand, nu fu­
sese vreodata oarba. T § i aminti ce o Tntrebase marchizul,
daca se gandise vreodata sa primeasca fete cu handica-
puri. Oare cum puteai Tnvata un copii orb?
- Cand am auzit vioara atuncea, cu tine, tati, mama
a zis ca Tn casa asta nu putem avea niciodata una, ca sa
n-o doara capul, T§i aminti Lizzie, lar cand cant cantecele
pe care le-am Tnvatat de la doamna Smart, domni§oara
Edwards spune ca §i pe ea o doare capul.
- Cred, replica el, ca domni§oara Edwards Tncepe
sa-mi dea §i mie dureri de cap, Lizzie.
Fetita rase cu satisfactie.
- S-o trimit sa lucreze pentru altcineva? Tntreba el.
- Da! raspunse Lizzie, fara ezitare. 0, da, daca vrei,
taticule. Ai sa vii tu sa stai cu mine Tn schimb, de data
asta?
Ochii lui Ti Tntalnira pe ai Claudiei; dintr-odata, erau
plini de tristete.
- A§ dori sa se poata, spuse el, dar din pacate a§a
ceva e cu neputinta. Vin sa te vad Tn fiecare zi, totu§i,
cand sunt la Londra. Cum a§ putea sa nu vin, cand e§ti
favorita mea din lumea Tntreaga? Dar nu vrei sa fim
politico?)' §i s-o includem §i pe domni§oara Martin Tn
aceasta conversatie, daca tot am adus-o aici anume ca
sa te cunoasca?
Fata Tntoarse capul Tn directia Claudiei. Se vedea de
la o po§ta ca avea mare nevoie de aer curat, de soare §i
de mi§care.
- Cititi pove§ti la §coala dumneavoastra, domni§oara
Martin? Tntreba ea, politicos.
- Da, citim, Ti raspunse Claudia. Feteie mele Tnvata
sa citeasca de Tndata ce ajung acolo, daca n-au Tnvatat
128 Mary Balogh
Tnca dinainte, §i citesc multe carti Tn anii de studiu cu
mine. Pot sa aleaga dintre numeroasele volume pe care
le avem Tn biblioteca. 0 biblioteca este un loc unde sunt
rafturi-rafturi pline de carti.
- Atat de multe pove§ti, toate la un loc, comenta
fetita. Mama nu-mi putea citi pove§ti, fiindca nu §tia sa
citeasca, de§i tati i-a zis de multe ori ca putea s-o Tnvete,
daca ea voia. §i nici doamna Smart nu cite§te. Domnul
Smart §tie sa citeasca, dar nu-mi cite§te mie.
Domni§oara Edwards, da, fiindca tati i-a zis ca a§a tre­
buie, cand a venit aici ca sa stea cu mine, dar nu alege
pove§ti interesante §i nici ea nu le gase§te interesante.
Imi dau seama din felul cum le cite§te. Are o voce seaca.
Ma face sa ease.
- Tti citesc eu pove§ti, Lizzie, sublinie marchizul.
- Da, tati, confirma ea, ridicand mana libera ca sa-i
atinga fata, Tnainte de a i-o bate u§urel cu varfurile
degetelor. Dar uneori doar te faci ca cite§ti, cand de fapt
nascoce§ti chiar atunci povestea. Tmi dau seama. Dar nu
ma supar. Ba mai mult, pove§tile alea Tmi plac cel mai
tare. §i eu spun pove§ti, dar numai papu§ii mele.
- Daca le-ai spune cuiva care §tie sa scrie, interveni
Claudia, atunci acea persoana ar putea sa le scrie pe
hartie, §i sa ti le citeasca din nou ori de cate ori ai vrea
sa asculti iar propriile tale pove§ti.
Fetita rase.
r Ar fi foarte distractiv, spuse ea.
Tn camera intra chiar atunci o femeie varstnica §i dur-
dulie, aducand pe o tava mare ceai §i prajituri.
- Doamna Smart, spuse Lizzie, §tiu ca dumneavoas­
tra sunteti. Aceasta este domni§oara Martin. E prietena
lui tati. Are o §coala §i mai are §i o biblioteca. Dumnea­
voastra §titi ce este aceea o biblioteca?
- Spune-mi tu, scumpo, raspunse servitoarea, zam-
bindu-i cu drag, dupa ce daduse politicos din cap spre
Claudia.
- Este o camera plina de carti! Ti explica Lizzie. Puteti
sa va Tnchipuiti?
Dragostea tnvinge
- Mie nu mi-ar folosi la mare lucru, scumpo, replica
doamna Smart, Tn timp ce turna ceaiul §i Tmpartea
ce§tile. §i nici tie.
§i ie§i din camera.
- Lizzie, relua marchizul, dupa ce mancara cateva
prajituri, crezi ca ti-ar placea sa te duci vreodata la o
§coala?
- Dar cine m-ar duce, tati? Tntreba ea. §i cine m-ar
aduce Tnapoi acasa?
- Ar fi o §coala unde poti §i sa locuie§ti, spuse el,
alaturi de alte fete, de§i ai avea §i vacanfe, cand ai veni
acasa §i din nou ai sta numai cu mine.
Un timp, Lizzie tacu. Claudia vedea ca i se mi§cau
buzele, de§i Ti era imposibil sa-§i dea seama daca ur-
mareau ni§te cuvinte pe care le rostea Tn mintea ei, sau
tremurau doar. Apoi, T§i Tmpinse Tntr-o parte farfuria goala
§i se urea grabita Tn poala tatalui ei, Tndesandu-se strans
langa el, cu fata ascunsa la umarul lui.
Marchizul o privi pe Claudia cu o expresie trista.
- Domni§oara Edwards a zis ca n-am voie sa mai fac
asta niciodata, spuse Lizzie, dupa scurt timp. Zice ca
acuma-s prea mare. Zice ca nu se cade. A§a e, tati? Sunt
prea mare ca sa mai stau la tine pe genunchi?
Dar copila nu avea vedere, T§i spuse Claudia. Simtul
tactil trebuia sa fie mult mai important pentru ea, decat
pentru alti copii de varsta ei.
- Cum a§ putea sa suport viata, replica el,
rezemandu-§i obrazul de parul ei, daca ai fi prea mare ca
sa mai simti nevoia bratelor mele Tmprejurul tau, Lizzie?
Cat despre statul pe genunchii mei - cred ca nu se pune
nicio problema, pana nu vei Tmplini doisprezece ani. Asta
Tnseamna ca mai avem cinci luni §i ceva. Ce are de spus
domni§oara Martin Tn aceasta privinta?
- Tatal tau are perfecta dreptate, Lizzie, confirma
Claudia, lar la mine Tn §coala e o regula - §i anume, ca
nicio fata sa nu fie silita sa vina acolo daca nu vrea. Oricat
de mult ar dori parintii ei s-o Tnscrie, ca sa Tnvete de la
mine §i de la profesoarele mele, §i sa fie prietena cu cele-
130 ______ Mary Balogh
lalte fete, nu permit sa treaca pragul daca nu mi-a spus
ca da, §i ea dore§te aceia§i lucru. Intelegi ce-ti spun?
Lizzie Tntorsese pe jumatate capul, de§i Tnca mai
statea Tndesata Tn tatal ei, ca un copii mult mai mic care-
§i cauta ocrotirea.
- Aveti o voce frumoasa, spuse ea. Pot sa cred vocea.
Uneori, nu cred vocile. Tmi dau seama mereu pe care sa
le cred §i pe care nu.
- Iubito, interveni marchizul, acum am s-o due pe
domni§oara Martin acasa. Mai tarziu, ma voi Tntoarce la
tine, cu calul meu. 0 sa te scot la o plimbare, calare pe
el. Ti-ar placea?
- Da! exclama ea, Tndreptandu-se de spate, cu fata lu-
minata iarde bucurie. Dar domni§oara Edwards zice ca...
- Nu-ti face tu griji cu ceea ce zice domni§oara Ed­
wards. Ai mai calarit cu mine §i ai fost Tntotdeauna Tn
deplina siguranta, nu? 0 sa vorbesc eu cu ea, dupa ce
te aduc acasa, iar pana maine are sa piece, Tndraznesc
sa spun. Fii doar politicoasa cu ea pana atunci, bine?
- 0 sa fiu, tati, Ti promise ea.
Tnainte de plecare, Claudia Ti lua din nou mana. Tn
pofida stranietatii ochilor, fetita avea §anse sa devina o
tanara frumoasa, daca Tn viata ei existau destui stimuli
pentru a-i aduce Tnsufletirea pe chip chiar §i atunci cand
tatal ei nu era cu ea - §i daca statea mai mult la soare
§i la aer curat.
- Tnteleg, spuse Claudia, dupa ce fusese ajutata sa
se a§eze iar pe bancheta cabrioletei §i pornisera Tnapoi
spre Grosvenor Square, cu lacheul la spate, ca doriti s-o
trimiteti pe Lizzie la §coala mea.
- Ar fi posibil? Tntreba Joseph, fara urma din obi§nu-
itul sau umor prietenos Tn voce. Ar fi posibil sa se mai
faca ceva, orice, pentru o fetita oarba, domni§oara Mar­
tin? Ajutati-ma, va rog. 0 iubesc atat de mult, Tncat
doare...
Joseph se simtea de-a dreptul prost.
Ajutati-ma, va rog. 0 iubesc atat de mult, Tncat
doare...
Dragostea tnvinge 131

La vremea cand coti cu cabrioleta Tnapoi Tn Hyde Park,


domni§oara Martin Tnca nu-i daduse niciun raspuns.
Acestea erau ultimele cuvinte pe care le schimbasera
Tntre ei. Simtea nevoia sa dea bice cailor, s-o duca Tnapoi
la casa lui Whitleaf cat putea de repede §i sa aiba grija
sa nu li se mai Tncruci§eze drumurile, cat timp statea ea
la Londra.
Nu era deprins sa-§i puna pe tava sufletul Tn fata al-
tora, nici chiar Tntr-a celor mai apropiati prieteni - poate
doar cu exceptia lui Neville.
Dupa ce lasara Tn urma strazile aglomerate, Claudia
rupse tacerea:
- Mi-a§ dori ca Anne Butler sa mai faca parte din per-
sonalul meu. Era Tntotdeauna exceptional de buna cu
feteie diferite Tn orice fel de celelalte. Dar tocmai mi-am
dat seama ca, de fapt, orice fata e diferita, Tn felul ei. Cu
alte cuvinte, normele nu exista decat Tn mintile acelor oa-
meni carora la plac statisticile ordonate.
La asta, Marchizul nu §tiu ce sa-i mai raspunda. Nu
§tia nici macar daca a§tepta un raspuns sau nu.
- Nu sunt sigura ca va pot ajuta, Lord Attingsborough,
continua domni§oara Martin.
- Prin urmare, n-o s-o primiti pe Lizzie? Tntreba el, cu
inima stransa de dezamagire. Un copii orb nu poate sa
studieze?
- Sunt absolut sigura ca Lizzie are cap acity foarte
mari, Tl asigura ea. §i nu maTndoiesc ca, din punctul meu
de vddere, ar fi o provocare interesanta. Numai ca pur §i
simplu nu sunt sigura ca §coala ar fi solutia cea mai buna
pentru ea, totu§i. Pare sa fie foarte dependents.
- Acesta nu e un motiv Tn plus de a se duce la
§coala? insista marchizul.
§i totu§i, chiar Tn timp ce insista astfel, simtea ca i
se frangea inima. Cum ar fi putut Lizzie sa faca fata Tn­
tr-o §coala, unde trebuia sa se descurce singura Tn cea
mai mare parte a timpului, unde celelalte fete puteau sa
se poarte urat cu ea, unde prin Tnsa§i natura handicapu-
lui ei ar fi fost exclusa de la tot felul de activitati?
132 Mary Balogh
lar el, cum ar fi putut suporta s-o lase sa piece? Nu
era decat o copila.
- Cred ca-i e foarte dor de mama ei, continua
domni§oara Martin. Sunteti sigur ca arfi bine sa se duca
la §coala atat de curand, dupa ce a pierdut-o? Mi se Tn-
tampla saTnscriu §i fete abandonate de paring, Lord At­
tingsborough. Adeseori, sunt foarte grav afectate - poate
chiar pentru Tntotdeauna, de fapt.
Abandonate... Lizzie? Oare a§a s-ar fi simtit, daca o
trimitea la §coala? Joseph ofta §i opri cabrioleta. Acea
zona din pare era izolata §i lini§tita.
- Nu vreti sa facem cativa pa§i pe jos? sugera el.
Lasa trasurica §i caii Tn grija valetului, care nici macar
nu Tncerca sa-§i ascunda Tncantarea, §i porni pe langa
domni§oara Martin, pe o carare Tngusta, care §erpuia
printre cateva palcuri de copaci.
- Sonia era foarte tanara cand am angajat-o, Ti spuse
el. §i eu eram la fel de tanar, desigur. Era dansatoare -
foarte frumoasa, foarte cautata, foarte ambifioasa. Se
a§tepta sa duca o viata plina de bogatii §i stralucire.
Pretindea sa se lafaie Tn admiratia cat mai multor barbati
puternici, cu titluri §i averi. Era curtezana de voie, nu de
nevoie. Nu ma iubea; nici eu n-o iubeam. Aranjamentul
nostru n-a avut nimic de-a face cu sentimentele.
- Da, raspunse ea sec, Tmi dau seama.
- Nici macar n-a§ fi tinut-o mai mult de doua, trei luni,
cred, relua marchizul. Aveam de gand sa-mi traiesc
tineretea din plin. Dar a intervenit Lizzie.
-Tndraznesc sa presupun, continua domni§oara Mar­
tin, ca niciunul dintre dumneavoastra nu se gandise,
macar, la o asemenea posibilitate.
- Cei tineri, replica el, sunt adeseori foarte ne§tiutori
§i foarte nechibzuiti, domni§oara Martin - mai ales Tn
ceea ce prive§te problemele sexuale.
CoborT privirea spre ea, a§teptandu-se sa fie §ocata.
La urma urmei, nu era genul de conversatie cu care avea
obiceiul sa delecteze urechile unei doamne. Dar consi-
dera ca-i era dator cu o explicate onesta.
Dragostea tnvinge_______ 133
- Tntr-adevar, fu ea de acord, a§a este.
- Pe Sonia n-o prea Tncanta ideea de a fi mama, urma
Joseph, lar gandul de a avea o fetita oarba o scotea din
minti. La Tnceput, a vrut s-o dea la azil, dar eu n-am fost
de acord. lar daca voiam sa insist sa fie mama, atunci
trebuia sa-mi asum §i eu responsabilitatea de a fi tata -
a§a ca am ramas Tmpreuna pana la moartea ei. A fost
foarte nemultumita de aceasta viata, de§i Ti dadeam
aproape tot ce se putea cumpara cu bani - plus loiali-
tatea mea. l-am angajat pe sotii Smart, care i-au mai luat
de pe umeri unele dintre poverile maternitatii, cand eu
nu puteam fi acasa, iar cu Lizzie au fost ca doi bunici
blanzi pentru ea. Sonia nu prea avea idee cum sa educe,
sa distreze sau sa instruiasca o fetita oarba, de§i nicio­
data nu se purta chiar crud cu ea. Desigur, la moartea
ei, Lizzie a fost neconsolata. lar acum Ti e dor de ea. Cum
§i mie Tmi este.
- Lizzie are mai multa nevoie de un camin, deceit
de-o §coala, starui domni§oara Martin.
- Are un camin, replica el taios - de§i §tia la ce se
referise. §i totu§i, nu e de ajuns, a§a-i? Dupa moartea
Soniei, i-am angajat o domni§oara de companie. Tntre
timp, a mai avut trei. domni§oara Edwards e cea mai re-
centa. lar de data asta am ales o persoana tanara §i care
parea prietenoasa §i dornica sa-i faca placere. M-am gan­
dit ca varsta ei tanara ar fi foarte potrivita pentru o fata
ca Lizzie. Dar se vede clar ca nu face deloc fata unei
asemenea sarcini. Cum nici celelalte trei n-au fost Tn
stare. Unde pot gasi pe cineva care sa stea acasa cu
fiica mea §i sa-i dea toate cele de care are nevoie? Sotii
Smart sunt prea batrani ca sa faca totul singuri, §i au Tn­
ceput sa vorbeasca de pensie. Oare una dintre elevele
dumneavoastra ar putea s-o faca, domni§oara Martin?
Mi-a trecut prin minte, trebuie sa recunosc, sa-i ofer pos-
tul domni§oarei Bains sau domni§oarei Wood, daca sluj-
bele pentru care au venit aici se dovedeau nepotrivite.
Erau gata sa iasa dintre copaci, pe o portiune Tntinsa
cu iarba, unde mai multi oameni se plimbau sau stateau
134 Mary Balogh
a§ezati, bucurandu-se de soarele cald al dupa-amiezii de
vara. Tn schimb, se oprira amandoi §i ramasera la umbra
unui stejar batran, cu privirile spre zona Tnsorita din
apropiere.
- Nu §tiu daca vreo persoana atat de tanara s-ar
ridica la Tnaltimea unei asemenea sarcini, spuse
Domni§oara Martin. §i mai ales la Londra! Fetita are
nevoie de aer curat §i de mi§care, Lord Attingsborough.
Are nevoie de viata de la tara. §i de o mama are nevoie.
- Adica singurul lucru pe care eu nu i-l mai pot darui
niciodata, replica el, cu o expresie Tn care se vedea ca
Tntelegea bine ca nici chiar o casatorie cu alta femeie nu
i-ar fi putut aduce lui Lizzie o mama. Fiica lui era nelegi-
tima §i trebuia sa fie tinuta pentru totdeauna departe -
§i ascunsa - de orice familie legitima pe care ar fi
putut-o avea Tn viitor.
Totul fusese rezonabil de simplu, atata vreme cat
Sonia traia. Desigur, §tiuse ca fiica lui avea o existenta
deloc ideala, dar nevoile ei elementare fusesera satisfa-
cute Tntotdeauna §i avusese parte tot timpul de o casa,
de ocrotire §i de afectiunea sotilor Smart - a, §i de a
Soniei, desigur - §i de multa iubire cu prisosinta din
partea lui.
- Nelini§tea mi-a devenit tovara§a permanenta de la
moartea Soniei Tncoace, domni§oara Martin, continua el.
Cred ca-mi era alaturi Tnca dinainte, dar o simt cu ade­
varat numai de cand mi-am dat seama ca Lizzie a Tnceput
sa creasca. 0 fetita handicapata poate fi rasfatata, pro-
tejata §i tinuta pe genunchi §i Tn brate cand e foarte mica.
Dar ce se va alege de ea, la maturitate? Ti voi putea gasi
un sot care sa fie bun cu ea? Pot s-o potopesc cu bogatii,
desigur, dar ce-o sa se Tntample cu faptura ei launtrica?
Ce o va sustine sau o va face fericita? Ce se va Tntampla
cu ea, cand eu am sa mor?
Domni§oara Martin Ti puse o mana pe braf iar el Tn-
toarse capul s-o priveasca, simtind o alinare ciudata.
Ochii ei inteligenti se uitau drept Tntr-ai lui §i, pe negan-
dite, marchizul Ti acoperi mana cu a sa proprie.
Dragostea Tnvinge
- Dati-mi ragaz s-o cunosc pe Lizzie mai bine, Lord At­
tingsborough, Tl ruga ea. §i lasati-ma sa ma gandesc la
posibilitatea de a o Tnscrie Tn §coala mea. A§ putea s-o
mai vad?
Dintr-odata, Joseph T§i dadu seama, stanjenit, ca
ochii i se umplusera de lacrimi. §i le Tnghiti.
- Maine? Tntreba el. La aceea§i ora?
- Daca vremea e la fel de frumoasa, poate o scoatem
Tn ora§, propuse ea desprinzandu-§i mana de bratul lui.
Sau nu va convine sa fiti vazut cu ea?
-A m putea s-o ducem la un picnic, sugera marchizul,
la Richmond Park sau Kew Gardens.
- Va las pe dumneavoastra sa decideti, spuse ea.
Mai §tie cineva ca aveti o fiica?
- Neville. Contele de Kilbourne. A cunoscut-o §i, une-
ori, vede de ea cand eu sunt plecat, cum s-a Tntamplat §i
recent, Tn Bath. Dar, Tn esenta, un gentleman se ocupa
singur de asemenea probleme. Nu e un subiect pe care
sa-l discute cu altii.
- Dar domni§oara Hunt §tie §i ea?
- Dumnezeule mare, nu!
- §i totu§i, urmeaza s-o luati de sotie.
- Asta, preciza marchizul, e o situate ivita recent,
domni§oara Martin. Tatal meu a fost bolnav, iar acum
crede - probabil pe buna dreptate - ca Ti este afectata
§i inima. Tnainte de a ma convoca la Bath, Tl primise Tn
vizita pe Lordul Balderston, tatal domni§oarei Hunt, §i
amandoi au pus la cale planul de casatorie. Are sens.
Eu §i domni§oara Hunt suntem amandoi necasatoriti §i
facem parte din aceea§i lume. Ne cunoa§tem de cativa
ani §i Tntotdeauna ne-am Tnteles bine. Pana Tn ultima
vreme Tnsa, nici nu m-am gandit efectiv sa-i fac curte.
De fapt, atata vreme cat a trait Sonia, nici n-am putut
concepe sa-i fac curte cuiva. Cred Tn relatiile monogame,
chiar daca femeia mi-e doar amanta. Din pacate, de-a
lungul anilor ne-am Tndepartat unui de altul, de§i cred ca
o anumita afectiune a dainuit tot timpul. Ba mai mult, Tn
ultimii doi sau trei ani din viata ei, nici macar n-am mai...
136 Mary Balogh
Dar, Tn fine, n-are nicio important^.
Descoperise, cu oarecare surprindere, ca Sonia Ti era
necredincioasa. §i cu toate ca nu se simiise Tn stare s-o
alunge, datorita lui Lizzie, nu se mai culcase cu ea nicio­
data.
Noroc ca domni§oara Martin nu era o domni§orica
ru§inoasa.
- Prin urmare, de peste doi ani duceti o viata de celi-
bat? Tntreba ea.
Tmpotriva propriei vointe, marchizul chicoti.
- Cam umilitor pentru un gentleman, sa recunoasca
a§a ceva, nu? replica el.
- Catu§i de putin, i-o Tntoarse Claudia. Eu am trait Tn
conditii de celibat mult mai mult timp, Lord Attingsbor­
ough.
- Dar nu toata viata? se interesa el, cu senzatia ca
se afla Tn mijlocul unui vis bizar. Oare chiar purta o
asemenea conversatie necuviincioasa cu domni§oara
Claudia Martin?
- Nu, raspunse ea Tncet, dupa o scurta tacere. Nu
toata viata.
Dumnezeule mare!
§i, desigur, Tn minte i se formula imediat Tntrebarea:
cine?
lar un posibil raspuns nu Tntarzie sa apara:
McLeith?
Lua-l-ar dracu’!
Daca a§a era, merita sa fie spanzurat, tras pe roata
§i taiat Tn bucati.
Cel putin!
- Ei, exclama ea dintr-odata, atintindu-§i ochii spre
ceva din regiunea Tnsorita, Tn timp ce-§i relua imediat
aerul de profesoara severa §i scandalizata. la priviti ce
se-ntampla acolo!
§i porni cu pa§i mari peste Tntinderea de iarba, Tn-
cepand sa dojeneasca un muncitor care era de cel putin
trei ori cat ea, fiindca batea un caine slabanog, alb cu
negru, care schelalaia de frica §i durere.
Dragostea tnvinge
Joseph n-o urma imediat.
- Batau§ la§ ce e§ti! exclama ea. Jnceteaza imediat!
Era interesant sa constate ca nu striga, de§i vorbea
destul de tare ca sa se auda clar de la acea distanta.
- §i cine-o sa ma-mpiedice? Tntreba insolent individul,
Tn timp ce cativa trecatori se opreau sa se uite §i sa as­
culte.
Joseph facu un pas Tnainte, Tn timp ce omul ridica
batul §i dadea Tnca o lovitura pe spinarea cainelui care
se chircea - atata doar ca mi§carea se opri la jumatate:
mana domni§oarei Martin apucase batul.
- Propria dumitale con§tiinta, sper, spuse ea. Ani-
malele trebuie sa fie iubite §i hranite, daca vrem sa ne
slujeasca cu credinta. Nu putem Tngadui sa fie batute §i
Tnfometate de toate brutele.
Dintre privitori se Tnalta un murmur de aproape.
Joseph zambi.
- l-asculta, zise omul, fii atenta pe cine faci bruta, ca
de nu, Tti dau io pricina! §i poate c-oi vrea matale sa
iube§ti §i sa dai de mancare la potaia asta de n’ica, daca
tot faci a§a pe grozava. Mie nu mi-i de niciun folos.
- A, deci acum mai adaugi §i abandonul la lista de
pacate, a§a-i? remarca domni§oara Martin.
Individul o privi de parea nimic nu i-ar fi placut mai
mult decat sa-i tranteasca una-n mutra - Joseph se grabi
sa se apropie - dupa care ranji, aratandu-§i toata gura
plina de dinti perfect stricati.
- Mdeah, facu el, aplecandu-se dintr-odata sa culeaga
de jos, cu o mana, cainele care scancea §i sa i-l tr£n-
teasca Tn brate. Mda, tomnai asta o sa fac. Ai grija sa-l
ghiftuie§ti bine, cucoana. §i sa nu-l abandonezi, ca sa-f
Tnmulte§ti pacatele.
Ranji Tncantat de propriul banc §i porni cu pa§i Tntin§i
prin pare, Tndepartandu-se Tn amestecul de ovatii ale ca-
torva tineri §i proteste indignate ale altor trecatori, mai
civilizati.
- Eu, spuse domni§oara Martin, Tntorcandu-se spre
Joseph, cu palaria putin strambata pe cap, ceea ce-i
138 Mary Balogh
dadea un aer u§or §trengaresc, se pare ca m-am ales cu
un cajne. Oare ce-am sa fac cu el?
- Tl duceti acasa, Ti faceti o baie §i-i dati de mancare?
Tntreba Joseph, zambind. E un border collie, dar a ajuns
Tntr-un hai fara de hai, sarmanul.
Mai §i mirosea.
- Dar nu am nicio casa unde sa-l due, protesta Clau­
dia, Tn timp ce cainele o privea scancind. §i chiar daca
a§ fi Tn Bath acum, tot n-a§ putea primi un caine la
§coala. 0, vai de mine - nu-i a§a ca-i adorabil?
Joseph rase zgomotos. Bietul caine arata oricum,
numai adorabil nu.
- 0 sa-l iau la mine Tn grajd, daca doriti, se oferi el, §i
apoi Ti! voi cauta o locuinta permanenta.
- Tn grajd? repeta Claudia. Dar aceasta ar fi o mal-
tratare cumplita! E de ajuns doar sa prive§ti Tn ochii lui,
ca sa-ti dai seama - chiar §i fara sa fi asistat la
brutalitatile §ocante de adineaori. Are nevoie de com-
panie, §i mai are nevoie §i de iubire... Va trebui sa-l iau
cu mine la Susanna §i sper ca Peter sa nu ne dea pe
amandoi afara, Tncheie ea, razand.
Tntr-adevar, T§i spuse Joseph, era capabila de pasiune
cu varf §i Tndesat - fie §i doar pasiunea pentru dreptatea
fata de cei obiditi.
Pornira unui langa altul pe carare, Tnapoi spre cabrio-
leta, iar marchizul se simti dintr-odata Tnveselit din nou.
Nu era genul de femeie care sa paraseasca un caine,
macar, sau sa lase Tn seama altcuiva sarcina de a-i purta
de grija. Cu siguranta, avea s-o ajute §i pe Lizzie - de§i
nu avea nicio obligatie s-o faca, desigur.
Ti lua cainele din brate §i-l puse Tn mainile lacheului
uimit, Tn timp ce o ajuta sa se urce iar pe bancheta cabri-
oletei. Apoi, Ti a§eza cainele Tn poala, iar domni§oara Mar­
tin Tl cuprinse ocrotitor cu bratele.
- 0 parte din visul dumneavoastra s-a adeverit, cred,
domni§oara, spuse el.
Claudia Tl privi un moment fara sa TnteleagS, apoi
izbucni Tn ras.
Dragostea tnvinge
- Acum, nu mai am nevoie decat de casa la \ara §i
gradina cu flori, raspunse.
Lui Joseph Ti placea rasul ei. Tl facea sa se simta din
nou vesel §i plin de speranta.
- Nu era tocmai un nevolnic, badaranul aia, comenta
ea, Tn timp ce marchizul se a§eza alaturi §i lua hatyjrile
Tn maini. Probabil voi avea palma umflata de la batul lui
o zi sau chiar doua. A§ fi tipat, dar nu voiam sa-i dau sa-
tisfactie.
- Afurisitul! exclama Joseph. V-a lovit? Ar fi trebuit
sa-i Tnvinetesc ochii - pe amandoi!
- A , nu, nu, se opuse Claudia. Violenta nu e o solute
pentru violenta. Nu face decat s-o sporeasca tot mai mult
§i mai mult.
- Domni§oara Martin, Tntoarse el capul, spre a-i zambi
din nou, sunteti absolut remarcabila.
§i foarte aratoasa, T§i mai spuse, privindu-i obrajii Tm-
bujorati, palaria u§or Tnclinata §i ochii stralucitori.
Claudia rase din nou.
- lar uneori, adauga ea, o nesocotita impulsiva.
Totu§i, Dumnezeule, nu m-am mai purtat a§a de ani §i
ani de zile. Cutule, cum te cheama? Cred ca va trebui
sa-ti gasim un nume nou.
Joseph continua sa zambeasca spre capetele cailor.
Ajunsese sa fie Tntru totul fermecat de ea. Cu sigu­
ranta, era mult mai mult decat o profesoara severa §i Tn-
corsetata.
Capitolul 9

Claudia nu avu nicio clipa de ragaz ca sa reflecteze,


de cand se Tntoarse acasa dupa vizita la Lizzie Pickford
§i pana Tn dupa-amiaza urmatoare, cand sosi vremea sa
se duca la un picnic.
Fu ocupata cam o ora sau doua, facand baie §i Tngri-
jindu-se, §i hranind cainele, care era doar putin mai
rasarit decat un pui, lini§tindu-l cand parea speriat §i
scotandu-l de cateva ori Tn gradina ca sa se u§ureze. II
lasa cu Edna §i Flora, Tn timp de ea se ducea cu Susanna
§i Peter sa ia cina §i sa-§i petreaca seara la Marshall
House, cu Frances §i Lucius, dar catelul dormi noaptea
Tn camera ei - ba mai mult, Tn cea mai mare parte a tim-
pului, chiar pe patul ei - iarTn zori o trezi din somn ca sa-
I duca iar afara. Cel putin, descoperise cu oarecare
u§urare, era dresat sa nu faca Tn casa. Susanna §i Peter
fusesera remarcabil de Tngaduitori Tn legatura cu in-
vadarea nea§teptata a casei lor de catre un caine neTn-
grijit, dar s-ar fi putut sa nu ramana la fel de toleranti
daca se pomeneau cu baltoace pe covoare.
§i era tocmai dimineata Tn care Edna §i Flora urmau
sa paraseasca definitiv casa din Grosvenor Square, ca
sa-§i iaTn primire noile slujbe. Despartirea de ele, urandu-
le drum bun §i facandu-le cu mana Tn urma trasurii lui
Peter, Tn timp ce Edna privea Tnapoi Tnlacrimata, iar Flora
statea neobi§nuit de tacuta, fu emotionanta §i
sfa§ietoare ca orice alta asemenea ocazie. Pentru Clau­
dia, era partea cea mai neplacuta a profesiunii ei.
Dragostea tnvinge 141

Apoi, tocmai cand ea §i Susanna se consolau cu o


cea§ca de ceai, aparu pe nea§teptate Tn vizita Frances,
care venise sa le spuna ca ea §i Lucius se hotarasera
sa piece a doua zi dimineata la Barclay Court, locuinta
lor din Somersetshire, ca s-o lase sa se odihneasca
orient de mult avea nevoie, tot restul vacantei.
- Dar dupa aceea trebuie sa vii la noi Tn vizita! mai
spuse ea. Amandoua sa veniti negre§it la Pa§ti - §i Peter,
desigur. 0 sa va gazduim Tmpreuna pe toti trei.
- De ce numai trei? Tntreba Susanna, cu o lucire
pozna§a Tn ochi. De ce nu patru? Tn dupa-amiaza asta,
Frances, Claudia se duce la o plimbare cu Joseph,
Marchiz de Attingsborough - pentru a doua oara in doua
zile!. lar diseara vor veni amandoi la Vauxhall Gardens,
la petrecerea lui Lauren §i a lui Kit. §i §tii de ce n-am
putut-o gasi alaltaieri, la petrecerea din gradina? Fiindca
era cu barca pe rau, Tmpreuna cu el!
- 0, nemaipomenit! exclama Frances, batand din
palme. Dintotdeauna am gasit ca marchizul e un gentle­
man chipe§ §i fermecator. Trebuie sa marturisesc ca
mi-e foarte greu sa-i Tnteleg interesul pe care i-l arata
domni§oarei Hunt - o parere personala, cutez a spune.
Dar Claudia, pur §i simplu trebuie sa o Tnlaturi din inima
lui.
- Dar nu se poate, Frances, replica Susanna, cu ochii
mari. Nici nu intra Tn discutie. El va fi duce Tntr-o zi, §i §tii
bine ce parere are Claudia despre duci.
Ambele rasera Tnveselite, Tn timp ce Claudia Tnalta din
sprancene §i mangSia pe spate cainele, care statea Tn-
covrigat alaturi, cu capul Tn poala ei.
- Vad ca va distrati copios pe socoteala mea, re­
marca ea, sperand cu disperare sa nu ro§easca. Sunt
dezolata ca trebuie sa va stric placerea, dar plimbarile
noastre cu trasura §i cu barca nu au absolut niciun motiv
romantic. Pe Lordul Attingsborough Tl intereseaza pur §i
simplu §coala §i studiile... pentru fete.
Explicatia ei suna ridicol de neconvingator, dar cum
ar fi putut sa le spuna adevarul - chiar §i celor mai
142 Mary Balogh
apropiate prietene ale sale? Ar fi Tnsemna sa divulge un
secret care nu-i apartinea.
Cele doua o privira cu expresii sobre, aproape iden-
tice, Tnainte de a se uita una la alta.
- Tl intereseaza §coa/a, Susanna, spuse Frances.
- Studiile, Frances, spuse §i Susanna.
- Pentru fete.
- Era de la sine Tnteles. Cum de nu ne-am dat seama
singure?
§i izbucnira Tn hohote de ras amuzat.
- Dar sa nu uitam de Ducele de McLeith, continua Su­
sanna. Un alt duce. Insista ca el §i Claudia au fost ca un
frate §i o sora, Tn copilarie, dar acum sunt adulti. E foarte
prezentabil, nu ti se pare, Frances?
- $i vaduv, adauga prietena ei. §i ardea de nerabdare
s-o revada pe Claudia, cand Lucius §i cu mine Tnca mai
eram la petrecerea din gradina.
- Eu sa fiu Tn locul vostru, spuse Claudia, Tnca nu
m-a§ grabi sa cumpar rochii noi pentru nunta mea.
- Ji s-au Tmbujorat obrajii, observa Frances, ridican-
du-se Tn picioare. Te-am facut sa te simti stingherita, Clau­
dia... Dar pe cuvant, a§a mai doresc.. Of, lasa, nu con-
teaza... Tndraznesc sa spun ca pe moment nu-ti mai Tncapi
Tn piele dupa catelul aia. E Tngrozitor de slab, nu-i a§a?
§i se apleca sa-l gadile sub barbie.
- Sa-l fi vazut ieri, spuse Susanna. Era murdar §i
jigarit §i arata cam ca un §obolan parasit - sau cel putin
a§a sustinea Peter. Dar toti ne-am Tndragostit de el.
Cainele ridica privirea spre Claudia, fara sa-§i mi§te
capul, §i ofta adanc.
- Tocmai asta-i necazul, spuse Claudia, lubirea nu e
Tntotdeauna un lucru comod sau convenabil. Oare ce-o
sa fac cu el? Sa-l due cu mine Tnapoi la §coala? Feteie
s-ar scandaliza.
- Se pare ca Edna §i Flora au fost pe punctul de a se
certa aseara, Tn lipsa noastra, spuse Susanna. Aman-
doua voiau sa-l tina Tn brate Tn acela§i timp, sa-l rasfete
§i sa se joace cu el.
Dragostea tnvinge 143

Frances rase.
- Eu trebuie sa plec acum, spuse ea. l-am promis lui
Lucius ca voi fi acasa pentru masa de pranz.
§i urma nelipsitul ritual al Tmbrati§arilor §i al for-
mulelor de ramas-bun, la fel de dureroase ca §i cele di-
nainte. Era posibil sa mai treaca mult timp Tnainte ca
Susanna sau Claudia s-o vada iar pe Frances.
Spre ceasurile amiezif, Claudia simtea nevoia sa se
odihneasca. Dar trebuia sa scoata cainele la plimbare,
Tnainte de a-l lasa Tn grija personalului de la bucatarie, Tn
timpul dupa-amiezii - o sarcina de care servitorii se achi-
tau cu cea mai mare bucurie. Tntr-adevar, micul collie
avea sa se Tngra§e Tn curand, daca mai ramanea multa
vreme la cheremul marinimoasei bucatarese a Susannei.
Dar Tn pofida unei anumite oboseli, Tn cea mai mare
parte emotionala, Claudia abia a§tepta picnicul din Rich­
mond Park sau Kew Gardens, cu Marchizul de Attingsbor­
ough §i fiica lui. §tia ca trebuia sa-§i reaminteasca tot
timpul ca, Tntr-un sens, nu era decat o activitate profe-
sionala - sa examineze o viitoare eleva. §i nu era deloc
o sarcina u§oara. Lizzie Pickford Ti placea.
Tn acela§i timp, Ti parea nespus de rau pentru ea. Tre­
buia sa-§i stapaneasca, Tnsa, aceasta din urma emotie.
Mila nu rezolva niciodata nimic. Adevarata Tntrebare era:
putea face ceva pentru fetita aceea? Ti putea oferi §coala
ei ceva valoros unei copile oarbe?
Cu toate acestea, abia a§tepta dupa-amiaza - §i nu
numai datorita lui Lizzie. Tn pofida tuturor diversiunilor din
seara trecuta §i din acea dimineata, nu-§i putuse alunga
complet din minte acea conversatie pe care o javusese
cu Marchizul de Attingsborough Tn Hyde Park. Ti facuse
cateva dezvaluiri surprinzatoare.
$/' ea lui.
Chiar Ti spusese, cum nu se putea mai clar, ca du­
sese o viata de celibatar timp de peste doi ani!
lar ea Ti spusese... Ei, dar mai bine nici macar sa nu
se gandeasca la asta. Poate ca, daca avea Tntr-adevar
un mare noroc, marchizul uitase.
144 Mary Balogh
S-au dus Tn Richmond Park. Pana acolo i-a dus o tra­
sura Tnchisa, Tn care Lizzie statea langa Joseph, iar
domni§oara Martin, Tn fata lor. Fetita nu spunea nimic,
dar se tinea strans de mana lui §i Tn unele momente Tl
batea cu mana cealalta pe dosul palmei sau pe ge­
nunchi. Marchizul §tia ca pe cat era de emotionata, pe-
atat era de nelini§tita.
- Lizzie nu s-a aventurat niciodata departe de casa, Ti
explica el domni§oarei Martin. Mama ei considera ca era
mai bine sa ramana Tntr-un mediu familiar, unde se
simtea Tn siguranta.
Domni§oara Martin dadu din cap, cu ochii la fiica
marchizului.
- Cu totii facem asta aproape toata viata, de§i mediul
nostru familiar consta, de obicei, din mai mult decat doar
o casa §i o gradina. E bine sa te simti Tn siguranta. La
fel de bine e sa mai §i pa§e§ti Tn necunoscut din cand Tn
cand. Altfel, cum am putea sa evoluam §i sa dobandim
cuno§tinte, experienta de viata §i Tntelepciune? lar ne-
cunoscutul nu e Tntotdeauna sau macar adesea nesigur.
Marchizul stranse afectuos mana lui Lizzie §i-i lipi obrazul
de bratul lui.
Cand ajunsera la pare, o conduse Tnauntru. Valetul
care Tnsotise trasura Tntinse o patura mare pe iarba, la
umbra unui stejar batran, apoi aduse co§ul de picnic,
Tnainte de a se Tntoarce la trasura.
- Stam jos? propuse Joseph. E cineva gata pentru
ceai sau mai a§teptam?
Lizzie Ti dadu drumul de mana, ca sa se lase Tn ge­
nunchi §i sa pipaie patura Tn jurul ei. Era Tnca foarte ta-
cuta. §i, totu§i, Joseph §tia ca avea sa vorbeasca zile Tn
§ir despre acea dupa-amiaza. Niciodata n-o mai dusese
la un picnic. 0 lasase pe Sonia sa stabileasca regulile
§i, incon§tient, i le aplicase §i Tn continuare - iubita lui
copila oarb£ trebuia sa fie aparata cu orice pref Dar de
ce nu-i mai facuse niciodata o asemenea piacere?
- S3 mai a§teptam, raspunse domni§oara Martin.
N-atl vrea ca mai Tntai sa ne plimbam, sa facem putina
Dragostea tnvinge
mi§care? E o zi atat de frumoasa, iar parcul e absolut
Tncantator.
Joseph se Tncrunta. Lizzie ridica spre el o fata speri-
ata §i se agata de patura cu ambele maini.
- Dar nu §tiu unde suntem, spuse ea. Nu §tiu Tncotro
s-o iau. Tati? Ea ridica o mana §i cerceta aerul cu ea.
- Aici sunt, raspunse el, aplecandu-se sa-i ia mana
Tntr-a lui, pe cand domni§oara Martin statea alaturi,
foarte dreapta §i absolut nemi§cata, cu mainile
Tncle§tate pe talie. Pret de-un irational moment, Ti dis-
placu.
- Cred ca e o idee buna sa facem o plimbare. Un pic­
nic puteam face §i Tn gradina, daca nu ne interesa sa
profitam cat mai mult de tot acest spatiu. 0 sa facem
doar cativa pa§i, iubito. Eu am sa-ti tin strans mana la
bratul meu, uite a§a, §i vei fi Tn deplina siguranta.
In timp ce vorbea, o ridica Tn picioare. Era atat de
mica §i slaba, T§i spuse el. Se vedea clar ca nu se dez-
voltase prea mult, pentru varsta ei.
Pornira Tnainte Tncet §i cu opriri dese, Lizzie tinan-
du-§i bratul Tncordat Tntr-al lui. Tn timp ce domni§oara Mar­
tin mergea pe langa ei, marchizul aproape ca statea sa-i
ghiceasca gandurile. Cum ar fi putut fetita aceea sa fie
pregatita pentru a Tncepe §coala?
§i, Tntr-adevar, cum ar fi putut? 0 facea pe domni§oara
Martin sa-§i piarda vremea degeaba. Imediat, Tnsa, o auzi
vorbind, pe un ton ferm, dar nu lipsit de blandete.
- Lizzie, spuse ea, mergem pe o alee dreapta §i lunga,
cu iarba verde §i neteda §i copaci batrani §i mari, de o
parte §i de alta. Nu exista niciun fel de obstacole de care
te-ai putea lovi. Poti pa§i Tnainte cu deplina Tncredere ca
nu te vei ciocni cu nimic §i nici nu vei calca Tn vreo groapa,
mai ales ca tatal tau Tti sustine bratul. Daca l-ai prinde §i
po al meu, Tndraznesc sa spun ca am putea Tnainta cu
pas mai vioi §i poate chiar sa alergam. Ce zici, Tncercam?
Joseph se uita la ea peste capul fiicei lui. Constata
t:fi zSmbea. Se vedea clar ca domni§oara Martin era o fe­
meie obi§nuita sa se descurce cu feteie.
146 Mary Balogh
Lizzie, Tnsa, ridica privirea, palida §i speriata.
- Mama a zis ca niciodata nu trebuie sa parasesc
casa §i gradina §i ca n-am voie sa merg niciodata repede,
spuse ea. §i domni§oara Edwards a zis..
Dar se Tntrerupse la mijlocul propozitiei §i, Tnainte ca
Joseph sa poata spune ceva, zambi - o expresie care se
vedea prea rar pe fata ei. 0 facea sa arate de-a dreptul
rautacioasa.
- Dar domni§oara Edwards a plecat. Tata a trimis-o
azi-dimineata §i i-a dat bani pentru §ase luni.
- Mama ta a fost o femeie Tnteleapta, Ti spuse
domni§oara Martin. Ar trebui sa ramai Tntr-adevar acasa,
daca nu e§ti Tnsotita de cineva demn de Tncredere. lar
cand e§ti singura, trebuie sa mergi Tntotdeauna cu cea
mai mare grija. Dar azi e§ti cu taticul tau, Tn care poti
avea mai multa Tncredere decat Tn oricine pe lume, Tn­
draznesc sa spun, §i Tn niciun caz nu e§ti singura. Da-
ca-l tii pe taticul tau de brat §i ma tii §i pe mine, vom fi
mai precauti pentru tine, ca sa nu pate§ti nimic. Cred ca
taticul tau are Tncredere Tn mine.
- Sigur ca am, confirma el, continuand sa-i zam-
beasca peste cre§tetul lui Lizzie.
- Tncercam?
Lizzie Tntinse o mana, iar domni§oara Martin i-o pe-
trecu prin Tndoitura bratului ei. T§i continuara astfel plim-
barea, tinandu-se toti trei unui de altul, pana cand Joseph
T§i dadu seama ca domni§oara Martin grabea treptat
pasul. Zambi §i accelera §i el putin. Lizzie, care se tinea
strans de ei, chicoti dintr-odata, apoi scoase un hohot de
ras cristalin.
- Chiar ne plimbam! exclama ea.
Joseph simti Tn gat durerea lacrimilor refinute.
-Tntr-adevar, spuse el. Poate am putea §i sa alergam
putin?
§i fScura cativa pa§i Tn fuga, pe o scurta distanta,
Tnainte de a Tncetini din nou pentru ca apoi sa se
opreasc5 de tot. De-acum, radeau toti trei, iar Lizzie
gdfdia §i ea.
Dragostea tnvinge
Privirile celor doi adulti se Tntalnira din nou, pe dea­
supra capului ei. Domni§oara Martin era Tmbujorata §i
ochii Ti straluceau. Rochia de bumbac, putin decolorata,
se §ifonase iar borul palariei de pai - aceea§i pe care o
purtase §i la petrecerea din gradina - Ti statea Tndoit. 0
§uvita de par scapata de sub palarie Ti atarna peste
umar. Toata fata-i sclipea de transpiratie.
Dintr-odata, arata incredibil de draguta.
- 0, ascultat,i! exclama Lizzie deodata, cu capul aplecat
Tnainte §i trupul complet Tncremenit. Ascultati pasarelele!
Cu totii ramasera ascultand atent §i, Tntr-adevar, din­
tre ramurile §i frunzele copacilor rasuna un Tntreg cor de
pasari care cantau din rasputeri. Era un fermecator sunet
varatic, ce putea a§a de u§or sa le scape atentiei, cand
existau atatea altele care sa le ocupe ochii §i mintea.
Domni§oara Martin fu prima gata sa se mi§te din nou.
Dadu drumul bra^ului feti^ei §i trecu Tn fata ei.
- Lizzie, spuse ea, ridica-{i fata spre soare. Stai, lasa-
ma sa-ti ridic borul asta lat al bonetei, ca sa-fi poata
ajunge caldura pe obraji §i pleoape, sa simti §i tu ce bine
e. Trage adanc aerTn piept §i asculta pasarile!
- Dar mama a zis... Tncepu Lizzie.
- Mama ta era foarte Tnteleapta, o Tntrerupse
domni§oara Martin, Tndoindu-i Tn sus borul moale al
bonetei, pentru a-i expune la soare fata slaba §i palida
§i ochii lipsiti de vedere. Nicio doamna nu sta la soare
atata timp cat sa se bronzeze sau sa-§i arda pielea. Tnsa
Tti face chiar foarte bine daca stai a§a cateva minute. Cal­
dura soarelui pe fata ridica mult moralul.
Of, cum de nu-i trecuse §i lui prin minte acela§i lucru?
se Tntreba Joseph.
Astfel Tncurajata, Lizzie T§i lasa capul pe spate, pri-
mind Tn plin lumina §i caldura soarelui Tn obraji. Dupa
cateva momente, buzele i se despartira §i-§i retrase
mana dintr-a lui Joseph, pentru a Tntinde ambele brate
spre soare, cu palmele Tnainte.
- Oh, ofta ea prelung, facandu-l pe Joseph sa simta
iar nodul acela Tn gat.
148 Mary Balogh
Mai statu a§a o vreme pana cand parea, speriindu-se
pe nea§teptate, T§i agita o mana prin aer.
- Tati?
- Aici sunt, iubito, raspunse el, dar fara sa Tntinda
mana spre a ei, cum ar fi facut Tn mod normal. Nu plec
nicaieri. §i nici domni§oara Martin.
- E a§a de bine sa simti soarele... continua ea §i,
continuand sa-§i tina mainile Tn aceea§i pozitie, Tncepu
sa se Tntoarca Tncet spre dreapta, rasucindu-se treptat
pana cand descrise un cerc aproape complet. Parea ca
razele calde ale soarelui o calauzisera.
§i radea - radea cu bucuria curata, lipsita de griji, a
oricarui copii.
- Poate ca acum, relua domni§oara Martin, ar fi bine
sa ne Tntoarcem la patura §i sa bem un ceai. Niciodata
nu e bine sa Tntreci masura - iar mie mi s-a facut foame.
Se Tntoarsera §i, luandu-se din nou de brate, pornira
Tnapoi Tn directia din care venisera. Dar Lizzie nu era sin­
gura care trepida de exuberanta.
- Mersul pe jos §i alergatul, spuse Joseph. Astea-s
ni§te nimicuri. Propun sa sarim pe restul drumului pana
la patura.
- Sa sarim? repeta Lizzie, Tn timp ce domni§oara Mar­
tin ridica §i ea din sprancene.
- Sari Tntai pe un picior, apoi pe celalalt, mergand tot
timpul Tnainte, Ti explica el. Uite-a§a.
§i Tncepu sa topaie ca un §colar prea mare pentru
varsta lui, tragandu-le §i pe ele dupa el, pana cand
domni§oara Martin, izbucnind Tn ras, Tncepu §i ea sa
sara. Dar dupa cSteva clipe de §ovaire, Lizzie li se alatura
§i-§i continuara toti trei drumul pe alee, numai Tn salturi,
razand, chiuind §i facandu-se de ras Tn cel mai nedemn
mod. Noroc ca nu mai era nimeni prin jur, cei mai
apropiati vizitatori ai parcului aflandu-se la o distanta de
unde nu puteau distinge spectacolul. Ce n-ar fi dat unii
dintre prietenii lui sa-l vada Tntr-o asemenea ipostaza! T§i
spuse Joseph - zbantuindu-se pe o alee din pare,- cu
fetita lui cea oarba §i directoarea unei §coli de fete!
Dragostea tnvinge
Fara Tndoiala, colegele §i elevele domni§oarei Martin ar
fi dat §i ele orice sa asiste la reprezentatie. DarTncantarea
senina a lui Lizzie merita orice abdicare de la demnitate.
Domni§oara Martin o ajuta sa se a§eze pe patura
cand ajunsera la umbra §i-i sugera sa-§i scoata §i boneta.
T§i scoase §i ea palaria, la fel ca Joseph, §i o puse pe
iarba. Apoi, T§i netezi cu mainile parul rava§it, dar de-
geaba - ar fi avut nevoie de un pieptene §i de o oglinda,
ca sa §i-l rearanjeze. Cu toate acestea, Joseph gasea ca
arata absolut fermecator.
Servira ceaiul §i gustarea cu o pofta de mancare cat
se poate de sanatoasa, devorand chiflele proaspat
coapte, cu branza, prajiturile cu afine §i cate un mar ro§u
de fiecare. La sfar§it, baura o limonada care se cam
Tncalzise, din pacate, dar macar le potolea setea.
Tn tot acest timp, sporovaira despre tot felul de nimi-
curi, pana cand Lizzie ramase tacuta. Statea ghemuita
langa Joseph §i, coborand privirea, tatal ei vazu ca
adormise adanc. 0 culca bini§or cu capul Tn poala lui,
mangaindu-i parul u§or umezit de transpiratie.
- Cred, spuse el Tncet, ca tocmai i-ati daruit una dintre
cele mai fericite zile din via^a ei, domni§oara Martin.
Poate chiar cea mai fericita.
- Eu? Tntreba ea, aratandu-§i pieptul. Ce-am facut eu?
- l-a^i dat permisiunea sa fie copii, raspunse
marchizul, sa alerge §i sa sara, sa-§i ridice fata la soare,
sa strige §i sa rada.
Claudia Tl privi fara sa spuna nimic.
- Am iubit-o, continua el, din clipa Tn care am vazut-o
prima oara, la zece minute dupa ce se nascuse. Cred ca
am iubit-o cu atat mai mult cu cat e oarba. Tntotdeauna
am vrut sa respir, sa mananc, sa dorm eu Tn locul ei, §i
a§ fi murit pentru ea cu bucurie, daca asta ar fi ajutat-o
cu ceva. Am Tncercat s-o tin la adapost, Tn bratele mele
§i Tnvaluita Tn iubirea mea. Niciodata n-am...
Nu putu termina fraza. Trase adanc aerTn piept §i-§i
privi fetita - care aproape ca nu mai era doar o copila.
Aici se afla tot necazul.
150 Mary Balogh
- Cred ca rolul de parinte nu e Tntotdeauna comod,
spuse domni§oara Martin, lubirea poate fi Tngrozitor de
dureroasa. Am trecut §i eu putin prin a§a ceva cu cateva
dintre feteie mele de caritate. Erau atat de dezavantajate
§i doream cu disperare ca tot restul vietii lor sa fie perfect
pentru ele. Dar nici eu nu le pot face chiar pe toate. Lizzie
va fi oarba toata viata, Lord Attingsborough. Tnsa T§i
poate gasi mari bucurii Tn viata, daca dore§te §i daca cei
care o iubesc Ti permit.
- 0 s-o luati Tn §coala? Tntreba el, Tncercand sa-§i
Tnghita nodul din gat. Altceva, nu §tiu ce sa fac pentru
ea. §coala ar fi o solutie potrivita, totu§i, nu?
Claudia nu-i raspunse imediat. Se vedea clar ca re­
flects temeinic.
- Nu §tiu, spuse ea. Mai lasafi-ma catva timp...
- Va multumesc... zise marchizul. Va multumesc ca
nu mi-ati spus un nu direct, de la Tnceput. §i va mai
multumesc §i ca n-ati spus da, Tnainte de a chibzui cu
cea mai mare grija. Decat sa facem o gre§eala, a§
prefera sa nu se mai duca deloc. Voi gasi eu o cale sa
am jrija de ea, orice-ar fi.
Intoarse iar capul spre fiica lui §i-i mangaie din nou
parul. Era ridicol de sentimental sa se gandeasca din nou
ca §i-ar fi dat viata pentru ea. Problema era ca nu putea.
§i nu putea nici sa traiasca Tn locul ei. Era o constatare
Tngrozitoare.
§i totu§i, cumva, se simtea mangaiat de prezenta
domni§oara Martin - de§i Tnca nu era sigura ca-i putea
oferi lui Lizzie un loc la §coala ei. Ti aratase fiicei sale -
§i lui Tnsu§i! - ca putea sa se distreze §i chiar sa se zben-
guiasca Tn lumina §i caldura soarelui, fara sa se tina de
nimeni.
- M-am Tntrebat adesea, continua el fara sa ridice
privirea, ce s-ar fi Tntamplat daca Lizzie n-ar fi fost oarba.
Sonia §i-ar fi vazut de viata ei, trecand la alti admiratori,
§i se prea poate ca §i eu sa-mi fi vazut de viata mea la
fel ca Tnainte, TntretinSndu-mi material odrasla pe care o
procreasem, dar f9r3 s-o vad prea des - §i totu§i, a§ fi
Dragostea tnvinge
crezut ca-mi faceam datoria fata de ea. Poate ca m-a§ fi
Tnsurat cu Barbara §i m-a§ fi lipsit de atractya afectiva
catre Tntaia mea nascuta. Dar cat de saracita ar fi fost o
asemenea viata...! Orbirea lui Lizzie este un blestem pen­
tru ea, poate, dar pentru mine a fost cu prisosinta o
binecuvantare. Ce ciudat! Niciodata nu mi-am dat seama
de asta, pana azi...
- Nici pentru Lizzie nu e nevoie ca orbirea sa fie un
blestem, replica domni§oara Martin. Fiecare dintre noi
are propria cruce de purtat, Lord Attingsborough. Felul Tn
care Tnduram aceste cruci ne dovede§te virtutea - sau
lipsa ei. V-ati purtat-o pe a dumneavoastra §i ati devenit
un om mai bun, iar asta v-a Tmbogatit viata. Lizzie trebuie
sa fie lasata sa-§i care propria povara §i sa Tnvinga - sau
nu.
- Oh, ofta el, dar tocmai riscul asta, ca s-ar putea sa
nu Tnvinga, Tmi frange inima.
Cand privirile li se Tntalnira, Claudia Ti zambi, iar
Joseph T§i dadu seama ca de fapt era mai mult decat
draguta. De fapt, poate ca nici nu era cu adevarat draguta
- un asemenea termen era prea imatur §i frivol.
- Cred sincer, domni§oara Martin, spuse el, fara a se
opri sa cugete la cuvintele pe care le rostea, ca sunteti
fara doar §i poate cea mai fermecatoare femeie pe care
am avut vreodata privilegiul s-o cunosc.
Cuvinte proste§ti §i complet false - §i totu§i, cele mai
adevarate pe care le pronuntase vreodata.
Claudia Tl privi lung, cu ochi mari §i zambetul pierin-
du-i dintr-odata de pe buze, pana cand marchizul T§i coborT
din nou ochii spre Lizzie. Spera sa n-o fi ranit, facand-o
sa creada ca doar Tncerca sa fie galant. Dar nu-i putea
veni Tn minte niciun mod de a-§i retrage cuvintele fara s-o
raneasca §i mai rau. Problema era ca nici macar nu prea
§tia ce voise sa spuna. Nu era o femeie fermecatoare Tn
niciun sens evident. Chiar deloc. §i totu§i...
Dumnezeule mare, nu cumva Tncepea sa se Tndra-
gosteasca de domni§oara Martin? Nimic n-ar fi putut sa
fie mai dezastruos. Dar sigur ca a§a ceva nu putea fi ade-
152 Mary Balogh
varat. Fusese buna cu Lizzie, asta era tot - §i, prin ur-
mare, i-ar fi fost imposibil sa nu tina la ea cat de cat. A§a
cum din acela§i motiv tinea §i la sotii Smart.
- Ce s-a Tntamplat cu cainele? se interesa el, mai
mult ca sa nu taca.
- 1s-a gasit un camin - temporar, cel putin; dar toata
lumea Tl iube§te_. §i faptul ca ati adus vorba despre el
mi-a dat o idee. Tl pot aduce Tn vizita la Lizzie?
Tnsa Lizzie tocmai Tncepuse sa se mi§te, chiar Tn timp
ce tatal ei Tnalta din sprancene, a§a ca Joseph se apleca
§i o saruta pe frunte. Fetita zambi §i ridica o mana, ca
sa-i atinga fata.
- Tati, murmura ea, cu o voce somnoroasa §i
multumita.
- E timpul sa ne ducem acasa, iubito, spuse el.
- 0, a§a curand? Tntreba fetita de§i nu parea
nemultumita.
- Domni§oara Martin va mai veni Tn vizita pe la tine,
daca vrei, mai zise marchizul. §i o sa-l aduca §i pe
catelu§ul ei cu ea.
- Un catelu§? repeta Lizzie, dintr-odata mai atenta.
Era unui pe strada, Tntr-o zi, acum cativa ani. Mai tii
minte, tati? Latra, §i eu eram speriata, dar pe urma
stapanul lui l-a adus langa mine §i eu l-am mangaiat, §i
el tot gafaia Tn jurul meu. Dar mama a zis ca nu pot sa
am §i eu unui. Pove§tile mele au mereu cate un catel Tn
ele.
- Serios? Atunci, Tn mod sigur trebuie sa-l aducem pe
acesta Tn vizita la tine, insista el. Ce zici, o invitam §i pe
domni§oara Martin sa vina §i ea?
Lizzie rase, iar Joseph avu impresia ca Tn obrajii ei se
ivise o ro§eata neobi§nuita.
- 0 sa venip, domni§oara Martin? o Tntreba ea. §i o
sa va aduceti §i catelu§ul? Va rog! Mi-ar placea mai mult
decat orice pe lume!
- Foarte bine atunci, se Tnvoi Claudia. E foarte afec-
tuos, mititelul. Cred c-o sa te linga pe toata fata.
Lizzie rase Tncantata.
Dragostea tnvinge
Dar dupa-amiaza se apropia cu repeziciune de sfar§it,
T§i dadu seama Joseph. Nu trebuia sa Tntarzie acasa. Atat
el, cat §i domni§oara Martin, trebuia sa se pregateasca
pentru serata de la Vauxhall Gardens - iar Tnainte, el mai
trebuia sa se duca §i la o cina.
Ti parea rau ca ie§irea se Tncheia. Tntotdeauna Ti parea
rau cand trebuia sa se desparta de Lizzie. Dar ziua aceea
fusese deosebit de placuta. Se simtisera aproape ca o
familie.
Tnsa gandul cel straniu §i nepoftit Ti aduse o umbra
pe chip. Lizzie era acum §i pentru totdeauna fiica lui mult
iubita, dar niciodata n-avea sa faca parte din familia lui.
Cat despre domni§oara Martin, ei bine...
- E vremea sa plecam, anun^a el, ridicandu-se Tn pi­
cioare.
Capitolul 10

Familia Balderston fl invitase la cina pe Joseph, care


vedea clar ca alti musafiri nu mai erau, urmand ca el,
Balderstonii §i fiica lor sa cineze en familie. §i daca acest
fapt n-ar fi spus destule despre statutul lui de viitor lo-
godnic al domni§oarei Hunt, o facura cuvintele rostite de
doamna Balderston la scurt timp dupa ce se a§ezasera
la masa.
- Vicontesa Ravensberg a fost extrem de draguta s-o
invite pe Portia la Alvesley Park, pentru aniversarea casa-
toriei sotilor Redfield, Tn vara asta, remarca ea Tn timp ce
servitorii luau de pe masa farfuriile de supa §i aduceau
felul urmator.
Urma sa fie o Tntrunire familiala de mare rasunet, pen­
tru a sarbatori cei patruzeci de ani ai casniciei contelui
§i contesei. Prin urmare, domni§oara Hunt facea deja
parte din familie?
-Tnca nu l-am informat pe Lordul Attingsborough des­
pre invitatie, mama, spuse ea. Dar, da, a§a este.
Doamna Sutton a avut marea amabilitate de a ma invita
la doamna Ravensberg Tmpreuna cu ea, azi dupa-amiaza
§i, Tn timp ce eram acolo, dumneaei a informat-o pe
veri§oara ei ca nu aveam niciun fel de planuri pentru vara
asta, Tn afara de a merge acasa cu mama §i cu tata. §i
atunci, doamna Ravensberg m-a invitat §i pe mine la
Alvesley. A fost o mare Tncantare pentru mine.
- Tntr-adevSr, Tncuviinta Joseph, zambindu-le afnan-
durora. 0 sS vin §i eu acolo.
Dragostea tnvinge
- Sigur ca da, replica domni§oara Hunt, Tmi dau foarte
bine seama ca altfel n-a§ fi fost invitata. N-ar fi avut
niciun rost, nu-i a§a?
§i nu avea rost nici sa mai amane cererea Tn casato­
rie, T§i spuse Joseph. Se vedea clar ca n-ar mai fi fost
decat o simpla formalitate. Cel putin sotii Balderston §i
domni§oara Hunt a§a credeau - §i sora lui la fel, de§i
n-ar fi trebuit sa ia initiativa Tn acea dupa-amjaza.
Ar fi preferat sa aiba la dispozitie mai mult timp pen­
tru a-i face curte domni§oarei Hunt.
Balderston ataca deja friptura de rata, careia Ti acorda
toata atentia. Joseph Ti arunca o privire, dar T§i dadu seama
ca nu era momentul pentru a-i vorbi pe §leau. Avea sa sta-
bileasca o Tntalnire Tn alta zi, ca sa discute formal cu viitorul
sau socru. Apoi, urma sa-i ceara oficial mana domni§oarei
Hunt, §i cu asta, totul avea sa se rezolve. Cursul vie%ii lui
§i cel al vietii ei urmau sa fie stabilite pana la capat.
A§adar, mai avea foarte putin timp pentru a-i face
curte - dar nu chiar deloc. Tot restul cinei §i pe drumul
spre Vauxhall Gardens, unde urmau sa-i Tntalneasca pe
Lauren, Kit §i grupul lor, Joseph redeveni atent la vi-
itoarea lui mireasa, remarcandu-i din nou, cu deliberare,
frumusetea, eleganta, rafinamentul - Tntr-un cuvant, per-
fectiunea, din toate punctele de vedere.
Avea sa se Tndragosteasca de ea din toata inima, T§i
impuse el, Tn vreme ce trasura T§i continua drumul spre
Vauxhall Gardens. Nu dorea sa intre Tntr-o casnicie lipsita
de sentimente, numai fiindca asta a§tepta tatal lui de la
el §i fiindca circumstantele i-o impuneau.
- Tn seara asta aratati Tncantator, o complimenta el,
atingandu-i mana §i lasandu-§i degetele sa staruie pe
pielea fina §i neteda de pe dosul palmei. Rozul se
potrive§te coloritului dumneavoastra.
- Va multumesc, raspunse Portia, Tntorcand capul
spre el cu un zambet.
- Cred ca §titi, continua marchizul, ca tatal dumnea­
voastra l-a vizitat pe al meu la Bath, acum vreo doua sap­
tamani.
156 ________ Mary Balogh
- Da, desigur.
- §i cunoa§teti natura acelei vizite?
- Desigur, repeta domni§oara Hunt.
Continua sa-l priveasca §i sa zambeasca.
- Nu sunteti Tn niciun fel tulburata din cauza asta? o
Tntreba marchizul. Nu aveti cumva senzatia ca vi se
forteaza mana?
- Nu, deloc.
- Sau ca sunteti zorita?
- Nu.
Voise sa se asigure de asta. Era foarte bine ca el sa
accepte faptul ca avea nevoie de o mireasa, iar aceasta
femeie era cea mai buna candidata disponibila. Dar pen­
tru o casatorie era nevoie de doi parteneri. N-ar fi presa-
t-o sa se marite cu el daca ea prefera sa n-o faca.
- Sunt Tncantat sa aud asta spuse el.
N-avea sa faca acum urmatorul pas logic, de a o cere
Tn casatorie - Tnca nu vorbise cu tatal ei §i avea impresia
clara ca acest lucru ar fi putut sa fie important pentru ea.
Dar presupunea ca facusera Tnca un pas spre logodna
oficiala.
Tntr-adevar, domni§oara Hunt arata fermecator Tn roz,
culoare care i se reflecta Tn obraji §i era evidentiata de
stralucirile aurii ale parului blond. Se apleca s-o sarute,
dar ea Tntoarse capul Tnainte ca buzele sa li se Tntal-
neasca, astfel Tncat ale lui Ti atinsera Tn schimb obrazul.
Tn continuare, se trase putin mai departe spre marginea
banchetei. Nu contenise sa zambeasca.
- V-am jignit? Tntreba el, dupa cateva clipe.
Poate considera sarutarile nepotrivite Tnaintea unei
logodne oficiale.
- Nu m-ati jignit, Lord Attingsborough, Tl asigura ea.
Atata doar ca a fost un gest fara rost.
- Fara rost? Tnalta marchizul din sprancene, privin-
du-i profilul perfect Tn Tntunecimea tot mai densa a
asfintitului.
Calea§ca trecu huruind pe podul peste Thames. Tn
cur3nd aveau sa ajunga la Vauxhall Gardens.
Dragostea tnvinge
- Nu e nevoie sa fiu curtata cu nimicuri cum sunt
sarutarile. Nu-s o feti§cana ne§tiutoare.
Nu, Tntr-adevar, nu era, pe toti sfintii...
- Sarutarile sunt ni§te nimicuri?
Deodata amuzat, Joseph T§i Tnclina din nou capul spre
al ei, sperand sa-i provoace un suras al unui amuzament
sincer. Poate ca n-o facuse decat sa se simta cam
fastacita, cu Tncercarea lui de a o saruta.
- Tntotdeauna, raspunse Portia.
- Chiar §i Tntre iubiti? Tntreba el. Chiar §i Tntre un sot
§i o sotie?
- Cred, Lord Attingsborough, spuse domni§oara Hunt,
ca membrii societatii elitiste ar trebui sa se situeze mai
presus de asemenea vu lg a rity. Sarutarile §i roman-
tismele sunt pentru clasele inferioare, al caror loc este
acolo tocmai fiindca nu §tiu nimic despre alinturile
Tntelepte §i chibzuite.
Ce dracu’...? Dumnezeule mare!
Nu mai era deloc amuzat.
§i dintr-odata T§i dadu seama ca, Tn toti anii de cand
se cuno§teau, nu existase niciun moment de flirt, nicio
privire complice, nicio atingere interzisa, nicio sarutare
furata - niciunul dintre toate acele mici gesturi prezente
mereu Tntre doi oameni care sunt con§tienti unui de altul
din punct de vedere sexual. Nu-§i_amintea nici macar vreo
ocazie cand sa fi ras Tmpreuna. Tn relatia lor nu existase
vreodata nici cea mai vaga aluzie romantica.
Dar toate acestea aveau sa se schimbe, cu
siguranta.
Oare...?
- Prin urmare, n-ati primi cu bucurie sarutarile mele?
o Tntreba el pe domni§oara Hunt. Niciodata?
- Cu siguranta, Tmi cunosc Tndatoririle, Lord Attings-
borough, replica ea.
/$/' cuno§tea Tndatoririle...? Trasura, T§i dadu el
seama, Tncetinea ca sa opreasca.
- Sunteti absolut sigura, o Tntreba, ca va doriti
aceasta casatorie, domni§oara Hunt? Daca preferati sa
158 Mary Balogh
va lipsiti de ea, acum este momentul sa-mi spuneti.
N-am sa va port pica - §i voi avea cea mai mare grija ca
nicio umbra de banuiala sa nu cada asupra dumneavoas­
tra, dupa ce n-am sa va mai cer mana.
Portia Tntoarse din nou capul spre el, cu acela§i zam-
bet.
- Suntem perfecti unui pentru celalalt, spuse ea. 0
§tim amandoi. Facem parte din aceea§i lume §i-i
Tntelegem regulile, mecanismele §i a§teptarile. Amandoi
am trecut de primele Tmbujorari ale tineretii. Daca va
Tnchipuiti ca trebuie sa ma curtati, va Tn§elati amarnic.
Joseph avu senzatia ca un val Ti cazu de pe ochi. Oare
era posibil s-o cunoasca de atata vreme fara sa
banuiasca, totu§i, ca era frigida? Dar cum ar fi putut
sa-i treaca prin minte a§a ceva? Niciodata nu Tncercase
nici sa flirteze cu ea, nici s-o curteze - pana acum. §i
totu§i, cu siguranta, trebuia sa se fi Tn§elat. Fara doar §i
poate, ceea ce vorbea erau inocenta ei §i lipsa de expe­
rienta. Dupa ce aveau sa se casatoreasca...
John batu la u§a, apoi o deschise §i dadu jos scarita.
Joseph sari direct afara, de§i se simtea ca §i cum inima
i-ar fi cazut Tn pantofi. Ce fel de casnicie Tl a§tepta? Una
fara urma de iubire sau caldura? Dar nu putea sa creada.
La urma urmei, nici nu nutrea pentru Portia o afectiune
profunda, de§i era pregatit sa-§i educe propriile senti-
mente. Fara Tndoiala, §i ea avea sa faca acela§i lucru.
Tocmai spusese ca-§i cuno§tea Tndatoririle.
- Mergem Tnauntru? propuse el, oferindu-i bratul. Ma
Tntreb daca ceilalti au sosit deja.
Domni§oara Hunt Tl lua de brat, zambind, §i dadu din
cap spre un alt cuplu care tocmai cobora dintr-o calea§ca
oprita Tn apropiere.
Cum de nu observase niciodata, Tnaintea acestei seri,
ca zambetul ei nu-i facea niciodata ochii sa straluceasca?
Sau, poate, i se parea numai? Acea Tncercare de sarut
zadarnicita parea sa-l fi zguduit peste masura, de§i pe
ea nici macar n-o descumpanise.
Dragostea tnvinge_______ 159

Peter Tl Tntalnise pe Ducele de McLeith la White's


Club, Tn dimineata anterioara, §i-l invitase sa cineze la
Vauxhall Gardens, astfel Tncat Claudia sa aiba un
Tnsotitor.
Claudia se resemnase Tn privinta revederii lui. Ba
chiar era destul de curioasa. Cat de mult se schimbase?
Tn se masura mai era acela§i vechi Charlie pe care ea Tl
adorase Tnca dinainte ca sentimentele sa-i devina roman-
tice?
Purta rochia de seara albastra -Tnchis pe care 0 mai
folosise cu diverse ocazii solemne, la §coala. Tntot­
deauna Ti placuse, de§i niciodata nu se preocupase de
moda costisitoare - ba nici macar de moda obi§nuita, la
0 adica, T§i spuse ea cu ironie, Tn timp ce Maria Ti aranja
parul.
T§i alunga term din minte orice amintiri ale ie§irii de
dupa-amiaza. Avea sa se gandeasca a doua zi la decizia
pe care trebuia s-o ia Tn legatura cu §colarizarea lui Lizzie
- §i nu era Tn niciun caz una u§oara. §i avea sa Tncerce
sa nu se gandeasca deloc la cuvintele acelea surprinza-
toare pe care i le adresase Lordul Attingsborough: Cred
sincer, domni§oara Martin, ca sunteti fara doar §i poate
cea mai fermecatoare femeie pe care am avut vreodata
privilegiul s-o cunosc.
Extravaganta acelor vorbe fusese destul de stanjeni-
toare. Tn niciun caz nu le putuse rosti serios. §i totu§i,
erau frumoase §i-i aminteau de o dupa-amiaza la fel de
frumoasa pe care §tia ca avea s-o tina minte toata viata.
Charlie se dovedi a fi un comesean agreabil. Le
povesti despre mo§ia lui din Scotia §i despre calatoriile
pe care le facuse Tn Highlands. Le vorbi §i despre fiul lui.
§i-i Tncanta pe Susanna §i Peter cu anecdote din copilaria
sa §i a Claudiei, majoritatea amuzante §i toate ade-
varate.
Mai tarziu, Ti oferi Claudiei bratul, dupa ce coborasera
din calea§ca lui Peter, Tn fata la Vauxhall Gardens, iar de
asta data Claudia i-l accepta. Ani de zile T§i reprimase
1 6 0 ________ Mary Balogh
toate amintirile din copilarie cu el, Tmpreuna cu tot ceea
ce se Tntamplase mai tarziu. Poate ca Tn viitor avea sa
poata separa cele doua categorii de amintiri - pe cele de
cand era fata §i pe cele din tinerete - §i sa mai lase Tn
urma o parte din resentimente. Caci, de fapt, numai re-
sentimentele Ti mai ramasesera de-atunci. Durerea se
mistuise de mult.
- Claudia, spuse el, aplecandu-§i capul mai aproape
de al ei, Tn timp ce-i urmau pe Susanna §i Peter Tn gra­
dina, toate astea sunt Tntr-adevar foarte placute. Nici nu-
\\ pot spune ce fericit sunt ca te-am reTntalnit. lar de data
asta, trebuie neaparat sa nu mai pierdem legatura.
Oare s-ar fi iubit toata viata, se Tntreba ea, daca el
studia dreptul §i apoi o lua de sotie, a§a cum planuisera?
Ar fi ramas §i la fel de apropiati ca prieteni? Desigur, Ti
era imposibil sa §tie raspunsurile. Atat de multe lucruri
ar fi fost altfel decat erau acum... Totul ar fi fost altfel.
Mai cu seama §i ei Tn§i§i ar fi devenit altii. §i cine putea
spune daca viata ar fi fost mai buna sau mai rea decat
cea de care avusese parte Claudia?
Tn clipa urmatoare, trecura prin intrarea Tn gradina §i
uitara de orice altceva.
- 0, Charlie, prive§te! exclama ea uimita.
Aleea lunga §i dreapta care se Tntindea Tn fata lor era
marginita cu copaci, §i Tn toti fusesera agatate lampioane
colorate, care creau o atmosfera magica Tnca de pe-
acum, de§i Tnca nu se Tntunecase complet. Cararile erau
pline de invitati, toti Tmbracati elegant §i stralucitor,
anume pentru acea ocazie.
- E foarte frumos, nu-i a§a? remarca el, zambindu-i.
Tmi place sa aud rostit pe buzele tale vechiul meu nume,
Claudia. De la optsprezece, nu mi s-a mai spus Tn niciun
alt fel decat Charles - atunci cand nu sunt doar McLeith
§i atat, vreau sa zic. Mai spune odata.
Ti atinse mana rezemata pe bratul lui §i o stranse u§or.
Dar Claudia nu se lasa distrata. In jurul lor, toti
pareau sa fie foarte bine dispu§i, iar ea zambea de
asemenea. Apoi, ajunsera Tntr-o zona Tn forma de pot-
Dragostea tnvinge ±q±
coava care era pietruita §i Tnconjurata de coloane §i loje
deschise, supraetajate, toate luminate de felinarele de-
afara §i de ni§te lampi puse Tnauntru. Aproape toate erau
ocupate deja, Tn centru stand o orchestra.
Doamna Ravensberg le facea cu mana dintr-o loja de
jos.
- Peter, Susanna, domni§oara Martin! striga ea, Tn
timp ce se apropiau. 0, e cu voi §i Ducele de McLeith!
Haidefi sa stati aici, langa noi! Sunteti ultimii pe care-i
mai a§teptam. Acum grupul nostru e complet.
Grupul consta din viconte §i vicontesa, Ducele §i
Ducesa de Portfrey, Contele §i Contesa de Sutton,
Marchizul de Attingsborough §i domni§oara Hunt, Contele
§i Contesa de Kilbourne, §i cei patru nou-veniti.
Claudia se simti din nou amuzata ca ajunsese Tntr-o
companie atat de ilustra. Dar era hotarata sa savureze
serata din plin. Tn curand avea sa se Tntoarca la §coala,
§i era improbabil sa mai aiba vreodata parte de o aseme­
nea seara.
§i ce mai experienta era!
Compania lor era dintre cele mai vesele. De§i familia
Sutton o ignora aproape total pe Claudia, iar domni§oara
Hunt statea Tn capatul opus al lojei §i rareori se uita spre
ea, toti ceilalti erau mai mult decat politico§i. Blanda §i
dragala§a Contesa de Kilbourne §i Ducesa de Portfrey,
cea eleganta §i demna, conversara un timp cu ea, la fel
ca §i Vicontele Ravensberg §i sotia lui. §i, desigur, mai
erau acolo Susanna, Peter §i Charlie.
Dar nu depindea totul de conversatii.
Mai aveau de luat cina, Tndeosebi feliile subtiri de
§unca §i fragii care erau faimoase la Vauxhall Gardens.
Aveau de baut §i vinul.
Erau de vazut §i alte persoane, Tn timp ce circulau pe
aleea principals §i se plimbau prin jurul lojelor, oprind-
u-se sa schimbe cateva cuvinte cu ocupantii acestora. §i
mai aveau de ascultat §i muzica.
Ca sa nu mai vorbim §i de dans... De§i nu mai
dansase de multa vreme, Claudia participa totu§i. Cum
162 Mary Balogh
ar fi putut rezista ispitei de a dansa Tn aer liber, sub lu-
mina lampioanelor ce se leganau §i a lunii §i stelelor de
pe cer? Fu invitata la dans de Charlie, de Contele de Kil­
bourne §i de Ducele de Portfrey.
Eleanor urma s-o tachineze fara mila, cand avea sa-i
povesteasca despre toate astea.
lar daca muzica §i dansul nu erau nici ele de ajuns
ca sa-i umple cupa placerilor pana la refuz, mai tarziu
urmau sa aiba parte §i de spectacolul artificiilor.
Tn timp ce a§teptau sa Tnceapa §i aceasta distractie,
doamna Ravensberg propuse sa mearga la o plimbare,
§i toti fura de acord ca era cel mai potrivit lucru. Pornira
perechi-perechi - Contele de Kilbourne la brat cu
veri§oara lui, doamna Sutton, Vicontele Ravensberg cu
Contesa de Kilbourne, Peter cu Ducesa de Portfrey,
ducele cu Susanna, Contele de Sutton cu doamna
Ravensberg.
- Ah, facu Charlie, vad ca fiecare T§i ia cate un alt
partener. Domni§oara Hunt, pot avea placerea?
Portia zambi §i Tl lua de brat-
Marchizul de Attingsborough tocmai termina o con-
versatie cu doua cuno§tinte care se oprisera Tn fata lojei.
- Luati-o Tnainte, le spuse el celorlalti, facandu-le
semn sa porneasca. Domni§oara Martin §i cu mine va
vom urma Tn cateva momente.
Claudia se simtea putin cam stanjenita. Marchizul nu
avusese Tncotro decat s-o Tnsoteasca, nu-i a§a? Dar la
drept vorbind, daca pana acum avea vreo dezamagire se-
creta Tn legatura cu seara aceea, era pentru ca nu avus­
ese ocazia sa danseze sau sa stea de vorba cu el.
Picnicul de dupa-amiaza parea sa fi avut loc cu cateva
zile Tn urma.
Cred sincer, domni§oara Martin, ca sunteti fara doar §i
poate cea mai fermecatoare femeie pe care am avut vreo­
data priviiegiui s-o cunosc.
Ti adresase chiar aceste cuvinte cu doar cateva ore Tn
urma. §i, desigur, cu cat se straduia mai mult sa u'rte, cu
atat §i le amintea mai limpede.
Dragostea tnvinge 163

Tnclipa urmatoare, marchizul Ti oferi bratul, z§mbind.


- Tmi prezint scuze pentru Tntarziere, spuse el. Vreti
sa ne grabim sa-i ajungem pe ceilalti? Sau ati prefera sa
ne plimbam agale, timp Tn care Tmi veti spune sincer ce
parere aveti despre Vauxhall Gardens?
Pornira pe aleea principala, apoi pe alta mai scurta,
pana ajunsera la o noua carare larga, paralela cu prima,
de 0 frumusete cuceritoare. Aici erau agatate lampioane
nu numai Tn toti copacii, dar §i sub arcadele de piatra ce
se arcuiau pe deasupra aleii.
- Poate, spuse ea, va a§teptati sa privesc Tn jur cu
mult bun-simf Lord Attingsborough, §i sa-mi declar dis-
pretul la adresa unor asemenea artificialitati frivole...
- Dar n-o veti face? Tntreba el, privind-o cu ochi veseli.
Nici nu puteti §ti cat de Tncantat a§ fi sa constat ca nu
va lasati chiar tot timpul guvernata de bun-simt. Tn seara
asta am avut parte de atata bun-simt, ca ma ia cu fiori.
- Uneori, spuse ea, prefer sa uit ca am asemenea
trasaturi incomode cum este simtul critic. Uneori, Tmi
place doar sa ma distrez.
- lar Tn seara asta va distrati? se interesa el, con-
ducand-o pe langa un grup numeros de petrecareti veseli
care nu se uitau pe unde mergeau.
Claudia observa ca propriul lor grup se zarea mai Tn
fata, la 0 oarecare distanta.
- Da, raspunse ea. 0, da - §i cat ma mai distrez! Sper
numai sa-mi pot aminti toate astea a§a cum s-au Tntam­
plat, ca sa mi le amintesc, atunci cand sunt singura Tn
lini§tea salonului meu din Bath, Tn serile lungi de iarna...
Joseph chicoti.
- Dar mai Tntai trebuie sa le savurati pana Tn ultimul
moment, spuse el, §i abia apoi sa vi le amintiti.
- 0, dar sigur ca a§a voi face! Tl Tncredinta ea.
- Totul e bine cu McLeith? vru sa §tie marchizul.
- A venit la cina §i s-a purtat foarte agreabil, Ti
raspunse domni§oara Martin. A povestit fel de fel de is-
pravi §i nazbStii pe care le faceam cand eram copii, §i
mi-am amintit ce mult Tmi placea de el pe-atunci.
164 Mary Balogh
- Mai tarziu, v-ati iubit? Tntreba Tncet Joseph.
Claudia simti fierbinteala din obraji, amintindu-§i ca Tn
Hyde Park fusese cat pe ce s-o marturiseasca. Cum ar fi
putut spune cu voce tare a§a ceva - marchizului sau oricui?
- Pentru un foarte scurt rastimp, zise ea, Tnainte ca
el sa piece de-acasa pentru totdeauna. Eram neconsolati
la gandul ca trebuia sa se duca Tn Scotia, ca avea sa
treaca atata timp pana cand ne vom revedea, ca sa
putem ramane Tmpreuna toata viata. A§a ca...
- Asemenea lucruri se Tntampla, spuse Joseph. §i,
una peste alta, cred ca pasiunea - chiar §i pasiunea
ratacita - e de preferat Tn locul indiferentei Tnghetate.
Cred ca §i dumneavoastra mi-ati spus la un moment dat
ceva asemanator...
- Da, raspunse ea, chiar Tnainte ca marchizul s-o
traga ferm Tntr-o parte a cararii, pentru a evita ciocnirea
cu alt grup galagios §i neatent.
- Fara Tndoiala, aceasta este o alee foarte pitoreasca,
spuse el, §i trebuie s-o urmam Tn continuare negre§it,
daca vrem sa-i ajungem din urma pe ceilalti. Dar dorif/
sa-i ajungem, domni§oara Martin, sau mai bine s-o luam
pe una din cararile mai lini§tite? Nu sunt la fel de bine
luminate, desigur, dar nici noaptea nu e dintre cele mai
Tntunecoase.
- Pe o carare mai lini§tita, va rog, confirma ea §i
aproape imediat cotira pe una, pentru a fi curand Tnghititi
de bezna §i iluzia tacerii.
-D a , e mult mai placut aici, spuse el.
7 Tntr-adevar.
T§i continuara drumul, agale, devenind §i ei putin mai
tacuti, acum ca se Tndepartasera de multime. Claudia in-
spira mirosul de verdeata. §i, chiar §i peste acordurile
muzicale Tndepartate §i rumoarea de voci §i rasete, putea
auzi...
- 0, ascultati, spuse ea, desprinzandu-§i mana de
bratul lui, ca sa-l prinda de maneca. 0 privighetoare.
Joseph asculta §i el cateva clipe, timpTn care statura
absolut nemi§cati.
Dragostea tnvinge ___ 165

- A , este o privighetoare, Tncuviinta el. Va sa zica, nu


numai fiica mea aude cantecele pasarilor.
- E datorita Tntunericului. Ne face sa fim mai
con§tienti de sunete, mirosuri §i atingeri.
- Atingeri, rase el Tnceti§or. Daca ati iubi un anumit
barbat, domni§oara Martin, a§a cum ati iubit odata, sau
daca macar ati avea de g§nd sa-i deveniti sotie, ati
obiecta la atingerile lui? La sarutarile lui? Le-ati declara
proste§ti sau fara rost?
Tn acel moment, Claudia se simti foarte recunosca-
toare ca ajunsesera Tn Tntuneric. Nu se Tndoia ca i se Tn-
vapaiasera obrajii.
- Proste§ti? repeta ea. Fara rost? Cu siguranta, nici-
una, nici alta. M-a§ a§tepta la atingeri §i sarutari - le-a§
dori, chiar. Mai ales daca l-a§ iubi pe acel barbat.
Joseph se uita Tn jur, iar Claudia, dandu-§i seama ca
Tnca T§i mai tinea mana pe maneca lui, §i-o retrase.
- Chiar asta-seara, spuse el, pe drum Tncoace, am
Tncercat s-o sarut pe domni§oara Hunt - a fost singura
data cand mi-am Tngaduit o asemenea libertate. §i mi-a
cerut sa Tncetez cu prostiile astea fara rost.
- Poate ca se simtea stanjenita sau se temea, sugera
Claudia, Tmpotriva propriei vointe.
- Mi-a explicat pe larg, cSnd i-am cerut lamuriri, cla-
rifica el lucrurile. A spus ca sarutarile n-au niciun rost §i
sunt ni§te prostii Tntre doi oameni care se potrivesc per­
fect unui cu celalalt.
0 adiere u§oara legana crengile de deasupra, lasand
razele slabe ale lunii sa joace pe chipul lui. Claudia Tl privea
lung. Oare ce voise sa spuna domni§oara Hunt? Cum se
puteau potrivi perfect daca ea nu-i dorea sarutarile?
- De ce va veti casatori cu ea? Tl Tntreba.
Ochii marchizului revenira spre ai ei §i nu se mai aba-
tura Tn alta parte. Dar nu-i raspunse.
- 0 iubiti? continua Claudia.
Joseph zambi.
- Cred ca ar fi mai bine sa nu continui, zise el. Deja
am spus prea multe, de vreme ce domni§oara s-ar putea
166 Mary Balogh
a§tepta la o anumita discrete din partea mea. Oare ce
anume aveti dumneavoastra, de-i determinati pe oameni
sa vi se confeseze?
Era randul ei sa nu raspunda.
Continua s-o priveasca Tn ochi. Chiar §i cand lumina
lunii nu strapungea crengile copacilor, Tntunericul nu era
chiar atat de adanc.
- Dumneavoastra ati fi stanjenita sau speriata daca
a§ Tncerca sa va sarut?
Ar fi fost §i stanjenita §i speriata. Nu avea nici cea
mai mica Tndoiala. Dar era o tntrebare ipotetica.
- Nu, spuse ea atat de Tncet, Tncat nici macar nu fu
sigura ca i se desprinsese cuvantul de pe buze, a§a ca-
§i drese vocea §i mai spuse odata: Nu.
Era o tntrebare ipotetica.
Dar Tn timp ce marchizul ridica o mana §i-i atingea
obrazul cu varfurile degetelor, potrivindu-§i palma sub bar-
bia ei, cu un oftat, Claudia T§i dadu seama ca se prea
putea sa nu fie doar ipotetica.
Tnchise ochii, iar buzele lui le atinsera pe ale ei.
Fu un §oc teribil. Buzele-i erau calde §i u§or Tntre-
deschise. Claudia simti gustul vinului pe care-1 bause §i
mirosul coloniei. Ti simti caldura mainii §i a respiratiei.
Din apropiere, auzea privighetoarea cantand §i, de mai
departe, rasul strident al cuiva.
§i toate maruntaiele Ti reactionara Tn a§a fel Tncat
dupa aceea se minuna ca se mai tinea pe picioare. Pum-
nii i se stransera pe langa trup. Totul durase vreo
douazeci de secunde - poate nici macar atata.
Dar lumea ei fusese zguduita din temelii.
Cand marchizul ridica ochii §i T§i retrase mana, facand
un pas Tnapoi, Claudia se stradui sa-§i regaseasca echilibrul.
- lata, vedeti? spuse ea pe un ton nepotrivit de ener-
gic §i peste masura de vesel. Nu sunt nici stanjenita, nici
speriata. Prin urmare, dumneavoastra nu aveti nimic care
sa fie inerent stanjenitor sau Tnspaimantator.
- N-ar fi trebuit sa fac asta, replica el. Tmi pare atat
de r...
Dragostea tnvinge
Dar mana Claudiei se ridica brusc, parea din proprie
initiativa, §i §i-o vazu ea Tnsa§i cum Ti punea ferm doua
degete peste buze - buzele acelea delicios de calde care
tocmai i le sarutasera pe ale sale.
- Sa nu va para, Tl Tntrerupse ea, acum cu vocea mai
putin categorica; ba chiar Ti tremura u§or. Daca va pare
rau, atunci voi simti ca §i mie ar trebui sa-mi para - §i nu
este deloc a§a. E pentru prima oara cand am fost saru-
tata Tn optsprezece ani §i probabil va fi §i ultima, pentru
tot restul vietii. Nu vreau sa-mi para rau §i nu vreau sa
va para nici dumneavoastra. Va rog.
Joseph T§i puse mana peste a ei §i Ti saruta palma
Tnainte de a o coborT pe cutele lavalierei. Chiar §i Tn Tn-
tunericul gradinii, Claudia vazu clar ca ochii lui sclipeau
de voie buna.
- Ei, domni§oara Martin, spuse el, chiar §i pentru
mine au fost aproape trei ani. Ce privatiuni jalnice avem
de suferit, ca bieti muritori ce suntem...
Claudia nu-§i putu stapani zambetul.
- De fapt, spuse ea, nu m-ar deranja deloc s-o mai
faceti odata.
Avea senzatia stranie ca altcineva vorbea cu buzele
ei, Tn timp ce adevarata Claudia Martin asista §ocata de
uimire. Oare chiar rostise acele cuvinte?
- Nici pe mine nu m-ar deranja, raspunse Joseph -
§i se privira lung cateva momente Tnainte ca el sa-i dea
drumul mainii §i sa-i cuprinda umerii cu un brat, timp
ce cu celalalt Ti Tncercuia mijlocul. Neavand unde sa-§i
tina bratele, Claudia Tl Tnconjura cu ele. §i-§i ridica fata
spre a lui.
Era Tnalt, bine legat §i foarte, foarte masculin. Pret
de-o clipa, fu Tntr-adevar speriata. Speriata de moarte.
Apoi, T§i izgoni teama §i orice alte simtaminte, fiind
cuprinsa Tn carnalitatea pura a actului de a fi sarutata
Tncet §i profund. Trupul Ti Tnflorea sub atingerea lui, §i nu
mai era Claudia Martin, femeie de afaceri Tncununata de
succes, profesoara §i directoare de §coala.
Era doar femeie.
168 Mary Balogh
Ti simtea latimea §i mu§chii tari ai umerilor, iar una
dintre mainile ei Ti patrunse Tn parul cald §i des. Pe sani
Ti simtea zidul solid al pieptului. Coapsele i le apasau pe
ale lui - iar Tntre ele simtea o pulsatie patrunzatoare
ce-i strabatea Tn spirala trupul, urcand pana-n gatlej.
Nu ca ar fi analizat toate aceste senzatii... Nu facea
decat sa le simta.
Cand gura lui se deschise peste a ei §i a ei reactiona
Tn acela§i fel, iar Claudia T§i Tnclina capul §i-§i Tncle§ta
mana §i mai strans Tn parul lui, pe cand Ti simtea limba
patrunzandu-i Tn gura ca sa mangaie toate acele locuri
moi §i umede. Cand Joseph o rezema cu spatele de
trunchiul unui copac aflat la un pas Tnapoia ei, Claudia
se mi§ca odata cu el, dupa care se putu sprijini de pom,
Tn vreme ce mainile lui Ti cutreierau sanii, §oldurile §i fe-
sele.
Cand o lipi strans de propriu-i trup, iar eaTi simti taria
excitatiei, Claudia §i desfacu picioarele §i se freca de el,
nedorind nimic mai mult decat sa-l simta Tn adancul ei,
cat mai Tn adanc. Ah, adanc...
§i totu§i, nicio clipa nu uita ca barbatul cu care Tm-
parta§ea acele Tmbrati§ari fierbinti era Marchizul de At­
tingsborough. §i niciun moment nu se lasa amagita de
vreo iluzie. Totul era pentru moment. Doar pentru acel
moment.
Uneori, prezentul era de ajuns.
Uneori, era totul.
§tia ca niciodata n-avea sa-i para rau.
§i mai §tia §i ca multa vreme avea sa simta o adanca
durere Tn inima.
Nu conta. Mai bine sa traiasca §i s-o doara, decat sa
nu traiasca deloc.
Ti simti retragerea de Tndata ce Tmbrati§area deveni
mai blanda, cu sarutari tandre pe gura, ochi §i tample, Tn
timp ce Joseph T§i desfacea o m§na napoia capului ei
§i-i lipea fata de umarul lui, desprinzand-o de trunchiul
copacului. Claudia simtea atat regret, cat §i u§urare. Era
timpul sa Tnceteze. Se aflau Tntr-un loc aproape public.
Dragostea tnvinge ±eg
Simtea tensiunea neTmplinirii sexuale risipindu-i-se
treptat din trup, Tn timp ce-i Tncercuia larg mijlocul cu
bratele.
- Vom conveni, nu-i a§a, spuse el, dupa cateva clipe
de tacere, cu gura aproape de urechea ei, sa nu ne para
rau pentru asta? §i sa n-o lasam sa ne provoace vreun
disconfort cand ne vom mai Tntalni?
Nu-i raspunse imediat. Apoi, Ti dadu drumul, T§i Tnalta
capul §i facu un pas Tnapoi. Tn acel timp, T§i asuma din
nou, absolut con§tient, personalitatea domni§oarei Mar­
tin, profesoara, aproape ca §i cum ar fi fost un ve§m§nt
devenit scortos de-atata nefolosinta.
- Da, Tn cea dintai privinta, spuse ea. Tn legatura cu
a doua, nu sunt deloc sigura. Am senzatia ca, la lumina
rece a zilei, ma voi simti chiar foarte stingherita ca sa
mai ajung fata-n fata cu dumneavoastra, dupa seara
asta.
Sfinte Cerule, acum ca putea sa-l §i vada Tn semiTn-
tuneric, deja totul parea pe cat de incredibil, pe atat de
jenant - sau a§a avea sa para.
- Domni§oara Martin, Tncepu el, sper ca nu am...
n-a§ putea sa...
Claudia Tl Tntrerupse. Nu-I putea lasa sa termine. Cat
de umilita s-ar fi simtit daca el rostea acele cuvinte cu
voce tare!
- Sigur ca n-ati putea, spuse ea. Nici eu nu pot. Am
o viata §i o cariera, §i o multime de persoane care depind
de mine. Nu ma a§tept sa apareti maine dimineata la
u§a Vicontelui Whitleaf, cu o licenta speciala Tn mana.
lar daca totu§i a\i face-o, v-a§ trimite Tnapoi mai repede
decat veti fi ajuns dumneavoastra acolo.
- Cu coada-ntre picioare? Tntreba el zambindu-i.
7 Cel putin a§a/
Ti zambi §i ea cu un soi de amaraciune. Cat de
prosteasca era dragostea, cu obiceiul ei de a Tnflori Tn
cele mai imposibile momente §i Tntre cele mai imposibile
persoane! Caci, desigur, se Tndragostise. §i, la fel de
sigur, era absolut, absolut imposibil.
170 Mary Balogh
- Cred, Lord Attingsborough, spuse ea, ca daca §tiam
ceea ce §tiu acum atunci cand am intrat Tn salonul de
vizite al §colii, ca sa va vad stand acolo, s-ar fi putut sa
va expediez Tnca de-atunci, cu coada Tntre picioare. Sau
poate nu... N-am cuvinte sa va spun cat de mult mi-au
placut ultimele doua saptamani. §i am ajuns sa va plac
§i pe dumneavoastra.
§i acest lucru era adevarat. Tl placea mult.
Ti Tntinse o mana. Marchizul i-o lua §i o stranse cu pu-
tere. Stavilele se impusera iar Tntre ei, a§a cum trebuia
neaparat.
lar Tn clipa urmatoare Claudia tresari, cu mana
strangandu-i-o convulsiv pe a lui, cand Tn apropiere se
auzi o bubuitura puternica.
-A h a , remarca el, ridicand privirea. Cum nu se poate
mai nimerit. Artificiile.
- 0! exclama §i Claudia, Tn timp ce priveau amandoi
o dara ro§ie arcuindu-se pe deasupra copacilor, pentru a
se stinge iar, Tn coborare, cu un vuiet ca al vSntului de
furtuna. Le-am a§teptat cu atata nerabdare!
- Veniti, o chema marchizul, eliberandu-i mana §i
oferindu-i bratul sau. Haide sa ie§im dintre copaci §i sa
le privim!
- 0, da! Sa mergem! se Tnvoi ea.
§i, Tn pofida tuturor-Tn ciuda faptului ca ceva ce abia
Tncepuse se §i sfar§ise, acolo §i atunci - simtea un val
de fericire profunda.
Spusese adevarul cu cateva momente Tn urma. N-ar
fi renuntat la acea §edere la Londra nici pentru toate
placerile din lume.
§i n-ar fi renuntat nici la prilejul de a-l cunoa§te pe
Marchizul de Attingsborough.
Capitolul 11

Claudia §edea la escritoire-ul din salon, scriind


raspunsul la o scrisoare de la Eleanor Thompson, cand
valetul veni sa anunte sosirea unor vizitatoare. Cainele
collie, care statuse Tncovrigat langa scaunul ei dormind,
se ridica Tn picioare.
- Excelenta Sa, Ducesa de Bewcastle, Marchiza de
Hallmere §i doamna Aidan Bedwyn va a§teapta jos,
domni§oara, spuse el. Sa le poftesc sus?
Dumnezeule mare! Claudia Tnalta din sprancene.
- Lordul §i doamna Whitleaf sunt sus, Tn camera copi­
ilor, spuse ea. N-ar trebui sa le comunici dumnealor acest
mesaj?
- Excelenta Sa a spus ca la dumneavoastra a venit
Tn vizita, domni§oara, replica valetul.
- Atunci sa pofteasca, raspunse Claudia, §tergan-
du-§i grabita pana §i aranjand hartiile Tntr-un teanc ordo-
nat. Cel putin, avea sa-i poata spune ducesei ca sora ei
era bine. Dar de ce venisera s-o viziteze tocmai pe ea?
Din nou dormise prost noaptea. Dar, de asta data,
numai din vina ei. Nu dorise cu adevarat sa doarma.
Voise sa retraiasca seara de la Vauxhall Gardens.
Nici acum nu-i parea rau.
Cainele le Tntampina pe Ducesa de Bewcastle §i pe
cumnatele ei cu latraturi §i mi§cari agresive.
- Vai de mine! exclama Claudia.
- 0 sa ma mu§te de picior? Tntreba ducesa, razand
§i aplecandu-se sa-l mangaie pe cap.
172 Mary Balogh
- Un border collie, remarca doamna Aidan, aplecan-
du-se §i ea. Nu face decat sa ne salute, Christine. Uite
cum da din coada. Buna dimineata §i tie. dragala§ule!
- E un caine maltratat pe care am fost nevoita sa-l
adopt acum cateva zile, le lamuri Claudia. Cred ca numai
de iubire are nevoie - §i de cat mai multa mancare.
- §i i le oferiti pe amandoua, domni§oara Martin? Tn­
treba doamna Hallmere, aratand oarecum surprinsa.
Adunafi caini de pe strazi, la fel cum face Eve? Dar, Tn
fond, dumneavoastra adunafi §i eleve de pe strazi, nu-i
a§a?
Ridica o mana, oprind-o pe Claudia, care voia sa-i dea
o replica taioasa.
- Una dintre ele este guvernanta copiilor mei, con­
tinua ea. Domni§oara Wood pare sa le fi captat interesul.
Ramane de vazut daca o va putea face §i Tn continuare.
Femeile se a§ezara pe locurile indicate de Claudia.
- Va multumesc mult pentru ca ati adus-o personal
Tn ora§ pe domni§oara Baines, domni§oara Martin, Tn­
cepu doamna Aidan. Pare o tanara foarte vesela §i agre-
abila. Hannah, cea mai mica dintre fiicele mele, s-a
ata§at deja foarte mult de ea, de§i n-a trecut decat o zi.
Becky e mai circumspecta. A pierdut doua guvernante
care s-au maritat §i pe care le adora. Tinde sa nutreasca
anumite resentimente fafa de una noua. Oricum,
domni§oara Baines le-a spus fetelor despre prima ei zi
la §coala dumneavoastra din Bath, cand ura pe toata
lumea §i era hotarata sa nu ramana prea mult timp acolo,
de§i teoretic se Tnvoise s-o faca - §i foarte curand aman­
doua radeau Tn hohote §i se rugau de ea sa le mai
povesteasca §i alte Tntamplari din §coala.
- Da, e tipic pentru Flora, confirma Claudia. li place
sa vorbeasca. A studiat con§tiincios, Tnsa, §i va fi o buna
profesoara, cred. §i batu pe cap cainele, care revenise
sa se a$eze langa scaunul ei.
- Nu m3 Tndoiesc, replied doamna Aidan. Eu §i soful
meu am discutat despre ideea de a o trimite pe Becky la
§coalS anul asta, dar nu suport gandul de a ma desparti
Dragostea tnvinge
de ea. §i a§a e rau ca Davy a trebui sa se duca la §coala
- rau pentru mine, vreau sa zic. El se distreaza acolo de
minune, a§a cum Aidan a §i prezis c-o sa se Tntample.
Claudia, care tindea s-o antipatizeze fie §i numai fi­
indca era o Bedwyn prin casnicie, constata ca-i devenea
totu§i destul de simpatica. Ba chiar i se parea ca putea
sa distinga o urma de accent galez Tn vocea doamnei
Aidan.
- Ma bucur atat de mult, spuse Ducesa de Bewcastle,
ca James e Tnca prea mic pentru §coala. Se va duce §i el
la timpul potrivit, de§i Wulfric n-a facut-o la varsta lui. E o
experienta pe care de-atunci a regretat mereu c-a pierdu-
t-o, a§a ca a hotarSt ca niciunul dintre fiii lui sa nu ramana
acasa. Sper doar ca urmatorul meu copii sa fie fata, de§i
ca o sofie credincioasa ce sunt, cred c-ar trebui sa-mi
doresc la Tnceput Tnca un baiat - Tn legatura cu toate
prostiile alea cu mo§tenirea, din care nu Tnteleg nimic. §i,
apropo, ar trebui sa-§i faca aparitia peste vreo §apte luni.
§i-i zambi radios Claudiei, care nu-§i putu Tnfrana un
sentiment de simpatie pentru ducesa §i de mila, fiindca
era maritata cu ducele, de§i nu parea sa fie o femeie
u§or de finutTn frau.
- La fel ca al lui Frances, spuse ea. Adica, al Contesei
de Edgecombe.
- Serios? z§mbi ducesa cu caldura. Ce bucurie pentru
ea §i pentru conte. Cred ca acum, macar pentru un timp,
va Tntrerupe calatoriile §i recitalurile. Lumea va intra Tn
doliu. Are o voce a§a de frumoasa...
Tn acel moment, u§a se deschise §i Susanna intra Tn
camera. Toate cele trei vizitatoare se ridicara Tn picioare
ca s-o salute, iar cainele se repezi sa se gudure pe langa
gleznele ei.
- Sper ca nu v-am luat de langa fiul dumneavoastra,
spuse ducesa.
- Catu§i de putin, o asigura Susanna. Peter e Tmpre­
una cu el, §i amandoi aratau atat de Tncantati unui de
altul, Tncat am socotit ca prezenta mea devenise de
prisos. Va rog sa luafi loc din nou.
174 Mary Balogh
- Domni§oara Martin, spuse ducesa de Tndata ce se
a§ezase la loc, Tn dimineata aceasta mi-a venit o idee ge-
niala. Ocazional, §titi, Tmi mai vin §i de-astea. Nu rade,
Eve. Eleanor mi-a scris ca sa-mi spuna ca va aduce cu
siguranta zece fete de la §coala ca sa-§i petreaca o parte
din vara la Lindsey Hall. Tndraznesc sa spun ca §titi deja
acest lucru - Tnainte de a-mi scrie mie, v-a scris dumneav­
oastra, nu-i a§a? Era cat pe ce sa se razgandeasca,
afland ca Wulfric §i cu mine n-o sa fim plecati toata vara,
la urma urmei. Pe masura ce sarcina mea avanseaza,
Wulfric devine tot mai tiranic §i insista sa ma deplasez
cat mai putin posibil. Cat despre sine Tnsu§i, afirma ca
i-a pierit pofta de a mai calatori de unui singur. §i-n plus,
Contele §i Contesa de Redfield sarbatoresc Tn vara asta
o aniversare §i printre altele ne-au invitat la un mare bal,
la Alvesley Park. Nu s-ar cuveni sa lipsesc de acasa cu o
asemenea ocazie. Dar, cu toate acestea, la Lindsey Hall
este loc destul pentru zece §colarife.
Doamna Aidan rase.
- §i Wulfric e de aceea§i parere cu tine, Christine?
Tntreba ea.
- Sigur ca da, raspunse ducesa. Wulfric e Tntotdeauna
de acord cu mine, chiar daca are nevoie ia Tnceput de
putina munca de lamurire. l-am reamintit ca vara trecuta,
la nunta Lordului §i a doamnei Whitleaf, am primit Tn casa
douasprezece fete §i nu ne-au deranjat cu nimic.
- lar eu am fost foarte fericita sa le am la nunta mea,
adauga Susanna.
- Ideea mea geniala, preciza ducesa, Tntorcand iar
capul spre Claudia, era sa venifi §i dumneavoastra,
domni§oara Martin. Tndraznesc sa spun ca intenfionati
sa va Tntoarceti la Bath destul de curand, iar daca pentru
dumneavoastra o vacanta perfecta Tnseamna a va pe-
trece toata vara Tntr-o §coala fara eleve - cum se prea
poate sa fie - atunci foarte bine. Dar mi-ar face mare
placere sS veniti la Lindsey Hall cu Eleanor §i feteie, §i
s§ savurati pentru cateva saptamani placerile vietii la
tarS. lar dac5 mai e nevoie §i de vreun alt stimulent, v-a§
Dragostea tnvinge
reaminti ca atat doamna Whitleaf, cat §i doamna Butler
vor veni la Alvesley Park. §tiu ca amandoua va sunt pri­
etene deosebit de apropiate, precum §i foste profesoare
Tn §coala dumneavoastra.
Prima reactfe a Claudiei fu una de uimire: nu-i venea
sa-§i creada urechilor. Sa stea la Lindsey Hall, spatiul
unuia dinte cele mai cumplite co§maruri din viata ei? Cu
Ducele de Bewcastle Tn locuinfa?
Ochii Susannei straldceau de Tncantare. Se vedea
clar ca §i ei Ti trecuse prin minte acela§i gand.
- §i noi ne vom duce la Lindsey Hall pentru un scurt
rastimp, spuse doamna Aidan, la fel ca Freyja §i Joshua.
0 sa puteti vedea cum s-au acomodat domni§oara Bains
§i domni§oara Wood Tn noile lor posturi, domni§oara Mar­
tin, de§i nu vor Tncepe cu adevarat munca decat dupa
ce-o sa ne mtoarcem acasa, Tn Oxfordshire, iar Freyja §i
Joshua vor reveni §i ei Tn Cornwall, desigur.
Va sa zica, nu urma sa aiba parte numai de Lindsey
Hall §i de Ducele de Bewcastle ci §i de fosta doamna
Freyja Bedwyn. Ideea de a se duce acolo o oripila atat de
mult pe Claudia, Tncat fu cat pe ce ca izbucneasca Tn ras.
§i, cu siguranta, nu i se parea doar ca doamna Hallmere
o privea cu o lucire u§or batjocoritoare Tn ochi.
- Va rog, spuneti ca veti veni, Ti ceru ducesa. 0 sa-mi
faca o mare placere.
- Haide, Claudia, du-te, insista §i Susanna.
Dar Claudiei Ti venise dintr-odata o idee, §i numai da-
torita acestui lucru nu raspunse cu un nu prompt §i
apasat.
- Ma Tntreb daca ati v-ar deranja ideea de a veni cu
unsprezece fete Tn loc de zece, Excelenta Voastra?
Doamna Hallmere Tnalta din sprancene.
- Zece, unsprezece, douazeci! exclam§ vesela
ducesa. N-au decat sa vina toate. §i sa aduceti §i
cainele. Va avea destul spatiu sa se zbenguiasca. §i Tn­
draznesc sa spun ca §i copiii Tl vor rasfata cu neru§inare.
- Mai e Tnca o fata, continua Claudia. Domnul
Matchard, omul meu de afaceri aici Tn ora§, mi-a pomenit
176 Mary Balogh
de ea. Uneori Tmi recomanda cazuri de caritate, cand con-
sidera ca a§ putea sa ajut fata respective
- Am fost §i eu candva una dintre ele, T§i aminti Su­
sanna. Ai cunoscut-o pe fata asta, Claudia?
- Da, se Tncrunta Claudia, dezolata ca trebuia sa
minta, dar considerand ca nu avea Tncotro. Nu sunt deloc
sigura ca e potrivita sau ca dore§te sa se Tnscrie la
§coala mea. Dar... cine §tie...?
Ducesa se ridica Tn picioare.
- Veti fi amandoua cum nu se poate mai bine-venite,
spuse ea. Acum, Tnsa, noi trebuie sa mergem.
Intentionaseram sa va facem o vizita foarte scurta, de
vreme ce nu este deloc ora cea mai potrivita pentru a
profita de timpul cuiva, nu-i a§a? 0 sa va vedem pe aman­
doua la balul doamnei Kingston diseara?
- Vom fi acolo, o asigura Susanna.
- Va multumesc, zise Claudia. 0 sa vin la Lindsey
Hall, Excelenta Voastra, ca s-o ajut pe Eleanor sa aiba
grija de fete. §tiu ca spera sa petreaca un timp §i cu
mama ei, daca tot se va afla aici, iar acum, ca planuiti
sa ramanefi §i dumneavoastra acasa, va dori sa stea o
vreme §i cu dumneavoastra.
- 0, splendid! se Tnveseli ducesa, aratandu-se sincer
bucuroasa. 0 sa fie o vara minunata.
0 vara minunata, Tntr-adevar, T§i spuse Claudia, cu
ciuda. Ce Dumnezeu se Tnvoise sa faca? Era oare harazit
ca aceea sa fie vara Tntoarcerilor Tn timp, ca sa se con-
frunte cu ororile trecutului §i, poate, sa §i le §tearga din
memorie?
Peter tocmai intrase Tn camera ca sa le salute pe cele
trei vizitatoare. Apoi, el §i Susanna le condusera pana la
parter. Doamna Hallmere mai ramase pe loc cateva mo­
mente, retinuta poate de o privire foarte direct Tn ochi a
Claudiei.
- Poate ca Edna Wood v-a spus, Tncepu aceasta, sau
poate nu, ca n-am fost de acord sa se angajeze la dum­
neavoastra. Ea singura a hotarat sa participe la Tn-
trevedere §i sa accepte postul, §i a trebuit sa-i respect
Dragostea mvlnge
dreptul de a o face. Dar nu ma Tncanta deloc, §i am tinut
sa va informez.
Doamna Freyja Bedwyn fusese o fata cu o Tnfati§are
stranie, cu parul ei blond §i rava§it, sprancenele mai Tn­
chise la culoare, tenul Tnchis §i nasul destul de preemi­
nent. Tnca mai avea acele trasaturi - dar, cumva,
de-atunci toate se combinasera Tntr-un fel de atractie fra-
panta, care o irita pe Claudia. Ar fi fost mai cinstit sa de-
vina o femeie urata.
Doamna Hallmere zambi.
- Purtafi ranchiuna mult timp, domni§oara Martin,
spuse ea. Rareori am admirat pe cineva mai mult decat
pe dumneavoastra, Tn ziua aceea cand ati plecat pe aleea
de la Lindsey Hall, cu bagajele Tn maini. §i de-atunci, am
continuat sa va admir. La revedere.
§i pleca, pe urmele cumnatelor ei.
Ei, poftim!
Claudia se a§eza la birou §i scarpina cainele Tntre
urechi. Daca femeia aceea intentionase s-o dezarmeze
complet, sa-i ia vantul din panze, sa-i faca limba ghem
§i, Tn genere, sa-i amestece toate metaforele, reu$ise de
minune!
Curand, Tnsa, reveni cu gandul la invitatii Ducesei de
Bewcastle §i la propria ei idee geniala. Oare asta
Tnsemna ca luase vreo hotarare Tn legatura cu Lizzie Pick­
ford? Trebuia sa discute cu Marchizul de Attingsborough,
desigur. 0, Doamne, chiar avea sa gaseasca foarte stan-
jenitoare reTntalnirea cu el. Dar trebuia s-o faca. Era o
chestiune profesionala.
Oare planuia sa vina §i el la balul de la Kingston? Ea
avea sa mearga. Susanna §i Peter i-o spusesera la micul
dejun §i, cumva, se simtea prinsa Tn toata acea nebunie
a sezonului de primavara §i purtata de curent. 0 mare
parte din fiinta ei jinduia sa se Tntoarca acasa, Tn Bath,
Tnapoi Tn propria ei lume familiara.
lar o foarte mica parte a ei T§i amintea de sarutul
acela din seara trecuta §i, Tn chip pervers, tanjea sa mai
zaboveasca un timp acolo.
178 Mary Balogh
Ofta §i Tncerca sa revina cu atentia la scrisoarea pe
care i-o scria lui Eleanor. Cainele se ghemui la picioarele
ei §i adormi la loc.

Cand Joseph ajunse la balul de la Kingston, Tn


aceea§i seara, primul dans din program Tncepuse deja.
Pe Joseph Tl Tntarziase staruinta lui Lizzie de a-i mai
spune Tnca o poveste, apoi Tnca una, Tnainte de a adormi.
Acum, ca domni§oara Edwards plecase, simtea cu atat
mai intens nevoia de a fi cu el.
Dupa ce-§i saluta gazda, se opri Tn u§a salii de bal,
uitandu-se Tn jur dupa chipuri cunoscute. 0 putu vedea
pe Elizabeth, Ducesa de Portfrey, stand Tntr-o parte fara
sa danseze. S-ar fi dus la ea, dar ducesa era angajata
Tntr-o conversatie cu domni§oara Martin. Tntr-un moment
de la§itate care nu-l caracteriza, se prefacu ca nu le
vazuse, de§i Elizabeth ridicase pe jumatate o mana, zam-
bind, Tn semn de salut. Porni Tn schimb Tn directia opusa,
pentru a i se alatura lui Neville, care o privea pe Lily cum
dansa cu Portfrey, tatal ei.
- E§ti cam Tncruntat, Joe, constata Neville, ridican-
du-§i lornionul la ochi.
- Serios? se mira Joseph, afi§and un zambet exagerat.
- Continui sa fii Tncruntat, nu se lasa Neville. Te
cunosc bine, ai uitat? Nu cumva, din Tntamplare, era
vorba sa faci primul dans cu domni§oara Hunt?
- Doamne fere§te, nu! exclama Joseph. Atunci, n-a§
fi Tntarziat. Am fost la Lizzie. Azi dupa-amiaza am trecut
pe la Wilma, aproape la sfar§itul ceaiului ei saptamanal.
Toti ceilalti vizitatori tocmai plecau, a§a ca m-a prins la
tanc pentru una dintre predicile ei.
- Probabil, presupuse Neville, crede ca ar fi trebuit
sa-ti rezervi primul dans cu domni§oara Hunt. Tntot­
deauna m-am bucurat, Joe, ca Wilma e sora ta, iar Gwen
a mea, §i nu invers.
- Multumesc, replica sec Joseph. Totu§i, n-a fost
vorba numai de asta, ci §i de comportamentul meu de
aseara.
Dragostea tnvinge
-Aseara? se mira Neville, Tnaltand din sprancene. La
Vauxhall Gardens?
- Se pare ca am neglijat-o pe domni§oara Hunt, Tn
scopul de a manifesta o amabilitate exagerata fata de
balcaza aia de profesoara.
- Balcaza? domni§oara Martin? Tntreba Neville, Tntor-
candu-se sa se uite spre ea. N-a§ zice, Joe. Are o anu-
mita eleganfa discreta, chiar daca nu se Tmbraca tocmai
la ultima moda §i nu mai e nici Tn floarea tineretii. §i e
de o inteligenta sclipitoare §i bine informata. Lily o sim-
patizeaza, la fel §i Elizabeth. Tn plus eu. Totu§i, aseara
domni§oara Hunt i-a spus cam acela§i lucru Wilmei, iar
Lily a auzit. 0 insulta meschina la adresa lui Lauren, care
o invitase pe domni§oara Martin la petrecere, dupa par-
erea lui Lily, ca §i dupa a mea. Dar tie n-ar trebui sa-ti
spun toate astea, presupun.
Joseph se Tncrunta. Tocmai o zarise pe domni§oara
Hunt. Dansa cu Fitzharris. Purta o plasa aurie peste ma-
tasea alba a rochiei, iar juponul se drapa pe silueta ei
perfecta, facand-o sa arate ca o zeita grecoaica. Corsajul
avea un decolteu larg, scotandu-i Tn evidenta cea mai fru­
moasa parte a trupului. Buclele blonde erau Tmpletite cu
fire aurii.
- 0 sa vina §i ea la Alvesley Park, spuse el. Era de
fata cand Wilma a obtinut o invitatie de la Lauren, a§a
ca Lauren n-a mai avut Tncotro, cred. §tii ca Wilma nu se
lasa pana nu capata ceea ce vrea.
- La Alvesley? repeta Neville. Cred, totu§i, ca Lauren
ar fi invitat-o oricum dupa logodna voastra. E iminenta,
imi imaginez, nu?
- Tndraznesc sa spun, confirma Joseph.
Neville Tl privi taios.
- Cel mai curios lucru, continua marchizul, e ca din
predica Wilmei n-a lipsit detaliul ca, Tn timp ce eu ma
intretineam cu domni§oara Martin, McLeith o fermeca pe
domni§oara Hunt. Wilma Tncerca sa ma previna ca s-ar
putea s-o pierd daca n-am grija. Se pare ca aratau foarte
incSntati unui de altul.
180 Mary Balogh
- Ha, facu Neville. Gata sa fii tras Tn piept - nu-i a§a,
Joe? Vrei sa vad daca nu cumva pot grabi procesul?
Joseph T§i Tnalta o spranceana.
- De ce-ti Tnchipui ca mi-a§ putea dori a§a ceva? Tn­
treba el.
Neville ridica din umeri.
- Poate ca pur §i simplu te cunosc mult prea bine,
Joe, spuse el. Doamna Balderston face semne spre noi
§i nu cred ca mie mi se adreseaza.
- Dansul e pe terminate, observa Joseph. Mai bine
ma due la ea §i o invit pe domni§oara Hunt la dansul ur-
mator. §i ce dracu’ vrei sa spui cu asta, ca ma cuno§ti
mult prea bine?
- Sa zicem, raspunse Neville, ca nu cred ca unchiul
Webster te cunoa?te la fel de bine. §i nici Wilma. Aman­
doi considera ca ar trebui sa te Tnsori cu domni§oara
Hunt - pe cand Lily este de o cu totul alta parere. §i, de
obicei, am Tncredere Tn instinctele lui Lily. A, uite ca s-a
sfar§it dansul. Hai, du-te.
Mai bine §i-ar fi pastrat parerea pentru sine - §i pe-a
lui Lily — T§i spuse iritat Joseph, Tn timp ce traversa ringul
de dans. Acum era prea tarziu ca sa n-o mai invite la dans
pe domni§oara Hunt, chiar daca ar fi vrut sa renunte.
Incepu sa danseze cu ea, Tncercand sa nu se lase distras
de prezenta domni§oarei Martin, care statea Tn §irul
domni§oarelor, la doar doua locuri mai Tncolo, zambin-
du-i lui McLeith, partenerul ei. Totu§i, avea sentimentul
ca §i ea se straduia la fel de tare sa nu se uite la el. §i
cu toate acestea, a§a cum facuse la intervale neregulate
pe tot parcursul zilei, continua sa-§i reaminteasca seara
trecuta, aproape fara sa-i vina a crede, Tntrebandu-se
daca era cu putinta sa se fi Tntamplat aievea. Nu numai
ca o sarutase, dar o §i dorise cu o pofta care fusese cat
pe ce sa Tnvinga orice pruden^a §i ra^iune. Bine ca se
aflasera Tntr-un loc public, altfel cine §tie unde ar fi putut
sa duca acea Tmbrati§are.
Tn continuare, Joseph dansa cu domni§oara Holland,
a§a cum facea adeseori la balurile din primavara aceea,
Dragostea tnvinge_______ ±si
fiindca ramanea mereu neinvitata, iar mama ei era prea
indolenta ca sa se asigure ca avea parteneri. Apoi, dupa
ce i-o prezenta lui Falweth, care ro§ise, neputandu-§i
aduna niciodata curajul pentru a-§i alege singur
partenerele de dans, marchizul se duse la un grup de
cunoscuti barbafi, cu care Tncepu sa converseze vesel,
urma rind Tnca un dans popular viguros.
Tn timp ce melodia se apropia de final, accepta sa intre
Tn camera de carti ca sa joace o runda sau doua cu caflva
prieteni. Tl izbi, Tnsa, ideea ca nu putea s-o vada pe
domni§oara Martin dansand. Nici primul numar nu-l
dansase. Ar fi fost dezamagit s-o vada §i pe ea neinvitata,
de§i nu mai era, desigur, o feti§cana Tn goana dupa petitori.
§edea pe o canapea pentru doua persoane din
apropierea u§ii, discutand cu McLeith - vazu marchizul cand
se uita mai atent. McLeith zambea §i gesticula cu
Tnsufletire, iar ea Tl asculta atenta. Poate ca, T§i spuse
Joseph, la urma urmei era totu§i fericita ca-§i reTntalnise iu-
bitul din tinerete. Te pomene§ti ca povestea lor de dragoste,
de mult moarta §i-ngropata, tocmai era pe cale sa renasca.
Apoi, domni§oara Martin ridica privirea §i se uita di­
rect la Joseph, Tn a§a fel Tncat Tl facu sa-§i dea seama ca
tot timpul fusese con§tienta de prezenfa lui acolo. Dupa
o clipa, T§i muta grabita privirea.
Era de-a dreptul ridicol, T§i zise el. Se purtau ca doi
copii necopti care Tntr-o zi s-au sarutat pe furi§ Tn spatele
grajdului, §i de-atunci raman pe veci devorafi de
remu§cari. El §i domni§oara Martin erau adulti, doi oa-
meni Tn toata firea. Ceea ce facusera cu o seara Tnainte
fusese un lucru liber consimtit de amandoi, §i se Tntele-
sesera sa nu aiba regrete. lar la urma urmelor, nu se
intamplase nimic mai mult decat un sarut. Un sarut
destul de fierbinte, Tntr-adevar, Tnsa chiar §i a§a...
- Continuati fara mine, le spuse el celorlalti. Trebuie
s3 vorbesc cu cineva.
§i Tnainte de a se putea gandi la o scuza pentru a
rSmane la distanfa de ea, porni cu pa§i mari prin sala de
bal, spre canapeaua dubla.
182 Mary Balogh
- McLeith? domni§oara Martin? saluta el, dand jovial
din cap spre amandoi. Ce mai faceti? domni§oara Martin,
sunte(i libera pentru urmatorul dans? Vreti sa-l dansafi
cu mine?
Apoi, T§i mai aminti ceva.
- Este un vals.

Un vals!
Claudia nu dansase niciodata vals, de§i privise de
mai multe ori §i, odata sau de doua ori - sau, ma rog,
poate nu doar de doua ori - valsase prin salonul ei privat
cu un partener imaginar.
lar acum, era invitata sa danseze vals la un bal din
lumea buna?
Cu Marchizul de Attingsborough?
- De acord, raspunse ea. Va multumesc.
Dadu din cap spre Charlie, cu care statuse de vorba
timp de o jumatate de ora, dupa ce dansase cu el mai
devreme.
Marchizul Ti Tntmse mana, iar ea i-o lua, Tn timp ce se
ridica Tn picioare. Ti simti imediat coionia, §i la fel de re-
pede o cuprinse din nou stanjeneala.
Abia seara trecuta...
T§i Tndrepta umerii §i, involuntar, stranse din buze Tn
timp ce marchizul o conducea pe ringul de dans.
- Sper sa nu ma compromit complet, spuse ea Tncur-
cata, cand partenerul sau o Tntoarse cu fata spre el.
N-am mai dansat niciodata vals.
- Niciodata? repeta el.
Claudia Tl privi Tn ochi, tocmai cand ace§tia Tncepeau
sa scapere de veselie.
- §tiu, teoretic, pa§ii, Tl asigura ea, simtind cum i se
Tnfierbantau obrajii, dar niciodata n-am dansat cu ade­
varat vals.
Joseph nu spuse nimic, Tnsa nici expresia nu i se
schimba. Dintr-odata, Claudia rase sonor, iar el T§i Tnclina
putin capul Tntr-o parte, privind-o mai atent, de§i ea n-ar
fi putut ghici ce-i trecu prin minte.
Dragostea tnvinge ___ i 83

- S-ar putea sa va para rau ca m-afi invitat, spuse ea.


- La fel m-ati avertizat §i cand mi-atf permis sa va es-
cortez pana la Londra, Ti aminti el. §i nici acum nu-mi pare
rau ca am facut-o.
- Asta-i cu totul altceva, replica ea, Tn vreme ce Tn
jurul lor se mai adunau §i alte cupluri. Voi Tncerca sa nu
va fac de ras. Politetea va interzice ca acum sa mai bateti
in retragere, nu-i a§a?
- Cred ca a§ putea fi rapus de o criza brusca de astm,
sau ceva chiar §i mai grav, cum ar fi un atac de cord,
spuse el. Dar asta n-o sa se Tntample. Tmi marturisesc
curiozitatea de a vedea cum va veti comporta Tn timpul
primului dumneavoastra vals.
Claudia rase din nou - dupa care se Tntrerupse brusc
cand marchizul Ti puse o mana pe talie, iar pe cea
dreapta i-o lua Tntr-a lui. !§i ridica §i ea mana stanga pe
umarul lui drept.
0, Doamne!
Amintirile din seara trecuta o napadira, aducandu-i cu
ele §i mai multa ro§eata Tn obraji. Facu un efort susfinut
de a se gandi la cu totul altceva.
- Trebuie sa va vorbesc.
- Va datorez cumva scuze?
Amandoi vorbisera Tn acela§i timp. 0 clipa mai tarziu,
Claudia T§i dadu seama ce o Tntrebase.
- Tn niciun caz.
- Despre ce anume?
lar vorbisera simultan - dupa care T§i zambira unui al-
luia, Tn tacere.
Conversatia trebuia sa a§tepte. Tocmai Tncepea muzica.
Urmara cateva clipe de spaima disperata, cand din
mintea Claudiei parura sa se §tearga complet pa§ii valsului
po care niciodata nu-l mai dansase cu un partener.
Mnrchizul, Tnsa, era un bun conducator, T§i dadu ea seama,
cnnd redeveni rationala. §tia ca folosea pa§ii cei mai simpli
•>l. prin cine §tie ce miracol, Tl urma §i ea, fara sa faca nicio
Uroseala Tngrozitoare. Mai §i numara Tn minte §i banuia ca
l sc mi§cau §i buzele. Se stradui sa §i le stapaneasca.
184 Mary Balogh
- Cred ca sunteti osandita la anonimat, domni§oara
Martin, murmura el. N-o sa va faceti de ras §i nimeni nu
ne va baga Tn seama.
0 privi cu o expresie trista, facand-o sa-i zambeasca.
- §i oricine o sa ma bage Tn seama totu§i, Tn curand
va sucomba de plictiseala, completa ea. Suntem cel mai
putin valabil cuplu de pe tot ringul.
- Ei bine, asta chiar suna ca o provocare la adresa
mandriei mele masculine! replica marchizul.
§i o stranse putin mai tare de talie, rasucind-o Tntr-o
Tntoarcere larga cand ajunsera Tntr-un colt al salii de bal.
Claudia abia reu§i sa-§i stapaneasca tipatul. Tn
schimb, izbucni Tn ras.
- 0, exclama ea, a fost extraordinar. Haidefi sa mai
Tncercam odata! Sau arTnsemna sa riscam prea mult...?
Oricum, am reu§it sa-mi feresc condurii de talpile dum­
neavoastra?
- Hmm, facu el, dregandu-§i glasul. Cred ca §i is-
cusinta mea a avut un rol, domni§oara.
§i o Tnvarti din nou.
Claudia rase iar Tnsufletita de dans §i de minunata
noutate a faptului de a glumi efectiv cu un barbat. Tl
placea nespus de mult §i Tl privi Tn ochi pentru a-i Tm-
parta§i placerea.
§i atunci, cumva, simti mai mult. Mai mult decat Tn-
sufletire, mai mult decat placere. Simti...
Ah, nu avea cuvinte sa spuna ce anume!
Era un moment pe care avea sa-l retraiasca §i sa-l
viseze toata viata. De acest lucru era absolut sigura.
Valsul canta mai departe, dansatorii se Tnvarteau pe
ringul de dans, ea §i Marchizul de Attingsborough printre
ei, iar lumea era cu adevarat minunata.
- 0, spuse ea, cand ritmul muzicii Tncetini Tn fine,
semn ca se apropia de sfar§it, s-a §i terminat...?
Primul ei vals. §i, fara Tndoiala, §i ultimul.
- Primul dumneavoastra vals se pregate§te sa intre
Tn istorie, spuse el, parea ghicindu-i gandurile.
Dragostea tnvinge
In clipa aceea, Claudia T§i aminti ca trebuia sa-i spuna
ca Tn afara de conversatia neTnsemnata de la Tnceputul
valsului, dansasera Tn tacere.
- A, zise ea, trebuie sa va vorbesc, Lord Attingsbor-
ough. Poate maine, la un moment dat?
- Inca dinainte de a Tncepe vasul, spuse el, priveam
cu o oarecare nostalgie acele ferestre-u§a deschise.
Acum, ma uit la ele cu jind chiar. Dau Tntr-un balcon -
unde, lucrul cel mai important, e mai racoare. Ce ziceti,
mergem pana acolo, daca n-ati promis altcuiva dansul
urmator?
- Nu l-am promis, spuse ea, privind spre u§ile de­
schise §i spre gradina luminata de felinare de dincolo de
ele.
Poate ca, dupa cele Tntamplate Tn seara trecuta, n-ar
fi fost tocmai cel mai Tnfelept lucru...
Dar marchizul Ti oferea deja bratul, iar ea i-l lua. 0 con-
duse printre invitati, pana cand ie§ira pe balcon.
In seara asta avea sa fie altfel.
In seara asta aveau de discutat lucruri serioase.
Capitolul 12

Intr-adevar, afara era racoare - o racoare delicioasa,


chiar. Dar Claudia §i Joseph nu erau singurii care profi-
tasera de u§ile deschise ca sa scape pentru o vreme de
caldura salii de bal. Pe balcon se mai aflau cateva per­
soane.
-Tn gradina sunt aprinse lampioane, remarca Joseph.
Nu vreti sa coboram pana acolo, ca sa facem cativa
pa§i?
- Foarte bine, primi ea, folosindu-§i vocea de direc­
toare a §colii - Joseph se Tntreba daca ea con§tientiza
existenfa celor doua voci cu totul diferite Lord Attings­
borough...
Dar se Tntrerupse, cand marchizul Ti puse o mana pe
braf a§a ca Tntoarse capul sa-l priveasca. Trebuia sa vor-
beasca el mai Tntai. Era necesar sa discute despre Tn-
tamplarea din seara trecuta.
- V-a^i sim^it la fel de jenata ca mine adineauri? o Tn­
treba.
- 0, mult mai mult, raspunse Claudia, cu obi§nuita ei
sinceritate directa.
- Dar acum nu mai sunteti?
- Nu, de§i poate ca e mai bine ca nu-mi puteti vedea
culoarea din obraji.
Ajunsesera Tn gradina care nu era puternic luminata.
Joseph alese o carare care cotea spre stanga.
- Bun, chicoti el, batand-o pe dosul mainii. Nici eu nu
mai sunt. Tmi amintesc totul cu placere §i nu regret deloc,
Dragostea tnvinge
de§i v-a§ prezenta cele mai umile scuze daca a§ consi-
dera ca sunt necesare.
- Nu sunt, TI asigura ea.
Joseph se Tntreba, nu pentru prima oara, daca
domni§oara Martin era esentialmente o femeie singura.
Dar poate ca numai aroganta masculina era aceea
care-1 facea sa creada a§a ceva despre ea. Dovedise fara
putinta de tagada ca o femeie putea duce o viata Tmpli-
nita §i productiva chiar §i fara un barbat alaturi. Dar, Tn
fond, singuratatea nu era doar un apanaj al femeilor,
nu-i a§a? Cu toate rudele, prietenii §i cuno§tintele care-1
Tnconjurau aproape tot timpul, §i cu toate activitatile
care-i umpleau fiecare zi, era Tn esenta un om singur.
In pofida existentei lui Lizzie, pe care o iubea ca pe
ochii din cap, era singur. Aceasta marturisire TI sur-
prindea. Simtea nevoia unei femei care sa-i atinga §i sa-i
umple inima - dar de-acum era improbabil s-o mai poata
gasi vreodata. Era aproape sigur ca Portia Hunt n-avea
sa se potriveasca nicidecum Tntr-un asemenea rol.
- Nu vreti sa luam loc? propuse el cand ajunsera la
un mic iaz cu nuferi, langa care se afla o banca rustica
de lemn, sub coroana pletoasa a unei salcii.
Se a§ezara unui langa altul.
- Ce racoare binecuvantata e aici, comenta Claudia.
Si ce lini§te...!
- Intr-adevar.
- Lord Attingsborough, continua ea, reluandu-§i tonul
energic. Domni§oara Thompson, profesoara pe care ati
vazut-o Tn dimineata cand am plecat din Bath, cea mai
vSrstnica dintre cele doua, va duce zece dintre fetele
noastre de caritate la Lindsey Hall, sa stea acolo o
vreme, la vara. §titi, este sora Ducesei de Bewcastle.
- Aha... facu el, cu imaginea lui Bewcastle primind
/ece §colarite la masa lui dansandu-i prin minte.
- Ducesa m-a invitat §i pe mine cu ele, continua
domni§oara Martin.
Pe data, marchizul T§i aminti amuzat ce-i povestise
despre experientele ei ca guvernanta acolo. Intoarse
188 Mary Balogh
capul spre ea, zambindu-i. Fata i se vedea vagTn lumina
unui lampion agatat Tn salcie.
- La Lindsey Hall? Tntreba el. Cu Bewcastle prezent
acolo? §i o sa va duceti?
- Am acceptat, Ti zise ea, privind apa cu o expresie
parca ofensata. Va fi acolo §i doamna Hallmere.
Marchizul chicoti Tncet.
- §i am acceptat, fiindca mi-a venit o idee, continua
domni§oara Martin. M-am gandit ca poate ar fi bine s-o
iau cu mine acolo §i pe Lizzie.
Tntr-o clipa, Joseph redeveni serios. Tl trecuse dintr-
odata un fior. Sperase cu atata fervoare ca domni§oara
Martin sa considere §coala o posibilitate pentru fiica lui.
§i mai sperase, dupa cum abia acum T§i dadea seama,
sa n-o faca. Posibilitatea reala de a trebui sa se desparta
de Lizzie pentru cateva luni la rand TI facea sa se Tnabu§e.
- S-ar putea sa fie o experienta folositoare, relua ea.
Are nevoie de aer §i mi§care, §i de... distracpi. Cu sigu­
ranta, la Lindsey Hall va avea parte de toate trei. 0 va
cunoa§te pe Eleanor Thompson §i pe zece dintre fetele
de la §coala. Va sta cu mine zi de zi. A§a, vom avea cu
totii ocazia de a descoperi ce fel de Tnvatatura i-ar prinde
cel mai bine §i daca Eleanor §i cu mine Ti putem oferi
destul pentru ca aceasta experienta - §i taxele §colare -
sa merite. §i totul se va face Tn atmosfera destinsa a
unei vacante.
Nu avea ce sa repro§eze rationamentului ei. Suna ca
o sugestie de un extraordinar bun-simt- Dar simtea un
gol Tn stomac care-i amintea de panica.
- Lindsey Hall e o mo§ie mare, spuse el, cu un pare
foarte spatios. S-ar simti insuportabil de cople§ita.
- §i ?coa/a mea e mare, Lord Attingsborough, preciza
domni§oara Martin.
Dar acolo ar fi fost cu totul altceva... Nu?
Joseph se apleca Tnainte pe banca, rezemandu:§i
coatele de genunchi, cu mainile atarnate la mijloc. T § i
lasa capul Tn piept §i Tnchise ochii. Se lasa o tacere pre-
lungita, Tn timp ce spre ei pluteau prin aer acordurile mu-
Dragostea tnvinge_______ 139

zicale, vocile §i rasetele din sala de bal. Claudia fu cea


care vorbi prima.
- Dumneavoastra ati venit cu ideea de a 0 trimite pe
Lizzie la §coala, spuse ea, §i nu pentru ca ar rezolva pro-
blema Tngrijirii ei, nici fiindca ati vrea sa scapati de ea -
de§i cred ca va temefi ca nu cumva acestea sa fie ade-
varatele motive. Nu aveti de ce sa va ganditi la a§a ceva.
Am vazut cat 0 iubiti. Niciun copii n-a fost vreodata mai
iubit decat ea.
Acum T§i folosea cealalta voce - vocea de femeie pur
§i simplu.
- Atunci, de ce am senzatia ca o tradez? Tntreba el.
- Fiindca e oarba. §i fiindca mai e §i nelegitima. §i
doriti s-o protejati de consecintele ambelor fapte, su-
focand-o cu iubirea dumneavoastra.
- Sufocand-o... repeta el cu o durere surda Tn piept.
Asta-i fac? Asta am facut tot timpul?
Dar §tia ca domni§oara Martin avea dreptate.
- §i ea are la fel de mult, ca oricine altcineva, dreptul
sa traiasca, urma Claudia. Are dreptul sa ia singura orice
hotarari Tn legatura cu viata ei, sa exploreze lumea Tn care
traie§te, sa viseze la viitorul ei §i sa se straduiasca sa-§i
realizeze aceste vise. Nu sunt deloc sigura ca §coala e
solutia cea mai potrivita pentru ea, Lord Attingsborough.
Dar se prea poate ca, Tn Tmprejurarile de-acum, alta mai
buna sa nu este.
Tmprejurarile fiind acelea ca Sonia murise, iar el se
pregatea sa se Tnsoare cu Portia Hunt, conditii Tn care
avea sa mai existe foarte putin loc pentru propria sa fiica,
in viata lui.
- Pai daca nu vrea sa se duca? 0 Tntreba.
- Atunci, trebuie sa-i respectam dorinta §i sa gasim
0 alta varianta. Asta e conditia pe care o pun, dupa cum
vedeti - adica, daca sunteti de acord cu planul meu. §i
trebuie ca Lizzie sa fie §i ea de acord. lar daca la sfar§itul
verii voi decide sa-i ofer un loc Tn §coala mea, tot ea tre­
buie sa fie cea care-1 va accepta sau TI va respinge. Tntot-
deauna pun aceasta conditie, v-am mai spus §i Tnainte.
190 Mary Balogh
Marchizul T§i freca fata cu palmele §i se Tndrepta de
spate.
- Pesemne ma socotiti o faptura foarte jalnica,
domni§oara Martin, spuse el.
- Nici vorba de-a§a ceva, raspunse ea, doar un tata
iubitor §i grijuliu.
- Eu nu ma simt Tntotdeauna a§a. M-am gandit serios
s-o due Tn America §i sa Tncepem acolo o viata noua. A§a,
a§ putea sa stau cu ea tot timpul. §i amandoi am fi
fericiti.
Domni§oara Martin nu-i raspunse, ceea ce-l facu sa
se simta cam prost. Da, se gandise sa se mute cu Lizzie
Tn America, dar §tiuse tot timpul ca n-avea s-o faca cu ade­
varat - ca nu putea s-o faca. Intr-o buna zi, avea sa devina
Duce de Anburey, §i multe vieti urmau sa depinda de el
§i de numeroasele Tndatoriri care-i reveneau ca atare.
Notiunea libertatii de a alege era adeseori doar o
iluzie.
Tn clipa urmatoare, Ti veni o alta idee, §i se mira ca
nu se gandise pana atunci la acel lucru.
- Dar voi fi §i eu prin apropiere, spuse el, ridicand
capul s-o priveasca. Am sa ma due la aniversarea Con-
telui §i a Contesei de Redfield, la Alvesley Park, lar Alves­
ley se afla la doar cativa kilometri distanta de Lindsey
Hall. §tiati asta?
- Sigur ca da, raspunse Claudia. Mai §tiu §i despre
petrecere, pentru ca Susanna §i Peter vor merge §i ei
acolo. Nu aflasem, Tnsa, ca veti veni §i dumneavoastra.
- Am s-o pot vedea pe Lizzie, spuse el. Voi putea pe-
trece catva timp cu ea.
- Da, daca tineti neaparat, confirma domni§oara Mar­
tin privindu-l dreptTn ochi.
- Daca tin neaparat?
- Familia §i prietenii dumneavoastra ar putea sa se
Tntrebe ce-i cu acest interes fata de o simpla eleva de
caritate de la §coala mea.
- 0 eleva de caritate? se Tncrunta marchizul. Voi plati
dublul taxei, domni§oara Martin, daca Lizzie accepta sa
Dragostea tnvinge_______ 191
mearga la §coala dumneavoastra §i are §anse de a fi
fericita acolo.
- l-am spus ducesei ca fata pe care s-ar putea s-o
aduc Tn plus cu mine e un caz de caritate, recomandat
de domnul Hatchard, Ti explica ea. Tnteleg ca nu doriti sa
se afle adevarul, nu-i a§a?
Joseph 0 privi cateva clipe cu furie, Tnainte de a Tn­
toarce capul Tn directia cealalta, Tnchizand ochii. Mama
§i tatal lui, Wilma, familia lui Kit, familia lui Bewcastle -
tot,i ar fi fost ofensati daca descopereau ca fiica sa era
la Lindsey Hall, Tn timp ce el se afla Tn apropiere, la Alves­
ley Park. Ca sa nu mai vorbeasca §i de Portia Hunt. Un
gentleman pur §i simplu nu-§i expunea progenitura nele-
gitima Tn ochii rudelor §i ai cuno§tintelor sale cat se
poate de legitime.
- Prin urmare trebuie sa ma port ca §i cum mi-ar fi
ru§ine de persoana cea mai nepretuita din viata mea? Tn­
treba.
Desigur, era 0 Tntrebare retorica. Claudia nici macar
nu-i raspunse.
- Totu§i, am s-o vad acolo §i voi petrece catva timp
cu ea, continua el. Da, domni§oara Martin, atunci ne-am
inteles. Lizzie se va duce la Lindsey Hall - daca accepta,
desigur, dupa care dumneavoastra, ea §i domni§oara
Thompson veti decide Tmpreuna daca e cazul sa se duca
la §coala din Bath.
- Sa §titi, totu§i, ca nu executia ei ati aprobat-o acum,
Lord Attingsborough.
Marchizul Tntoarse iar capul spre ea, razand Tnceti§or,
dar fara haz.
- Trebuie sa Tntelegeti, spuse el, ca mi se frange
inima.
Prea tarziu distinse hiperbola sentimentala din cuvin-
tele sale §i se Tntreba daca nu cumva, acesta era ade­
varul.
- §tiu, TI Tncredinta Claudia. Acum, trebuie sa ma Tn-
t^lnesc din nou cu Lizzie. E nevoie sa am o discutie cu
oa §i sa vad dac-o pot convinge sa vina la Lindsey Hall
192 Mary Balogh
pentru a petrece acolo cateva saptamani, Tmpreuna cu
alte fete §i cu mine, la vara. Nu pot §ti cu certitudine ce
raspuns Tmi va da, Tnsa cred ca fiica dumneavoastra are
mai multe calitati decat sunteti dispus sa recunoa§teti,
Lord Attingsborough. Ati fost orbit de iubirea pentru ea.
- Draguta ironie, comenta el. Atunci, m§ine? Dupa-
amiaza? La aceea§i ora ca de obicei?
- Foarte bine. §i, daca se poate, am sa-mi aduc §i
cainele cu mine. E foarte prietenos, §i s-ar putea sa-i
placa de el.
Continua sa stea a§ezata Tn aceea§i pozitie. Cu fata
pe jumatate luminata, pe jumatate Tn umbra, arata foarte
atragator. Lui Joseph Ti era greu sa-§i mai aminteasca
prima impresie pe care o avusese despre ea, cand in-
trase Tn salonul de vizite al §colii, cu acea atitudine se-
vera §i lipsita de umor.
- Va multumesc, spuse el, acoperindu-i mainile cu a
lui. Sunteti foarte generoasa.
- Se prea poate sa fiu §i foarte necugetata, replica
ea. Cum Dumnezeu a§ putea oferi orice fel de Tnvatatura
unei eleve care nu vede? Niciodata nu m-am socotit ca-
pabila sa fac minuni.
La asta, Joseph nu mai avea ce sa-i raspunda. T§i
stranse Tnsa degetele Tn jurul uneia dintre mainile ei §i o
ridica la buze.
- Fie §i numai pentru ceea ce-ati facut pana acum, §i
sunteti pregatita sa faceti de-acum Tncolo, eu va
multumesc, spuse el. Ati privit-o pe fiica mea nu doar ca
pe un copii nelegitim care mai are Tn plus §i dezavantajul
de a fi orb, ci ca pe o persoana vrednica de a avea o viata
plina de sens. Ati convins-o sa alerge, sa rada §i sa strige
de bucurie, la fel ca oricare alt copii. lar acum, sunteti
pregatita sa-i daruiti o vara de distractii care, fara Tn-
doiala, s-a aflat dintotdeauna dincolo de cele mai Tn-
draznete vise ale ei - §i ale mele.
- Cred, spuse ea, ca daca a§ fi papista§a, a§ putea
fi eligibila pentru canonizare, Lord Attingsborough.
Umorul ei sec TI amuza, facandu-l sa chicoteasca Tncet.
Dragostea Tnvinge
- Cred ca muzica s-a oprit, spuse el, oprindu-se un
moment sa asculte. §i era dansul dinaintea cinei. Pot sa
va Tnsotesc pana Tn sufragerie ca sa va umplu farfuria?
Domni§oara Martin nu se grabi sa raspunda. T§i dadu
seama ca Tnca-§i mai tinea mana Tn poala lui.
- Am valsat Tmpreuna, spuse ea, apoi am plecat din
sala de bal tot Tmpreuna. S-ar putea sa cream o impresie
gre§ita, daca §i la cina stam din nou Tmpreuna. Poate ar
fi mai bine sa va duceti §i sa stati cu domni§oara Hunt,
Lord Attingsborough. Eu am sa mai raman un timp aici.
Nu mi-e foame.
La dracu cu domni$oara Hunt!, fu el cat pe ce sa
spuna cu glas tare - dar se opri la timp. Portia nu facuse
absolut nimic ca sa merite o asemenea lipsa de respect,
ba chiar se putea spune ca o cam neglijase Tn seara
aceea. Dansase cu ea doar odata.
- Va temeti ca oamenii sa nu creada ca a§ flirta cu
dumneavoastra? o Tntreba.
Claudia Tntoarse capul spre el, iar Joseph vazu ca
dintr-odata parea mai amuzata.
- Am mari Tndoieli ca s-ar gandi cineva la una ca asta,
spuse ea. Tn schimb, s-ar putea sa creada ca eu Tncerc
sa va cuceresc.
- Va Tnjositi pe nedrept.
- V-ati uitat recent Tn vreo oglinda?
- Dar dumneavoastra?
Claudia zambi Tncet.
- Sunteti galant §i bun. Nu va fac curte, puteti fi
u§urat sa aflati.
Joseph Ti duse iar mana la buze, dupa care, Tn loc de
a-i da drumul, T§i Tnlantui degetele printre ale ei §i coborT
din nou pe banca, Tntre ei, cele doua maini astfel Tmpre-
unate. Claudia nu comenta §i nici nu Tncerca sa-§i smulga
mana.
- Daca nu va e foame, continua el, prefer sa stau cu
dumneavoastra pana va reTncepe dansul. E foarte placut
aici.
- Tntr-adevar.
194 Mary Balogh
§i mai ramasera mult timp acolo, nemi§cati, fara
sa-§i vorbeasca. Aproape toti ceilalti trebuie sa se fi dus
Tn casa la cina, inclusiv orchestra. Cu exceptia catorva
voci razlete care se auzeau din directia balconului, erau
aproape complet singuri. Lumina lampioanelor se reflecta
din apele micului iaz, conturand cativa nuferi. 0 adiere
u§oara facea ca frunzele salciei sa se legene Tncet Tn fata
lor. Aerul era racoros - sau, poate, mai mult decat atat:
Joseph o simti pe Claudia Tnfiorandu-se.
Ti elibera mana §i-§i scoase redingota - lucru deloc
u§or, de vreme ce haina fusese croita pe masura, ca
sa-i vina ca turnata. I-o puse pe umeri §i ramase cu mana
acolo, pentru a o sustine. Cu cealalta mana, o apuca iar
pe a ei, afectuos.
Niciunul dintre ei nu scotea o vorba. Claudia nu
protesta nici fata de bratul petrecut pe dupa umeri, nici
pentru mana care i-o tinea pe a ei. Sub atingerea lui, nu
era nici rigida, nici supusa.
Joseph se relaxa.
Ti trecu prin minte - nu pentru prima oara - extraordi-
nara idee ca poate Tncepea sa se Tndragosteasca Tncet-
Tncet de domni§oara Claudia Martin. Dar a§a ceva era
complet absurd. 0 placea. 0 respecta. Ti era recunoscator.
Simtea chiar §i o unda de tandrete amestecata cu
recuno§tinta, fiindca manifestase atata marinimie fata de
Lizzie, fara sa demonstreze nicio forma de indignare morala
la adresa lui pentru ca adusese pe lume un copii nelegitim.
Se simtea bine alaturi de ea.
Sentimente care nu Tnsemnau dragoste.
Dar mai existase §i seara trecuta.
Daca domni§oara Martin Tntorcea capul, poate ca ar
fi sarutat-o din nou. Se bucura ca n-o facea - poate.
Tn sfar§it, Tncepu sa auda orchestra acordandu-§i in-
strumentele. §i din nou se gandi la domni§oara Hunt, pe
care onoarea TI obliga s-o ceara Tn casatorie.
- Dansul va reTncepe curand, spuse el.
- Da, confirma Claudia, §i se ridica Tn picioare cu o
clipa Tnaintea lui.
Dragostea tnvinge
Joseph T§i lua iar redingota pe el, gandindu-se ca vale-
tul ar fi plans, cel mai probabil, daca vedea cum i se mo-
totojea dedesubt cama§a.
Ti oferi bratul, iar ea i-l lua, Tnainte de a porni Tn
directia salii de bal. Dupa ce urcara scarile balconului,
marchizul se opri iar.
- Atunci, vin maine sa va iau? o Tntreba. La aceea§i
ora?
- Da, raspunse ea, ridicand ochii spre ai lui.
Putea sa-i vada clarTn lumina ce razbatea din sala de
bal: mari §i inteligenti ca Tntotdeauna, acum Tnsa expri-
mau §i altceva... Ceva ce el nu prea putea sa identifice.
Aratau foarte adanci, ca §i cum ar fi putut sa cada Tn ei,
daca voia.
Dadu din cap §i, cu o mana, Ti facu semn sa intre
fnaintea lui Tn sala de bal. Dupa ce domni§oara Martin
intra, mai statu cateva clipe pe loc, sperand ca nimeni
sa nu fi observat cat de mult timp fusesera Tmpreuna.
Nu voia sa-i Tntineze reputatia domni§oarei Martin.
Nici s-o umileasca pe domni§oara Hunt.

Lily Wyatt, Contesa de Kilbourne, statea langa Lauren


Butler, Vicontesa de Ravensberg, la supeu, §i amandoua
erau angajate Tntr-o conversatie privata, Tn timp ce grupul
din care faceau parte taifasuia mai sonor.
- Neville mi-a spus mai devreme, zise Lily, ca ai invi-
tat-o»pe domni§oara Hunt la Alvesley Park, pentru ser-
barile celebrarea aniversarii.
Lauren facu o mutra.
- Wilma a adus-o Tn vizita la mine, spuse ea, §i a
fScut ni§te aluzii atat de stravezii, Tncat chiar §i cineva
f3ra creier le-ar fi priceput. A§a ca am invitat-o. Dar asta
nu Tnseamna mare lucru, nu-i a§a? La vremea aceea, ea
§i Joseph vor fi cu siguranta logoditi- Nu e niciun secret,
a§a-i, de ce l-a invitat unchiul Webster la Bath.
- Nici tu n-o simpatizezi? se interesa Lily.
- 0, nu pot s-o sufar, recunoscu Lauren, de§i mi-ar fi
greu sa explic de ce. E pur §i simplu prea...
196 Mary Balogh
- Perfecta? sugera Lily, Tntelegand ca Lauren n-o
auzise pe domni§oara Hunt cand Ti pusese la Tndoiala
gustul, pentru ca invitase o simpla profesoara Tn loja de
la Vauxhall Gardens, alaturi de unii care nu erau de nasul
ei. Wilma l-a mustrat pe Joseph pentru ca a lasat-o sa se
plimbe cu Ducele de McLeith aseara, Tn timp ce el o
facea pe galantul cu domni§oara Martin. Se teme ca nu
cumva sa se placa reciproc.
- Domni§oara Hunt §i duceje? Tntreba Lauren cu ochii
mari, nevenindu-i sa creada. Tn niciun caz nu se poate
a§a ceva. Pare un om foarte Tntelegator.
- Un comentariu extrem de elocvent, remarca Lily.
Dar nu pot sa nu-ti Tmparta§esc sentimentele, Lauren.
Domni§oara Hunt Tmi aminte§te de Wilma, dar Tntr-un
sens mult mai rau. Cel putin, Wilma le e devotata
baietilor ei. Pe domni§oara Hunt nu mi-o pot imagina ca
fiind devotata cuiva, ce zici? Ma gandeam ca poate tu §i
cu mine am putea sa...
Tn ochii lui Lauren, Tnsa, se ivise o luminita, a§a ca o
Tntre rupse:
- Lily nu cumva te gande§ti s-o faci pe combina-
toarea... §i pe dezbinatoarea, a§a-i? Pot sa ma joc §i eu?
- Ai putea sa-l inviti §i pe duce la Alvesley Park, daca
vrei, Ti propuse Lily.
- La o sarbatoare de familie? ridica Lauren din
sprancene. N-ar parea cam ciudat?
- Folose§te-ti ingeniozitatea.
- Vai de mine, dar am eu a§a ceva...?
Lauren rase, dar imediat Ti veni o idee.
- Christine mi-a spus adineauri ca domni§oara Martin
se va duce la Lindsey Hall, sa petreaca o parte din vara
- sora Christinei ia acolo Tn vacanta cateva fete de la
§coala ei. Ducele de McLeith §i domni§oara Martin au
copilarit Tn aceea§i casa, ca un frate §i o sora, §i tocmai
s-au regasit dupa ani §i ani de despartire. El, Tn special,
este deosebit de Tncantat datorita acestui fapt, §i Tndraz­
nesc sa spun ca §i ea e. Eventual, a§ putea sa sugerez
ca s-ar bucura sa fie aproape de ea pentru de cateva sap-
Dragostea tnvinge
tamani, Tn timpul verii, Tnainte ca el sa se reTntoarca Tn
Scotia, iar ea la Bath.
- Genial, replica Lily. Haide, Lauren, fa-o, §i pe urma
vom vedea ce mai putem sa rezolvam.
- Asta-i mare dracie, comenta Lauren. §i §tii ce crede
Susanna? Crede ca s-ar putea ca Joseph sa-i cam faca
ochi dulci domni§oarei Martin. A plimbat-o cu trasura de
cateva ori §i §i-a petrecut timpul cu ea la diverse ocazii,
inclusiv aseara la Vauxhall Gardens, lar adineauri au val-
sat Tmpreuna. Unde-o fi acum, §tii cumva? §i ea unde e?
- E cea mai improbabila idila pe care ne-o putem
inchipui, decreta Lily cu un licar pozna§ Tn ochi. Dar, o,
Doamne, Lauren, s-ar putea sa fie tocmai femeia ideala
pentru el. Nicio alta n-a mai reu§it sa fie, iar domni§oara
Hunt Tn niciun caz nu este.
- Wilma s-ar face vanata la fata! adauga Lauren.
T§i zambira §trengare§te, iar Neville, Conte de Kil-
bourne, care le auzise din apropiere, T§i tuguie buzele cu
un aer nevinovat.
Capitolul 13

Claudia §/' Susanna tocmai se Tntorsesera dintr-o


vizita la biblioteca Hookham, a doua zi dimineata, cand
la u§a casei aparu Ducele de McLeith. Fu primit Tn ca­
mera de dimineata, unde Claudia statea singura, rasfoind
cartea pe care tocmai o Tmprumutase. Susanna urease
Tn odaia copiilor, sa-l vada pe Harry.
- Claudia, spuse el, Tnaintand prin camera, dupa ce
fusese anuntat de valet, iar cainele i se repezise Tn cale
latrand §i dand din coada. Asta-i cainele tau?
- Cred ca mai degraba eu sunt a lui, raspunse ea, Tn
timp ce-l gadila dupa ureche. Pana-i gasesc un camin
potrivit, cel putin.
- Tl mai tii minte pe Horace? o Tntreba.
Horace! Fusese un spaniel pe care ea TI adora Tn
copilarie. Se tinea dupa ea peste tot, ca o umbra cu
urechi ce se balanganeau. Zambi, amintindu-§i, Tn timp
ce se a§ezau amandoi.
- Vicontele §i Vicontesa Ravensberg au vorbit cu mine
aseara, Tnainte sa plec de la bal, Tncepu el. M-au invitat
sa vin pentru cateva saptamani la Alvesley Park, Tnainte
de a ma Tntoarce Tn Scotia. Se pare ca acolo urmeaza sa
aiba loc o mare adunare, la aniversarea Contelui §i a Con-
tesei de Redfield. Trebuie sa marturisesc ca am fost sur-
prins - nu credeam ca-i cunosc destul de Tndeaproape ca
sa merit o asemenea cinste. Oricum, vicontesa i-a expli-
cat ca §i tu vei sta Tn apropiere, la Lindsey Hall, §i s-ar
Dragostea tnvinge_______ 199

putea sa am ocazia de a ma bucura iar de compania ta


pentru cateva saptamani dupa atata vreme.
Facu o pauza, privind-o Tntrebator.
Claudia T§i Tmpreuna mainile Tn poala, privindu-l fara
sa spuna nimic. Susanna §i toate prietenele ei pareau
fermecate de povestea pe care o spusese - §i care era
Tntru totul adevarata, de§i nu reprezenta Tn niciun caz tot
adevarul. Candva, TI iubise cu toata ardoarea inimii ei
tinere. Dar, cu toate ca zilele flirtului lor fusesera ino-
cente §i cuviincioase, desparflrea numai astfel nu fu­
sese.
Ti daruise virginitatea sa lui Charlie, pe culmea pustie
a unei coline, Tn spatele casei tatalui ei.
El jurase ca urma sa se Tntoarca dupa ea cu prima
ocazie, ca sa o faca mireasa. Mai jurase, strangand-o la
piept, Tn timp ce lacrimau amandoi, ca avea s-o iubeasca
pentru totdeauna, ca niciun om nu iubise vreodata a§a
cum iubea el acum. Desigur, §i ea Ti spusese la randul ei
cam acelea§i lucruri.
- Deci, ce parere ai? 0 Tntreba el acum. Sa accept?
Am avut atat de purine ocazii sa stam de vorba de cand
ne-am reTntalnit §i avem atat de multe lucruri sa ne
spunem... Au mai ramas multe amintiri de Tmparta§it, §i
trebuie sa Tnva^am sa ne cunoa§tem din nou. Cred ca §i
noua Claudia Tmi place Tntru totul la fel de mult pe cat Tmi
placea §i cea de odinioara. Dar am petrecut momente
fericite Tmpreuna, nu-i a§a? Niciun frate §i o sora adevaratf
nu s-ar fi putut simti mai bine unui Tn compania celuilalt.
Claudia purtase revolta Tn suflet atat de multa vreme,
Tncat uneori o credea disparuta, ramasa Tn urma, uitata pe
vecie. Dar unele sentimente de demult prindeau radacini
atat de adanci, Tncat deveneau parte din propria fiinta.
- Nu suntem frate §i sora, Charlie, spuse ea taios,
§i-n niciun caz nu ne consideram a§a Tn ultimii doi ani di-
naintea plecarii tale. Ne iubeam.
§i ramase cu ochii atintity asupra lui, Tn timp ce
cainele se instala de-a curmezi§ul picioarelor ei, cu un
oftat de multumire.
200 Mary Balogh
- Eram foarte tineri, replica el, cu zambetul pierin-
du-i de pe buze.
- Printre cei care nu mai sunt chiar a§a de tineri, i-o
Tntoarse Claudia, circula ideea preconceputa ca tinerii
n-ar fi capabili de iubire, ca sentimentele lor nu au nicio
Tnsemnatate.
- Tinerilor le lipse§te Tntelepciunea care vine odata
cu varsta, afirma Charlie. Era aproape inevitabil sa ni se
trezeasca sentimente romantice, Claudia. Pana la urma,
am fi trecut peste ele. Eu aproape uitasem.
Tn sufletul ei cre§tea o furie profunda - nu pentru sine
a§a cum era acum, ci pentru fata de odinioara. Fata care
ani de zile suferise neconsolata.
- Acum putem sa radem de toate astea, mai adauga
el.
§i zambi. Ea, Tnsa, nu.
- Eu nu rad, spuse. De ce ai uitat, Charlie? Fiindca
am Tnsemnat atat de putin pentru tine? Fiindca te simteai
vinovat dupa ultima scrisoare pe care mi-o trimisese§i?
Acum sunt duce, Claudia. Trebuie sa Tntelegi ca asta
schimba foarte mult lucrurile.
...Acum sunt duce...
- §i ai mai uitat §i ca am fost Tntr-adevar amanti cu o
singura ocqzie? continua ea.
0 ro§eata intensa Ti cuprinse lui Charlie gatul §i obra­
jii. Claudia T§i impuse sa nu ro§easca §i ea - dar nu-§i
abatu privirea dinspre ochii lui.
- A fost o fapta necugetata, spuse el, frecandu-§i
ceafa cu o mana ca §i cum ar fi Tnceput sa-l stranga lava-
liera. Tatal tau a procedat neTntelept, lasandu-ne o
asemenea libertate. Nici tu nu ai fost deloc Tnteleapta,
de vreme ce §tiai ca eu urma sa plec §i asta putea avea
anumite consecinte. §i nici eu n-am fost prea Tntelept, fi­
indca...
- Fiindca, sugera ea, vazandu-i ezitarea, acele con­
secinte ar fi putut cauza complicatii Tn noua ta viata, a§a
cum ai dat clar de Tnteles Tn ultima scrisoare?
Dragostea tnvinge
Nu trebuie sa fiu vazut asociindu-ma prea strans cu
persoane care sunt inferioare pozipei mele sociale. Acum
sunt duce...
- Nu-mi dadusem seama, Claudia, ca ai tinut atat
supararea, recunoscu el cu un oftat. Tmi pare rau.
- Supararea am lasat-o Tn urma de mult, spuse ea,
fara a fi sigura daca era tocmai adevarat. Dar nu te pot
lasa sa ma tratezi Tn continuare, cu o placere atat de i-
nimoasa, ca pe sora ta demult pierduta, Charlie, fara a
te obliga sa-ti aminte§ti tot ceea ce ai uitat atat de u§or.
- Nu mi-a fost nici mie u§or, afirma el, rezemandu-se
de spatar, cu privirea Tn jos. Dar nu eram decat un baiat
tanar §i, dintr-odata, m-am pomenit confruntat cu tot felul
de Tndatoriri §i responsabilitati, §i cu o Tntreaga viata §i
iume la care nici nu visasem.
Claudia nu-i raspunse nimic. §tia ca-i spunea adevarul
- §i totu§i...
§i totu§i, toate acestea nu scuzau cruzimea tradarii
lui finale. Cum §i-ar fi putut spune ca trecuse peste
durere §i revolta, cand de-atunci Ti urase, Ti urase, Ti urase
pe toti barbatii cu titlul de duce?
- Uneori, spuse el, ma Tntrebam daca merita sa fac
toate sacrificiile care mi-au fost impuse. Cariera Tn drept
la care visasem... Tu...
Nici de aceasta data Claudia nu raspunse.
- M-am purtat urat, recunoscu Tn cele din urma Char­
lie, ridicandu-se brusc Tn picioare §i traversand camera
pana la fereastra, ca sa se uite afara. Crezi ca nu mi-am
dat seama de asta? §i crezi ca n-am suferit §i eu?
Tntelegea. Tntotdeauna Tntelesese tumultul interior
prin care trebuia sa fi trecut §i el. Dar unele lucruri, chiar
daca nu se aflau dincolo de iertare, se aflau cel putin din­
colo de scuzele ieftine.
Distrusese acea ultima scrisoare, Tmpreuna cu toate
celelalte care o precedasera, cu mult timp Tn urma. Dar
banuia ca tnca ar mai fi putut s-o reproduca din memorie,
daca voia.
202 Mary Balogh
- Daca te consoleaza cu ceva, Claudia, urma Charlie,
n-am avut o casnicie fericita. Mona era o scorpie. Cautam
sa stau acasa cat mai putin timp cu putinta.
- Ducesa de McLeith nu e aici, sa vorbeasca Tn nume
propriu, replica ea.
- Aha, facu el, Tntorcandu-se s-o priveasca din nou,
vad ca e§ti hotarata sa te certf cu mine, Claudia.
- Nu vreau sa ne certam, Charlie, ci doar sa spunem
lucrurilor pe nume. Cum am putea merge mai departe,
daca ne permitem sa denaturam amintirile?
- A§adar, putem merge mai departe? o Tntreba. 0 sa
ma ierti pentru tot ce-a fost, Claudia? Vei fi Tn stare sa
pui totul pe seama tineretii, a nechibzuintei §i a presiu-
nilor unei vieti pentru care nu eram pregatit?
Nu era cine §tie ce pocainta. Chiar Tn timp ce o for­
mula, continua sa-§i gaseasca singur tot felul de scuze.
Oare tineretea era mai putin responsabila decat maturi-
tatea? Dar Ti unisera atafia ani de prietenie apropiata,
plus cativa de dragoste §i o dupa-amiaza de pasiune in-
tensa. §i un an de scrisori amoroase, pline de dor, Tnain-
tea celei din urma, care-i fransese inima §i-i naruise
lumea §i Tntreaga fiinta. Poate ca era o prostie sa-§i
bazeze Tntreaga opinie actuala despre el numai pe acea
scrisoare §i nimic mai mult. Poate ca sosise vremea sa
ierte.
- Foarte bine, spuse ea dupa cateva minute de
tacere, iar Charlie se apropie din nou pentru a-i lua o
mana Tntr-a lui, strangandu-i-o.
- Am facut cea mai mare gre§eala din viata mea,
atunci cand... Tncepu el, dar numai pentru a se Tntrerupe:
lasa, nu conteaza. Ce sa fac Tn legatura cu acea invitatie?
- Ce-ai dori sa faci? ^
- A§ vrea sa accept. Tmi place familia Ravensberg, cu
toti prietenii §i cuno§tintele lor. §i doresc sa mai petrec
catva timp cu tine. Da-mi voie sa vin, Claudia. Da-mi voie
sa fiu din nou fratele tau. Sau nu - nu fratele... Sa fiu din
nou prietenul tau. Tntotdeauna am fost prieteni, nu-i a§a?
Chiar §i la sfar§it...?
Dragostea tnvinge
La care sfar§it se referea?
- Azi-noapte, am stat treaz mult timp, continua el, Tn-
trebandu-ma ce-ar trebui sa fac §i dandu-mi seama ce
saraca mi-a devenit viata de cand am parasit casa tatalui
tau §i pe tine. §i atunci, am §tiut ca n-a§ putea sa accept
invitatia daca nu spui tu ca pot s-o fac.
§i ea zacuse multa vreme fara sa adoarma, de§i nu
credea ca se gandise macar o clipa la Charlie. Se
gandise numai la doi oameni a§ezati sub o salcie, langa
un iaz cu nuferi, seara, ea avand pe umeri haina Tncalzita
de trupul lui, fara sa schimbe o vorba timp de aproape o
ora. Era o amintire Tntru totul la fel de intensa ca aceea
a sarutului din Vauxhall Gardens. Poate chiar §i mai in­
tensa. Tn prima, fusese vorba de patima - pe cand Tn a
doua... Nici nu Tndraznea sa se gandeasca despre ce era
vorba Tn cea de-a doua.
- Atunci, du-te la Alvesley, Ti raspunse, desprinzan-
du-§i mana dintr-a lui. Poate reu§im sa cream noi amintiri
pentru viitor, cat timp vom fi acolo - amintiri mai placute.
Simti un nod Tn gat cand Charlie Ti zambi - cu un zam-
bet voios care-i amintea de baiatul de odinioara. Nicio­
data nu visase, macar, ca acel baiat ar fi putut sa fie §i
crud. Totu§i, oare facea bine ce facea? Era Tntelept sa
aiba din nou Tncredere-n el? Totu§i, nu-i cerea altceva
decat simpla prietenie. Putea fi bine sa se Tmpriete-
neasca din nou, sa laseTn sfar§it trecutul undevaTn urma
ei.
-Tti multumesc, spuse el. N-am sa te mai retin, Clau­
dia. Ma voi Tntoarce Tn odaile mele, ca sa scriu un rava§
de acceptare pentru doamna Ravensberg.
Dupa plecarea lui, Claudia se uita din nou la cartea
pe care o luase de la biblioteca - dar n-o deschise. T§i
trecu doar degetele peste coperta de piele, pana cand
cainele sari langa ea §i-§i puse capul Tn poala ei.
- Ei bine, Horace, spuse ea, mangaindu-l pe cap, am
impresia ca ma leagan pe un cal de lemn uria§, plin de
emotii. Nu e deloc o senzatie comoda pentru o persoana
de varsta mea. Tntr-adevar, daca Lizzie Pickford nu vine
204 Mary Balogh
la Lindsey Hall cu mine, cred ca s-ar putea sa ma due di­
rect acasa la Bath, pana la urma, §i naiba sa-l ia pe Char­
lie - daca-mi ierti limbajul §ocant. §i pe Marchizul de
Attingsborough. Dar ce Dumnezeu o sa ma fac eu cu
tine...?
Cainele ridica ochii spre ea, fara sa-§i mi§te capul, §i
ofta adanc, Tn timp ce dadea cu coada Tn canapea.
- Exact! fu Claudia de acord. Voi, masculii, toti va
credeti irezistibili!

Sosisera Tn ora§ ni§te veri de la Derbyshire ai doam-


nei Balderston, iar Joseph fusese invitat sa cineze cu fa­
milia §i sa-i Tnsoteasca la opera, mai tarziu.
Tnca nu stabilise nicio Tntalnire pentru a discuta cu
Balderston, dar avea s-o faca. Poate chiar Tn seara
aceea. Tncepea sa se jeneze de atatea amanari.
§i poate ca acum avea sa Tncerce din nou sa-i faca
curte Portiei Hunt. Trebuia sa aiba ea §i o latura mai sen-
sibila decat cea pe care i-o aratase Tn drum spre Vauxhall
Gardens, iar el trebuia sa i-o gaseasca. $tia ca, de obicei,
femeile TI gaseau pe cat de fermecator, pe atat de atrac-
tiv, de§i rareori se folosea de aceste calitati ca sa flirteze
sau sa-i faca vreuneia curte - rareorifiind cuvantul cheie.
Se simtea stanjenit de relatia pe care o legase cu
domni§oara Martin - §i totu§i, simtise ca nu era vorba
nici de flirt, nici de a face curte. Nu suporta sa se gan-
deasca ce anume simtea ca fusese.
A§a ca era destul de prost dispus, Tn vreme ce-§i pe-
trecea dimineata antrenandu-se la salonul de box al lui
Gentleman Jackson. Cand ajunse Tn Grosvenor Square,
acasa la Whitleaf, dupa-amiaza, era hotarat sa abordeze
totul cat se poate de serios. 0 ducea iar pe domni§oara
Martin Tn vizita la Lizzie, ca sa-i comunice propunerea
aceea pentru la vara §i s-o lase sa se hotarasca singura.
Propria lui implicare nu trebuia sa se mentina decat la
un nivel minim.
Domni§oara Martin era Tmbracata simplu, ca de obi­
cei, Tn rochia pe care o purtase §i la picnic, de§i de-atunci
Dragostea tnvinge_______ 205

aceasta fusese calcata. Purta §i aceea§i palarie de pai.


T§i tinea cainele Tn brate, pe cSnd cobora la parter,
chemata fiind de valet.
Arata ca 0 femeie pe care el avea senzatia c-o cuno§tea
de-o viata - ca o membra a familiei sau a casei, de§i habar
n-avea de unde-i venise Tn minte ciudatenia asta.
- Suntem gata amandoi, anunta ea.
- E§ti sigura ca vrei sa iei §i cainele la plimbare, Clau­
dia? 0 Tntreba Whitleaf. Nu ne deranjeaza cu nimic da-
ca-l la§i aici, cu noi.
- Putin aer curat o sa-i faca bine, replica ea. Dar Tti
multumesc, Peter. E§ti remarcabil de bun, cand stau sa ma
gandesc ca n-ai prea stat pe ganduri daca sa-l iei Tn casa
sau sa ma dai pe mine afara, cu el cu tot! Tncheie, razand.
- Atunci, distractie placuta amandurora, Ti ura Su­
sanna, de§i statea cu privirea spre Joseph - care vazu
ca avea Tn ochi o expresie speculative!.
Pentru prima oara Ti trecu prin minte ideea ca, ne-
cunoscand adevarata natura a relatiilor dintre el §i
domni§oara Martin, sotii Whitleaf se Tntrebau cu sigu­
ranta ca naiba avea de gand - mai ales de vreme ce
§tiau, probabil, ca era din aproape toate punctele de
vedere un om logodit. T§i dadea seama abia acum ca 0
pusese pe domni§oara Martin Tntr-o situatie delicata.
Pornira la drum cu cabrioleta lui, de§i vremea nu mai
era la fel de calda ca prima data. Cativa nori razleti aco-
pereau din cand Tn cand soarele, raspandind 0 racoare
placuta.
- Unde i-ati spus Susannei ca mergeti Tn dupa-amiaza
asta? se interesa el.
- La o plimbare Tn pare.
- §i cu celelalte ocazii?
- Tot la 0 plimbare Tn pare, repeta ea, atenta numai
la caine.
- §i ce-a avut de spus Tn legatura cu toate aceste
plimbari? Tntreba Joseph.
Tntoarse capul tocmai la timp pentru a-i vedea ro§eata
din obraji, Tnainte de a coborT privirea.
206 Mary Balogh
- A, nimic, murmura ea. De ce-ar fi trebuit sa spuna
neaparat ceva...?
Pesemne credeau ca flirta cu ea, Tn timp ce-i facea
curte domni§oarei Hunt. §i al dracului sa fie daca n-o
nimerisera aproape la tanc! Tn sinea lui, Joseph facu o
strambatura. Trebuia sa fie o situate foarte deranjanta
pentru ea.
Ramasera tacuti. Dar Tn ziua aceea tacerea trebuia
sa fie evitata cu orice pret, hotarT marchizul dupa cateva
momente - §i se parea ca §i domni§oara Martin era de
acord. Tot restul drumului pana la Lizzie, conversara
veseli despre diverse carti pe care le citisera amandoi.
§i nu era o discutie crispata §i stanjenitoare, a§a cum ar
fi fost de a§teptat, ci una inteligenta §i animata. Joseph
§i-ar fi dorit ca drumul sa dureze mai mult.
Lizzie se afla Tn salonul de la etaj, a§teptandu-l. Tl
Tmbrati§a strans, cu ambele brate petrecute Tn jurul ga-
tului, ca de obicei, dupa care T§i Tnclina capul Tntr-o parte.
- Mai ai pe cineva cu tine, tati, spuse ea. Cine este,
domni§oara Martin?
- Da, ea e, raspunse el, §i o vazu cum se lumina la
fata.
- §i nu sunt numai eu, adauga domni§oara Martin.
Am mai adus pe cineva sa te cunoasca, Lizzie - sau, cel
putin, e aproape un cineva. Pe Horace l-am adus.
Horace? Joseph Ti arunca o privire amuzata, dar
atentia ei se Tndrepta numai spre fiica lui.
-V -a ti adus cainele! exclama Lizzie, tocmai cand col-
lie-ul se hotarT sa latre.
- Vrea sa va Tmprieteniti, Ti explica domni§oara Martin
fetitei, Tn timp ce aceasta se retragea. Tn niciun caz nu-ti
va face vreun rau - §i, oricum, TI tin bine. Uite, lasa-ma
sa te iau de mana...
§i, luandu-i mana, o trase spre capul cainelui §i o
facu sa-l mangaie pe spate. Catelul Tntoarse capul §i o
linse pe Tncheietura mainii. Lizzie §i-o smuci Tnapoi, dar
imediat izbucni Tn ras.
- M-a tins! striga ea. Vreau sa-l mai pipai odata.
Dragostea tnvinge 207

- E un border collie, o lamuri domni§oara Martin, Tn


timp ce Ti lua iar mana §i o apropia de capul cainelui. Una
dintre cele mai inteligente rase de caini. Cainii collie se
folosesc adesea sa pazeasca oile, sa nu le lase sa se
rataceasca, sa le adune Tnapoi cand se Tmpra§tie, sa le
conduca la stana dupa ce-au pascut pe camp sau pe
dealuri. Desigur, Horace e Tnca pui §i n-a fost dresat pen­
tru asta.
Joseph se duse sa deSchida fereastra salonului §i ra­
mase acolo, privindu-§i fetita cum se Tndragostea. Curand,
§edea pe canapea, cu catelul alaturi, explorandu-l cu mainile
ei delicate §i sensibile, §i razand Tn timp ce el gafaia Tncan-
tat §i-i lingea ba o mana, ba pe cealalta, ba fata.
- 0, tati, exclama ea, uita-te la mine! §i uita-te §i la
Horace!
- Ma uit, iubito, raspunse el.
Se uita §i la domni§oara Martin, care §edea langa
fiica lui, de cealalta parte a cainelui, mangaindu-l, Tn timp
ce-i povestea lui Lizzie cum TI obtinuse, Tnfrumusetand
considerabil relatarea, ca sa para mult mai comica decat
fusese Tn realitate. Lui Joseph i se parea ca era atat de
absorbita Tn conversatia cu Lizzie, Tncat uitase complet
de prezenta lui. Ti era foarte u§or sa-§i dea seama cum
devenise o profesoara atat de buna §i de ce Tn §coala ei
domnea o atmosfera a§a de fericita.
- Tin minte ca mi-a spus, tocmai zicea domni§oara
Martin, ca Tn toate pove§tile pe care le inventezi tu e cate
un caine. N-ai vrea sa-mi spui §i mie una dintre povestirile
acelea, iar eu sa scriu pe hartie?
- Acum? Tntreba Lizzie, razand, Tn timp ce-§i retragea
capul din fata unei noi reprize de lins pline de entuziasm.
- De ce nu? Tntreba domni§oara Martin. Poate ca
taticul tau Tmi va aduce hartie, o calimara §i o pana.
Tl privi cu sprancenele Tnaltate, iar el ie§i din camera
fara a mai adauga ceva. Cand se Tntoarse, le gasi pe
amandoua a§ezate pe jos, cu cainele Tntre ele, culcat pe
spate §i scarpinat pe burta. Atat Lizzie, cat §i domni§oara
Martin chicoteau, cu capetele apropiate unui de altul.
208 Mary Balogh
Undeva, Tn adancul fapturii lui Joseph, ceva fremata.
Apoi, domni§oara Martin se a§eza la masuta de scris,
Tn timp ce Lizzie spunea o poveste sumbra, cu vrajitori §i
vrajitoare care-§i practicau Tndeletnicirile malefice Tn adan­
cul unei paduri unde, Tntr-o zi, s-a ratacit o fetita nefericita.
Tn timp de copacii se strangeau Tn jurul ei ca s-o prinda,
iar radacinile lor se repezeau Tn sus sa-i puna piedica §i
scoteau tentacule cu care sa-i Tncolaceasca gleznele §i
s-o tranteasca la pamant, §i Tn timp ce tunetul bubuia dea­
supra §i amenintau tot felul de alte nenorociri cumplite,
singura ei speranta de salvare era propria-i inima viteaza
§i un caine fara stapSn care aparuse dintr-odata §i acum
le ataca pe toate din jur, Tn afara tunetelor, §i Tntr-un
tarziu, frant de oboseala §i plin de sange, a dus-o pe fata
la marginea padurii, de unde ea §i-a putut auzi mama can-
tand Tn gradina plina cu flori frumos mirositoare. Se parea
ca furtuna nu se extinse §i Tn afara padurii.
- Gata, spuse domni§oara Martin, punand pana jos.
Am scris-o pe toata. Vrei sa ti-o citesc?
§i Tncepu. La sfar§it, Lizzie batu din palme, razand.
- Este exact povestea mea! se bucura ea. Ai auzit-o,
tati?
- Da, raspunse marchizul.
- Ai sa mi-o poti citi, continua fetita.
- §i am sa ti-o §i citesc, fu el de acord. Dar nu la cul-
care, Lizzie. Poate ca tu ai reu§i sa adormi lini§tita dupa
aceea, dar te asigur ca eu n-a§ mai fi Tn stare. Tnca mai
tremur de frica. Am crezut c-aveau sa piara amandoi.
- 0, taticule! exclama Lizzie. Personajele principale
din pove§ti traiesc fericite pana la adanci batraneti, Tn-
totdeauna! Doar §tii asta.
Ochii lui Ti Tntalnira pe ai domni§oarei Martin. Da, Tn
pove§ti, poate. Tn viata, lucrurile stateau adesea altfel.
- Ce-ar fi sa ie§im cu domni§oara Martin Tn gradina,
propuse el, §i acolo Ti vei spune cum se numesc toate
florile. Poate veni §i cainele.
Lizzie sari Tn picioare, Tntinzand o m§na spre el.
- Vino cu mine sa-mi iau boneta!
Dragostea Tnvinge
Joseph facu un pas spre ea, apoi se opri.
- la fii tu o fetita de§teapta §i du-te sa ti-o iei fara
mine. Poti s-o faci?
- Sigur ca pot! se lumina ea la fata. Numara pana la
cincizeci, tati, §i am sa ma Tntorc. Da’ stai, nu prea re-
pede, prostutule! adauga ea, razand amuzata, cand
Joseph Tncepu sa turuie numerele.
- Unu... doi... trei... o lua el iar de la capat, mai rar,
Tn timp ce fetita ie§ea din camera. Dupa un moment,
catelul se ridica Tn picioare §i porni dupa ea.
- Este Tntr-adevar capabila de foarte multe, nu-i a§a?
spuse el. Am fost neglijent. Ar fi trebuit sa-i aranjez ceva
mult mai din timp. Atata numai ca era Tnca mica, §i
aveam impresia ca iubirea §i protectia erau de ajuns.
- Nu va Tnvinuiti singur, TI consola domni§oara Martin,
lubirea valoreaza incomparabil mai mult decat oricare alt
dar pe care i l-ati fi putut oferi. §i sa §titi ca nu e deloc
prea tarziu. Varsta de unsprezece ani e foarte potrivita
pentru a descoperi ca are aripi.
- Cu care sa zboare departe de mine? Tntreba el cu
un zambet trist.
- Tntr-adevar, §i tot cu ele sa zboare §i Tnapoi la dum­
neavoastra!
- Libertate... 0 fi cu putinta pentru ea?
- Numai ea singura poate decide asta, replica
domni§oara Martin.
De pe seara se auzira pa§ii lui Lizzie, revenind.
-Patruzeci... patruzeci §i unu... patruzeci §i doi... reTn-
cepu el sa numere cu glas tare.
- Am venit! striga Lizzie din hoi, dupa care aparu Tn
u§a, Tmbujorata §i emotionata, cu pleoapele fluturan-
du-i, Tn timp ce catelul se repezea Tnauntru pe langa ea.
$i mi-am adus §i boneta! adauga, fluturand-o cu o mana.
- 0, bravo, Lizzie! o felicita domni§oara Martin.
Joseph simti Tn piept un junghi de iubire de-a dreptul
dureros.
Statura o ora Tn gradina, Tnainte ca doamna Smart sa
aduca tava cu ceaiul. Lizzie Tncepu unui dintre jocurile ei
210 Mary Balogh
favorite, aplecandu-se peste flori, pipaindu-le §i
mirosindu-le, pentru a le recunoa§te. Uneori, T§i unea
mainile la spate §i le examina numai cu ajutorul mirosu-
lui. Domni§oara Martin Tncerca §i ea, cu ochii Tnchi§i, dar
facea aproape la fel de multe gre§eli, cate identificari
corecte, iar Lizzie radea amuzata. Totu§i, o asculta cu
aten^ie Tn timp ce domni§oara Martin Ti tinea o lectie de
botanica, indicandu-i parole §i calitatile fiecarei plante,
§i ajutand-o sa le atinga, pentru a Tntelege mai bine.
Joseph statea §i se uita. Aproape niciodata nu avu-
sese destul timp pentru a nu face nimic altceva decat
sa-§i observe fiica. De obicei, cand sosea Tn vizita, el de-
venea centrul de atractie al Tntregii ei lumi. Azi venisera
la ea domni§oara Martin §i cainele, §i cu toate ca-l striga
de multe ori ca sa se asigure ca observase cate ceva,
se vedea clar cat se delecta cu compania lor.
Oare a§a ar fi putut sa fie viata de familie, se Tntreba
el, daca ar fi fost liber sa se Tnsoare Tn tinerete, cand o
cunoscuse pe Barbara §i se Tndragostise de ea? Oare cu
sotia §i copiii lui s-ar fi simtit la fel de bine cum se simtea
cu domni§oara Martin §i Lizzie? Ar fi gasit §i alaturi de ei
aceasta multumire, aceasta fericire?
Capetele lor se atingeau, a§a cum stateau aplecate
deasupra unei pansele. Domni§oara Martin T§i petrecuse
un brat pe dupa mijlocul lui Lizzie, care o tinea cu bratul
de umeri. Cainele se gudura pe langa ele §i, la un mo­
ment dat, o lua la goana dupa un fluture.
Dumnezeule mare, T§i spuse Joseph dintr-odata.
Duca-se toate dracului, pur §i simplu nu trebuia sa se
gandeasca la asemenea lucruri. Era tocmai ceea ce se
hotarase sa nu faca, Tn niciun cazTn dupa-amiaza aceea.
Urma sa aiba §i el o viata de familie. Sotia sa §i
mama copiilor lui n-avea sa fie nici Barbara, nici
domni§oara Martin, §i niciunul dintre copii nu putea fi
Lizzie. Dar urma sa aiba o asemenea viata. Chiar Tn
aceea§i seara, trebuia sa Tnceapa s-o curteze serios pe
Portia Hunt. Avea sa treaca a doua zi pe la Balderston,
ca sa-i ceara formal mana. Cu siguranta, dupa ce se lo-
Dragostea tnvinge
godeau oficial, avea sa devina mai relaxata. Cu
siguranta, T§i dorea §i ea o casnicie bazata pe afectiune,
caldura, apropiere familiala. Cu siguranta ca a§a trebuia
sa fie.
Tava cu ceaiul sosi, Tntrerupandu-i gandurile, iar
domni§oara Martin §i Lizzie venisera sa se a§eze la
masa. Domni§oara Martin turna ceaiul Tn ce§ti.
- Lizzie, spuse ea dupa ce Tmparti ce§tile §i pateurile,
a§ dori sa te vad ie§ind mai mult la aer Tn timpul verii. Ji-a
placut dupa-amiaza aceea din Richmond Park, nu-i a§a? A§
vrea sa te vad iar cum te plimbi, alergi §i sari, §i gase§ti
mai multe flori §i plante decat §tii deja ca exista. A§a ca
te-a§ invita sa vii cu mine la tara pentru cateva saptamani.
Lizzie, care §edea langa Joseph, TI cauta cu mana Tn
care nu tinea farfuria. El i-o apuca strans.
- Nu vreau sa ma due la §coala, tati, spuse ea.
- Nu e vorba de §coala, Ti explica domni§oara Martin.
Una dintre profesoarele mele, domni§oara Thompson, va
duce zece fete din §coala la Lindsey Hall, Tn Hampshire,
pentru cateva saptamani. Este un conac mare, la tara,
cu un pare enorm Tmprejur. Se due acolo Tn vacanta, §i
am sa merg §i eu. Tntelegi, unele dintre fetele mele nu
au parinti sau case, a§a ca trebuie sa ramana la noi Tn
timpul vacantelor, §i Tncercam sa le ajutam sa-§i petreaca
timpul cat mai placut, cu multe activitati §i distractii. §i
m-am gandit ca poate ai vrea sa vii §i tu cu mine.
- Te duci §i tu, tati? se interesa Lizzie.
- Pentru un timp, voi sta §i eu Tntr-o casa din
apropiere. Am sa pot veni sa te vad.
- §i cine-o sa ma duca? mai vru ea sa §tie.
- Eu, Ti raspunse domni§oara Martin.
Joseph o privi atent pe Lizzie. Toata ro§eata, oricum
slaba, pe care i-o adusese Tn obraji ie§itul la aer, palise.
- Mi-e frica... §opti ea.
Tatal ei o stranse putin mai tare de mana.
- Nu te forteaza nimeni sa mergi, o asigura el.
Nicaieri nu e§ti obligata sa te duci, Lizzie. Voi gasi pe
altcineva care sa vina sa stea aici §i sa-ti tina companie,
212 Mary Balogh
o persoana care sa-ti placa §i care sa se poarte frumos
cu tine.
Poate ca domni§oara Martin n-ar fi fost de aceea§i
parere cu el. Poate avea sa considere ca trebuia sa in-
siste ca fiica lui sa-§i gaseasca aripile, s-o Tmpinga afara
din cuib, cum s-ar spune... Dar ea nu zicea nimic. §i, de
fapt, spusese tocmai contrariul, nu? Cu propriile ei cu-
vinte Ti spusese ca Lizzie trebuia sa ia singura hotararea.
- Fetele acelea au sa ma urasca, spuse ea.
- De ce sa te urasca? replica domni§oara Martin.
- Fiindca eu am o casa §i un tatic.
- Nu cred ca te vor urT.
- N-a§ spune nimic despre tati, continua Lizzie, lu-
minandu-se la fata. M-a§ preface ca sunt la fel ca ele.
Adica exact a§a cum i-o descrisese domni§oara Mar­
tin Ducesei de Bewcastle - ca pe o fata de caritate pe
care i-o recomandase omul ei de afaceri. lar el nu avea
sa protesteze? Chiar se ru§ina cu ea, a§adar? Sau nu
facea decat sa se conformeze a§teptarilor Tnaltei socie­
ta l din partea oricarui gentleman?
- Vor face fel de fel de lucruri cu mine? Tntreba fata,
Tntorcand capul Tn directia domni§oarei Martin. Vor zice
ca le deranjez?
Tnca odata, Joseph admira onestitatea Claudiei, care
nu se repezi sa nege imediat.
- Va trebui sa aflam, spuse ea. Cu siguranta, vor fi
politicoase. La §coala mea se Tnvata §i bunele maniere.
Dar de tine va depinde sa-ti faci prietene.
- Dar eu niciodata n-am avut prietene! se planse
Lizzie.
- Atunci, asta va fi §ansa ta de a-ti face cateva,
replica domni§oara Martin.
- §i peste cateva saptamani am sa ma Tntorc aici?
- Daca vrei.
Fata ramase tacuta, fara sa-l mai atinga pe Joseph.
Numai mainile care i se framantau Tn poala Ti tradau
agitatia - precum §i faptul ca se legana Tnainte §i-napoi,
la fel ca Tn unele momente cand era profund tulburata.
Dragostea tnvinge
Pleoapele-i vibrau, iar sub ele, ochii i se zbateau Tn orbite.
Buzele i se mi§cau fara sa scoata niciun sunet.
Joseph T§i Tnfrana imboldul de a o cuprinde Tn brate.
- Dar mi-e a§a de frica... §opti ea din nou.
- Atunci, ai sa ramai aici, spuse el ferm. Voi Tncepe
imediat sa-ti caut o noua companioana.
- N-am vrut sa zic ca nu ma due, taticule, ci numai ca
mi-e foarte frica.
Continua sa se legene §i sa-§i framante mainile, Tn
timp ce domni§oara Martin nu spunea nimic, iar Joseph
nu-§i putea stapani supararea - complet nejustificata, de­
s ig u r- la adresa ei.
- Am Tnvatat atat de multe despre curaj, din unele
pove§ti pe care mi le-ai spus tu, tati, relua Lizzie Tntr-un
tarziu. Nu poti da dovada de curaj decat atunci cand ti-e
frica. Daca nu ti-e frica, nu mai ai nevoie de curaj.
- lar tu ti-ai dorit dintotdeauna sa faci o fapta cura­
joasa, Lizzie? o Tntreba domni§oara Martin. Ca Amanda
din povestea ta, cand ar fi putut sa scape din padure mai
devreme daca nu se oprea sa salveze cainele din cap-
cana pentru iepuri?
- Dar de curaj nu ai nevoie doar ca sa lupti cu vraji-
toarele §i relele, nu-i a§a? Tntreba Lizzie.
- Da, e nevoie de curaj §i ca sa pa§e§ti Tn necunos-
cut, cand ti-ar fi mai u§or sa te agati doar de ceea ce
ti-e familiar §i sigur, confirma Claudia.
- Atunci, zise fetita, dupa Tnca o scurta tacere, cred
c-am sa fiu curajoasa. Vei fi mandru de mine daca sunt
curajoasa, taticule?
- htotdeauna sunt mandru de tine, iubito, Ti raspunse
el. Dar, da - a§ fi deosebit de mandru daca ai avea atata
curaj Tncat sa te duci.
- Atunci, am sa ma due! declara ea cu hotarare, §i Tn
aceea§i clipa se opri din leganat. Am sa ma due,
domni§oara Martin!
Apoi se Tntoarse brusc sa caute cu mana bratul lui
Joseph §i se a§eza pe genunchii lui, pentru a-l cuprinde
strans §i a se ascunde langa el.
214 Mary Balogh
Bratele lui o Tmpresurara, Tn timp ce-§i lasa capul pe
spate, cu ochii Tnchi§i. Tnghiti Tn sec, simtindu-se Tn chip
absurd gata sa izbucneasca Tn lacrimi. Cand deschise
ochii, vazu ca domni§oara Martin se uita tinta la ei,
aratand iar ca o profesoara disciplinata - sau ca prietena
lui foarte draga.
Pe negandite, Tntinse un brat peste masa dintre ei,
iar Claudia, dupa ce-i privi un moment mana, i-o dadu pe
a sa.
Uneori, viata era de o ironie de-a dreptul amara.
Joseph simtea din nou ca-§i gasise o familie acolo unde
nu putea exista niciuna - tocmai cand onoarea TI obliga
sa ceara de sotie o femeie care nu voia nici macar sa fie
sarutata vreodata.
Mana lui o prinse pe a domni§oarei Martin,
strangand-o cu putere.
Capitolul 14

Doua saptamani mai tarziu, spre sfar§itul unei dupa-


amiezi, Claudia era Tmbracata Tn vechea ei rochie albas-
tra de seara §i-§i aranja singura parul, dupa ce refuzase
serviciile unei cameriste oferite cu marinimie de Ducesa
de Bewcastle. Se simtea inexplicabil de deprimata, de§i
avea toate motivele sa se simta tocmai invers.
Era tratata ca o musafira de vaza la Lindsey Hall,
nicidecum ca profesoara venita sa supravegheze un grup
mare de eleve de caritate. lar peste o jumatate de ora
avea sa fie, Tmpreuna cu familia Bedwyn, Tn drum spre
Alvesley Park, unde aveau loc un dineu festiv §i o serata
mondena. Acolo urma s-o Tntalneasca §i pe Susanna, ca
§i pe Anne, care sosise din Wales Tn ajun, cu Sydnam §i
copiii lor.
Calatoria de la Londra, cu cateva zile Tn urma, decur-
sese fara evenimente, de§i Lizzie lacrimase o vreme
dupa despartirea de casa §i de tatal ei, §i tot drumul se
tinuse strans de Claudia. Dar Susanna §i Peter, Tmpreuna
cu care calatoreau, se purtasera frumos cu ea, cainele
statuse cuibarit alaturi, §i fusese mai mult decat Tncan-
tata cand trasurile se oprisera §i doica TI adusese pe
Harry la mama lui, care-i daduse voie lui Lizzie sa-i atinga
manuta §i sa-i mangaie parul ca un puf.
Fusese o bucurie sa le reTntalneasca pe Eleanor
Thompson §i pe fetele pe care urma sa le aduca la Lind­
sey Hall, §i toate parusera sincer Tncantate s-o vada. Pe
Lizzie o Tntampinasera cu pruden^a §i curiozitate, Tnsa
216 Mary Balogh
chiar din prima seara Agnes Ryde, cea mai dominanta
dintre eleve §i care avea §aisprezece ani, se hotarase
s-o ia pe fata cea noua sub aripa ei, iar Molly Wiggins,
cea mai mica §i mai timida, o alesese pe Lizzie ca
prietena particulars, luand-o ferm de mSna. Imediat se
oferise s-o pieptene, §i o purtase aproape pe sus
p§na-n camera pe care aveau s-o ocupe Tmpreuna, Tn
timp ce Agnes o ducea de celalalt brat
Fusese o placere sa le vada din nou pe Flora §i Edna,
§i sa descopere ca amandoua pareau Tntr-al noualea cer
de fericire, cu noile lor ocupatii, §i ardeau de nerabdare
sa se faleasca putin Tn fata fostelor lor colege.
Ducesa se purtase cu multa amabilitate. La fel fa­
cusera Lordul §i doamna Aidan Bedwyn, Contele §i Con­
tesa de Rosthorn - contesa fiind cea mai mica dintre cele
doua surori Bedwyn - §i Marchizul de Hallmere. Ducele
de Bewcastle fusese politicos. Ba chiar, Tntr-o seara, la
cina, conversase cu Claudia zece minute Tncheiate, com-
portandu-se irepro§abil de manierat. lar doamna
Hallmere traversase pe jos peluza, Tntr-o dimineata, Tm-
bracata Tn echipamentul ei de calarie, §i o salutase pe
Claudia Tnainte de a schimba cateva cuvinte cu Molly §i
Lizzie, care faceau coliere din margarete. Tntre timp,
cainele T§i fugarea coada §i se repezea la orice gaza Tn-
deajuns de nesocotita ca sa se aventureze Tn spatiul lui
personal.
Doamna Hallmere se purta ca o regina care se
coboara la nivelul celor mai de jos supu§i ai ei, reflectase
cu ostilitate Claudia, Tnainte de a-§i repro§a nedreptatea.
Femeia aceea ar fi putut foarte u§or sa nu le dea nici cea
mai mica atentie. lar cuvintele ei, la Londra, fusesera
destul de usturatoare: Purtaii ranchiuna mult timp,
domni§oara Martin.
Charlie venea zilnic calare de la Alvesley §i, odata, se
dusesera la o lunga plimbare Tn jurul lacului, vorbind tot
timpul. Se simtise la fel ca pe vremuri - sau, ma rog,
poate nu tocmai la fel. Pe-atunci, el fusese un adevarat
erou, un idol, un semizeu incapabil sa faca vreun lucru
Dragostea tnvinge ___ 2n

rau sau cSt de cSt lipsit de noblete. Acum, Claudia nu-§i


mai facea niciun fel de iluzii Tn legatura cu el. Era un om
ca toti ceilalti, cu calitati §i slabiciuni omene§ti. Dar nu
putea tagadui ca se simtea foarte bine cu el, stand din
nou de vorba. Nu era sigura c-ar mai fi putut vreodata
sa-i acorde cu adevarat Tncrederea ei. Se multumea doar
cu o reluare a prieteniei.
Apoi, sosise invitatia de a se duce la Alvesley Park cu
toata lumea Tn afara de Eleanor, care se oferise sa
ramana Tn urma cu fetele, ceea ce nu era tocmai un sa-
crificiu, cum insistase ea sa le asigure pe Claudia §i pe
sora ei, de vreme ce considera ca majoritatea ocaziilor
mondene erau doar o plictiseala fara margini.
§i, desigur, T§i spunea Claudia, Tn timp ce lasa peria
de par jos §i se ridica Tn picioare, luandu-§i §alul de cu-
loarea patrunjelului, invitatia §i motivul din spatele aces-
teia erau raspunzatoare pentru proasta ei dispozitie.
Urma sa fie Tntr-adevar o cina festiva, de§i mai era Tnca
o saptamana Tncheiata pana la petrecerea aniversara
planificata pentru Contele §i Contesa de Redfield.
De data asta, se sarbatorea o noua logodna.
A domni§oarei Hunt cu Marchizul de Attingsborough.
§i era o autoamagire enorma, sa-§i spuna ca depri-
marea ei era inexplicabila.
Se ducea la Alvesley Park, a§adar, pentru a-i sarbatori
logodna. Ar fi putut evita u§or sa se duca, banuia, dar
ajunsese la concluzia ca ar fi fost o proba de la§itate sa
se tina la distanta. §i, oricum, niciodata nu-i statuse-n
fire sa fuga de realitate. tn plus, a§tepta cu sincera
nerabdare sa le revada pe Anne §i Susanna.
Cam peste vreo ora, cand ajunse la Alvesley Park cu
grupul de la Lindsey Hall, fu imediat absorbita Tn marele
iure§ al Tntampinarilor §i salutarilor. In cateva momente,
Tnsa, se pomeni prinsa Tn bratele lui Anne, care radea.
§i, deodata, se bucura nespus ca venise.
- Claudia! striga Anne. 0, ce bine-mi pare ca te vad!
Arati extraordinar de bine §i daca e sa dau crezare
spuselor Susannei, ai facut furori la Londra!
218 Mary Balogh
- Exagerezi, raspunse Claudia, razand. Dar §i tu arati
minunat, Anne. Pur §i simplu, plesne§ti de-atata sana-
tate! Dar fata ta nu este bronzata de soare, nu-i a§a?
- Da, e de la aerul de mare, Ti explica Anne. Sydnam
sustine ca ar fi §i de la aerul din Tara Galilor.
Sotul ei statea alaturi, iar Claudia Ti Tntinse mana, a-
mintindu-§i sa i-o ofere pe stanga, de vreme ce lui Ti
lipsea bratul drept. In timp ce i-o strangea, Ti zambi - cu
zambetul lui stramb, dar atat de fermecator, cauzat de
arsurile care-i vatamasera acea parte a fetei.
- Claudia, o saluta el, ma bucur ca te revad.
Anne TI lua de brat, privind-o pe Claudia cu ochi stralu-
citori.
- Avem ni§te ve§ti minunate, spuse ea, §i le anuntam
oricui vrea sa asculte.
Ridica privirea spre sotul ei, razand.
- Sau, mai bine zis, eu le spun tuturor. Sydnam e
mult prea modest. Trei dintre tablourile lui vor fi expuse
la Royal Academy, Tn toamna. Ai auzit vreodata ceva mai
emotionant?
Din apropiere rasuna o exclamafie ascutita, iar Con­
tesa de Rosthorn se repezi la Sydnam Butler §i-l cuprinse
strans Tn brate.
- Syd! Striga ea. Este adevarat? 0, ma bucur a§a de
tare ca-mi vine sa plang! §i uite, tocmai asta fac. Proasta
de mine. §tiam eu c-ai sa reu§e§ti. Pur §i simplu $t/am.
Gervase, vino sa auzi, §i te rog sa aduci §i o batista cu tine.
Domnul Butler fusese un pictor talentat, Tnainte de
a-§i pierde bratul §i ochiul drept Tn timpul Razboaielor
Peninsulare. Dupa aceea, se dedicase scopului de a de-
veni un bun steward, convingandu-l pe Ducele de Bew­
castle sa-i dea un post la mo§ia lui din ~[axa Galilor. Dar
la scurt timp dupa casatoria cu Anne, Tn urma cu doi ani,
Sydnam Tncepuse iar sa picteze la Tncurajarile ei,
folosindu-§i mana stanga §i gura.
Claudia lua bratul lui Anne §i-l stranse.
- Sunt a§a de fericita pentru voi, Anne, spuse ea. $i
baiatul meu drag, David, ce mai face? Dar Megan?
Dragostea tnvinge
David Jewell era fiul lui Anne, nascut cu noua ani
Tnainte ca ea sa-l cunoasca pe domnul Butler. Pe vremea
cand Anne preda la §coala din Bath, David locuise §i el
acolo. Dupa plecarea lor, Claudia Ti dusese §i lui dorul
aproape la fel de mult ca lui Anne.
Dar abia daca auzi raspunsul acesteia. M zarise pe
Marchizul de Attingsborough, care statea de vorba cu
Ducesa de Bewcastle §i cu doamna Hallmere. Arata Tnalt,
impunator §i chipe§. §i, de asemenea, zambea §i parea
Tn culmea fericirii.
Parc-ar fi fost un strain, reflecta Claudia. §i totu§i,
chiar Tn timp ce se gandea la asta, privirile li se Tntalnira,
peste holul aglomerat, iar el redeveni omul care-i fusese
atat de drag, Tn chipul acela straniu, pe parcursul celor
doua saptamani petrecute la Londra.
Venea spre ea, observa Claudia, peste cateva clipe.
Se Tntoarse dinspre Anne, ca sa-i iasa Tn Tntampinare.
- Domni§oara Martin, o saluta marchizul, Tntinzan-
du-i mana.
- Lord Attingsborough, raspunse Claudia, depunan-
du-§i-o Tntr-a lui.
- Ce mai face Lizzie? se interesa el, vorbind mai
Tncet.
- Remarcabil de bine. §i-a facut prietene §i Tmpletesc
cohere din margarete. lar Horace n-a aratat niciun fel de
loialitate - m-a abandonat total, ca sa devina umbra ei.
Grajdarul-§ef al ducelui Ti va face o zgarda §i o lesa, astfel
fncat Lizzie sa-l poata duce cu ea peste tot. Cred ca Ho­
race simte ca ea are nevoie de protect^e §i va Tnva^a
sa-i fie nepre^uit dupa putin dresaj.
- Coliere de margarete? repeta marchizul, Tnaltand
din sprancene.
- E un lucru foarte simplu de facut pentru ea, Ti ex-
plica domni§oara Martin. Poate sa gaseasca §i sa re-
cunoasca margaretele Tn iarba, iar Tmpletitul colierelor e
cat se poate de u§or. Umbla peste tot garnisita cu
ghirlande §i coronite.
Joseph z^mbi.
220 Mary Balogh
- §i prietenele?
- Agnes Ryde, cea mai neTnduplecata dintre elevele
mele, s-a autointitulat protectoarea ei, iar Molly Wiggins
§i Doris Chalmers se Tntrec pentru pozitia de cea mai
buna prietena. Totu§i, cred ca Molly a ca§tigat deja con-
cursul, Tntrucat ei i-a venit mai Tntai ideea §i sta Tn
aceea§i camera cu Lizzie. Au devenit aproape
nedespartite.
Marchizul zambi radios. Dar Tnainte ca oricare dintre ei
sa mai poata scoate o vorba, langa el aparu domni§oara
Hunt, care arata fermecator Tn roz, §i-l lua de brat, fi
surase, dupa ce dadu din cap spre Claudia cu raceala.
- Trebuie sa veniti §i sa stati de vorba cu Ducele §i
Ducesa de Bewcastle, Ti spuse ea. Sunt acolo §i con-
verseaza cu mama §i cu tata.
Marchizul facu o plecaciune Tn fata Claudiei §i pleca
Tmpreuna cu logodnica lui.
Cu pretul unui efort ferm, Claudia T§i alunga depri-
marea care o Tnvaluise toata ziua. Era cu adevarat Tnjositor
- ca sa nu mai spuna §i cat de prostesc! - sa ravneasca
la barbatul altei femei. Susanna, cu un zambet luminos de
bun-venit, se apropia de ea dintr-o parte, iar Charlie,
surazand la fel de cordial, sosea din directia cealalta. Clau­
dia avea toate motivele din lume sa fie vesela.
§i chiar era.

Joseph se simtea fericit Tntr-un mod acceptabil. Ce-


rerea lui Tn casatorie fusese primita favorabil, desigur,
atat de catre Balderston, cat §i de Portia Tnsa§i. lar
doamna Balderston fusese de-a dreptul Tn extaz.
Nunta urma sa se oficieze Tn aceea§i toamna, la Lon­
dra. A§a hotarasera, de comun acord, Portia §i doamna
Balderston. Era mare pacat, cazura de acord amandoua,
ca n-o puteau face Tntr-un moment mai prielnic al anului,
cand toata lumea buna avea sa fie Tn ora§, Tnsa ar fi avut
prea mult de a§teptat pana-n primavara urmatoare, mai
ales din pricina starii precare de sanatate a Ducelui de
Anburey.
Dragostea tnvinge
De-atunci, discutasera numai despre liste de invitati,
tinute de mireasa §i vacante de nunta - cel putin, cand
Tn prezenta lui Joseph, ca sa le auda. Acest lucru Ti reTn-
noia sperantele ca, la urma urmei, casnicia lui avea sa
fie una reu§ita. Desigur, cu toata agitata planurilor de
nunta, urmate de mutarea la Alvesley, Ti fusese imposibil
sa petreaca fie §i doar cateva momente Tntre patru ochi
cu logodnica lui, dar aceasta situate avea sa fie remedi-
ata cu siguranta dupa ce se termina petrecerea din seara
aceea. §i era o bucurie de netagaduit sa-§i vada aproape
toata familia adunata cu acea ocazie, inclusiv pe mama
§i pe tatal lui, care venisera de la Bath. Lordul §i doamna
Balderston erau §i ei de fata, de§i urmau sa piece a doua
zi, Tnainte ca festivitatile aniversare sa Tnceapa cu ade­
varat.
A§a cum dictau bunele maniere, Portia nu ramase
langa el dupa cina, cand toti se adunara Tn salon. Ra­
mase cu Neville, Lily §i McLeith sorbindu-§i ceaiul. Nev o
chemase Tn grupul lor, oarecum spre surprinderea lui
Joseph, care §tia ca nici el §i nici Lily n-o prea agreau.
Poate ca voiau doar sa Tncerce s-o cunoasca mai bine.
Un singur lucru ameninta sa-i strice buna dispozitie -
sau, ma rog, poate chiar doua, daca tinea seama §i de
prezenta domni§oarei Martin, de care se ata§ase mult
prea mult Tn timpul §ederii la Londra. ti era un dor Tngro­
zitor de Lizzie. Fiica lui se afla chinuitor de aproape, acolo
la Lindsey Hall gasindu-§i prietene, facand ghirlande din
flori §i umbland Tnsotita peste tot de un border collie cre-
dincios. Ar fi vrut sa fie §i el acolo, s-o culce seara, sa-i
citeasca o poveste... Dar regulile de fier ale Tnaltei socie­
ta l impuneau ca progenitura nelegitima a unui barbat sa
fie tinuta nu numai departe de familia lui, ci chiar §i ca
un secret total fata de aceasta.
- E§ti Tngandurat, Joseph, remarca veri§oara sa
Gwen, ramasa vaduva ca doamna Muir, Tn timp ce venea
sa se a$eze langa el.
- De unde T§i trage puterea Tnalta societate, Gwen?
o Tntreba el.
222 Mary Balogh
- Interesata Tntrebare, murmura veri§oara lui, zam-
bindu-i. Societatea este formata din indivizi - §i totu§i, are
o personalitate colectiva a ei proprie, nu-i a§a? De unde-§i
trage puterea? Nu §tiu. Din istorie, poate? Din obi§nuinta?
Dintr-o combinatie a celor doua? Sau din teama generala
ca daca slabim oricare dintre regulile sale atat de rigide,
ne vor invada temutele clase inferioare? Spectrul celor Tn-
tamplate Tn Franta continua sa se contureze amenintator,
cred, de§i totul e absurd. De aceea evitTnalta societate cat
pot de mult. Ai vreo problema anume cu ea?
Joseph era la un pas de a i se contesa. Ce-ar fi spus
doamna Muir daca o informa despre Lizzie, a§a cum Ti
marturisise fratelui ei, cu ani Tn urma? Era aproape con-
vins ca nu s-ar fi aratat nici §ocata nici neTntelegatoare.
Dar nu putea s-o faca. Era veri§oara §i prietena lui - dar
era totodata §i o doamna. A§a ca Ti raspunse cu o alta
Tntrebare:
- Ti-ai dorit vreodata sa te poti refugia Tn cel mai Tn-
departat colt a l ,umil §• sa Tncepi o viata noua, unde ni­
meni sa nu te cunoasca §i sa nu existe niciun fel de
a§teptari de la tine?
- 0, da, desigur, Ti raspunse ea, dar ma Tndoiesc se-
rios ca exista un asemenea colt.
Tl atinse pe mana, coborand vocea:
- Regreti toata situatia asta, Joseph? Unchiul Web­
ster te-a silit s-o accepti?
- Logodna? Tntreba el cu un suras. Nu, Tn niciun caz.
Portia va fi o ducesa admirabila.
- §i o sotie la fel de admirabila? nu se lasa Gwen,
privindu-l Tndeaproape. Vreau din toata inima sa te vad
fericit, Joseph. Dintotdeauna ai fost varul meu preferat,
trebuie sa marturisesc. Dintre verii de gen barbatesc, cel
putin, de vreme ce nu pot sustine ca te-am iubit mai mult
decat pe Lauren. Dar, Tn fond, eu §i Lauren am crescut
mai mult ca doua surori, decat ca veri§oare.
Ca §i cum ar fi fost chemata de simpla menfionare a
numelui ei, Lauren li se alatura §i ea chiar Tn acel mo­
ment, Tnsotita de domni§oara Martin.
Dragostea tnvinge
- Gwen, zise ea dupa cateva minute, vino putin Tn sa-
lonul pentru cina cu mine, da? Vreau sa-ti cer parerea cu
privire la un anumit lucru.
Neville §i Lily tocmai ie§eau din camera, prin u§a des-
chisa. Joseph observa ca-i luau cu ei pe Portia §i McLeith,
probabil ca sa faca o plimbare pe-afara.
A§a ca erau din nou ca §i singuri, el §i domni§oara
Martin. Purta o rochie albastra pe care i-o vazuse de mai
multe ori, la Londra. Parul Ti era pieptanat la fel de auster
ca Tntotdeauna. Din nou, arata inconfundabil ca o profe­
soara, aranjata remarcabil de simplu, Tn contrast cu ele-
ganta sofisticata a tuturor celorlalte doamne §i
domni§oare. El, Tnsa, nu mai putea s-o vada cu ochii di-
nainte... Putea sa-i vada numai taria de caracter, buna-
tatea, inteligenta §i... da, §i pasiunea pentru viata care TI
facuse s-o Tndrageasca atat de mult.
- Va bucurati ca sunteti din nou cu cateva dintre
elevele dumneavoastra? o Tntreba.
- Desigur, raspunse ea. Locul meu este alaturi de
ele.
- A§ dori sa le vad. Vreau s-o vad §i pe Lizzie.
- §i ea dore§te sa va vada. §tie ca sunteti aici, nu de­
parte de ea. Tn acela§i timp, e convinsa ca fetele nu o vor
mai placea daca afla ca are un tata, §i pe deasupra unui
atat de bogat. Mi-a spus ca daca veniti Tn vizita, se va pre­
face ca nu va cunoa§te. Considera ca ar fi un joc amuzant.
§i, desigur, s-arfi potrivit de minune cu scopurile lui.
Pe el, Tnsa, TI Tntrista fie §i doar simplul gand ca, din mo­
tive diferite, trebuiau sa-§i ascunda relatia de toti ceilalti.
Domni§oara Martin Ti atinse mana la fel cum facuse
§i Gwen cu cateva minute Tn urma.
- E Tntr-adevar foarte fericita, TI asigura ea. Gase§te
ca aceste cateva saptamani sunt o aventura miracu-
loasa, de§i aseara mi-a spus ca tot nu vrea sa vina la
§coala. Vrea ca dupa asta sa se duca acasa.
Joseph se simtea consolat Tn mod straniu de acest
gand - lucru ciudat, cand §tia §i el ca i-ar fi fost mult mai
u§or daca Lizzie pleca.
224 Mary Balogh
- Este posibil sa se razgandeasca, spuse ea.
- Prin urmare, e capabila sa urmeze cursurile?
- Cred ca s-ar putea sa fie, iar Eleanor Thompson e
de aceea§i parere cu mine. Ar fi nevoie de multa inge-
niozitate, desigur, ca s-o Tncadram Tn programul nostru,
cu sarcini care sa-i fie §i folositoare, §i accesibile, dar
noi nu ne-am ferit de greutatile care pot fi Tnvinse.
- Ce satisfactii personate obtineti din viata dumnea­
voastra? se interesa marchizul, aplecandu-se putin spre
ea.
lar Tn clipa urmatoare T§i dori fierbinte sa nu fi pus o
Tntrebare atat de impulsiva §i impertinenta.
- Exista multe persoane Tn viata mea, Lord Attings­
borough, raspunse domni§oara Martin, pe care te pot iubi
atat Tntr-un sens abstract, emotional, cat §i Tntr-unul prac-
tic. Nu oricine poate spune acela§i lucru.
Nu era un raspuns pe placul lui.
- Dar nu trebuie sa existe cineva special? insista el.
- Cum este Lizzie pentru dumneavoastra?
Nu asta voise sa spuna. Nici chiar Lizzie nu-i era de
ajuns. Sau, ba da, era, era, dar... Dar nu §i pentru acele
adancuri ale fapturii lui care tanjeau dupa o pereche, o
partenera, o tovara§a de viata.
Pentru moment, uitase complet ca Tn viata lui exista
deja o asemenea persoana. Avea o logodnica.
- Da, raspunse el.
- Dar nu la asta v-ati referit, nu-i a§a? TI iscodi Clau­
dia, privindu-l cu atentie Tn ochi. Nu toti suntem sortiti sa
gasim acea persoana deosebita, Lord Attingsborough.
Sau, daca suntem, uneori ne este menit s-o pierdem. §i
cand se Tntampla acest lucru, ce facem? Ne plangem de
mila §i ne socotim ni§te victime ale sortii, pentru tot
restul vietii? Sau gasim alti oameni pe care sa-i iubim,
alte fiinte care sa beneficieze de afectiunea ce izvora§te
continuu din noi Tn§ine, daca nu oprim deliberat acest val
de sentimente?
Marchizul se rezema de spatar, fara sa-§i ia ochii de
la ea. Tntr-adevar, avea o asemenea persoana speciala
Dragostea tnvinge 225

Tn viata lui - dar numai la periferia acesteia... §i harazita


sa ramana acolo pentru totdeauna. Aparuse prea tarziu
- de§i... n-ar fi putut exista niciodata un moment cu ade­
varat potrivit, nu? Domni§oara Martin nu facea parte din
lumea lui - cum nici el nu facea parte dintr-a ei.
- Am ales sa iubesc alte persoane, spuse ea. Am
ales sa-mi iubesc toate elevele, chiar §i pe acelea care
sunt cel mai putin agreabile. §i, credeti-ma, exista
destule printre ele! Tncheie ea cu un zambet.
Dar recunoscuse lucrul pe care el TI banuia de mult,
pe care-1 simtise Tn legatura cu ea. Era o femeie esential-
mente singura. La fel cum §i el era esentialmente singur
- chiar Tn seara cand un grup numeros de prieteni §i rude
de adunasera sa-i sarbatoreasca logodna, iar el se auto-
convinsese ca era fericit.
Trebuia sa se tina de cuvant fata de Portia. Trebuia
s-o iubeasca din rasputeri, cu toata vointa lui.
- Trebuie sa Tncerc sa va urmez exemplul,
domni§oara Martin, afirma el.
- S-ar putea sa fie suficient, replica ea, faptul ca 0
iubiti pe Lizzie.
Aha, a§adar §tia. Sau §tia, cel putin, ca n-o iubea pe
Portia a§a cum s-ar fi cuvenit.
- Dar este oare suficient acest lucru, daca n-o re-
cunosc Tn mod public? Tntreba Joseph.
Claudia T§i Tnclina u§or capul Tntr-o parte §i cazu pe
ganduri - una dintre reactiile ei caracteristice Tn situatii
Tn care multe alte persoane s-ar fi §i repezit sa dea un
raspuns necugetat.
- §tiu ca va simtiti vinovat de acest lucru, Tncepu ea,
§i poate pe buna dreptate - dar nu din motivul de care
va temeti tot timpul. Nu va este ru§ine cu ea. V-am vazut
Tmpreuna §i va pot asigura de acest lucru. Dar sunteti
prins Tntre doua lumi - cea pe care ati mo§tenit-o §i
careia Ti sunteti Tndatorat ferm prin faptul ca sunteti be-
neficiarul unui ducat, §i cea pe care singur v-ati faurit-o,
Tn momentul cand ati conceput-o pe Lizzie cu amanta
dumneavoastra. Ambele lumi sunt importante pentru
226 Mary Balogh
viata dumneavoastra - una fiindca va obliga datoria,
cealalta fiindca sunteti prins Tn mrejele iubirii. §i aman-
doua sunt ni§te lumi care va vor trage, Tntotdeauna, Tn
doua directii contrare.
-Tntotdeauna... repeta el, zambindu-i cu tristete.
- Tntr-adevar, Tnclina ea din cap. Datoria §i iubirea.
Dar mai cu seama iubirea.
Joseph tocmai se pregatea sa Tntinda mana spre a
ei, uitand iar unde se afla, cand li se alaturara Portfrey §i
Elizabeth. Elizabeth voia sa Tntrebe despre fetita oarba
pe care domni§oara Martin o adusese la Lindsey Hall,
a§a ca aceasta Tncepu sa-i povesteasca.
- Ce fapta curajoasa §i admirabila din partea dum­
neavoastra, domni§oara Martin, o felicita Elizabeth. Tare
mi-a§ mai dori s-o cunosc, ca §i pe toate celelalte eleve
de caritate ale dumneavoastra. Se poate? Sau ar putea
sa para ca e un amestec, ca §i cum m-a§ gandi la ele
doar ca la ni§te curiozitati amuzante? Lyndon §i cu mine
am extins §coala de-acasa, a§a ca toti copiii locali sunt
eligibili sa se Tnscrie, dar am cochetat cu ideea de a ame-
naja §i un internat pentru elevii de la distante mai mari.
- Cred, raspunse domni§oara Martin, ca fetele ar fi
Tncantate sa va cunoasca.
- Tocmai am convins-o pe domni§oara Martin sa ma
lase sa vin acolo Tn acela§i scop, interveni Joseph. Pe
doua dintre fostele ei eleve le-am cunoscut cand le-am
condus la Londra, pe ele §i pe ea, cu cateva saptamani
Tn urma, iar acum §i ele sunt la Lindsey Hall, una este
guvernanta copiilor doamnei Hallmere, iar cealalta este
guvernanta copiilor lui Aidan Bedwyn.
- Aha, spuse Elizabeth, atunci vom merge Tmpreuna,
Joseph. Dupa-amiaza de maine va convine, domni§oara
Martin, daca §i vremea va permite?
§i astfel, totul era aranjat - cat ai bate din palme.
A doua zi, avea s-o vada pe Lizzie.
§i pe domni§oara Martin, din nou.
Lily §i Neville tocmai intrau Tn casa, observa el.
Portia §i McLeith ramasesera afara.
Dragostea Tnvinge
Cand se Tntorcea §i ea, T§i spuse Joseph, trebuia
sa-§i petreaca tot restul serii cu ea, eventual chiar con-
versand particular, daca asta se putea aranja. Avea s-o
iubeasca, pe tofi sfinfii, chiar daca nu se putea Tndragosti
niciodata de ea. Macar cu atata lucru Ti era dator.
Domni§oara Martin se ridica, Ti ura noapte buna §i se
duse sa se alature sotilor Butler §i Whitleaf. Nu peste
mult timp radia de veselie.
Capitolul 15

Unele dintre feteie mai mari ie$isera la o plimbare.


Una dintre cele mai mici canta Tncet §i cam greoi la spineta
din sala de clasa de la Lindsey Hall. Alta citea Tn tacere,
ghemuita pe canapeaua de sub fereastra. 0 a treia broda
o margareta mare pe coltul unei batiste de bumbac. Molly
citea cu voce tare din Robinson Crusoe, iar Becky, fata cea
mai mare a doamnei Aidan, asculta fascinata. Claudia o
Tnvata pe Lizzie sa tricoteze, dupa ce, la Tnceput, trasese
douazeci de Tmpunsaturi §i cro§etase cateva randuri.
Cainele zacea la picioarele lor, cu botul pe labe §i privirea
Tn sus. Cand u§a se deschise, Claudia ridica ochii. Era
Eleanor, care luase un mic dejun prelungit cu ducesa.
- Domni§oara Martin, Tncepu ea, Ducele de McLeith
a venit iar de la Alvesley Park §i dore§te sa va vada. Voi
sta eu cu feteie, Tn lipsa dumneavoastra. 0, Lizzie Tnvata
sa tricoteze, a§a-i? Dati-mi voie sa vad daca pot s-o ajut
cu ceva. §i te rog sa ma scuzi, Molly, fi-am Tntrerupt lec-
tura. Continua, te rog.
Ochii ei licarira spre Claudia. Dupa ultima vizita a lui
Charlie, avusesera o lunga discutie. Eleanor era convinsa
ca interesul pe care i-l arata el era mai mult decat doar
fratesc. Claudia TI gasi la parter, Tn camera de dimineata,
conversand cu Ducele de Bewcastle §i Lordul Aidan.
Amandoi se retrasera la scurt timp dupa sosirea ei.
Se a§eza. Charlie ramase Tn picioare. Traversa ca­
mera pana la fereastra §i se uita afara. Se batea u§or
peste §ale cu mainile Tmpreunate la spate.
Dragostea tnvinge
- De cand m-ai silit sa-mi amintesc, spuse el, mi
s-au deschis zagazurile memoriei, Claudia. Imi amintesc
nu numai evenimente, care se pot uita destul de u§or, ci
§i sentimente, care nu pot fi uitate niciodata. Senti-
mentele pot sa fie doar reprimate. In ultima saptamana,
n-am facut altceva decat sa-mi amintesc cat de Tngrozitor
de nefericit am fost dupa ce te-am parasit §i cum mi-a
fost cu neputinta sa ma mai Tntorc pentru a da ochii cu
tine, cand m-am simtit obligat sa ma Tnsor cu altcineva.
Efectiv, nu am avut Tncotro, sa §tii. A trebuit sa ma casa-
toresc...
- Cu cineva din lumea ta, TI Tntrerupse Claudia. Cineva
care sa nu te faca de ras sau sa te stanjeneasca, cu in-
ferioritatea originilor §i a manierelor sale.
Charlie Tntoarse capul s-o priveasca.
- Nu despre asta a fost vorba, protesta el. Niciodata
n-am gandit asemenea lucruri Tn legatura cu tine, Clau­
dia.
- Nu? Atunci, ti-a imitat cineva scrisul cand mi-ai
trimis acea ultima scrisoare?
- N-am scris a§a ceva! se apara Charlie.
- Tti parea rau ca trebuia sa-mi vorbe§ti atat de des­
chis, continua ea, dar considerai ca n-ar fi trebuit din
capul locului sa vii sa locuie§ti cu mine §i cu tata, de
vreme ce exista oricand posibilitatea ca Tntr-o buna zi sa
mo§tene§ti un ducat. Ar fi trebuit sa ai la dispozitie un
camin §i o cre§tere mai potrivite cu pozitia ta sociala.
Faptul ca locuise§i cu noi atafia ani te pusese Tntr-o
situate delicata fata de egalii tai. Trebuia sa Tnteleg de
ce ai gasit de cuviinta sa rupi orice legatura cu mine.
Acum erai duce. Nu trebuia sa fii vazut Tn relatii prea
stranse cu ni§te oameni inferiori pozitiei tale sociale.
Urma sa te Tnsori cu doamna Mona Chesterton, care era
Tntru totul a§a cum ar trebuit sa fie o ducesa, sotia ta.
- Claudia! exclama el, palid §i §ocat. N-am scris
asemenea lucruri.
- Atunci, ma Tntreb cine le-o fi scris. Pierderea cuiva
drag e unui dintre cele mai rele lucruri care i se pot Tn-
230 Mary Balogh
tampla unei persoane, Charlie. Dar sa fiu respinsa fiindca
sunt inferioara social, fiindca sunt dispretuita, fiindca pur
§i simplu nu-s destul de buna... Am avut nevoie de ani
de zile ca sa-mi regasesc respectul de sine, Tncrederea
Tn mine Tnsami... §i sa-mi adun inima la loc, din bucati.
§i te mai miri ca n-am fost tocmai Tncantata sa te revad
la Londra, acum cateva saptamani?
7 Claudia!
T § i trecu o mana prin parul Tn curs de rarire.
- Dumnezeule... Trebuie sa fi fost atat de tulburat,
Tncat mi-am ie§it din minti...
Claudia nu-l credea nicio clipa. Obtinerea titlului de
duce i se urease la cap. Tl facuse sa devina Tnfumurat §i
arogant, §i-n nenumarate alte feluri urate §i nesuferite de
care nu I-ar fi banuit Tn stare niciodata.
Charlie se a§eza pe un scaun din apropierea feres-
trei, privindu-l lung.
- larta-ma, o ruga el. Doamne, Claudia, iarta-ma. Am
fost un nemernic §i mai mare decat Tmi aminteam. Dar
iata ca tu ti-ai revenit. Ba chiar, ti-ai revenit magnific de
bine.
- Serios?
- Ai dovedit ca e§ti persoana puternica pe care o
cunoscusem dintotdeauna. lar eu mi-am achitat datoriile
fata de cine §tie ce putere a hotarat sa fiu smuls din viata
mea familiara - de doua ori, odata la cinci ani §i Tnca odata
la optsprezece - §i sa ma arunc Tntr-o viata complet straina.
Totu§i, nu mai exista niciun motiv care.sa ne Tmpiedice sa
ne Tntoarcem amandoi acolo unde ne aflam cand eu aveam
optsprezece ani, iartu, §aptesprezece. Nu-i a§a?
Ce anume voia sa spuna cu asta? La ce sa se Tn-
toarca?
- Am o viata, spuse ea, care implica responsabilitati
fata de alte persoane. Am §coala mea, iar tu ai diverse
Tndatoriri fata de altii pe care numai tu le poti onora. Tl
mai ai §i pe fiul tau.
- Nu exista niciun obstacol care sa nu poata fi Tn-
vins, spuse el. Am stat desparyti optsprezece ani, Clau­
Dragostea Tnvinge ___ 23 i

dia - jumatate din viata mea. Vom mai ramane


desparfiti §i pentru restul vietii, numai fiindca tu ai o
§coala §i eu am un fiu - care, ca tot veni vorba, e
aproape un om Tn toata firea? Sau vei accepta Tn sfar§it
sa te mariti cu mine?
Tn clipele care urmara, Claudia se temu cumplit ca
ramasese cu gura cascata Tn modul cel mai dizgratios.
Numai de s-arfi a§teptat, T§i spuse ea... numai de-ar
fi crezut-o pe Eleanor... Atunci, ar fi putut sa se
pregateasca. §i cand colo, se uita la el proste§te,
amutita.
Charlie veni spre ea §i se apleca sa-i ia ambele mSini
Tntr-ale lui.
- Aminte§te-ti cum eram noi doi Tmpreuna, Claudia, Ti
ceru el. Aminte§te-ti cum ne iubeam, cu acel gen de pa-
siune devoratoare de care numai cei foarte tineri nu se
tem. Aminte§te-ti cum am facut dragoste acolo, pe colina
aceea - cu siguranta, singura data Tn viata mea cand am
fScut dragoste cu adevarat. A trecut de-atunci o perioada
Tndelungata §i obositoare, dar pentru noi nu e prea tarziu.
Marita-te cu mine, iubirea mea, §i ma voi revan§a pentru
scrisoarea aceea §i pentru cei optsprezece ani de pusti-
etate din viata ta.
- Viata mea nu a fost pustie, Charlie, Ti spuse ea.
De§i fusese - cel putin, Tn unele privinte.
Charlie o privi Tn ochi.
- Spune-mi ca nu m-ai iubit, Ti ceru el. Spune-mi ca
nu ma iube§ti.
-Te-am iubit, recunoscu ea, Tnchizand ochii. §tii bine
ca te-am iubit.
- §i ma mai iube§ti §i acum.
Se simtea Tngrozitor de tulburata, amintindu-§i
dragostea aceea de demult, arderea ei fizica, chinul des-
partirii de ani de zile §i sfar§itul atat de nea§teptat §i
crud. Nu era posibil sa se mai Tntoarca Tn timp, sa uite
ca pana §i baiat fiind fusese capabil sa distruga singura
persoana pe care pretindea ca o iubea mai mult deceit
Tnsa§i viata.
232 Mary Balogh
§i-n plus, pentru el era prea tarziu.
Nu era barbatul potrivit.
- Charlie, spuse ea, Tn optsprezece ani ne-am schim-
bat mult amandoi. Acum suntem doi oameni diferiti de
cei de-atunci.
-Tntr-adevar, Ti dadu el dreptate. Eu am mai putin par,
iar tu nu mai e§ti fetita, ci femeie Tn toata firea. Dar Tn
adancul inimii, Claudia? Acolo nu mai suntem aceia§i ca
Tntotdeauna §i aceia§i care vom fi pentru totdeauna? Tu
nu te-ai maritat niciodata, de§i avusese§i o multime de
posibili petitori, Tnca dinainte ca eu sa fi plecat de-acasa.
Asta spune ceva. §i am recunoscut fata de tine ca n-am
fost niciodata fericit cu Mona, de§i nu i-am fost necre-
dincios decat rareori.
Rareori? Of, Charlie...!
- Nu ma pot marita cu tine, spuse Claudia,
aplecandu-se putin mai aproape de el. Daca ne-am fi
casatorit atunci, Charlie, Tn continuare am fi trait
nedespartiti §i Tndraznesc sa spun ca te-a§ fi iubit toata
viata. Dar nu ne-am casatorit atunci...
- lar dragostea moare? Tntreba el. M-ai iubit vreodata
cu adevarat, atunci?
Claudia simti un impuls de furie. Dar el, o iubise pe
ea cu adevarat?
- Unele/orme de iubire mor, replica ea. Daca nu sunt
hranite, mor. Treptat, am ajuns sa te plac din nou, de
cand ne-am reTntalnit la Londra - ca fost prieten al meu
din copilarie.
Falcile lui se Tncle§tara strans, a§a cum Claudia T§i
amintea ca facea ori de cate ori era suparat sau furios.
- Am vorbit prea repede, spuse el. Trebuie sa mar-
turisesc ca violenta propriilor mele sentimente m-a sur-
prins chiar §i pe mine. 0 sa-ti dau timp sa ma ajungi
din urma. Nu-mi da azi un raspuns definitiv. Mi l-ai §i
dat deja, dar hai sa uitam c-ai spus Nu. Lasa-mi timp
sa-ti fac curte - §i sa te ajut sa uiti ceea ce ti-am scris
odata.
Ti elibera mainile, dupa ce i le mai strSnse odata.
Dragostea tnvinge
- Dumnezeule, Charlie, uita-te la mine! starui Claudia.
Sunt o profesoara Tn varsta de treizeci §i cinci de ani,
care a ramas fata batrana.
Charlie zambi Tncet.
- E§ti Claudia Martin, i-o Tntoarse el, fata aceea Tn-
drazneata §i plina de viata pe care o iubeam §i care acum
face toata mascarada asta Tn chip de profesoara
domni§oara batrana. Ce mai gluma! ai fi spus daca ai fi
putut atunci sa prive§ti Tn viitor.
Daca ar fi putut privi atunci Tn viitor, ar fi fost rapusa
de groaza.
- Nu e nicio mascarada, raspunse ea.
- Da-mi voie sa nu flu de acord. Dar acum e timpul
sa plec - sunt a§teptat Tnapoi la Alvesley, pentru gustare.
Am sa mai tree pe la tine daca se poate.
Dupa plecarea lui, Claudia ramase privindu-§i mainile
Tmpreunate Tn poala. Ce stranie putea fi viata... De ani
de zile, §coala fusese Tntreaga ei lume, timp Tn care T§i
reprimase toate gandurile de dragoste, romantism §i
mariti§. §i totu§i, luase decizia aparent inofensiva de a
le Tnsoti pe Flora §i Edna la Londra, ca sa poata discuta
personal cu domnul Hatchard, §i de-atunci toata lumea
ei - tot universul ei - se schimbase.
Acum se Tntreba, cu o anumita nervozitate, cum avea
sa poata regasi multumirea §i lini§tea relativa din viata
ei, dupa ce se reTntorcea la Bath.
Se auzi un ciocanit Tn u§a, apoi aceasta se deschise
§i aparu Eleanor.
- A, tot aici erai, remarca ea, intrand. Tocmai l-am
vazut pe duce plec^nd. Louise Tnca mai c3nta la spineta,
dar celelalte s-au dus afara - mai putin Molly §i Lizzie.
Becky le-a dus Tn camera copiilor, ca s-o cunoasca pe su-
rioara ei, Hannah, ca §i pe noua guvernanta §i pe o
multime de veri §i veri§oare, cu totii foarte mici Tnca.
Lizzie o duce foarte bine, Claudia, chiar daca azi-
dimineata ai gasit-o plang§nd Tn pat.
- Toata situatia asta noua e pe cat de interesanta,
pe atat de extenuanta pentru ea, comenta Claudia.
234 Mary Balogh
- Biata fata. Ma Tntreb cum o fi fost viata ei pana
acum. Domnul Hatchard ti-a spus?
- Nu.
- Ducele de McLeith n-a stat prea mult Tn dimineata
asta, continua Eleanor.
- M-a cerutTn casatorie, o informa Claudia.
- Nu se poate!
Eleanor se uita la ea uimita.
-§ i...?
- Am refuzat, desigur.
- Desigur? repeta Eleanor, a§ezandu-se pe cel mai
apropiat scaun. Claudia, e§ti absolut sigura? Din cauza
§colii? Niciodata nu t'-am pomenit despre asta, fiindca
parea nepotrivit, dar de multe ori m-am gandit ca nu
m-ar deranja deloc sa devina a mea. §i cred sincer ca a§
fi Tn stare s-o conduc Tntr-o maniera demna de tine, l-am
menfionat-o odata lui Christine §i a fost de parere ca e o
idee minunata, ba chiar a spus §i ca m-ar sponsoriza cu
un Tmprumut ori o donate, daca a§ primi - §i daca s-ar
ivi vreodata prilejul. lar Wulfric, care atunci tocmai citea
o carte, a ridicat privirea ca sa zica §i el ca va fi, cu si­
guranta, o donatie. A§a ca, daca refuzul tau ar avea ceva
de-a face cu temerile privitoare la...
- 0, Eleanor, o opri Claudia reizand, n-are nicio lega­
tura, de§i presupun ca ar fi putut sa aiba, daca a§ fi ac­
ceptat.
- Dar n-ai acceptat? E un om atat de placut §i pare
sa t'ma la tine deosebit de mult. Ba mai cred §i ca are
haznale pline de bani, daca vrem sa avem §i un spirit
mercenar privind lucrurile astea. Sigur ca este duce, ceea
ce-l plaseaza Tntr-un dezavantaj oribil, bietul om.
- L-am iubit candva, recunoscu Claudia, dar s-a ter-
minat. Ma simt comod §i sunt cat se poate de fericita cu
viata mea a§a cum e. Vremurile cand m-a§ fi putut gandi
la mariti§ sunt de mult apuse. Prefer sa-mi pastrez inde-
pendenta, chiar daca am o avere minuscula. ,
- La fel ca mine, completa Eleanor. §i eu am iubit
cSndva - cu multa pasiune. Dar a fost ucis Tn timpul
Dragostea tnvinge
razboaielor din Spania, §i niciodata nu m-am mai simtit
tentata sa gasesc pe altcineva care sa-l Tnlocuiasca Tn
sufletul meu. Prefer sa raman singura. Daca te
razgande§ti vreodata, Tnsa, afla ca problemele §colii
nu-ti vor sta Tn cale.
Rase, iar Claudia zambi §i ea.
- Am sa tin minte asta, spuse ea, daca vreodata ma
mai Tndragostesc din cale-afara de altcineva. Tti
multumesc, Eleanor.

Pe la amiaza, norii de dimineata se risipisera. Tn con-


secinta, mai multe persoane au hotarat sa faca o plim­
bare Tmpreuna cu Joseph §i Elizabeth, de la Alvesley Park
la Lindsey Hall - Lily, Portfrey, Portia §i trei dintre verii lui
Kit. Lily a Tncercat sa-l convinga §i pe McLeith sa vina,
dar el mai fusese odata acolo Tn cursul diminetii.
La Lindsey Hall, un mare numar de persoane ie§isera
Tn curte, observa Joseph Tn timp ce se apropiau pe alee.
Desigur, erau acolo toti copiii §i §colaritele venite Tn vizi-
ta. Tncepu sa le cerceteze cu privirea, cu nerabdare, Tnca
dinainte de a fi ajuns destul de aproape cat sa le distinga
feteje.
T§i lasa calul la grajd, la fel cum facura §i toti ceilalti,
§i porni peste gazon Tmpreuna cu Portia, Lily §i Elizabeth,
Tn timp ce restul o luau spre casa.
Elevele dansau Tn jurul unei prajini ridicate Tn pozitie
verticala, cu panglici, pe o melodie cantata de una dintre
ele, razand §i cam Tncurcandu-se Tntre ele. Joseph n-o
zarea nicaieri pe Lizzie, pana cand T§i dadu seama, cu o
tresarire, ca era una dintre dansatoare. Tntr-adevar, ea
cauza toate Tncurcaturile - §i rasetele.
Se tinea cu ambele maini de una dintre panglici §i
dansa Tn jurul prajinii cu pa§i viguro§i §i cam lipsiti de
gratie, Tn vreme ce domni§oara Martin o urma Tn-
deaproape, tinandu-i mainile pe talie. Radea §i ea. Nu
avea boneta pe cap, fiind Tmbujorata §i cu tinuta cam
rava§ita.
Lizzie radea Tn hohote, mai tare decat oricare alta.
236 Mary Balogh
- Ce Tncantator! comenta Elizabeth, fara nicio ironie
vizibila.
- Aia e fata oarba despre care am auzit? Tntreba Por­
tia fara sa se adreseze cuiva anume. Le strica celorlalte
dansul. §i se mai face §i de ras, nefericita.
Lily nu facea decat sa rada, batand din palme Tn rit-
mul muzicii.
Apoi, cateva dintre fete Ti observara pe noii sositi §i
dansul se Tntrerupse, Tn timp ce toate se Tntorceau spre
ei, privindu-i cu ochii mari §i facand mici reverence de bun-
venit.
Lizzie se agata de poalele domni§oarei Martin.
- Dans la prajina Tn luna iulie? exclama Lily. Dar de
ce nu? Ce idee interesanta!
- A fost ideea lui Agnes, explica domni§oara Martin,
sa facem acest dans Tn locul jocului cu mingea pe care-1
planuiseram. Astfel am implicat-oTn activitate §i pe Lizzie
Pickford, care ni s-a alaturat pentru perioada vacanfei de
vara.
Ochii ei Ti Tntalnira un moment pe ai lui Joseph.
- Lizzie s-a putut tine de panglica, urma ea, §i a
dansat Tn cerc, Tmpreuna cu toate celelalte fete, fara sa
se ciocneasca de nimeni §i fara sa se piarda.
- Atunci, ar trebui sa fie Tnvatata pa§ii corecti, inter­
veni Portia, ca sa nu mai arate atat de dizgratios.
- Mie mi s-a parut ca se descurca remarcabil de bine,
interveni Elizabeth.
- §i mie, Ti tinu isonul Joseph.
Lizzie T§i Tnclina capul §i se lumina la fata, facandu-l
aproape sa-§i doreasca sa-l strige pe nume §i sa Tntinda
bratele spre el, punand capat acelei §arade dezgustatoare.
Apoi, Tnsa, fetita zambi §i ridica fata spre domni§oara
Martin, cu o expresie de bucurie §trengareasca. Domni-
§oara Martin o cuprinse cu un brat pe dupa umeri.
- Continuati, le invita Elizabeth. N-am vrut sa va de-
ranjam.
Joseph vazu ca unii dintre copiii mai mici - fara sa in-
cluda §i §coiarite - se tavaleau pe iarba cu Hallmere,
Dragostea tnvinge
chiuind de Tncantare. Doamna Hallmere Ti Tndemna. Legat
de un copac, Tn apropierea prajinii, cainele §edea §i
privea calm totul, dand din coada. Ducesa se apropia Tn
graba dinspre un alt grup de copii aflat mai departe.
- Cred ca a§a ne mai tragem sufletul cu totii, mur­
mura domni§oara Martin. E timpul pentru un joc mai putin
obositor.
- Cu mingea? propuse una dintre feteie mai maricele.
Domni§oara Martin gemu, dar Joseph vazu ca Tmpre­
una cu ducesa venise §i domni§oara Thompson, profe­
soara care ie§ise Tn fata §colii, la Bath.
- Voi supraveghea eu un joc pentru toata lumea care
dore§te sa participe, anunta ea.
- Horace are o zgarda §i o lesa noi, dadu de veste
Lizzie cu voce puternica. Eu Tl tin de lesa §i el ma con­
duce, a§a ca nu ma ciocnesc de diverse lucruri §i nici nu
ma Tmpiedic.
- CSta iscusinta, draga mea! remarca Elizabeth cu
blandete. Poate ne arati §i noua.
- Copila asta, Ti spuse Portia lui Joseph coborand
vocea, ar trebui sa Tnvete sa nu mai vorbeasca neTntre-
bata. Orbirea nu poate fi Tn niciun caz o scuza pentru
lipsa de maniere.
- Dar exuberanta copilareasca ar putea fi, replica
el, privind-o pe Lizzie cum se Tntorcea §i bajbaia spre
Horace, pana cand domni§oara Martin dezlega cainele
§i-i puse Tn mana capatul lesei. Fu nevoit sa faca un
mare efort de vointa pentru a nu se repezi sa le ajute
§i el.
- Vin §i eu cu tine la plimbare, Lizzie! se oferi o fata
cam de aceea§i varsta, luand-o de mana libera.
Lizzie se uita Tn directia unde se afla Joseph.
- Ati dori sa veniti §i dumneavoastra... domnule? Tn­
treba ea.
- Ca sa vezi! exclama Portia. Ce obraznicie!
- Cu mare placere, accepta el. Domni§oara... Pick-
ford, nu-i a§a?
- Da! confirma ea Tncantata.
238 Mary Balogh
- §i va trebui sa se duca §i domni§oara Martin, su-
gera Lily.
- Noi, ceilalti, vom ramane aici sa mai lenevim un pic,
spuse ducesa. Apoi, vom intra Tn casa pentru ceai. Cat
de Tncantata sunt sa va vad pe toti!
Horace ta§ni, iar Lizzie §i cealalta fata se luara dupa
el, chicotind vesel. Curand, Tnsa, cainele paru sa Tnteleaga
sarcina care i se Tncredintase §i Tncetini pasul, Tn timp ce
se apropia de alee, pe care o traversa, facand un ocol larg
Tn jurul fantanii de piatra ce se Tnalta Tn fata u§ilor de la in-
trare. Se mai tinea la distanta §i de copaci, Tn timp ce le
conducea pe cele doua fete spre cealalta parte a casei.
- Sper domni§oara Martin, spuse marchizul, Tmpre-
unandu-§i mainile la spate, ca nu sunteti prea ata§ata
de cainele acela. Nu mi-o pot imagina pe Lizzie acceptand
sa se desparta de el la sfar§itul verii. Arata remarcabil
de sanatos. I s-a dublat cumva greutatea sau mi se pare
doar mie?
- Vi se pare, slava Domnului. Dar nu i se mai vad
coastele, Tntr-adevar, iar blana i-a devenit mai lucioasa.
- §i Lizzie... continua el. Chiar e cu putinta sa fie ea
cea care merge de mana cu o alta fata, trase de lesa de
un caine? §i mai devreme, dansand Tn jurul unei prajini?
- §i tricot^nd, azi-dimineata, completa Claudia, de§i
cred ca nimerea mai mult pe-alaturi.
- Cum v-a§ putea multumi vreodata? Tntreba Joseph,
privind-o.
- Sau eu dumneavoastra? Ti zambi ea. M-ati provocat.
Uneori, rutina ne orbe§te... aa, nu mi-o luati Tn nume de
rau.
Se Tndreptau, dupa cum observa el, spre un lac destul
de mare. Joseph lungi pasul, dar domni§oara Martin Tl
prinse de braf
- Haideti sa vedem ce se Tntampla, propuse ea. Cred
ca ar fi foarte improbabil ca Horace sa se duca direct Tn apa,
iar daca totu§i o face, Molly Tn niciun caz n-o sa-l urmeze.
Dar cainele se opri chiar pe mai, iar feteie se oprira
§i ele. Apoi, Molly o conduse pe Lizzie l§nga apa, apoi se
Dragostea tnvinge ______ 239

lasara amandoua Tn genunchi §i atinsera apa cu mainile


- Lizzie cam §ovaitor la Tnceput.
Joseph veni alaturi §i se ghemui §i el langa fiica lui.
- De-a lungul malului sunt ni§te pietre, spuse el,
luSnd una. Cu cat le aruncati Tn apa mai departe, cu atat
veti auzi mai bine cum plescaie. la ascultati!
§i facu 0 demonstrate Tn timp ce Molly Tl privea cu
spaima, iar Lizzie Tntoarse capul §i trase aer Tn piept Tn
a§a fel Tncat Joseph T§i dadu seama ca-i inspira mirosul
familiar. Zambi, Tnsa, cand auzi plescaitul pietrei Tn apa,
§i Tntinse mana s-o gaseasca pe a lui.
- Ajutati-ma sa gasesc §i eu 0 piatra, Tl ruga ea.
Joseph 0 stranse de mana, iar fetita Tl stranse la
randu-i, dar din zambetul §trengaresc de pe fata ei se
putea deduce ca acel joc de-a secretul o distra grozav.
Tn urmatoarele cateva minute, Lizzie arunca diverse
pietre gasite cu ajutorul tatalui ei. Cealalta fata T§i Tnvinse
frica §i Tncepu sa arunce §i ea cu pietre. R&deau aman­
doua ori de cate ori zgomotul produs de pietrele cazute
Tn apa era deosebit de puternic. Dar, Tntr-un tarziu, Lizzie
se plictisi de acel joc.
- Nu mergem Tnapoi la celelalte fete, Molly? propuse
ea. Poate vrei sa te joci §i tu cu mingea. Eu nu ma supar,
0 sa stau jos §i-o sa ascult doar.
- Ba nu, o sa ma uit §i eu cu tine, raspunse Molly.
Niciodata nu reu§esc sa prind mingea.
- Domni§oara Martin, continua Lizzie, vreti sa stati
aici, dumneavoastra §i ta... §i acest gentleman, pana ne
ducem noi? A§ dori sa va arat ca putem sa mergem sin-
gure. Ce credeti, domnule, oare putem?
- Voi fi foarte impresionat daca reu§iti, raspunse el.
Atunci, hai, duceti-va. Domni§oara Martin §i cu mine o sa
va privim de la distanta.
§i_plecara, conduse de caine.
- Ti cresc aripile chiar atat de repede? Tntreba el cu 0
oarecare amaraciune, de Tndata ce feteie se Tndepartara.
- Cred ca da, raspunse domni§oara Martin. Sper sa
nu devina peste masura de Tndrazneata prea curand -
240 _________ Mary Balogh
de§i, totu§i, nu ma a§tept. §tie ca are nevoie de Molly
sau Agnes, ori de oricare alta fata - §i de Horace, desigur.
Vara asta va fi o experienta foarte folositoare pentru ea.
- Haideti sa stam jos putin, vreti? o invita el, §i se
a§ezara unui langa altul pe malul lacului. Claudia T§i
stranse genunchii la piept, cuprinzandu-§i-i cu bratele.
Joseph mai lua o piatra §i o arunca razant peste
suprafata apei.
- 0, remarca ea, §i eu §tiam sa arunc pietrele a§a,
cand eram mica. Mai tin minte §i acum ocazia aceea
memorabila cand am facut sa sara o piatra de §ase ori.
Dar n-am avut niciun martor, din pacate, §i nimeni nu
m-a crezut vreodata.
Marchizul chicoti.
- Elevele dumneavoastra sunt Tntr-adevar foarte noro-
coase ca va au ca directoare, spuse el.
- A, dar trebuie sa retineti ca aceasta nu este decat
o vacanta, Ti aminti ea. Tn timpul anului §colar, ma port
cu totul altfel. Sunt o directoare severa, Lord Attingsbor­
ough. Trebuie sa fiu astfel.
Joseph T§i amintea cum tacusera toate elevele din
clasele superioare, imediat ce domni§oara Martin ie§ise
pe trotuar, Tnainte de a pleca cu el spre Londra.
- Disciplina se poate realiza §i fara umor sau sensi-
bilitate, preciza el, sau dimpotriva, cu ajutorul aman-
durora. Dumneavoastra o obtineti cu ele. Sunt absolut
sigur de asta.
Claudia T§i stranse §i mai tare genunchii cu bratele,
preferand sa nu raspunda.
- V-ati dorit vreodata sa aveti o altfel de viata? se in­
terest Joseph.
- A§ fi putut sa am, raspunse ea. Chiar Tn dimineata
asta am fost ceruta Tn casatorie.
McLeith! Venise calare pana acolo, de dimineata, ca
sa-i faca o vizita.
- McLeith? Tntreba marchizul. §i ziceti doar ca ap fi
putut sa aveti? Prin urmare, l-ati refuzat?
-D a .
Dragostea tnvinge_______ 241
Se bucura al dracului de tare.
- Nu-I puteti ierta?
- lertarea nu este un sentiment foarte limpede. Unele
lucruri se pot ierta, dar nu potfi uitate nicicand. De iertat,
da, l-am iertat - Tnsa nimic n-ar mai putea fi vreodata la
fel Tntre noi. Ti pot fi prietena, cred, Tnsa mai mult decat
atat, nu. Niciodata n-a§ mai putea avea Tncredere ca n-ar
face din nou ceva asemanator.
- Dar nu-l mai iubiti?
- Nu.
- A§adar, iubirea nu dureaza 0 ve§nicie?
- Aceea§i Tntrebare mi-a adresat-o §i el, azi-dimineata.
Nu, nu dureaza o ve§nicie - mai ales iubirea care a fost
tradata. Tti dai seama ca ai iubit un miraj, un om care nu
a existat niciodata. §i chiar §i atunci, nu pot spune ca
sentimentele ar muri pe loc sau Tn scurt timp - dar mor
pana la urma §i nu mai pot fi reTnviate.
- Eu n-am crezut niciodata ca a§ Tnceta s-o mai iubesc
pe Barbara, Ti spuse el. §i totu§i, a§a s-a Tntamplat. Ma
uit la ea cu tandrete ori de cate ori 0 vad, Tnsa ma Tndo-
iesc ca a§ mai putea s-o iubesc din nou, chiar daca am
fi amandoi liberi.
Claudia se uita direct la el, a§a ca Joseph Tntoarse §i
el capul s-o priveasca.
- Este o consolare, spuse ea, sa §tii ca dragostea
moare Tn cele din urma. La Tnceput, n u e o consolare prea
puternica, adevarat, dar macar cat de cat tot Tti alina
suferintele.
- Oare...? Tntreba el Tncet.
Nu §tia daca se referea la ei doi - dar, dintr-odata,
aerul parea mai Tncarcat.
- Nu, raspunse ea, aproape Tn §oapta. De fapt, deloc.
Ce absurditati vorbim uneori... Indiferenta viitoare nu
aduce nicio mangaiere pentru durerea din prezent.
lar cand se apleca spre ea §i-§i lipi buzele de ale ei,
Claudia nu se retrase. Buzele ei tremurau sub ale lui,
apoi le apasara la randul lor §i se despartira, cand limba
lui patrunse, printre ele, Tn cavitatea calda a gurii.
242 Mary Balogh
- Claudia, murmura el peste cateva clipe, Tnchizand
ochii §i atingandu-i fruntea cu a lui.
- Nu! exclama ea, retragandu-se.
Se ridica Tn picioare §i ramase pe loc, cu privirea spre
lac.
- Tmi pare atat de rau... T§i ceru el iertare.
Spunea adevarul - Ti parea rau pentru ceea ce-i fa­
cuse §i pentru lipsa de respect fata de Portia, cu care
era logodit. Ti parea rau pentru ca-§i pierduse controlul.
- Ma Tntreb daca asta e un model sortit sa se repete
Tn viata mea cam odata la fiecare optsprezece ani, mur­
mura ea. Un duce sau un viitor duce T§i alege o mireasa
datorita pozitiei ei sociale, iar pe mine ma lasa Tndu-
rerata.
Of, fir-ar sa fie! ocarT marchizul Tn sinea lui, tragand
Tncet aer Tn piept.
- §i ce-am zis? continua ea. Ce-am recunoscut acum?
De fapt nici nu conteaza, a§a-i? Ati ghicit, cu siguranta.
Ce jalnic trebuie ca arat...
- Dumnezeule mare! striga Joseph, ridicandu-se Tn
spatele ei la mica distanta. Crezi ca te-am sarutat pentru
ca mi-ar fi mila de tine? Te-am sarutat fiindca te...
-Nu!
Rasucindu-se, Claudia ridica o mana cu palma spre
el.
- N-o spuneti- Va rog, n-o spuneti, chiar daca vorbiti
sincer. Oricum, n-a? suporta sa aud acele cuvinte rostite
cu glas tare.
- Claudia... §opti el.
- Domni$oara Martin pentru dumneavoastra, Lord At­
tingsborough, Tl corecta ea, Tnaltand barbia §i aratand din
nou ca o directoare de §coala, Tn ciuda Tnfati§arii ei
rava§ite. Vom uita ce s-a Tntamplat aici §i ce s-a Tntamplat
la Vauxhall Gardens, §i la balul de la Kingston. Vom uita.
- Ma Tntreb daca vom uita vreodata, replica el. Nici
nu §titi ce rau Tmi pare ca v-am tulburat a§a. A fost o
fapta de neiertat.
Dragostea tnvinge
- Nu va condamn. Sunt destul de matura ca sa §tiu
mai bine lucrurile astea. Niciodata n-am sa ma pot
convinge ca am cazut prada Tmbierilor unui seducator ver-
sat, de§i la a§a ceva ma a§teptam cand v-am vazut pen­
tru prima oara Tnaintea ochilor. Tn schimb, sunteti un
gentleman pe care-1 admir §i care-mi place. Asta a fost
toata problema, cred. §i uite ca Tndrug verzi §i uscate...
Haideti sa ne Tntoarcem, sau toata lumea se va Tntreba
ce pun la care - §i mai cu seama, domni§oara Hunt.
§i totu§i, T§i spuse el Tn timp ce se Tnapoiau spre
peluza din departare, fara sa se atinga §i fara sa-§i mai
vorbeasca, nu puteau fi decat cu cateva minute Tn urma
fetelor.
Minute care le vatamasera nemasurat amandurora
vietile. Nu mai putea nici macar sa-§i imagineze ca n-o
iubea. Nici ea nu se mai putea preface ca-i era indiferent.
§i nu mai puteau avea Tncredere Tn ei Tn§i§i sa
ramana singuri Tmpreuna.
Era o pierdere pe care o simtea ca pe o lovitura grea
de pumn Tn pantece.
Capitolul 16

Dupa Tntoarcerea de la Lindsey Hall, Joseph §i Portia


s-au a§ezat Tmpreuna Tn gradina cu flori exterioara din
partea de rasarit a proprietatii- Pe marchiz Tl cuprinsese
o deprimare teribila. Pe de o parte, petrecuse foarte putin
timp cu Lizzie, iar minciuna, de§i pentru ea parea
amuzanta, pe el Tl dezgusta. Pe de alta parte, de-acum
Tncolo el §i Claudia Martin trebuiau sa pastreze distanta.
Nu se mai putea bucura nici macar de prietenia ei.
lar Tn al treilea rand, nu reu§ise sa descopere nici
urma de caldura, compasiune, generozitate, nicio scan-
teie de pasiune, sub Tnfati§area frumoasa, demna §i per­
fecta pe care Portia o prezenta lumii. §i cat Tncercase...\
- Ma bucur ca va place sa calarifi, Ti spusese el, Tn
drum spre Alvesley. Este una dintre activitatile mele fa­
vorite. 0 s-o putem face Tmpreuna.
- A, replicase ea, dar nu ma a§tept sa stati agatat de
mine toata ziua dupa ce ne vom casatori, la fel cum nici eu
n-o sa stau agatata de dumneavoastra. Recare dintre noi
va avea propriile Tndatoriri §i placeri care sa-i ocupe timpul.
- lar acele placeri nu se pot savura §i Tmpreuna? se
interesase Joseph.
- Cand e necesar. Vom primi multi musafiri, desigur,
mai ales cand dumneavoastra veti deveni Duce de Anbu­
rey.
Joseph nu se lasase:
- Dar placerile personate? Sa ne plimbam Tmpreuna,
sa cinam Tmpreuna, sau fie §i doar sa citim Tmpreuna sau
Dragostea tnvinge 245

sa stam de vorba? Nu vom avea timp §i pentru a§a ceva?


Nu ne vom face timp pentru astfel de lucruri?
Nu inclusese §i ideea de a face dragoste printre
placerile personale pe care ar fi putut dori sa le savureze
Tmpreuna dupa casatorie.
- Tmi imaginez, raspunsese ea, ca veti fi foarte ocu-
pat. Eu, una, nu ma Tndoiesc c-am sa fiu ocupata cu toate
obligatiile mele ca Marchiza de Attingsborough §i, mai
tarziu, Ducesa de Anburey. Nu va voi pretinde sa va
simtiti obligat sa ma distrati.
Joseph nu mai continuase conversatia despre acest
subiect.
Acum, Tn gradina, Tncercase din nou s-o faca sa se re-
laxeze §i sa se bucure Tmpreuna cu el de frumusetile
care-i Tnconjurau.
- Ascultati, spusese el cu doar cateva minute Tn
urma, ridicand o mana. V-ati gandit vreodata cat de mult
pierdem Tn viata, fiindca suntem ocupafi la nesfar§it? As­
cultati, Portia!
Tn capatul gradinii de flori curgea un paraia§, traversat
de un podet rustic de lemn, dincolo de care se Tnaltau
ni§te coline Tmpadurite. §i, desigur, pasarile din copacii
de-aici erau la fel de gure§e, cu corul lor varatic, cum fu-
sesera §i cele din Richmond Park. De asemenea, se mai
auzea §i clipocitul apei §i se simtea caldura blanda a
verii. Prin vazduh pluteau miresmele florilor.
Pret de cateva momente, Portia pastrase o tacere
politicoasa.
- Totu§i, replicase ea apoi, prin a fi ocupati ne
dovedim vrednici de umanitatea noastra. Lenevia trebuie
sa fie evitata, ba chiar §i dispretuita. Ne coboara la
nivelul lumii dobitoacelor.
- Ca pe catelul lui Lizzie Pickford, care statea a§ezat
langa prajina, a§teptand-o ca s-o duca Tn siguranta ori-
unde voia ea sa mearga? Tntrebase el cu un zambet.
Mentionarea acelui animal fusese o gre§eala.
- Fata aia, raspunsese Portia, n-ar trebui sa fie ras-
platita fiindca e atat de Tndrazneata Tn compania unor per-
246 Mary Balogh
soane superioare ei. Orbirea nu este o scuza. A fost
foarte frumos din partea dumneavoastra ca v-afi plimbat
cu ea pana la lac, iar Ducesa de Bewcastle a avut grija
sa va laude bunavointa §i marinimia, dar nu ma Tndoiesc
ca s-a Tntrebat daca nu cumva ati denotat o anumita lipsa
de discernamant.
- Discernamant?
- Propriul ei fiu, Marchizul de Lindsey, era afara cu
ea, precum §i copiii Marchizului de Hallmere, cei ai Con-
telui de Rosthorn §i cei ai Lordului Aidan Bedwyn. Poate
ar fi fost mai potrivit sa le acordati unora dintre ei atentia
dumneavoastra.
- Niciunul nu m-a chemat la plimbare. §i niciunul din­
tre ei nu era orb.
§i niciunul din ei nu era propriul lui copii.
- Ducesa de Bewcastle este o doamna foarte pla­
cuta, insistase Portia. Totu§i, nu pot sa nu ma Tntreb
daca ducele nu-§i regreta condescendenta de a o fi luat
de sotie. Candva, a fost profesoara la o §coala dintr-
un sat. §i tatal ei a fost dascal. lar sora ei preda la
§coala domni§oarei Martin din Bath, lar acum le mai
are §i pe toate feteie acelea de caritate care stau la
Lindsey Hall §i vorbe§te despre ele ca §i cum prezenta
lor i-ar face tot atata placere ca a copiilor din familia
ducelui. N-ar trebui sa locuiasca acolo. Pentru binele
lor, n-ar trebui.
- Pentru binele lor?
- Trebuie sa-§i Tnvete lungul nasului. Trebuie sa
cunoasca deosebirile dintre ele §i superiorii lor. Trebuie
sa §tie ca n-au ce cauta Tn locuri ca Lindsey Hall. Este o
adevarata cruzime fata de ele sa li se permita sa-§i pe-
treaca o vacanta aici.
- Atunci, ce trebuia sa fi facut? Tntrebase marchizul.
Sa ramana la §coala §i sa se ocupe de cusut §i peticit,
primind numai paine §i apa?
- Nici nu m-am gandit la a§a ceva. Fara Tndoiala,
sunteti de acord cu mine ca acele fete nici macar n-ar
trebui sa Tnvete la aceea§i §coala cu celelalte eleve, cele
Dragostea tnvinge
care platesc. §colaritele platitoare nu sunt decat fiice de
negustori, avocati §i felceri, Tndraznesc sa spun, Tnsa
chiar §i a§a ele fac parte din clasa mijlocie, nu din cea
de jos, §i exista deosebiri clare.
- Prin urmare, n-ati vrea s-o vedeti pe propria dum­
neavoastra fiica mergand acolo?
Portia Tntorsese capul spre el, izbucnind Tn ras. Arata
sincer amuzata.
- Propriile noastre fiice, spusese ea, vor fi instruite
acasa, cum nu ma Tndoiesc ca aveti Tn vedere §i dum­
neavoastra.
- De o guvernanta care s-ar putea sa fi studiat la
§coala domni§oarei Martin, sau la alta asemanatoare?
- Fire§te. De o slujnica.
A§a ca acum, dupa doar cateva minute, Tntr-un nou
rastimp de tacere, Joseph simtea cum moralul i se
prabu§ea pana la talpile cizmelor de calarie pe care Tnca
le mai avea Tn picioare. Tn fata lui nu se Tntrezarea nicio
speranta, nici cea mai slaba raza de lumina. Ar fi trebuit
sa urmeze o perioada decenta de curtare, Tnainte de a-i
cere mana. Ar fi trebuit sa...
Dar nu avea niciun rost sa-§i piarda vremea cu
asemenea ganduri. Adevarul era ca se logodise cu Portia
Hunt, fiind astfel legat de ea la fel de strans ca §i cum
s-ar fi oficiat deja ceremonia de casatorie.
De pe terasa din spatele lor se auzira ni§te voci fe­
minine conversand vesele §i curand se ivira Tn gradina
Lauren, Gwen, Lily §i Anne Butler.
- Ei, s-a zis cu lini§tea voastra! declara Lauren la ve-
derea celor doi. Vom urea pe culmea colinei, ca sa ad-
miram priveli§tea. Ati fost acolo, sus?
- N-am facut decat sa stam aici, ca sa ne relaxam,
raspunse Joseph, cu un zambet.
- Noi vom sta acolo, ca sa facem planuri, Tl informa Lily.
- Planuri? repeta Portia.
- Pentru un picnic Tn ziua dinaintea aniversarii, Ti ex­
plica Lily. Elizabeth §i cu mine le-am spus tuturor despre
scena aceea Tncantatoare care ni s-a ivitTnaintea ochilor
248 Mary Balogh
cand am ajuns la Lindsey Hall: pretutindeni copii, toti dis-
trandu-se stra§nic.
- lar eu §i soacra mea, completa Lauren, ne-am dat
seama ca, de§i aici sunt atat de multi copii, nimeni nu
s-a gandit cum sa-i includa §i pe ei Tn festivitatile aniver-
sare. A§a ca ne-am hotarat pe loc sa organizam un picnic
pentru copii, Tn ziua dinaintea balului.
- Ce Tncantator..., murmura Portia.
- Dar acum trebuie sa-l planificam, adauga doamna
Butler. §i fiindca am fost §i eu candva profesoara la
§coala de fete, sunt considerata experta.
- Lauren §i doamna Redfield Ti vor invita §i pe toti
copiii de la Lindsey Hall, interveni Gwen. §i alti cativa
copii de prin vecini. 0 sa se-adune o adevarata armata.
-V o rve n i §i elevele domni§oarei Martin? se interesa
Joseph care se Tntreba de catva timp cum ar fi putut
aranja s-o mai vada pe Lizzie.
- Dar nici vorba! exclama Portia pe un ton §ocat.
- Dar bineTnteles! raspunse §i Lily Tn acela§i timp.
Erau nespus de dragala§e, nu-i a§a, Joseph, cand
dansau Tn jurul prajinii cu panglici? lar fetita aceea oarba
nu parea deloc afectata de handicapul ei.
- Lizzie?
- Da, Lizzie Pickford, confirma Lily. Lauren o sa le in­
vite pe toate.
- S-ar putea ca, dupa asta, Alvesley Park sa nu mai
fie niciodata acela§i, remarca Lauren, razand. Ca sa nu
mai vorbesc §i de noi!
Joseph, zambindu-i, T§i aminti de vremurile cand Lau­
ren fusese Tntru totul la fel de Tncorsetata §i aparent lip-
sita de umor ca Portia, lubirea §i casnicia cu Kit o
transformasera Tn femeia calda care era acum. Exista
oare §i pentru el o licarire de speranta? Trebuia sa fie
perseverent cu Portia. Trebuia sa gaseasca o cale de a
ajunge la inima ei. Trebuia... Varianta alternative era prea
Tngrozitoare ca sa §i-o Tnchipuie macar.
- Nu vreti sa veniti sus cu noi? le propuse Gwen,
uitandu-se la Portia.
Dragostea tnvinge
- Arde cam tare soarele, raspunse ea. 0 sa ne Tn-
toarcem la casa.
Doamnele T§i continuara drumul pe pod §i Tn susul
cararii care urea panta destul de abrupta. Nici chiar Gwen
nu parea descurajata, Tn ciuda §chiopatatului ei destul
de accentuat cu care ramasese pe viata de la un acci­
dent de calarie suferit Tn timpul casniciei, Tnainte de
moartea lui Muir.
- Este de sperat, remarca Portia, Tn timp ce se ridicau
Tn picioare, iar Joseph Ti oferea bratul, sa planuiasca pic-
nicul acela cu cea mai mare grija, oricat ar fi fost de
marinimos din partea doamnei Ravensberg §i a doamnei
Redfield sa se gandeasca la el. Nimic nu e mai rau decat
copiii lasati sa se zbenguiasca nesupravegheati.
- Nimic mai rau pentru adultii care au grija de ei,
poate, chicoti el. Caci pentru copii, nimic nu poate fi mai
minunat.
Oare Lizzie avea sa vina §i ea? se Tntreba Tn sinea lui.
§/' Claudia Martin? Avea sa vina?

De patru zile, Claudia nu-l mai vazuse pe Marchizul


de Attingsborough. Se bucura foarte mult pentru ea
Tnsa§i. Trebuia sa-l uite - nimic mai clar §i mai simplu -
iar cel mai eficient mod de a o face era acela de a nu
mai da ochii cu el niciodata.
Lizzie, Tnsa, suferea.
A, la prima vedere parea ca-i merge bine. Arata mai
putin palida §i slaba decat Tnainte. Avea prietene dispuse
sa-i povesteasca §i sa-i citeasca. Putea sa asculte §i
muzica, de vreme ce unora dintre fete le placea sa ctnte
cu randul la spineta sau din voce. Claudia Tncerca sa-i re-
lateze diverse pove§ti istorice, dupa care Ti punea Tntre-
bari despre ceea ce retinuse. Nu era deloc surprinsa sa
descopere ca Lizzie avea o memorie excelenta. Tn niciun
caz nu era inapta pentru Tnvatatura. Mai dictase Tnca
doua povestiri de-ale ei, una Claudiei §i cealalta lui
Eleanor, §i nu se mai satura sa le asculte recitite cu voce
tare. Ti placea sa tricoteze, de§i Tnca nu se rezolvase
250 Mary Balogh
problems neputintei de a relua lucrul de unde trebuia,
daca pierduse firul.
Horace Ti era tovara§ nedespartit §i Tnvata tot mai
bine s-o calauzeasca. §i, Tntr-adevar, Lizzie devenea din
ce Tn ce mai Tndrazneat,a de la o zi la alta, facand scurte
plimbari numai Tnsotita de caine, Tn timp ce Claudia,
Molly sau Agnes o urmau de la distanta, pentru cazul ca
era nevoie de ele; uneori, cate una o lua Tnainte, ca sa-l
Tndrume pe Horace Tn directia dorita.
Ba chiar, devenise aproape o favorita a ducesei §i a
celorlalti oaspeti ai acesteia, care adeseori tineau sa
stea de vorba cu ea §i cateodata o includeau Tn
activitafile lor, cand celelalte fete erau angajate Tn cate
un joc la care ea nu putea sa participe. Lordul Aidan Bed­
wyn a luat-o cu el calare Tntr-o zi cand copiii lui cei mai
mari calareau §i ei, iar fiica sa cea mai mica mergea pe
cal cu mama ei.
Dar, Tn pofida tuturor acestor lucruri, Lizzie era trista.
Tntr-o dupa-amiaza, cand celelalte fete plecasera cu
Eleanor la o drumetie prelungita prin natura, Claudia o
gasi ghemuita pe patul din camera ei. Avea obrajii uzi de
lacrimi.
- Lizzie? i se adresa Claudia, a§ezandu-se langa pat.
Tti pare rau ca te-au lasat aici? Nu vrei sa facem ceva Tm­
preuna?
- De ce nu mai vine? se tangui Lizzie. L-am suparat
eu cu ceva? Ca i-am zis domnule Tn loc de taticule? Ca
i-am cerut sa a§tepte la lac cu dumneavoastra, ca sa pot
sa-i pot arata ca §tiam sa gasesc drumul Tnapoi spre
casa doar cu Horace §i Molly?
Claudia T§i trecu o m§na peste parul fierbinte §i
rava§it al lui Lizzie.
- Tu nu ai nicio vina, o asigura ea. Taticul tau e ocu-
pat la Alvesley Park. §tiu ca §i lui Ti e la fel de dor de tine
cum ti-e tie de el.
- 0 sa ma trimita la §coala dumneavoastra, continua
Lizzie. §tiu ca a§a va face. §i o sa se Tnsoare cu
domni§oara Hunt - mi-a spus chiar el cand Tnca eram
Dragostea tnvinge
acasa. Ea este domni§oara care a spus ca dansez cu
stangacie? Tata o sa ma trimita la §coala.
- §i tu nu vrei sa vii? o Tntreba Claudia. Nici chiar
cand §tii ca acolo vor fi Molly §i Agnes, §i toate celelalte
fete, §i domni§oara Thompson §i eu?
- Vreau sa stau acasa cu tata, insista Lizzie. §i vreau
ca dumneavoastra §i Horace sa maiveniti pe la noi, cum
ati venit §i Tnainte, doar ca mai des. Tn fiecare zi. §i vreau
ca tata sa Tnnopteze la noi Tn fiecare noapte. Vreau...
vreau ca la noi acasa sa fie ca un camin.
Claudia continua s-o mangaie pe par. Nu spunea
nimic, de§i i se frangea inima pentru acea copila care nu
dorea decat ni§te lucruri la care ar fi trebuit sa aiba drep­
tul toti copiii. Dupa cateva minute, Lizzie adormi.
Tnsa chiar a doua zi, Claudia avu prilejul sa vina la ea
cu ve§ti mult mai Tmbucuratoare. Tocmai aflase §i ea de
la Susanna §i Anne, care venisera de la Alvesley Park cu
doamna Ravensberg. lar Lizzie, hotarase Claudia, avea
sa fie prima dintre fete care sa auda. Statea Tn picioare
langa fantana, cu Molly, Tn ciuda faptului ca sufla un vant
rece §i ameninta a ploaie. T§i treceau mainile prin apa
fantanii §i, din cand Tn cand, Tntindeau bratele ca sa
simta stropii.
§i chicoteau.
- Fetelor, maine vety merge cu toatele la Alvesley
Park! le Tn§tiinta Claudia venind spre ele. Ati fost invitate
la un picnic cu toti copiii!
- La un picnic! repeta Molly, cu ochii mari cat farfuri-
ile, uitand complet de apa din fantana. Cu toatele,
domni§oara?
- Cu toatele, confirma Claudia, zambind. Nu-i a§a c-o
sa fie o distractie nemaipomenita?
- Celelalte fete §tiu? Tntreba Molly cu vocea aproape
ca un chitait de emotie.
- Voi sunteti primele carora li s-a spus, raspunse
Claudia.
- Atunci, pe celelalte am sa le anunt eu! striga Molly §i
o zbughi s§ le gaseasca pe fete, lasand-o pe Lizzie Tn urma.
252 Mary Balogh
Fata fetitei se ridicase spre Claudia §i parea luminata
din interior.
- 0 sa merg §i eu? Tntreba. La Alvesley Park? Acolo
unde e §i taticul?
- Tntr-adevar.
- Oh, suspina Lizzie Tncet.
§i, aplecandu-se, TI cauta cu mana pe Horace, care
statea a§ezat cuminte langa ea; TI lua de lesa.
- 0 sa se bucure ca ma vede?
- Cred ca numara orele pana atunci, raspunse Clau­
dia.
- Du-ma Tn camera mea, Horace, Ti ceru Lizzie. Dar,
domni§oara Martin, cate ore mai sunt pana atunci?
Horace, desigur, nu era un ghid chiar atat de bun,
de§i avea §anse sa mai Tnvete cu timpul. Tntotdeauna
avea grija ca Lizzie sa nu se ciocneasca de niciun obsta-
col, dar nu avea un simt de orientare deosebit, Tn pofida
marii Tnerederi pe care i-o acorda Lizzie. Claudia o lua
Tnainte, intrand Tn casa §i urcand la etaj, iar Horace o
urma, tragand-o pe Lizzie dupa el de lesa. Fetei, Tnsa, Ti
placea mereu sa creada ca devenea tot mai indepen­
dents.
Tn noaptea aceea, nu putu dormi. Claudia fu nevoita
sa stea a§ezata langa patul ei §i sa-i citeasca una dintre
propriile pove§ti cu voce tare, mangaind-o pe mana, Tn
timp ce Horace zacea ghemuit alaturi.
Claudia se Tndoia ca ar fi reu§it sa adoarma chiar §i
ea Tnsa§i. Fara tragere de inima, se hotarase sa se duca
la Alvesley Park cu fetele - ar fi fost prea mult sa-i ceara
Ednei sa-§i asume Tntreaga raspundere. Tnsa chiar nu
voia, nu voia sa mearga. Se concentrase din rasputeri
asupra planurilor pentru viitorul an §colar §i pentru a
reTnnoda legaturile cu Charlie, care continua §i acum sa
vina calare pana la Lindsey Hall Tn fiecare zi.
Acum, Tnsa, trebuia sa-l mai vada Tnca odata pe
Marchizul de Attingsborough. N-avea niciun rost sa spere
ca el n-ar veni la picnicul copiilor. §tia ca-i era dor de
Lizzie, la fel cum Ti era §i ei de el.
Dragostea tnvinge
Oare doar i se parea sau o durea inima §i mai rau
decat data trecuta? Probabil, era ea nevoita sa re-
cunoasca. La varsta de §aptesprezece ani, voise sa
moara. De data asta, voia sa traiasca - T§i dorea Tnapoi
viata ei, a§a cum fusese pana Tn dupa-amiaza cand in-
trase Tn salonul de vizite al §colii, pentru a-l descoperi
stand acolo pe Marchizul de Attingsborough.
§i avea sa-§i capete Tnapoi viata aceea. Avea sa tra­
iasca, §i sa prospere, §i sa fie din nou fericita. A§a avea
sa fie. Era doar o chestiune de timp, atata tot.
Dar faptul ca trebuia sa-l vada din nou n-avea s-o
ajute deloc.

Dorinta revederii lui Lizzie TI rodea pe Joseph ca o


durere fizica. Tn fiecare zi fusese cat pe ce sa Tncalece
pentru a porni spre Lindsey Hall. Se stapanise, Tn parte
fiindca n-ar fi putut gasi o scuza ca s-o vada, chiar daca
s-ar fi dus acolo, §i totodata fiindca le era dator atSt
Claudiei Martin cat §i Portiei Hunt - ca sa nu mai vorbim
de el Tnsu§i - sa ramana la distanta.
§i cu toate acestea, nu-§i putea lua gandul de la
domni§oara Martin, Tn timp ce trasurile de la Lindsey Hall
soseau toate Tntr-un convoi, Tn dupa-amiaza picnicului, iar
jumatate dintre oaspetii de la Alvesley Park §i aproape
toti copiii ie§eau pe terasa pentru a-i TntSmpina pe nou
sositii care se revarsau din cale§ti. Tnvalma§eala zgomo-
toasa de adulty §i copii se raspandea Tn jur vazand cu
ochii, cei din urma zbenguindu-se prin jurul celor mari, Tn
cautarea tovara§ilor de joaca §i a oricaror posibili noi pri-
eteni, strigandu-se unui pe altul cu un volum vocal pe
care I-ar fi folosit daca se aflau la cativa kilometri distanta
unui de altul.
Joseph, care ie§ise §i el, o zari pe Claudia Martin Tn
momentul Tn care cobora dintr-o trasura. Purta o rochie
de bumbac pe care i-o mai vazuse §i Tnainte, la Londra,
§i obi§nuita ei palarie de pai. Pe fata avea o expresie se-
vera, aproape posomorata, care sugera ca ar fi preferat
sa se afle Tn oricare alt loc de pe Pamant, decat acolo
254 Mary Balogh
unde venise. Se Tntoarse spre trasura pentru a ajuta pe
Tnca cineva sa coboare. Lizzie era gatita Tn cea mai fru­
moasa rochie alba a ei, cu parul legat la spate cu o funda
alba.
Joseph porni grabit Tntr-acolo.
- Daty-mi voie, o ruga el pe Claudia §i, Tntinzand
m§inile spre u§a trasurii, T§i apuca fiica de talia ei Tngusta
§i o coborT la p§mant.
Fetita trase adanc aer Tn piept.
-T a ti, murmura ea.
- Iubito...
Cainele sari din trasura §i Tncepu sa alerge Tn jurul
lor, latrand, iarTn urma lor coborT treptele cale§tii Molly.
- Multumesc, domnule! spuse Lizzie mai tare,
ridicand spre el fata pe care-i aparuse un zambet
§trengaresc. Suntety acel gentleman care s-a plimbat cu
noi pana la lac, saptamana trecuta?
- Eu sunt, Tntr-adevar, confirma el, punandu-§i mainile
la spate, lardumneata e§ti... domni§oara Pickford, cred?
- Ati tinut minte, chicoti ea, cu un sunet vesel,
copilaresc.
Imediat dupa aceea, din calea§ca navalira afara §i
alte fete, iar una dintre ele o lua pe Lizzie de o mana, Tn
timp ce Molly o lua de cealalta. 0 dusera spre alta tra­
sura, cu care venisera celelalte colege ale lor, Tnsotite
de domni§oara Thompson.
Joseph se uita la domni§oara Martin. Parea aproape
incredibil ca o sarutase pe femeia aceea austera Tn doua
ocazii diferite §i ca o iubea. §i totu§i, acum arata din nou
ca o profesoara severa, o domni§oara batrana tipica.
In clipa urmatoare, ochii li se Tntalnira §i impresia
aceea disparu. Tn spatele acelor ochi se ghiceau ni§te
adancimi care-1 atrasera catTi clipi dincolo de armura su-
perficiala sub care se ascundea femeia calda §i pasio-
nala.
- Buna, Claudia, o saluta el Tncet, Tnainte de a gasi o
formula de salut mai potrivita.
- Buna ziua, Lord Attingsborough, raspunse ea scurt.
Dragostea tnvinge
Apoi, se uita peste umarul lui, undeva Tn spate, §i
adauga:
- Buna ziua, Charlie.
Cineva tragea de canaful cizmei Hessian a lui Joseph.
Coborand privirea, TI vazu pe fiul cel mai mic al Wilmei §i
al lui Sutton, care ridica bratele spre el.
- Unchiule Joe! Sus! ceru copilul.
Unchiul Joe fu nevoie sa se apiece ca sa-l ia Tn brate
§i sa §i-l a§eze pe umeri.
Trasurile goale de la Lindsey Hall o luasera din loc,
pentru a fi Tnlocuite de altele care aduceau copii §i adulty
din locuintele Tnvecinate. Peste vreo zece minute, o ade-
varata armata - ca sa folosim analogia lui Gwen - de
copii Tnainta Tn dezordine spre locul de picnic, aflat pe o
paji§te Tntinsa, langa lacul din dreapta casei. Cei mai
mari o luasera la fuga Tnainte, cei mai mici erau du§i Tn
carca, iar bebelu§ii dormeau Tn bratele mamelor ori ale
doicilor.
Se prea putea ca, pana la caderea serii, harmalaia
sa asurzeasca pe toata lumea, T§i spuse vesel Joseph.
Observa ca Lizzie, Molly §i fata mai mare mergeau
sarind.
Capitolul 17

Fusese o dovada de mare curaj din partea Contelui


§i a Contesei de Redfield, ca §i dintr-a Lordului §i a doam-
nei Ravensberg, de a fi organizat un picnic de asemenea
proportii, cu numai o zi Tnaintea fe stiv ity lor aniversare,
T§i spuse Claudia putin mai tarziu, Tn timpul dupa-amiezii.
Caci, desigur, copiii care aveau paring venisera Tnsofiti
de ace§tia. Probabil ca pe peluza dinspre apus forfoteau
cel putyn tot atatia oameni cati aveau sa danseze Tn sala
de bal, maine seara.
I-ar fi fost foarte u§or sa-l evite pe Marchizul de At-
tingsborough Tn toata acea multime, daca n-o urmareau
amandoi cu atata atentye pe Lizzie.
Nu era nevoie sa fie peste masura de vigilenty. Fetita,
nedespartita de Horace, dar fara a mai avea nevoie de
el ca ghid, se distra nemaipomenit de bine. Doamna Red­
field, Ducesa de Anburey, doamna Thompson §i alte
cateva doamne, care §edeau laolalta pe scaunele puse
la umbra unui pale de copaci, ar fi luat-o bucuros sub
aripa lor, ba chiar o §i trasera de mana ca sa stea cu ele
cateva minute.
Dar nici celelalte persoane din jur n-o uitasera. Nu
peste mult timp, Molly §i alte cateva fete o luara cu ele
ca sa i-o prezinte lui David Jewell, care-§i manifestase
fati§ placerea de a le reTntalni pe unele dintre fostele pri-
etene de la §coala §i a le povesti despre viata lui Tn Jara
Galilor. Se dusera cu totyi sa stea o vreme jos, pe malul
lacului.
Dragostea tnvinge
Cativa dintre gentlemeni organizara dupa ceai un joc
de cricket, pentru copiii interesaty, iar unele eleve de-ale
Claudiei li se alaturara, Tmpreuna cu David. Molly ramase
deoparte, iar Lizzie nu avea cum sa joace, dar au stat §i
ele un timp Tn apropiere. Urma un moment extraordinar
cand doamnei Hallmere - singura doamna care lua parte
la joc - Ti veni randul sa loveasca. T§i lua cu mare pompa
pozitya §i bloca doua dintre bilele rostogolite spre ea de
Lordul Aidan Bedwyn, Tn timp ce echipa ei ovationa, iar a
lui huiduia descurajator. Dar, Tnainte ca lordul sa poata
trimite Tnca o bila spre ea, doamna Hallmere se Tndrepta
de spate §i se uita Tngandurata spre cele doua fete.
- Staty o clipa, am nevoie de ajutor, declara ea. Lizzie,
vino sa dai Tmpreuna cu mine, ca sa-mi porfi noroc.
§i porni cu pa§i mari spre Lizzie, o lua de mana §i o
conduse pe terenul de joc, Tn timp ce Claudia TI lua pe
Horace de lesa, ca sa-l tina pe loc. Doamna Hallmere se
apleca spre fetita ca sa-i explice ceva.
- Da! striga Agnes Ryde, Tn timp ce-§i a§tepta randul.
Lizzie love§te! Hai, tu, Lizzie!
Un moment, Tn cuvintele ei se simti un accent Cock­
ney de-a dreptul suspect.
Tncruntata, Claudia se uita cum doamna Hallmere se
instala Tn spatele lui Lizzie, potrivindu-§i mainile sale §i
pe cele ale fetei pe bata de cricket, dupa care ridica
privirea spre Lordul Aidan.
- Gata, Aidan, striga ea, arata-ne ce poti! 0 sa tintim
un §ase - nu-i a§a, Lizzie?
Fata fetitei stralucea toata de emotie.
Claudia Tntoarse un moment capul pentru a-l vedea pe
Marchizul de Attingsborough, care urmarea §i el atent jocul,
dupa ce aruncase Tn sus, prinzandu-i cu siguranta la loc, o
multime de copii ce stateau la coada sa le vina randul.
Lordul Aidan T§i lua avant §i se repezi spre bilS,
Tnainte de a o lovi foarte Tncet cu bata lui. Doamna
Hallmere, cu mainile Tncle§tate peste ale lui Lizzie, T§i re-
trase bata §i-o repezi spre bila, izbind-o cu o pocniturfi
multumitor de puternica.
258 Mary Balogh
Lizzie scoase un u§or tipat, apoi rase.
Bila zbura prin aer dreptTn mainile pregatite ale Con-
telui de Kilbourne care, Tn chip inexplicabil, nu reu§i s-o
prinda, bajbaind cu stangacie §i Tn cele din urma lasand-o
sa cada la pamant.
Dar doamna Hallmere nu a§teptase rezultatul -
apucand-o pe Lizzie de mijloc, se repezise cu ea pe cori-
dorul de joc §i Tnapoi, ca sa marcheze doua fugi.
Radea. §i fetita radea, fara sa-§i poata stapani ho-
hotele sonore. Echipa lor chiuia neTncetat.
Marchizul radea §i el, aplaudand §i fluierand cu en-
tuziasm.
- Bravo, domni§oara Pickford! o felicita el.
Doamna Hallmere se apleca s-o sarute pe Lizzie pe
obraz, iar Ducesa de Bewcastle veni s-o ia de mana §i
s-o conduca spre alt joc la care ar fi putut-o ajuta sa par-
ticipe.
Claudia, care continua sa urmareasca totul din acela§i
loc, surprinse ochii doamnei Hallmere §i, pret de-un mo­
ment stanjenitor, T§i sustynura privirile. Apoi doamna
Hallmere Tnalta din sprancene, arborand o mina trufa§a,
§i Tndreptandu-§i din nou atentya spre partida de cricket.
Facuse un gest de reala generozitate, s-a vazut
nevoita Claudia sa recunoasca, de§i fara tragere de
inima. Aceasta descoperire o cam tulbura. Se parea ca
Tn cea mai mare parte a vietyi sale o urase §i o
dispretuise pe fosta doamna Freyja Bedwyn. Nici macar
nu voia sa se gandeasca acum ca poate femeia aceea
se schimbase, cel putin Tntr-o anumita masura. Purtap
ranchiuna mult timp, domni§oara Martin...
Ducesa aduna Tn cerc cativa copii dintre cei mai mici.
0 introduse pe Lizzie Tntre doi dintre ei, facandu-i sa se
tina de mana, apoi se instala §i ea Tntre alty doi copii, ca
sa joace cercul-§i-trandafirul.
- Staty! striga Marchizul de Attingsborough, chiar
Tnainte ca jocul sa Tnceapa, alergand Tntr-acolo cu o fetita
mica cocotata pe un umar; nu avea palarie, iar fetita se
tinea de parul lui. A§teptati-ne §i pe noi!
Dragostea Tnvinge
§i o coborT pe fetita, a§ezandu-se Tntre ea §i Lizzie,
care-1 lua de mana §i ridica fata spre el, aratand de parca
toata stralucirea soarelui s-ar fi revarsat Tn sufletul ei.
Marchizul Ti zambi cu o asemenea tandrete, Tncat Claudia
fu uimita ca nimeni dintre cei de fata nu-§i dadu seama.
Grupul Tncepu sa se TnvSrteasca Tn loc, cantand §i
lasandu-se pe vine la cate un semnal, cu chiote de
Tncantare, Tnainte de a se ridica din nou, ca sa se prinda
iar de maini §i s-o ia de la capat. Atata doar ca Lizzie §i
tatal ei nu-§i desprindeau deloc mainile. Tn schimb, se
ghemuiau Tmpreuna, razand, Tn timp ce fetita radia de
emotie §i fericire.
Claudia se uita de pe margine Tmpreuna cu Susanna,
Tn timp ce Anne, care o tinea Tn brate pe micuta Megan,
statea cu Sydnam, Tncurajandu-I pe David, caruia-i venise
randul la cricket. Fara sa §tie prea sigur de ce, Claudia
simtea ca-i dadeau lacrimile. Sau poate §tia, dar avea
atatea motive, Tncat nu-l putea distinge pe cel predomi­
nant.
- Lizzie e o fetita Tncantatoare, comenta Susanna. A
devenit favorita tuturor, nu-i a§a? lar Joseph e §i el un
baiat bun, nu? Toata dupa-amiaza s-a jucat cu copiii mai
mici. Tmi pare atat de rau c-o sa se Tnsoare cu
domni§oara Hunt. Ma gandeam ca, poate, tu §i el... Dar,
nu conteaza. Tnca-mi mai fac mari sperante Tn legatura
cu Ducele de McLeith, de§i l-ai refuzat odata.
- E§ti o romantica incurabila §i fara pic de spirit prac-
tic, Susanna, o dojeni Claudia.
Tnsa i-ar fi fost foarte greu sa §i-i imagineze pe
Marchizul de Attingsborough §i pe domni§oara Hunt
traind fericiti Tmpreuna. De§i venise §i ea la picnic,
domni§oara Hunt se tinuse la distanta de toti copiii §i ac-
tivitatile lor, stand separat de restul lumii, Tmpreuna cu
Contele §i Contesa de Sutton §i Tnca doi invitati de la
Alvesley Park, pe care Claudia nu-i cuno§tea. lar Claudia
nu-§i putea scoate din minte amintirea celor spuse de
marchiz la Vauxhall Gardens despre domni§oara Hunt: ca
gasea sarutarile proste§ti §i fara rost.
260 Mary Balogh
Arata mai chipe§ §i mai fermecator ca oricand, a§a
cum se zbenguia acum cu copiii §i-i zambea radiind de
fericire fiicei sale.
Merita o sotye mai buna decat domni§oara Hunt.
Peste cateva momente, se apropie Charlie sa stea
cu ea §i cu Susanna.
- N-am mai vazut niciodata atat de multy copii la un
loc, toti Tn culmea fericirii, remarca el. Totul a fost foarte
bine organizat, nu-i a§a?^
A§a era, Tntr-adevar. Tn afara numeroaselor jocuri de
dinaintea ceaiului, plus cricketul §i cercul-cu-trandafir de
dupa, se mai desfa§ura un joc de-a statuile, pus la cale
de Eleanor §i doamna Ravensberg. Contesa de Rosthorn
le dadea o lectie de tras cu arcul catorva dintre copiii cei
mai mari. Marchizul de Hallmere §i un alt gentleman Ti
luau la plimbari cu barca. Alty catyva copii T§i jucau un joc
al lor pe malul lacului, supravegheaty de ni§te doamne
mai Tn varsta. Unii se urcau Tn copaci. Bebelu§ii erau dis­
trati de paring sau bunici.
Niciunul dintre musafiri Tnca nu dadea semne ca ar fi
dorit sa piece.
- Claudia, propuse Charlie, facem o plimbare pe
malul lacului?
Prezenta ei la locul picnicului nu mai era strict nece-
sara, T§i spuse Claudia, privind Tn jur. Existau destule per­
soane care sa le supravegheze pe toate fetele ei.
Susanna Ti zambi complice, a Tncurajare.
§i simtea nevoia sa mai evadeze putin, fie §i numai
pentru cateva minute. Ba mai mult, ar fi preferat sa nu
vina deloc acolo. Tn cea mai mare parte a dupa-amiezii,
devenise tot mai evident ca ar fi putut foarte u§or sa stea
acasa.
- Multumesc, spuse ea, mi-ar face placere.
Nu se Tn§elase. Ti placura atat plimbarea la soare,
printre toate acele priveli§ti atat de pitore§ti, cat §i com-
pania. Tn ultimele cateva zile, ea §i Charlie se Tmprieteni-
sera din nou. Pe langa amintirile din copilarie, el Ti vorbea
mult despre noua sa viata, ca Duce de McLeith, iar Clau­
Dragostea tnvinge
dia povestea despre activitatyle de la §coala. T§i Tm-
parta§eau idei §i opinii. Tn relatya lor revenise camarade-
ria lejera de altadata. Charlie nu mai facuse nicio referire
la cererea sa Tn casatorie de la Lindsey Hall. Parea dis-
pus sa se multumeasca doar cu prietenia.
Copiii nu dadeau niciun semn de oboseala. Peste o
jumatate de ora, cand Claudia §i Charlie se Tntoarsera de
la plimbarea lor, pe paji§tea cea mare continua sa for-
foteasca o multyme imensa, participand la fel de fel de
jocuri, iar adultyi fie erau §i ei implicaty, fie Ti suprave-
gheau sau stateau pe margini, privindu-i ori conversand
Tntre ei.
Pentru Claudia fu o u§urare sa observe ca Marchizul
de Attingsborough nu se zarea nicaieri - dar §i un motiv
de nemultumire sa constate ca era primul om pe care-1
cauta din priviri. Urmatoarea asemenea persoana era
Lizzie. Se uita peste tot de doua ori, Tnainte de a ajunge
la concluzia ca fetita pur §i simplu nu era acolo.
Stomacul i se stranse.
- Unde-i Lizzie? o Tntreba ea pe Anne, care statea Tn
apropiere, cu Megan.
-T l tine Tn brate pe Harry, raspunse fata, aratand spre
Susanna - care statea cu Harry Tn brate, pe cand Peter
se lasase pe vine langa scaun, cu mana pe capui be-
belu§ului, zambindu-i sotiei sale. A, adica... TI tinea Tn
brate pe Harry...
- Unde e Lizzie? repeta Claudia, mai insistent, fara a
se adresa cuiva anume.
- Fata oarba? Tntreba Christine, luand-o de cot cu o
mana. Mereu are cate cineva grija de ea. Nu-ti face griji.
- Unde este Lizzie?
- Morgan i-a dat sa tina arcul §i sagetyle, domni§oara
Martin! Ti striga doamna Redfield.
Tnsa doamna Rosthorn, observa Claudia, tocmai
tragea cu arcul Tntr-o tinta, sub privirile admirative ale
unui grup de tineri §i copii - iar Lizzie nu se afla printre
ace§tia.
Probabil plecase undeva cu tatal ei.
262 Mary Balogh
- Cred ca s-a dus la o plimbare cu domni§oara
Thompson §i un grup de fete din §coala dumneavoastra,
domni§oara Martin, Ti spuse Contesa de Kilbourne. Pot
sa va felicit pentru fete? Toate au ni§te maniere exce-
lente!
- Va multumesc, spuse Claudia, mai u§urata, Tn timp
ce Charlie o strangea de cot plin de solicitudine. §i, Tntr-
adevar, acum putea sa vada ca §i Eleanor lipsea din
multime, precum §i alte cateva eleve. Va sa zica, Lizzie
se dusese la plimbare cu ele. Pesemne ca §i Horace o
Tnsotise.
Charlie o conduse spre un scaun liber §i, Tn timp ce
se a§eza, Claudia TI vazu pe Marchizul de Attingsborough
Tnapoindu-se spre locul de picnic, Tnsotit de domni§oara
Hunt la brat. Ti acompaniau Contele §i Contesa de Sutton
§i Tnca un cuplu. Lizzie, desigur, nu era cu ei.
Dar tocmai cand Claudia Tncepea sa se relaxeze,
repro§andu-§i ca se speriase atat de tare de§i §tia bine
ca Lizzie avea o multime de Tnsotitoare care sa o
supravegheze, le observa pe Eleanor §i grupul ei Tntor-
candu-se de la plimbare, Tnspre partea de rasarit a casei.
Eleanor, Molly, Doris, Miriam, Charlotte, Becky-fiica
Lordului Aidan - o fata necunoscuta, Tnca una, David Jew­
ell, Davy-fratele lui Becky...
Claudia se ridica Tn picioare, cercetand §i mai atenta
grupul care se apropia.
Lizzie nu era printre copii.
- Unde e Lizzie?
Niciun raspuns.
- Unde-i Lizzie?

Lizzie se simtea incredibil de fericita. Venise la Alves­


ley Park plina de nerabdare, §tiind ca tatal ei locuia acolo.
Dar nu se a§teptase la prea mult. Pe de o parte, nu voia
sa cada Tn dizgratya noilor ei prietene, ceea ce-ar fi putut
sa se Tntample daca §tiau ca avea un tata bogat, care o
iubea. A§a ca trebuia sa aiba grija §i sa nu dea de gol
jocul. Pe de alta parte, §tia ca taticul ei nu voia s-o re-
Dragostea tnvinge 263

cunoasca public. §i mai §tia §i ca era bastardul unui nobil


§i al unei dansatoare de la opera - mama ei o facuse sa
Tnteleaga foarte clar acest lucru. §tia ca niciodata nu va
apartine lumii tatalui ei, ca nu trebuia sa apara public
acolo nici Tn ruptul capului. Tatal ei urma sa se Tnsoare
cu o doamna, o persoana din lumea lui - lucru despre
care mama ei spusese mereu ca avea sa se Tntample
Tntr-o zi.
Prin urmare, nu avusese a§teptari prea mari de la
acel picnic. Se bucurase doar ca el s-o ia din trasura, iar
apoi sa-l auda strigand de bucurie cand ea lovise bila de
cricket, cu ajutorul doamnei Hallmere. Nu mai putuse de
bucurie cand el venise sa joace cercul-§i-trandafirul Tm­
preuna, a§a cum facea uneori §i pe vremuri, cand ea era
mica, acasa. 0 tinuse de mana §i rasese cu ea, §i
cazuse pe iarba odata cu ea. lar la sfar§itul jocului, con-
tinuase s-o tina de mana §i-i spusese ca avea s-o duca
la o plimbare cu barca.
Fusese cat pe ce sa-i explodeze inima de fericire.
lar dupa aceea, o doamna, pe care el o numea
Wilma, i se adresase cu o voce care lui Lizzie nu-i placea,
spunandu-i ca o neglija pe domni§oara Hunt §i ca ea era
gata sa le§ine din cauza caldurii, §i ca trebuia sa vina
imediat cu ele langa casa §i sa stea un timp la umbra,
lar el oftase §i-i spusese lui Lizzie ca plimbarea cu barca
trebuia sa mai a§tepte pana mai tarziu, dar ca nu va uita.
Dar va uita, conchisese Lizzie dupa plecarea lui. Sau,
chiar daca nu uita, cele doua doamne, numite Wilma §i
domni§oara Hunt, aveau sa-l Tmpiedice sa se mai joace
cu ea.
0 voia pe domni§oara Martin, dar cand o Tntrebase
pe doamna Whitleaf, care venise s-o ia de mana, aflase
ca domni§oara Martin era plecata la o mica plimbare,
Tnsa urma sa se Tntoarca repede.
Doamna Whitleaf o lasase sa-l tina Tn brate pe Harry,
lucru pe care Lizzie nu-l mai facuse niciodata, §i nu lip-
sise mult sa planga de fericire. Dar, dupa cateva minute,
copila§ul Tncepuse sa se enerveze, iar doamna Whitleaf
264 Mary Balogh
spusese ca trebuia sa-i dea de mancare. Apoi, doamna
Rosthorn o invita sa examineze arcurile §i sagetyle, §i sa
le asculte cum §uierau Tn zbor §i ce sunet scoteau cand
se Tnfigeau Tn tynta. Aproape Tn acela§i moment,
domni§oara Thompson Ti propusese sa mearga la o plim­
bare cu catyva dintre ceilalty copii, dar Lizzie se simtea
cam abatuta, a§a ca o refuzase. Peste cateva minute,
Tnsa, cand doamna Rosthorn §i alte cateva persoane Tn-
cepusera sa traga cu arcul, regreta ca nu se dusese.
A§a, i-ar fi trecut timpul mai u§or pana cand se Tntorcea
tatal ei - daca se mai Tntorcea. §i pana la reTntoarcerea
domni§oarei Martin de la plimbarea sa.
Dupa care, lui Lizzie Ti venise o idee. Era un lucru care
avea s-o faca foarte mandra de sine Tnsa§i - §i, cu sigu-
ranta, taticul ei §i domni§oara Martin urmau sa simta
acela§i lucru. Nu se putea ca grupul domni§oarei Thomp­
son sa se fi Tndepartat prea mult.
Lizzie stranse §i mai tare Tn mana lesa lui Horace §i
se apleca sa-i spuna ceva. Catelul o privi Tn fata, gafaind
cu Tnsufletire, iar fetita, simtindu-i rasuflarea calda, T§i
Tncreti nasul §i rase.
- Gase§te-le pe domni§oara Thompson §i pe Molly,
Horace, Ti porunci ea.
- Te duci undeva, Lizzie? o Tntreba doamna Rosthorn.
Ar fi insistat sa vina cu ea, T§i spuse Lizzie, iar asta
ar fi stricat totul.
- Ma due dupa prietenele mele, raspunse ea vag.
Tn acela'§i moment, cineva Ti ceru doamnei Rosthorn
ajutorul, ca sa tina bine un arc.
- §i poti sa le gase§ti singura? o mai Tntreba doamna
Rosthorn, fara a sta sa a§tepte raspunsul. Bravo, fetito!
§i astfel, Horace, cu Lizzie dupa el, porni la drum.
Lizzie §tia ca la picnic se adunase foarte multa lume. Mai
§tia §i ca activitatile se schimbau neTncetat, de la un mo­
ment la altul. Spera ca nimeni sa n-o vada plecand §i
sa-i vina ideea de a o Tnsoti la plimbare. Putea sa se de-
scurce §i singura. 0 conducea Horace. Putea s-o duca
oriunde voia ea.
Dragostea tnvinge 265

Dupa ce multymea ramase Tn urma, fara ca nimeni


s-o mai strige sau sa alerge dupa ea, Tncepu sa respire
u§urata - ba chiar §i sa zambeasca §i sa rada.
- Hai, gase§te-le, Horace! Ti ceru ea.
Dupa un timp, nu mai simti iarba sub picioare, ci du-
ritatea unei carari sau alei. Horace mergea Tn lungul aces-
teia, nu de-a curmezi§ul - suprafata tare se simtea
mereu sub picioarele ei.
Nu peste multa vreme, euforia inityala a aventurii Tn­
cepu sa se risipeasca. Probabil ca grupul fetelor era mult
mai departe decat apreciase ea. Nu se auzeau nicaieri.
La un moment dat, Lizzie TI opri pe Horace, asculta, o
striga pe domni§oara Thompson pe nume, dar nu-i
raspunse nicio voce §i niciun sunet. Horace continua s-o
traga Tnainte, pana cand pa§ii ei Tncepura sa sune §i sa
se simta a gol, ceea ce Tnsemna ca treceau peste un pod.
Lizzie bajbai pe o latura a podului §i gasi o balustrada de
piatra. De jos se auzea zgomotul apei curgatoare.
Cand venisera la Lindsey Hall cu trasura, mai de-
vreme, auzise rotyle duruind pe un pod - iar domni§oara
Martin Ti confirmase aceasta constatare.
Oare §i fetele trecusera podul, iar acum Horace o
ducea la ele? Sau o luasera pe alt drum?
Se ratacise?
0 clipa, simti ca o cuprinde panica. Dar asta arfi fost
o prostie. §tia din pove§tile pe care i le citise tatal ei ca
eroinele nu se sperie, ci-§i pastreaza curajul orice-ar fi.
lar acum, nu aveau altceva de facut decat sa se Tntoarca
§i sa mearga Tnapoi pe aceea§i cale pe care venisera.
Horace avea sa gaseasca drumul. lar cand se mai
apropiau, urma sa auda §i ea sunetul vocilor.
Se apleca sa-i vorbeasca, dar Tn acea clipa piciorul i
se agata de lesa §i, Tmpiedicandu-se, cazu la pamant. Nu
se lovi, iar Horace Tncepu s-o linga pe fata, pana-l
cuprinse strans cu bratele pe dupa gat.
- Catel prostut, spuse ea. Ai luat-o gre§it. Acum tre­
buie sa ma duci Tnapoi acasa. Sper ca nimeni n-a obser-
vat c-am plecat. M-a§ simti foarte prost.
266 Mary Balogh
Dar problema era ca, dupa ce se ridica Tn picioare §i-§i
scutura rochia cu mainile, ca sa fie sigura ca nu ramanea
pe ea nicio farama de pamant, cand apuca Tn sfar§it din
nou lesa cainelui, nu mai fu sigura Tn ce directye statea cu
fata. Tl lasa pe Horace sa hotarasca §i trase u§or de lesa.
- Du-ma Tnapoi! Ti ordona ea.
Nu-i lua mult sa-§i dea seama ca pornisera pe un
drum gre§it. Simtea pe fata §i pe brate racoarea umbrei,
realizand ca nu era doar din cauza norilor, ci pentru ca
mergea pe sub coroanele unor copaci - le putea simti
chiar §i mirosul.
De cealalta parte a podului nu fusesera copaci.
Peste cateva clipe, Horace vazu sau auzi ceva Tntr-o
parte a aleii §i se repezi Tntr-acolo, luand-o peste paman-
tul denivelat §i printre copaci - ceea ce curand deveni e-
vident pentru Lizzie - tragand-o dupa el §i latrand agitat.
Alerga tot mai repede, iar Lizzie nu mai putea tine
pasul cu el §i scapa lesa din mana. Se ciocni de trunchiul
unui copac §i ramase tinandu-se de el. Parul i se revarsa
pe fata §i-§i dadu seama ca-§i pierduse panglica.
Fara Tndoiala, era cel mai Tnspaimantator moment din
viata ei de pana atunci.
- Domni§oara Thompson! tipa ea. Molly!
Dar §tia de mai mult timp ca nu pe-acolo venisera
domni§oara Thompson §i celelalte fete.
- Tati! striga. Taticule!
Taticul ei, Tnsa, se dusese langa casa, la umbra, cu
domni§oara Hunt.
- Domni§oara Martin!
Peste o clipa, simti nasul umed al lui Horace, care se
freca de cotul ei, scheunand. Lesa, leganandu-se, Ti
atingea un picior.
- Horace, suspina ea, apucand iar lesa. Du-ma Tnapoi
pe alee.
Dac-ar fi putut doar sa ajunga acolo, pe urma nu s-ar
mai fi abatut de la drum. Chiar daca o lua Tn directia
gre§ita, sigur ar fi ajuns undeva unde avea s-o gaseasca
cineva Tn cele din urma. Nu era departe.
Dragostea tnvinge
Dar Tncotro?
Horace porni Tnaintea ei, cu mult mai multa grija decat
prima data. Parea hotarat sa aiba grija sa n-o lase sa se
mai loveasca de vreun copac sau sa se Tmpiedice de
radacinile acestora. Dar, dupa vreo cateva minute, Tnca nu
ajunsesera pe alee. Tnsemna ca se adanceau tot mai mult
Tn padure. Lizzie se gandi la povestea ei, prima pe care
i-o scrisese domni§oara Martin dupa dictare. Ti era greu
sa-§i stapaneasca panica. Acum suspina tot mai sonor.
Apoi Horace se opri, gafaind parca triumfator, iar
Lizzie, dibuind cu mana libera, simti un zid de piatra. La
Tnceput, crezu ca prin cine §tie ce miracol ajunsesera la
casa, dar §tia ca a§a ceva ar fi fost imposibil. Pipai Tn
lungul zidului pana Tntalni mai Tntai tocul unei u§i, .apoi
u§a de lemn §i clanta. 0 apasa, iar u§a se deschise.
- Buna! striga ea, cu vocea tremurandu-i, Tnlacrimata.
Se gandea numai la vrajitoare §i vraci. Buna, e cineva aici?
Nu era nimeni. Nu primea niciun raspuns §i nu auzea
nicio alta respiratye Tn afara de a ei §i a lui Horace.
Intra Tn casa §i Tncepu sa bajbaie prin jur.
Nu era decat o coliba mica, descoperi ea. Dar
confinea ceva mobila. Oare locuia cineva acolo? Daca
da, poate ca locatarii aveau sa vina curand acasa §i
sa-i spuna pe unde s-o ia. Poate ca nu erau oameni rai,
ci cumsecade. Oamenii rai §i vrajitoarele nici nu existau
Tn realitate, nu-i a§a?Tnca mai suspina zgomotos. Tnca
mai tremura de frica. Tnca mai Tncerca sa judece rational.
- Va rog, venity acasa! Ti chema ea pe stapanii ne-
cunoscuti ai micii colibe. Va rog, venity acasa! Va rog!
Mainile ei Tntalnira un pat acoperit cu paturi. Se culca
deasupra §i se stranse ghem, cu pumnul Tndesat Tn gura.
-T a ti... se tangui ea. Taticule... Domni§oara Martin...
Tati...
Horace sari alaturi §i Tncepu s-o linga pe fata, sche-
unand.
jT a ti..
Tn cele din urma, adormi.
Capitolul 18

Joseph statuse Tn salonul de la Alvesley Park timp ce


o jumatate de ora Tncheiata, conversand cu Portia, Wilma
§i George, §i cu verii lui Kit, Vreemont. Tntr-adevar, Tnaun-
tru era mult mai racoare §i mai lini§te, dar cu toate aces-
tea jui nu-i convenea deloc situatya.
Tn primul rand, Portia nu spusese nimic despre starea
de le§in cauzata de caldura, ba chiar aratase destul de
surprinsa cand el o Tntrebase, plin de bunavointa despre
starea ei de sanatate. Fusese micul §iretlic al Wilmei, de-
sigur, ca sa-l Tndeparteze de-acolo. Trebuia sa fi consi-
derat ca era de datoria lui sa-i acorde mai multa atentye
logodnicei sale, Tn pofida faptului ca toata petrecerea fu­
sese organizata anume pentru copii §i majoritatea celor-
lalti^adulti T§i dadeau toata silinta sa-i distreze.
Tn al doilea rand, fusese nevoit sa-§i Tncalce promi-
siunea de a o lua pe Lizzie la o plimbare cu barca. Avea
s-o faca imediat ce se Tnapoiau, Tnsa chiar §i a§a, situatya
Ti reamintea staruitor ca fetita urma sa treaca Tntot-
deauna pe locul doi, dupa familia lui legitima, beneficiind
de atentya lui numai cand ceilalty nu aveau nevoie de el.
Tn al treilea rand, Ti venise sa-i tranteasca lui McLeith
un pumn Tn mutra, cand acesta o luase pe Claudia cu el
la plimbare. Individul avea sa-i slabeasca rezistenta §i
s-o convinga sa-l ia de barbat - deznodamant care pe
Joseph ar fi trebuit sa-l bucure. Pe masura ce se gandea
la ea, T§i dadea seama tot mai clar ca domni§oara Martin
tanjea dupa dragoste §i mariti§, ca §i dupa un camin con­
Dragostea tnvinge_______ 269
jugal, Tn ciuda marturisirilor sale despre cat de fericita
era cu §coala §i cu existenta ei singuratica de directoare.
Dar tot voise sa-i arda lui McLeith un pumn Tn mutra.
Pana la urma, pornira Tnapoi spre locul picnicului.
Avea s-o plimbe cu barca pe Lizzie cat de curand posibil.
N-ar fi parut deloc ciudat ca facea acest lucru - §i alty
adulty o distrasera, asigurandu-se ca participa la cat mai
multe a ctivity §i ca se simtea bine.
Dar tocmai cand se apropiau de picnic, iar el se uita
nerabdator Tn jur dupa fiica sa, peste harmalaia celorlalte
glasuri se ridica o voce sonora - era vocea stridenta a
unei directoare de §coala obi§nuita sa se faca auzita pe
deasupra tumultului produs de elevele guralive.
- Unde e Lizzie? voia sa §tie domni§oara Martin.
Tocmai se ridica de pe un scaun aflat langa al lui
McLeith, observa Joseph.
Deveni dintr-odata mai atent.
- Unde-i Lizzie?
Acum vocea-i suna mai tare, mai putin controlata, mai
panicata.
- Dumnezeule mare! exclama el, desprinzandu-§i
bratul de al Portiei, pentru a porni grabit Tnainte. Unde e?
Privirea grabita aruncata Tn jur n-o gasi.
- Joaca ni§te jocuri Tn cerc cu Christine.
- Asta a fost demult!
- E cu Susanna §i copilul.
- Ba nu e. A plecat de catva timp. A trebuit sa-i dau
de mancare lui Harry.
- Poate s-a dus la o plimbare cu barca.
- A chemat-o doamna Rosthorn sa stea cu ea §i cu
arca§ii.
- Trebuie sa fi plecat cu Eleanor §i un grup de fete
mai mari.
- Nu, nu e cu ele. A venit Tntr-adevar cu mine, ca sa
examineze arcurile §i sagefile. Apoi, s-a dus sa-§i caute
ni§te prietene.
- In niciun caz n-a mers cu domni§oara Thompson.
Priviti, tocmai se Tntorc §i nu e printre ele.
270 Mary Balogh
- Tnseamna ca s-a dus la casa...
-Tnseamna ca...
-Tnseamna...
Tn tot acel timp, Joseph se uita mereu Tn jurul lui, Tn-
nebunit.
Unde era Lizzie?
Panica TI cuprinsese §i-i pulsa prin vene, taindu-i res-
piratya §i Tmpiedicandu-I sa judece rational. Ajunsese
langa Claudia Martin fara ca macar sa-§i dea seama cum
§i o tinea strans de Tncheietura mainii.
- Am fost pana Tn casa, Ti spuse el.
- Eu m-am dus la o plimbare, raspunse Claudia
privindu-l, fara urma de culoare Tn obraji.
0 lasasera pe Lizzie singura.
Bewcastle fu primul care lua pozitye, urmat Tn-
deaproape de Kit.
- N-a putut ajunge prea departe, spuse el, aparand
ca de nicaieri §i stand Tn mijlocul lor cu o atitudine atat
de autoritara, Tncat toti tacura - chiar §i cei mai multi din­
tre copii - de§i nu ridicase prea mult tonul. Fetita s-a
ratacit prin apropiere §i nu mai poate gasi drumul Tnapoi.
Trebuie sa ne rasfiram - doi o luati spre lac, Tn partea
asta, doi Tntr-acolo, doi sa se duca Tn directia grajdurilor,
doi catre casa, doi la...
§i continua sa-i repartizeze pe toti, ca un general
care-§i comanda trupele.
- Syd, spuse Kit, du-te direct la grajduri §i uita-te
acolo. Tu cuno§ti toate ascunzatorile. Lauren §i cu mine
vom merge spre casa - o §tim cel mai bine, lar tu,
Aidan...
Joseph porni cu pa§i mari spre mai privind cu mana
strea§ina la ochi o ambarcatiune care tocmai se Tntorcea.
Dar niciunul dintre cei doi copii de la bord nu era Lizzie.
- Lizzie! striga el, aruncandu-§i capul pe spate.
- Nu se poate sa se fi dus prea departe.
Vocea, slaba §i tremuratoare, se auzea de langa el,
iar Joseph T§i dadu seama ca o tinea Tn continuare strans
de mana.
Dragostea tnvinge 211
- Nu se poate sa se fi dus prea departe, repeta Clau­
dia Martin, Tncercand cu disperare vizibila sa-§i pastreze
controlul - o directoare de §coala care era obi§nuita sa
faca fata unor asemenea crize. §i trebuie sa-l fi luat §i
pe Horace cu ea - nici el nu se zare§te nicaieri. Lizzie
crede ca o poate duce oriunde-i cere ea.
Oamenii se raspandeau Tn toate directiile, adulty §i
copii, multi dintre ei strigand-o pe Lizzie pe nume. Pana
§i sotyi Redfield, dupa cum putu vedea Joseph, §i parintii
lui, §i matu§a Clara luau parte la cautare.
Era paralizat de panics §i nehotarare. Voia mai mult
decat oricine sa porneasca dupa ea, dar Tncotro sa se
duca? Parc-ar fi vrut s-o ia Tn toate directiile Tn acela§i
timp.
Unde era? Unde era?
Tn clipa urmatoare, inima i se stranse dureros, cand
vazu ce faceau Bewcastle §i Hallmere Tn apropiere: aman­
doi T§i scoteau cizmele §i se dezbracau pana la brau.
Dupa care, se aruncara Tn apele lacului.
Semnificatia acestui gest era atat de terifianta, Tncat
TI puse pe Joseph Tn mi§care.
- Nu poate fi acolo, spuse Claudia Martin cu o voce
atat de zguduita, Tncat era aproape de nerecunoscut. Ho­
race ar alerga prin jur, disperat.
Joseph 0 prinse de mana.
- Trebuie sa-o cautam, spuse el hotarat, Tntorcandu-se
cu spatele spre apa.
Wilma §i Portia se aflau drept Tn fata lor.
- Tmi pare foarte rau, domni§oara Martin, spuse Por­
tia, dar zau a§a, trebuia s-o supravegheati cu mai multa
atentie. Toate fetele astea de caritate sunt Tn grija dum­
neavoastra, nu-i a§a?
- 0 fata oarba nici n-avea ce sa caute aici, adauga
Wilma.
- Taceti din gura! se rasti Joseph, dur. Amandoua!
Nu a§tepta sa le vada sau sa le auda reactiile. 0 lua
din loc grabit, Tmpreuna cu Claudia.
Dar Tncotro sa se grabeasca?
272 Mary Balogh
- Unde s-o fi putut duce? Tntreba Claudia, de§i era
clar ca nu a§tepta niciun raspuns; se agata de mana lui
la fel de strans pe cat i-o tinea el pe a ei. Unde-arfi Tncer-
cat sa se duca? Sa ne gandim. Spre casa, ca sa va caute
pe dumneavoastra?
- Ma Tndoiesc, raspunse el, vazandu-i pe Lauren §i
Kit care mergeau grabiti Tntr-acolo, tot tinandu-se de
mana.
- Atunci, ca sa le caute pe Eleanor §i pe celelalte
fete?
- Au trecut prin fata casei Tn timp ce eu eram acolo,
ducandu-se spre micul pod §i spre aleea care porne§te
prin padure, dincolo de el.
- Ar fi trebuit s-o vada daca se ducea Tn directya aia.
§i dumneavoastra la fel. Oricum, Tntr-acolo au pornit patru
cautatori. N-are niciun rost sa ne luam §i noi dupa ei.
Ajunsesera pe alee §i se oprira acolo, din nou prada
unei Tngrozitoare neputinte de a se decide. Numele lui
Lizzie se auzea strigat din toate directiile - dar nu rasuna
niciun glas care da dea de veste ca fusese gasita.
Joseph trase de cateva ori aer Tn piept, ca sa se
calmeze. Cu panica nu rezolva nimic.
- Singura direcfie Tn care n-a pornit nimeni, spuse el,
e cea spre ie§irea din Alvesley.
Claudia se uita la dreapta, Tn lungul paji§tii Tntinse pe
unde trecea aleea ce ducea la podul Palladian cu
acoperi§ ce traversa raul pana Tn padurea din partea
cealalta.
- Tn niciun caz nu s-ar fi dus pe-acolo, spuse ea.
- Probabil ca nu. Dar cainele?
- 0, Doamne! exclama ea. Vai de mine, Doamne,
unde e?
Ochii i se umplura de lacrimi §i-§i mu§ca buza.
- Unde e???
- Vino, o chema Joseph, Tntorcandu-se Tmpreuna cu
ea pentru a porni pe alee, hotarat. Nu ne-a mai ramas
niciun alt loc Tn care s-o cautam.
- Cum s-a putut TntSmpla una ca asta?
Dragostea tnvinge 273

- M-am dus Tn casa, replica el, cu glas Tnasprit.


- lar eu m-am dus la plimbare.
- Nu trebuia s-o las sa piece de-acasa, de la Londra.
Acolo a fost Tntotdeauna Tn siguranta.
- Nu trebuia s-o scap din ochi. Numai pentru ea am
venit aici, Tn dupa-amiaza asta. Era responsabilitatea
mea. Domni§oara Hunt a avut dreptate sa ma mustre.
- Hai sa nu Tncepem sa dam vina unii pe altyi, nici pe
noi Tn§ine o tempera el. Tn dupa-amiaza asta a avut Tn jur
0 multyme de persoane care s-o supravegheze. Toata
lumea a stat cu ochii pe ea.
- Tocmai de-aici a pornit tot necazul, preciza Claudia.
Cand toti au grija de cineva, de fapt nimeni nu mai e
atent. Fiecare lasa treaba Tn seama celorlalti. Ar fi trebuit
sa-mi amintesc asta, o §tiu din proprie experienta, de la
§coala. 0, Lizzie, unde e§ti?
Se oprira pentru cateva clipe pe podul acoperit,
uitandu-se Tn toate directiile, Tn speranta disperata de a
vedea vreun semn al fetitei disparute.
Dar de ce nu raspundea la strigate? Joseph Tnca le
mai auzea din locul unde ajunsesera.
- L-i-z-z-i-e! racni el dintr-o latura a podului, punandu-§i
mainile palnie la gura.
- Lizzie! o striga §i Claudia, din cealalta parte.
Nimic.
Dintr-odata, Joseph simfi ca i se Tnmuiau genunchii
sub trup, fiind cat pe ce sa cada din picioare.
- Mai mergem? Tntreba el, privind dincolo de pod,
spre aleea care §erpuia printre copaci. Cu siguranta, nu
putea sa ajunga atat de departe.
Poate ca tot Tn urma era, la lac. Simtea 0 nevoie
cople§itoare de a se Tntoarce acolo, ca sa vada.
- Trebuie sa mergem Tnainte, insista Claudia, traver-
sand podul pe lat §i luandu-l iar de mana. Ce altceva mai
putem face?
Ochii li se Tntalnira §i, pret de-o clipa, Claudia T§i
rezema fruntea de pieptul lui.
- 0 s-o gasim, spuse ea. Sigur 0 s-o gasim.
274 Mary Balogh
Dar cum? §i unde...? Daca Lizzi venise Tntr-adevar pe-
acolo, oare ar fi sfar§it prin a ajunge Tn sat? Ar fi oprit-o
cineva care o vedea acolo, ca sa aiba grija de ea pana
se putea da de veste la Alvesley Park?
§i daca parasise aleea §i se pierduse Tn padure?
- Lizzie! striga Joseph din nou.
Se oprise din mers Tntr-un moment uimitor de noro-
cos. Claudia Tntoarse capul, dupa care scoase o ex-
clamatie nearticulata §i-§i smulse mana dintr-a lui.
- Ce-i aia de-acolo? Tntreba ea, aratand cu degetul.
§i, Tn timp ce se apropiau de panglica alba agatata
de ramura joasa a unui copac, striga bucuroasa:
- E funda lui Lizzie! Deci, Tntr-adevar a venit pe-aici!
Joseph o desprinse de copac §i §i-o apasa pe buze,
Tnchizand strans ochii.
- Slava Domnului, murmura el. 0, slava Domnului...
Nu e pe fundul lacului.
Deschise ochii, apoi se uitara sumbru unui la altul.
Pe amandoi Ti framantase aceea§i spaima, de cand Ti
vazusera pe Bewcastle §i Hallmere sarind Tn apa.
- Lizzie! striga el spre adancul padurii.
- Lizzie! Ti tynu isonul §i Claudia.
Nu primira niciun raspuns. §i cum ar fi putut sa §tie
Tncotro o luase? Cum ar fi putut porni dupa ea fara sa se
rataceasca §i ei? Dar, desigur, nici nu se putea pune
problema sa ramana pe loc - §i nici nu se gandira sa se
Tntoarca pentru a mai chema ajutoare, mai ales pe Kit
sau Sydnam, care cuno§teau padurea.
T§i continuara drumul Tnainte, oprindu-se adesea ca
s-o strige pe Lizzie pe nume.
§i, Tn sfar§it, auzira un fo§net printre copacii din fata,
urmat de un latrat vesel - §i aparu Horace, dand din
coada de mama focului, cu limba scoasa.
- Horace! exclama Claudia, Tngenunchind sa-l
Tmbrati§eze, Tn timp ce catelul o lingea pe fata. Unde e?
De ce-ai parasit-o? Du-ne la ea imediat!
La Tnceput, se paru ca Horace nu voia sa mai faca
nimic altceva decat sa se gudure pe langa fusta ei §i sa
Dragostea tnvinge
se joace, dar Claudia TI ameninta sever cu degetul, apoi
lua panglica din mana lui Joseph §i i-o trecu pe sub nas.
- Gase§te-o, Horace, Ti comanda ea. Du-ne la ea.
lar cainele se rasuci Tn loc, cu un latrat, de parca
acela ar fi fost cel mai interesant joc al dupa-amiezii, §i
o lua la fuga printre copaci. Joseph o apuca iar pe Clau­
dia de mana §i pornira grabity dupa el.
Putyn mai Tn fata, nu departe, se Tnalta o casuta - co­
liba unui padurar. Parea sa fie destul de bine Tntretinuta.
U§a statea Tntredeschisa. Horace navali Tnauntru.
Joseph se apropie de u§a, aproape neTndraznind sa
spere. Claudia se agata de mana lui §i se lipi de el, Tn
timp ce deschidea mai larg u§a §i se uita Tnauntru. Era
Tntuneric, dar de afara mai razbatea destula lumina ca
sa vada ca Tncaperea era mobilata civilizat, iar pe un pat
Tngust, la perete, dormea ghemuita fiica lui, cu Horace
gafaind vesel la picioare.
Joseph Tntoarse capul, o prinse pe Claudia §i o trase
langa el, Tncepand sa planga, cu chipul ascuns Tn adanci-
tura dintre gatul §i umarul ei. Claudia se agata §i ea de el.
§i, pret de-o fractiune de secunda, Tn timp ce Joseph
se desprindea din Tmbrati§are, se privira adanc Tn ochi,
iar gura lui umeda o atinse pe a ei.
Apoi, Joseph intra Tn coliba §i Tngenunche pe podea,
langa pat, ca sa atinga capul lui Lizzie cu o mana
tremuratoare §i sa-i dea u§urel parul la o_ parte de pe
fata. Daca dormise, acum nu mai dormea. T§i tinea ochii
strans Tnchi§i §i-§i sugea pumnul. Umerii-i erau adu§i §i
Tncordati.
- Iubito, murmura el.
- Tati?
Coborand pumnul, Lizzie trase aer Tn piept.
- Taticule?
- Da. Te-am gasit, eu §i domni§oara Martin. Acum
e§ti iar Tn deplina siguranta.
r Tati?
In clipa urmatoare, fetita izbucni Tn plans, cu un
scancet prelung, ascutit, §i se arunca spre el,
276 Mary Balogh
cuprinzandu-i gatul Tntr-o Tncle§tare de moarte. Joseph o
lua Tn brate §i, rasucindu-se Tn loc, se a§eza pe pat, cu
ea pe genunchi. Pe negandite, Tntinse o mana §i o trase
langa ei §i pe Claudia, care Tncepu sa mangaie picioarele
lui Lizzie.
- E§ti Tn siguranta, o Tncredinta §i ea.
- Domni§oara Thompson le-a luat pe Molly §i alte
cateva fete la o plimbare, Tncepu sa povesteasca fetita,
precipitat §i cu sufletul la gura. M-au chemat §i pe mine,
iar eu am refuzat, dar apoi m-am gandit ca mai bine a§ fi
acceptat, fiindca tu te dusese§i Tn casa, taticule, iar
domni§oara Martin plecase la o plimbare. Am crezut ca
Horace §i cu mine o sa le putem ajunge din urma, §i-mi
ziceam ca vei fi mandru de mine. §i voiam ca §i
domni§oara Martin sa fie mandra de mine. Dar Horace
n-a reu§it sa le gaseasca. §i pe urma am trecut peste un
pod, dupa care eu am cazut §i n-am mai §tiut Tncotro s-o
iau. Peste tot erau copaci, Horace a fugit, eu am Tncercat
sa fiu curajoasa §i m-am gandit la vrajitoare de§i §tiam
ca nu exista, iar apoi Horace s-a Tntors §i am ajuns aici,
dar nu §tiam nici cine locuia Tn casa nici daca o sa se
poarte frumos sau urat, §i cand afi venit am crezut ca
sunt locatarii §i poate o sa ma manance de vie de§i
§tiam ca asta e o prostie §i...
- Iubito, o saruta el pe obraz, leganand-o Tnainte §i-
napoi, Tn timp ce ea Tncepea iar sa-§i suga pumnul - lucru
pe care nu §tia sa-l mai fi facut de la varsta de patru sau
cinci ani. Nu suntem decat eu §i domni§oara Martin, aici,
cu tine.
- Dar cat de curajoasa ai fost, Lizzie, comenta Clau­
dia, sa te aventurezi de una singura prin padure, §i apoi,
cand te-ai ratacit, sa nu intri Tn panica! Cu siguranta, va
trebui sa-l dresam mai mult pe Horace, Tnainte de a mai
Tncerca a§a ceva, dar sunt oricum enorm de mandra de
tine!
- Eu sunt Tntotdeauna mandru de tine, spuse §i
Joseph, dar mai cu seama azi. Fetita mea cre§te mare §i
devine tot mai independents.
Dragostea Tnvinge
Lizzie nu-§i mai sugea pumnul. Se cuibari langa el §i
casca de-i trosnira falcile. Avusese parte de atata aer
curat §i mi§care Tn ziua aceea, Tncat nici nu era de mirare
ca se extenuase - pe langa spaima cumplita prin care
trecuse.
Joseph continua s-o legene, a§a cum facea cand era
mica. T§i lasa capul pe spate §i Tnchise ochii. Simtea ca
i se umpleau iar de lacrimi - dupa care una i se prelinse
pe obraz.
Apoi, pe acela§i obraz, simti o atingere u§oara §i,
deschizand ochii, o vazu pe Claudia cum Ti §tergea
lacrima cu dosurile degetelor.
Se uitara unui la altul, iar lui Joseph i se paru ca
putea sa vada dincolo de ochii ei, dreptTn minte, Tn adan-
cul ei, Tn sufletul ei. §i ramase acolo.
- Te iubesc, spuse el, intentyonand sa o spuna cu
voce tare, dar de pe buze nu i se desprinse niciun sunet.
Claudia Ti citi pe buze oricum. Se retrase putin,
ridicand barbia, iar gura i se stranse Tntr-o linie aproape
severa. Ochii, Tnsa, nu i se schimbara. Nu puteau sa i se
schimbe. Erau ferestrele armurii Tn care Tncerca sa se as-
cunda. Acei ochi Ti raspundeau lui Joseph, de§i tot restul
fapturii ei Tncerca sa le nege spusele.
§i eu te iubesc.
- Mai bine s-o ducem pe Lizzie Tnapoi la picnic, pro-
puse el, ca sa se lini§teasca toata lumea. Cu siguranta,
Tnca o mai cauta peste tot.
- Pe mine? Tntreba fetita. Ma cauta pe mine?
- Toti s-au Tndragostit de tine, iubito, n raspunse el,
sarutand-o iar pe obraz §i ridicandu-se Tn picioare, cu ea
Tn brate. §i trebuie sa spun ca nu ma mir deloc.
De Tndata ce ie§ira din casa, iar Claudia Tnchise u§a
Tn urma lor, Joseph vazu ca de-acolo pornea o carare nu
foarte vizibila. Coliba era mobilata, curata §i confortabila.
Cel mai probabil, era folosita adesea, iar locatarul sau
locatarii formasera acea poteca mergand pe jos Tntre
casa §i alee. 0 urmara §i ei pana cand, destul de repede,
ajunsera Tnapoi Tn apropierea podului.
278 Mary Balogh
Claudia o lua putin mai Tnainte pe pod, dand din brate
§i strigand spre cateva grupuri de oameni care se vedeau
mai Tn fata. Se vazu clar ca ace§tia Ti Tntelesera mesajul
- cautarea luase sfar§it: o gasisera pe Lizzie.
Cand se apropiara de lac, toata lumea Ti a§tepta cu
nerabdare, iar Lizzie dormitaTn bratele lui Joseph. Horace
topaia Tnaintea lor, gafaind §i latrand.
Fura primiti ca ni§e eroi. Toti voiau s-o atinga pe
Lizzie, s-o Tntrebe daca nu patise ceva, sa Tntrebe ce se
Tntamplase, sa explice cum o cautasera, pana cand fu-
sesera gata sa-§i piarda orice speranta.
- Cred ca te dor bratele de cat ai carat-o, Attingsbor-
ough, spuse Rosthorn. Lasa-ma s-o iau eu de-aici Tncolo.
Vino, draga.
- Nu, se opuse Joseph, tinand-o §i mai strans. Tty
multumesc, dar aici sta foarte bine.
- Serios, ar trebui sa fie dusa imediat Tnapoi la Lind­
sey Hall, interveni Wilma. Atata deranj, §i a amenintat sa
strice tot picnicul asta splendid. Zau c-ar fi cazul sa-ti faci
datoria, domni§oara Martin, §i sa stai cu ochii pe fata, Tn
loc sa te plimbi cu cei mai presus de dumneata.
- Wilma, o puse la punct Neville, mai taci din gura,
da?
- Auzi acolo! nu se lasa femeia. Pretind scu...
- Nu e Tn niciun caz momentul pentru cruzimi §i
razbunari, o Tntrerupse Gwen. Potole§te-te, Wilma.
- Dar se impune sa precizam, se amesteca §i Portia,
ca este o lipsa de respect fata de doamna Ravensberg
§i doamna Redfield, sa se aduca aici eleve de caritate,
care sa se amestece printre copiii superiori lor, §i pe
urma sa fie lasate Tn grija nimanui. lar o fata de caritate
care sa mai fie §i oarba pe deasupra Tntrece orice limita!
Trebuie neaparat sa...
- Lizzie Pickford, i-o reteza Joseph cu un glas limpede
§i ferm, de fata cu toata lumea, inclusiv parintii §i sora
lui, logodnica, numeroase rude, cuno§tinte §i straini, este
fiica mea. §i o iubesc mai mult decat Tnsa§i viata.
Dragostea Tnvinge
Simti mana Claudiei pe brat §i-§i apleca Tncet capul
spre fata Tntoarsa Tn sus a lui Lizzie, ca s-o sarute. Mana
lui Neville TI apuca de umar, strangandu-1 cu putere.
Tn clipa urmatoare, deveni con§tient de tacerea
cumplita care se lasase; nu se mai auzeau decat
glasurile copiilor care se jucau Tn departare.
Capitolul 19

Cuvintele rostite de doamna Sutton §i domni$oara


Hunt o Tnjunghiasera pe Claudia ca ni§te cutyte. De§i fu-
sesera rostite cu pizma, nu avea nici cea mai mica
aparare Tmpotriva lor. Era Tngrozitor de vinovata. Se plim-
base cu Charlie - o, da, cu cineva mai presus de ea -
cand ar fi trebuit s-o supravegheze pe Lizzie.
Dar poate chiar mai mult decat vinovatya §i insulta
personala, simtea o furie adanca §i neputincioasa cand
auzea cat de dispretuitor se vorbea despre scumpele ei
eleve de caritate, chiar Tn prezenta lor. §i totu§i, nici ca
sa le apere pe ele nu putea spune nimic. Eventual,
doamna Ravensberg ar fi putut s-o faca informand-o pe
domni§oara Hunt ca venisera acolo la invitatya ei. Dar
Marchizul de Attingsborough vorbi cel dintai.
Lizzie Pickford este fiica mea. §i o iubesc mai mult
decat viata Tnsa?i.
Deznadejdea o facu sa uite §i de furie, §i de vinovatie.
Claudia Ti puse o mana pe brat §i se uita la Lizzie, destul
de Tngrijorata.
Cei mai multy dintre copiii mai mici se jucau Tn conti-
nuare, cu energia neobosita a varstei §i fara sa fie deloc
con§tienti de drama ce se desfa§ura Tn jurul lor. Dar,
cumva, harmalaia cauzata de ei nu facea decat sa ac-
centueze tacerea Tngrozitoare care-i cuprinsese pe toty
ceilalti.
Doamna Muir, cea slaba §i draguta la fata, vorbi
prima.
Dragostea tnvinge_______ 281
- Of, Wilma, spuse ea, acum sper ca-ti dai seama
ce-ai facut. §i dumneavoastra de asemenea, domni§oara
Hunt. Zau a§a, nu ma a§teptam din partea dumneavoas­
tra!
- Elevele domni§oarei Martin, spuse §i Contesa de
Redfield, se afla aici la invitatya mea expresa.
- §i la a mea, adauga doamna Ravensberg. Este 0
placere sa le primim. Pe toate.
Dar toty tacura din nou, cand Ducele de Anburey se
ridica Tn picioare.
- Ce-i asta? Tntreba el, Tncruntandu-se cumplit, de§i
nu parea sa a§tepte vreun raspuns. Un fiu al meu sa faca
0 marturisire atat de vulgara, Tntr-o asemenea companie?
De fata cu Lordul §i doamna Redfield, la ei Tn casa? De
fata cu mama §i sora lui? De fata §i cu logodnica lui? De
fata cu toata lumea?
Claudia T§i coborT mSna pe langa trup. Lizzie Tntoarse
capulz ascunzandu-§i fata Tn redingota tatalui ei.
- In viata mea n-am fost mai insultata decat Tn dupa-
amiaza asta, interveni §i domni§oara Hunt, lar acum, sa
mai suport §i a$a ceva?
- Calmati-va, draga mea domni§oara Hunt, 0 tempera
Contesa de Sutton, batand-o pe brat. Sunt profund ofen-
sata din cauza ta, Joseph, §i nu pot decat sa sper ca ai
vorbit necugetat §i deja simti remu§carile cuvenite. Cred
ca arfi cazul sa-ti prezinty public scuzetatei, domni§oarei
Hunt §i doamnei Redfield.
- Da, Tmi prezint scuze, Tncepu el, pentru necazul pe
care l-am cauzat §i pentru felul Tn care am recunoscut-o,
Tn sfar§it, pe Lizzie. Dar nu pot regreta faptul ca este fiica
mea. Nici ca o iubesc.
- Vai de mine, Joseph, exclama Ducesa de Anburey,
care se ridicase Tn picioare odata cu sotul ei, iar acum
venea spre marchiz. Copila asta este a ta? Fiica ta?
Nepoata mea?
- Sadie! 0 opri ducele, pe un ton aspru.
- Dar e o frumusete! continua ducesa, atingand cu
dosurile degetelor obrazul lui Lizzie. Ma bucur atat de
282 Mary Balogh
mult ca n-a patyt nimic! Cu totyi am fost Tngrozitor de Tn-
grijorati pentru ea.
- Sadie! repeta sotul ei.
Vicontele Ravensberg T§i drese glasul.
- Propun ca discutya aceasta sa continue Tnauntru,
unde acele persoane care sunt cel mai direct implicate
sa poata beneficia de o anumita discrete. §i cred ca e
nevoie §i ca Lizzie sa fie aparata de soare. Lauren?
- 0 iau eu Tnainte, raspunse vicontesa, ca sa gasesc
o camera lini§tita, unde sa se Tntinda §i sa se odih-
neasca. Pare complet epuizata, biata copila.
-A m s-o ducTn camera mea, daca se poate, Lauren,
spuse Marchizul de Attingsborough.
Ducele de Anburey T§i luase deja sotya de brat §i
pornea cu ea spre casa. Domni§oara Hunt T§i stranse
poalele rochiei §i se Tntoarse sa-i urmeze. Doamna Sut­
ton o lua de brat, Tnsotind-o. Lordul Sutton trecu de
cealalta partea a domni§oarei Hunt.
- S-o due eu Tn brate, ca sa te ajut, Joe? se oferi Con-
tele de Kilbourne.
- Nu, clatina din cap marchizul. Dar Tti multumesc
oricum, Nev.
Porni Tn directia casei, dar dupa catyva pa§i se opri
din nou, Tntorcand capul spre Claudia.
- Venity cu noi? o chema el. Veniti ca sa avety grija de
Lizzie?
Claudia dadu din cap §i-l urma. Ce Tncheiere Tngrozi-
toare a picnicului, pentru cei care ramasesera afara, T§i
spuse ea. Sau, poate ca nu, totu§i... Cu siguranta, era
un picnic pe care nimeni n-avea sa-l uite vreodata. Fara
Tndoiala, urma sa faca subiectul unor conversatii animate
vreme de saptamani, poate chiar luni de zile.
Mergeau cu totii spre casa Tntr-o procesiune solemna,
cu exceptia lui Horace, care se zbenguia Tnainte §i-napoi,
gafaind cu limba scoasa, ca §i cum totul n-ar fi fost decat
un joc nou, conceput anume pentru distractya lui. Vicon­
tele §i Vicontesa Ravensberg Tncheiau coloana, iar Tn
apropierea casei TI ajunsera din urma pe marchiz.
Dragostea tnvinge 283

- Unde-ai gasit-o, Joseph? Tntreba Tncet vicontesa.


- Tn padure, dincolo de pod, e o coliba mica,
raspunse marchizul. Acolo era, Tnauntru.
- Aha, Tnseamna c-am uitat s-o Tncuiem ultima data
cand ne-am dus acolo, Lauren, spuse vicontele. Uneori,
mai uitam.
- §i slava Domnului ca am uitat! spuse ea. E a§a de
dulce, Joseph, §i desigur, seamana cu tine.
Imediat dupa aceea, grupul ajunse la casa, iar vicon­
tele Ti dirija pe toti spre biblioteca.
Marchizul nu-i Tnsoti. Porni pe seara, iar Claudia TI urma
pana Tn camera lui de la etaj, o odaie de oaspeti mare §i
confortabila, cu vedere spre gradina de flori de la rasarit
§i spre colinele de dincolo de aceasta. Dupa ce Claudia
trase perdelele baldachinului, Joseph o culca pe Lizzie Tn
mijlocul patului §i se a§eza alaturi, tinand-o de mana.
- Jati, spuse ea, le-ai zis.
-Tntr-adevar. Le-am spus adevarul, nu-i a§a?
- lar acum, continua fetita, toata lumea o sa ma
urasca.
- Mama mea nu te ura§te, o asigura el, §i nici varul
Neville. Nici veri§oara Lauren, care chiar acum mi-a spus
ca e§ti o dulce §i ca semeni cu mine. De-ai fi avut ochi
sa vezi acum cateva minute, ai fi observat ca cei mai
multy oameni de-aici se uitau la tine cu placere §i sim-
patie - §i cu bucuria ca ai scapat cu bine.
- Ea ma ura§te, insista fetita. Domni§oara Hunt.
- Cred, replica Joseph, ca Tn acest moment pe mine
ma ura§te, Lizzie.
- Fetele au sa ma urasca §i ele?
De data asta, Claudia fu cea care raspunse.
- Molly/iu te ura§te. Adineaori plangea de fericire sa
te revada. Tn numele celorlalte nu pot vorbi, dar am sa-ti
spun un lucru. Nu sunt sigura ca e o idee prea buna sa
Tncerci sa ca§tigi iubirea altora dandu-te drept altcineva
decat e§ti - tu nu e§ti o orfana de caritate, a§a-i? Poate
ca e mai bine pentru noi toty sa riscam sa fim iubiti - sau
nu - pentru ceea ce suntem cu adevarat.
284 Mary Balogh
- Sunt fiica lui tata.
-D a .
- Fiica lui bastarda, adauga Lizzie.
Claudia TI vazu pe Joseph Tncruntat, gata sa vor-
beasca. I-o lua Tnainte.
- Da, fu ea de acord, dar acest cuv§nt sugereaza o
persoana care nu e iubita §i dorita. Uneori, e foarte im­
portant cum ne alegem cuvintele, §i una dintre ciudateni-
ile limbii engleze este aceea ca adeseori confine mai
multe cuvinte pentru acela§i lucru. Ar fi mai potrivit,
poate, sa spui despre tine ca e§ti fiica nelegitima a
tatalui tau, sau - §i mai frumos spus - copilul dragostei
lui. Asta e ceea ce e§ti, de§i nu e neaparat §i cine e§ti.
Niciunul dintre noi nu poate fi descris cu ajutorul unor
simple etichete - nici chiar o suta la numar sau o mie.
Zambind, Lizzie ridica o mana sa mangaie fata tatalui
ei.
- Sunt copilul dragostei tale, tati, spuse ea.
7 Cu siguranta asta e§ti.
Ti lua mana §i o saruta Tn palma.
- lar acum, eu trebuie sa ma due jos, iubito.
Domni§oara Martin va ramane cu tine, de§i Tndraznesc
sa spun c-ai sa adormi cat ai bate din palme. Ai avut o zi
obositoare.
Ca pentru a-i da dreptate, fetita Ti raspunse cu un cas-
cat enorm.
Joseph se ridica Tn picioare §i o privi pe Claudia, care-i
raspunse printr-un zambet trist. Ridicand vag din umeri,
ie§i din camera fara o vorba.
- Mmm, facu Lizzie, Tn timp ce Horace sarea pe pat
ca sa se ghemuiasca langa ea, perna asta miroase a tati.
Claudia TI privi drept Tn ochi, iar catelul Ti sustynu
privirea, multumit, cu botul pe labe. Daca nu s-ar fi repezit
sa-i ia apararea Tn Hyde Park, Tn dupa-amiaza aceea, T§i
spuse ea, probabil ca toate acestea nu s-ar fi Tntamplat.
Ce ciudat lucru era soarta, cu lanturile ei de evenimente
aparent marunte, fara nicio legatura Tntre ele, care duceau
toate, inexorabil, spre cate un deznodamant important.
Dragostea Tnvinge_______ 285
Lizzie casca din nou, dupa care adormi aproape imediat.
§i acum? se Tntreba Claudia. Urma s-o duca pe Lizzie
cu ea Tnapoi la §coala, cand ea, Eleanor §i celelalte fete
aveau sa se Tntoarca la Bath, peste vreo saptamana?
Chiar daca §tia ca Lizzie nu voia sa vina? Mai avea vreuna
dintre ele alta cale, acum? Ce solutye mai exista pentru
fetita? Claudia nu putea decat sa-§i imagineze ce se dis­
cuta jos, Tn biblioteca. §i avea de ales? 0 iubea pe Lizzie.
Peste vreo zece minute, se auzi o bataie u§oara Tn
u§a, apoi Susanna §i Anne o deschisera fara sa a§tepte
raspunsul §i intrara tiptil Tn odaie.
- 0, a adormit, remarca Tncet Susanna, uitandu-se
spre pat. Tmi pare bine pentru ea. Arata Tn stare de §oc,
acolo, pe malul lacului.
- Saracuta copila §i draga de ea, o caina §i Anne,
privind-o pe Lizzie adormita. Dupa-amiaza asta s-a sfar§it
foarte trist pentru ea. Totu§i, Tnainte se distrase a§a de
bine... De cateva ori, a fost cat pe ce sa-mi dea lacrimile,
doar uitandu-ma la ea cum se juca.
Se a§ezara toate trei langa fereastra, la o oarecare
distanta de pat.
- Toata lumea pleaca, spuse Susanna. Copiii trebuie
sa fie franty de oboseala. Deja e aproape seara. S-au
jucat ore Tntregi, fara oprire.
- Lizzie se temea, raspunse Claudia, ca de-acum
toata lumea o s-o urasca.
- Ba din contra, replica Anne. A fost o dezvaluire
destul de §ocanta, mai ales pentru Lauren, Gwen §i restul
familiei Lordului Attingsborough, dar cred ca cei mai multi
dintre cei prezenty sunt Tncantati Tn secret de faptul ca e
fiica lui. Oricum, fetita a cucerit pe toata lumea.
- Ma Tntrebam, relua Claudia, daca Lizzie §i cu mine
vom mai fi binevenite la Lindsey Hall. Tn fond, am adus-o
acolo folosindu-ma de ni§te afirmatii false.
- L-am auzit pe Ducele de Bewcastle spunandu-i
ducesei ca unele persoane T§i merita soarta §i e foarte
satisfacator sa vezi cum li se Tmpline§te. Era clar ca se
referea la doamna Sutton §i la domni§oara Hunt.
286 Mary Balogh
- lar doamna Hallmere a declarat de fata cu toata
lumea, adauga Anne, ca dezvaluirea marchizului a fost
cel mai splendid moment al acestei dupa-amiezi, sau al
oricareia pe care §i-o aminte§te. §i toti voiau sa §tie daca
mai §tia cineva ce s-a Tntamplat cu Lizzie de-a ajuns sa
se rataceasca, §i unde ati gasit-o. Chiar - unde era?
Claudia le spuse.
- Cred, continua Susanna, ca ai vizitat-o pe Lizzie la
Londra, Claudia.
- De cateva ori.
- Exact a§a cum credeam, ofta Susanna. S-a ales pra-
ful de teoria mea ca Joseph Tti facea ochi dulci cand te
scotea atat de des la plimbare. Totu§i, poate ca e mai
bine a§a. 0 poveste de dragoste Tntre voi s-ar fi terminat
tragic, nu-i a§a, de vreme ce el se angajase sa-i ceara
mana domni§oarei Hunt - de§i parerea mea despre ea
devine tot mai proasta pe zi ce trece.
Anne o privea atenta pe Claudia.
- Nu sunt atSt de sigura ca tragedia a fost evitata,
Susanna, spuse ea. Chiar §i exceptand felul cum arata,
Marchizul de Attingsborough este un gentleman extraor-
dinar de fermecator. lar atractia oricarui barbat nu poate
decat sa sporeasca, atunci cand Ti e devotat copilului
sau. Tu ce zici, Claudia?
- Ce prostie! replica scurt Claudia, de§i vorbind Tncet
Tn continuare. Tntre mine §i marchiz e strict o relate de
afaceri. El dore§te s-o Tnscrie pe Lizzie a §coala mea, iar
eu am. adus-o aici, cu Eleanor §i cu celelalte fete, ca Tncer-
care. Tn rest, nu e nimic altceva Tntre noi. Absolut nimic.
Dar ambele ei prietene se uitau la ea cu ochii plini de
o profunda simpatie, ca §i cum tocmai §i-ar fi marturisit
pasiunea nemuritoare pentru omul acela.
- 0, Claudia, Tmi pare atat de rau! o compatimi Su­
sanna. Frances §i cu mine glumeam pe seama acestui
lucru, la Londra, t’in minte, dar nu era amuzant deloc. Tmi
pare atat de rau.
Anne nu facu decat sa se apiece, pentru a lua mana
Claudiei, strangand-o cu putere.
Dragostea tnvinge ______ 287

- Ei bine, continua Claudia, pe acela§i ton cam


repezit, eu am spus mereu ca ducii nu aduc decat
necazuri, nu-i a§a? Marchizul de Attingsborough Tnca nu
e duce, dar cu toate acestea ar fi trebuit sa alerg cale
de-o mie §ase sute de kilometri, Tnca din clipa cand am
pus ochii pe el.
- §i totul s-a Tntamplat numai din vina mea, completa
Susanna.
lar acum, nu le mai putea ascunde adevarul, reflecta
Claudia. §i Tn continuare, urma sa fie mereu obiectul
milei lor. I§i Tndrepta umerii §i stranse din buze.

Cand un valet deschide u§a bibliotecii §i Joseph intra,


Ti gasi acolo pe tatal §i pe mama lui, singuri. Mama sa
§edea langa §emineu, iar tatal se plimba prin Tncapere,
cu mainile la spate. La vederea fiului sau, se opri, Tncrun-
tat, cu o cuta adanca sapata Tntre sprancene.
- Ei bine? Tntreba el, dupa ce toti trei se uitara unii la
altii cateva secunde. Ce ai de spus?
Joseph ramase unde se afla, chiar langa u§a.
- Lizzie e fiica mea, spuse el. Are aproape doi-
sprezece ani, de§i pare mai mica. Este oarba din na§tere.
Am Tntretinut-o, cu casa §i masa, de cand s-a nascut. Tot
timpul am facut parte din viata ei. 0 iubesc.
- Pare o copila foarte dulce, Joseph, spuse mama lui.
Dar ce pacat ca este...
Ducele o potoli cu o singura privire.
- Nu ti-am cerut un istoric, Joseph, spuse el. Sigur ca
ti-ai asumat raspunderea pentru copilul tau bastard. Nici
nu m-a§ a§tepta la altceva din partea unui gentleman
care pe deasupra Tmi mai este §i fiu. Ceea ce am nevoie
sa mi se explice este prezenta fetitei Tn acest cartier §i
aparitia ei la Alvesley, Tn aceasta dupa-amiaza, cand era
clar ca urma sa fie vazuta de mama, de sora §i de logod-
nica ta.
Ca §i cum Lizzie ar fi fost contaminata cu cine §tie ce
boala. Dar, desigur, Tn mintile celor din societatea dis-
tinsa, a§a §i era.
288 Mary Balogh
- Sper s-o Tnscriu la §coala domni§oarei Martin, le ex­
plica el. Mama ei a murit la sfar§itul anului trecut. Lauren
le-a invitat pe domni§oara Martin §i pe domni§oara
Thompson sa aduca elevele la picnic, Tn dupa-amiaza
asta.
- §i nu te-ai gandit sa le informezi, Tntreba tatal lui,
cu chipul Tnro§it de furie §i o vena pulsandu-i vizibil la
tampla, ca arfi o culme a vulgaritatii s-o aduca pe copila
oarba cu ele? Nu Tncerca sa-mi raspunzi: nu vreau sa
aud. §i nu Tncerca nici sa-mi dai explicatii despre izbuc-
nirea aceea scandaloasa, dupa ce Wilma §i domni§oara
Hunt o dojenisera pe directoarea §colii. Nu poate exista
nicio explicate.
- Webster, interveni mama lui Joseph, calmeaza-te,
te rog. lar o sa ti se faca rau.
- Atunci vei §ti, Sadie, pe cine sa dai vina, replica el.
Joseph T§i tuguie buzele.
- Ceea ce pretind, continua tatal sau, Tntorcandu-se
iar spre el, e ca nici mama ta, nici Wilma §i nici
domni§oara Hunt sa nu mai auda vreodata o vorba des­
pre problemele tale personale, de azi Tncolo. Ti vei
prezenta mamei tale scuze, de fata cu mine. Te vei scuza
§i fata de Wilma, doamna Redfield, Lauren §i Ducesa de
Bewcastle, careia i-ai pangarit casa Tn modul cel mai
cumplit. §i ai sa te Tmpaci cu domni§oara Hunt, asi-
gurand-o ca niciodata nu va mai auzi asemenea lucruri
de la tine.
- Mama, spuse Joseph, Tntorcandu-se spre mama lui,
care-§i tinea mainile Tmpreunate Tn dreptul pieptului. Azi
ti-am cauzat necazuri, atat la picnic, cat §i acum. Tmi pare
foarte rau.
- 0, Joseph, raspunse ea, probabil ca te-ai speriat
mai tare decat oricare dintre noi, cand biata copila se
pierduse. A patit ceva rau?
- Sadie... interveni iar ducele, Tncruntandu-se fioros.
- Doar efectele §ocului §i ale epuizarii, mama, Ti
raspunse Joseph. Nicio vatamare fizica, din fericire.
Domni§oara Martin sta acum cu ea. Cred ca a adormit.
Dragostea tnvinge ______ 289
- Biata copila, repeta ea.
Joseph T§i privi din nou tatal.
- Ma due s-o caut pe Portia.
- Este cu sora ta §i cu Sutton, Tn gradina de flori, TI
informa tatal sau.
El era acela pe care tatal lui TI cenzura, T§i reaminti
Joseph Tn timp ce ie§ea din biblioteca - pentru comporta-
mentul sau de a permite ca Lizzie sa fie adusa la Lindsey
Hall §i la Alvesley Park, Tn acea zi, ajungand inevitabil Tn com-
pania familiei §i a logodnicei lui. §i pentru faptul ca se
lasase ademenit sa recunoasca public ca Lizzie era fiica lui.
Nu pe Lizzie Tnsa§i o cenzurase - dar, una peste alta,
Joseph se simtea ca §i cum a§a ar fi stat lucrurile.
...copilul tau bastard...
...copila oarba...
§i aproape simtea ca ar fi trebuit sa se ru§ineze.
Tncalcase regulile nescrise, dar bine §tiute, ale Tnaltei so­
c ie ty . Problemele lui personate, cum Ti numise tatal sau
secretele, ca §i cum ar fi fost firesc ca fiecare om sa aiba
a§a ceva. Dar lui n-avea sa-i fie ru§ine. Daca recuno§tea
ca gre§ise, Tnsemna ca-i nega lui Lizzie dreptul de a fi cu
alti copii §i cu el.
Viata nu era u§oara - cugetarea adanca a zilei de azi!
0 gasi pe Portia acolo unde-i spusese tatal lui, stand
Tn gradina de flori, alaturi de Wilma §i Sutton. Wilma Ti
arunca o privire, de parca ar fi vrut sa-§i poata transforma
ochii Tn pumnale.
- Ne-ai insultat pe tofi Tntr-un mod absolut intolerabil,
Joseph, spuse ea. Sa faci o asemenea marturisire, cand
ascultau atatea persoane! Tn viata mea n-am fost mai
oripilata. Sper ca Tti este ru§ine.
Ar fi vrut sa-i poata spune sa-§i tina gura, a§a cum fa­
cuse §i Neville mai devreme, dar ea detinea avantajul
moral. Chiar §i Tn interesul lui Lizzie, marturisirea lui fu­
sese pripita §i nepotrivita.
AtSta doar ca acele cuvinte fusesera mai eliberatoare
decat oricare altele pe care le rostise vreodata, T§i dadu
el seama pe nea§teptate.
290 Mary Balogh
- §i ce ai sa-i spui domni§oarei Hunt? continua Wilma.
Vei avea mare noroc, sa §tii, daca o sa te asculte macar.
- Cred, Wilma, replica el, ca ceea ce am eu de spus,
§i ce-mi va raspunde ea, ar trebui sa fie ni§te lucruri pri­
vate, numai Tntre noi doi.
Wilma deschise gura sa traga aer Tn piept, hotarata
sa-l contrazica. Dar Sutton T§i drese glasul §i o lua de cot,
a§a ca fu nevoita sa se Tntoarca dupa el, fara o vorba,
pornind Tn directia casei.
Portia, Tnca Tn rochia ei de muselina galbena pe care
o purtase la picnic, arata la fel de proaspata §i fermeca-
toare ca la Tnceputul dupa-amiezii. Mai arata §i cat se
poate de calma §i stapanita.
Joseph ramase Tn picioare, privind-o, con§tient de
dilema Tn care se afla. Gre§ise grav fata de ea. 0 umilise
Tn fata unui grup numeros de rude §i prieteni. Dar cum ar
fi putut sa se scuze fata de ea, fara s-o nege din nou pe
Lizzie?
Portia vorbi cea dintai.
- Ne-ati spus, doamnei Sutton §i mie, sa ne tinem
gura.
Dumnezeule mare! §i pe asta o facuse?
-Tm i cer iertare, spuse el. S-a Tntamplat cand Lizzie
disparuse, nu-i a§a?Tmi pierdusem mingle de Tngrijorare.
Va rog sa ma scuzati. §i, daca vreti...
- Nu doresc sa mai aud numele acela din nou, Lord
Attingsborough, TI Tntrerupse ea, cu un calm plin de dem-
nitate. Ma voi a§tepta s-o luati de aici §i de la Lindsey
Hall pana maine, cel mai tarziu, §i atunci voi alege sa uit
tot acest incident nefericit. Nu-mi pasa unde o trimiteti,
nici pe celelalte ca ea, sau... femeile care le-au produs.
N-am nici nevoia, nici dorinta de a §ti.
- Alti copii nu exista, raspunse el. Nici alte amante.
Dezvaluirea din dupa-amiaza asta v-a facut sa credeti ca
a§ fi genul promiscuu? Va asigur ca nu sunt.
- Doamnele nu sunt proaste, Lord Attingsborough,
oricat de naive ne-ati crede dumneavoastra. §tim prea
bine despre pasiunile animalice ale barbatilor §i suntem
Dragostea tnvinge 291

cat se poate de multumite ca §i le satisfac dupa cum


poftesc, cu conditia sa n-o faca cu noi §i cu firea noastra.
Nu cerem - nu c e r- altceva decat sa fie respectata buna-
cuviinta.
Dumnezeule mare! Simtea ca-l treceau fiorii. §i totu§i,
cu siguranta, adevarul avea s-o faca sa se simta putin
mai bine, mai putin convinsa ca urma sa se marite cu un
animal deghizat straveziu Tn gentleman.
- Portia, continua Joseph, coborand privirea spre ea,
cred cu toata taria Tn relafiile monogame. Dupa na§terea
lui Lizzie, am ramas cu mama ei pana a murit, anul trecut.
De-asta nu m-am Tnsurat pana acum. Dupa casatoria noas­
tra, am sa-ti fiu credincios cate zile vom avea amandoi.
Portia Ti sustinu privirea, §i dintr-odata Joseph T§i dadu
seama ca ochii ei erau cu totul altfel decat ai Claudiei.
Daca Tndaratul lor se afla ceva, orice emotie, orice pro-
funzime de caracter, cu siguranta ca nu se zarea nici
urma.
- Veti face cum doriti, Lord Attingsborough, Ti
raspunse, a§a cum au dreptul toti barbatii. Eu nu va cer
decat sa procedafi cu discrete. §i va cer sa-mi promitefi
ca fata aia oarba va fi dusa de-aici azi, §i de la Lindsey
Hall maine.
Fata aia oarba.
Joseph se Tndeparta cativa pa§i §i ramase cu spatele
la ea §i privirea spre un rond de flori ce cre§teau langa
un grilaj de lemn. Era o solicitare rezonabila, presupunea.
Pentfu ea - probabil pentru toata lumea de la Alvesley
Park §i de la Lindsey Hall - faptul ca o tinea pe Lizzie Tn
apropierea lui trebuia sa para de cel mai prost gust.
Atata doar ca Lizzie era o persoana. Era un copii nevi-
novat. §i era a lui.
- Nu, replica el, ma tem ca nu-ti pot promite a§a ceva,
Portia.
Tacerea ei fu mai acuzatoare decat ar fi putut sa fie
orice cuvinte.
- Tn toti ace§ti ani, am respectat regulile bunei-cu-
viinte, continua Joseph. Fiica mea avea o mama §i un
292 Mary Balogh
camin confortabil Tn Londra, §i puteam s-o vad oricand
doream, adica Tn fiecare zi cand eram Tn ora§. N-am spus
nimanui despre ea, Tn afara de Neville, §i nici n-am dus-o
vreodata Tntr-un loc unde s-ar fi putut sa fim vazuti Tmpre­
una. M-am resemnat cu gandul ca a§a trebuia sa mearga
lucrurile. Niciodata n-am avut vreun motiv real de a pune
la Tndoiala imperativele societatii pana cand Sonia a
murit, iar Lizzie a ramas singura.
- Nu doresc sa aud toate aceste lucruri, obiecta Por­
tia. Este absolut necuviincios.
- N-are nici doisprezece ani, urma el. E mult prea
mica pentru o viata independents, chiar §i daca n-ar fi
fost oarba.
Se Tntoarse s-o priveasca.
- §i o iubesc, mai spuse el. N-o pot izgoni la periferia
vietii mele, Portia. N-am s-o fac. Dar cea mai mare
gre§eala a mea, Tmi dau seama acum, a fost aceea ca
nu ti-am spus despre ea mai devreme. Aveai dreptul sa
§tii.
0 vreme, Portia nu spuse nimic. Statea neclintita ca
o statuie, incredibil de frumoasa §i delicata.
- Nu cred ca ma mai pot marita cu dumneavoastra,
Lord Attingsborough, spuse ea apoi. Nu am dorit sa §tiu
despre un asemenea copii §i nu pot fi decat uimita ca
acum sunteti de parere ca ar fi trebuit sa ma informati
despre existenta acelei creaturi Tngrozitoare, care nu
poate nici macar sa vada. Nu voi mai asculta nicio vorba
despre ea, §i nu voi tolera sa §tiu ca ramane aici, sau
macar la Lindsey Hall. Daca nu-mi puteti promite ca o veti
Tnlatura §i daca nu-mi puteti promite nici ca n-am sa mai
aud niciodata de ea, sunt nevoita sa-mi retrag acceptarea
ofertei dumneavoastra.
Tn chip straniu, poate, Joseph nu se simti u§urat.
Tnca o logodna desfacuta - chiar daca pentru lumea
buna era evident ca Portia era nevinovata Tn ambele
cazuri - avea s-o excluda aproape sigur dintre candi­
dates la casatorie. §i nu mai era nici foarte tanara, tre­
buia sa aiba deja Tn jur de dOuazeci §i cinci de ani. larTn
Dragostea Tnvinge 293

ochii Tnaltei societal, pretentiile ei ar fi parut absolut re-


zonabile.
Dar... acea creatura mgrozitoare...
Lizzie!
- Tmi pare rau sa aud, raspunse el. Te rog sa te mai
gande§ti. Sunt acela§i om pe care-1 cuno§ti de ani de zile.
Pe Lizzie am conceput-o cu mult timp Tnainte de a te fi Tn-
talnit.
Portia se ridica Tn picioare.
- Nu vreti sa Tntelegeti, Lord Attingsborough, nu-i a§a?
protesta ea. Refuz sa-i aud numele. Acum ma due sa-i
scriu tatei. Nu va fi deloc multumit.
- Portia...
- Cred, TI Tntrerupse domni§oara Hunt, ca nu mai aveti
dreptul de a folosi acest nume, my lord.
- Prin urmare, logodna noastra s-a anulat?
- Nu-mi pot imagina niciun lucru care m-ar face sa ma
razgandesc, replica ea §i, Tntorcandu-se, porni Tnapoi spre
casa.
Joseph ramase pe loc, privind-o cum pleca.
Abia dupa ce domni§oara Hunt disparu din fata lui,
simti Tnceputurile Tnsufletirii.
Era liber!
Capitolul 20

Claudia se Tntoarse la Lindsey Hall fara Lizzie. Cand


Marchizul de Attingsborough reveni Tn camera lui, fetita
dormea adanc §i parea foarte posibil sa nu se trezeasca
toata noaptea, daca nu era deranjata. Doamna Ravens­
berg se oferi sa-i puna un pat de campanie Tn salon.
Joseph insista s-o duca pe Claudia Tnapoi la Lindsey
Hall cu propria lui calea§ca - musafirii de-acolo se Tntor-
sesera de mult acasa, desigur. Vicontesa, Anne §i Su­
sanna promisesera toate trei sa vada de Lizzie pana la
Tntoarcerea lui. Claudia insista s-o lase sa piece singura,
dar marchizul nici nu voia s-auda. Nu acceptara nici Anne
§i Susanna, care-i amintira ca Tntre timp se Tnserase. §i,
slava Domnului, T§i spuse Claudia Tn timp ce coborau Tm­
preuna seara §i ie§eau pe terasa, unde-i a§tepta trasura,
Tn aceasta privinta n-avea de gand sa le contrazica.
Vicontele §i Vicontesa Ravensberg se aflau afara, Tm­
preuna cu doamna Redfield.
- Domni§oara Martin, spuse contesa, sper ca veti
trece cu vederea peste tot ceea ce au spus mai devreme
doamna Sutton §i domni§oara Hunt. Eu §i so^ul meu am
fost Tncantati sa va primim, atat pe dumneavoastra cat
§/' pe elevele de la §coala pe care o conducep - inclusiv
pe Lizzie Pickford - §i nu consideram ca v-aty neglijatTnda-
toririle mergand la plimbare cu prietenul dumneavoastra,
Ducele de McLeith. Cu totii o supravegheam, a§a ca toti
am fost raspunzatori de faptul ca am lasat-o sa se
rataceasca.
Dragostea tnvinge _____ 295

- Domni§oara Martin n-a fost Tn niciun caz vinovata,


spuse Marchizul de Attingsborough. Cand s-a dus sa se
plimbe, eu ma jucam cu Lizzie. Avea toate motivele sa
creada ca voi avea deplina grija de ea.
0 ajuta pe Claudia sa ia loc Tn trasura, apoi se urea
§i el dupa ea.
- Domni§oara Martin, relua vicontesa, aplecandu-se
Tn trasura Tnainte de a se Tnchide u§a, ve\i veni la balul
aniversar de maine, nu-i a§a?
Claudia nu se putea gandi la niciun lucru care i-ar fi
displacut mai mult.
- Poate ar fi mai bine sa pastrez distanta, sugera ea.
- Tn niciun caz, se opuse vicontesa. A§a ceva le-ar da
de Tnteles unora dintre oaspetii no§tri ca au mai multa
putere decat noi Tn a decide cine e binevenit Tn casa
noastra §i cine nu.
- Lauren are perfecta dreptate, domni§oara Martin,
spuse §i contesa, cu o lucire Tn ochi. Va rog sa veniti. Nu
mi-ati facut impresia unei doamne careia Ti lipse§te cura-
jul.
Vicontele Ti facu §i el Claudiei cu ochiul.
- Sunteti cum nu se poate mai buni, fu ea nevoita sa
cedeze. Foarte bine, atunci voi veni.
Ceea ce voia cu adevarat sa faca era sa se Tntoarca
la Lindsey Hall singura, sa-§i stranga bagajele §i sa piece
la crapatul zorilor. Dupa ce u§a se Tnchise §i calea§ca
porni Tnainte, se gandi la ultima ocazie cand parasise
Lindsey Hall. Cat i-ar fi placut sa repete acea ie§ire din
scena!
Dintr-odata, trasura paru ca s-a umplut numai cu ei
doi - era aceea§i Tn care marchizul se adapostise de
ploaie, pe drumul dinspre Bath, cand ea se simtise Tn
mod neplacut con§tienta de masculinitatea lui. lar acum
avea aceea§i senzatie, de§i incomparabil mai puternica.
§i-§i mai amintea - Tn mod incredibil - §i lucrul pe
care aproape ca-l uitase, Tn tumultul emotional din ul-
timele ore. Tn timp ce §edeau pe pat, Tn coliba aceea
mica din padure, marchizul Ti vorbise mut - fara niciun
296 Mary Balogh
sunet, doar cu mi§cari ale buzelor. Ea, Tnsa, Ti auzise tare
§i clar cuvintele.
Te iubesc, Ti spusese el.
Dorul din inima risca foarte tare sa se transforme Tn
durere de inima, pSna sa se termine totul. lar aceasta
era o perspective aproape optimista. Sigur avea sa i se
franga inima. Asta daca nu se Tntamplase deja.
- Domni§oara Hunt a desfacut logodna, spuse el, Tn
timp ce rotile trasurii huruiau pe podul Palladian.
Uneori, nici chiar o propozitie scurta nu avea puterea
de a se imprima Tn minte imediat. Parca ar fi auzit cuvin­
tele separat, §i avea nevoie de cateva momente ca sa le
asambleze §i sa le Tnteleaga sensul.
- Irevocabil? Tntreba ea.
- Mi-a spus, continua, ca nu-§i poate imagina nimic
care s-o faca sa se razgandeasca.
- Fiindca aveti un copii nelegitim?
- Se pare ca nu e asta motivul. Putin Ti pasa cate me-
trese §i copii din flori am. Ba mai mult, chiar pare sa se
a§tepte la asta din partea mea - ca §i dintr-a tuturor
barbatilor. Ceea ce-a ofensat-o a fost faptul ca am Tncal-
cat una dintre regulile de baza ale societatii distinse, re-
cunoscand relatia de paternitate dintre mine §i Lizzie.
Refuzul meu de a o duce de la Alvesley Park Tn seara asta
§i de la Lindsey Hall maine, §i de a nu-i mai pomeni nicio­
data despre ea, a determinat-o sa ma informeze ca nu
se mai poate marita cu mine.
- Poate ca, murmura Claudia, daca sta stramb §i
judeca drept, o sa se razgandeasca.
- Poate, fu el de acord.
Un timp, nu mai scoasera nicio vorba.
- §i atunci, ce urmeaza? Tntreba ea Tntr-un tarziu. Ce
se va Tntampla cu Lizzie? Eleanor §i cu mine am stabilit
ca e adaptabila §i receptiva, capabila de §coala §i dor-
nica sa Tnvete. Ar fi o placere sa ne asumam provocarea
de a o Tnscrie la noi Tn §coala. Totu§i, nu sunt sigura daca
§i Lizzie dore§te, de§i §tiu ca s-a bucurat de compania
fetelor §i de toate activitatile.
Dragostea tnvinge 297

- Ceea ce mi-am tot dorit, de la moartea Soniei,


spuse el, e s-o due pe Lizzie la Willowgreen, casa mea
din Gloucestershire. Tntotdeauna mi s-a parut un vis im­
posibil, dar poate ca acum voi reu§i sa TI transpun Tn re-
alitate. La urma urmei, secretul a ie§it la iveala, §i
constat ca putin Tmi pasa ce parere are Tnalta societate
despre mine, lar societatea nu este, adeseori, nici pe
jumatate atat de ticaloasa pe cat ne a§teptam noi sa fie.
Anne §i Sydnam Butler l-au adus pe fiul lor cu ei, la Alves­
ley. S-a nascut din flori, cu noua ani Tnainte ca ei sa se
cunoasca - dar, desigur, cunoa§teti bine povestea lor.
David Jewell este tratat aici la fel ca oricare alt copii.
- 0, raspunse Claudia, cred ca Willowgreen - viata la
tara - ar fi 0 solutie perfecta pentru Lizzie.
Simtea un dor fara nume - care n-avea sa mai
ramana mult timp a§a, daca-§i lasa gandurile sa staruie
asupra lui.
- Ce masuri ati lua pentru educatia ei? TI Tntreba.
- l-a§ angaja 0 domni§oara de companie §i 0 guvemanta
- dar a§ putea sa petrec §i eu mai mult timp cu ea. A§
Tnvatao despre viata la tara, despre plante §i animate, des­
pre Anglia, despre istorie. A§ angaja pe cineva care s-o
Tnvete sa cante la pianoforte sau la vioara ori la fiaut. Poate
ca, Tntrjjn an, doi, ar fi mai pregatita pentru §coala decat e
acum. Tntre timp, a§ putea ramane acasa pentru perioade
mai lungi decat pe vremea cand a locuit la Londra. A§ lenevi
mai putin, mi-a§ Tntrebuinta mai cu folos timpul. S-ar putea
chiar sa va formati 0 parere mai buna despre mine.
Claudia Tntoarse capul sa-l priveasca. Calea§ca toc­
mai trecea printre copacii de la capatul aleii, urmand sa
iasa pe poarta. Chipul marchizului era luminat de razele
piezi§e ale soarelui, care cobora spre asfintit. Observa
ca vorbea la modul ipotetic, ca §i cum n-ar fi crezut cu
adevarat Tn libertatea pe care tocmai 0 dobandise.
- Da, poate, murmura ea.
Marchizul Ti zambi Tncet.
- De§i, deja am 0 parere buna despre dumneavoas­
tra, continua Claudia. Nu din motive frivole ati petrecut
298 Mary Balogh
atat de mult timp la Londra. Ati facut-o din iubire. Nici ca
exista un motiv mai nobil. lar acum, v-ati recunoscut pu­
blic fiica. §i asta Tmi place foarte mult.
- Aratati la fel ca profesoara cea severa care m-a Tn-
tampinat prima oara la Bath.
- Asta sunt, replica ea, Tmpreunandu-§i mainile Tn
poala.
- Nu dumneavoastra i-ati spus fiicei mele, nu demult,
ca nimeni nu poate fi judecat doar cu ajutorul unor
etichete?
- Am o viata bogata, Lord Attingsborough, TI informa
Claudia. Singura mi-am faurit-o, §i sunt multumita de ea.
Este cum nu se poate mai diferita de viata pe care am
trait-o Tn ultimele cateva saptamani. §i abia a§tept sa
mi-o reiau.
Tntorsese din nou capul, privind pe fereastra.
-Tm i pare rau, spuse el, pentru tot tumultul pe care
l-am adus Tn viata ta, Claudia.
- N-ati adus nimic ce eu n-a§ fi Tngaduit.
Tn continuare, ramasera iara§i tacuti - o tacere Tncar-
cata de tensiuni - §i totu§i, curios de amicala. Tensiu-
nea, desigur, era de natura sexuala. Claudia T§i dadea
foarte bine seama de acest lucru. Dar nu era simpla
pofta carnala. Nu era numai dorinta de a Tmbrati§a - §i,
poate, de a merge mai departe de simplele Tmbrati§ari.
Dragostea adauga o nuanta mangaietoare atmosferei -
§i totu§i, era o dragoste care s-ar fi putut sfar§i tragic.
Inca mai era posibil ca domni§oara Hunt sa se razgan­
deasca.
§i daca nu se razgandea?
Dar gSndurile Claudiei nu puteau razbate dincolo de
acest obstacol.
Ducele §i Ducesa de Bewcastle ie§ira pe u§ile de la
intrarea Tn Lindsey Hall, imediat ce trasura ocoli marea
fantana din fata §i se opri.
- 0, facu ducesa, dupa ce vizitiul deschise u§a §i lasa
Tn jos scarita, deci v-a Tnsotit Marchizul de Attingsbor­
ough, domni§oara Martin. Ma bucur atat demult! Eram
Dragostea Tnvinge
Tngrijorati la gandul ca s-ar putea sa va Tntoarcefi singura.
Dar n-ati adus-o §i pe Lizzie cu dumneavoastra?
- Doarme, Ti explica marchizul Tn timp ce cobora din
trasura §i se Tntorcea s-o ajute §i pe Claudia. M-am gandit
ca e mai bine sa n-o deranjez. 0 voi lua de-acolo maine
- ca s-o due pre o alta destinatie, daca doriti.
- Alta decat Lindsey Hall, adica? Tntreba ducesa. Cu
siguranta, sper ca nu! Locul ei este aici, pana cand
Eleanor §i domni§oara Martin vor pleca Tnapoi spre Bath.
Special am invitat-o.
- Eu ma gandeam ca poate ar fi bine sa plec §i eu
maine, spuse Claudia.
- Domni§oara Martin, interveni ducele. Doar nu
planuiti sa ne parasiti Tn maniera Tn care ati preferat s-o
faceti data trecuta, sper - nu-i a§a? Este adevarat ca
Freyja considera ca tristetea §i vinovatia pe care le-a
simtit atunci au ajutat-o sa se transforme Tntr-o fiinta
omeneasca mai suportabila, dar mie incidentul acela
nu-mi poate darui asemenea consolari - mai ales dupa
ce am auzit ca Redfield v-a luat Tn trasura lui, cu valiza
dumneavoastra grea, fiindca ati refuzat sa folositi trasura
mea.
Vorbea de sus §i cu o anume lancezeala, iar mana i
se stranse pe manerul lornionului, ridicandu-l pe jumatate
spre ochi.
Ducesa rase.
- Ce n-a§ da sa fi vazut §i eu scena asta! comenta
ea. Freyja ne-a povestit-o pe drumul de Tntoarcere de la
Alvesley. Dar venifi Tn casa, amandoi, §i stati alaturi de
toti cei care s-au adunat Tn salon, lar daca va temeti, Lord
Attingsborough, ca veti Tntalni acolo priviri dezaproba-
toare, Tnseamna ca nu cunoa§teti familia Bedwyn - §i nici
pe partenerii lor de viata. Nu-i a§a, Wulfric?
- Intr-adevar, raspunse ducele, Tnaltand din
sprancene.
- Prefer sa nu intru, refuza totu§i marchizul. Trebuie sa
ma Tntorc la Alvesley cat mai repede. Domni§oara Martin,
n-ati dori ca mai Tntai sa facem o scurta plimbare Tmpreuna?
300 Mary Balogh
- Ba da, raspunse ea. Va multumesc.
Observa zambetul cald al ducesei, Tn timp ce lua
bratul ducelui §i se Tntorcea cu el spre u§ile casei.

Joseph nu era foarte familiarizat cu parcul de la Lind­


sey Hall. Coti Tn directia lacului, unde o condusese
cainele pe Lizzie, Tn urma cu aproape o saptamana.
Mergeau Tn tacere, el cu mainile la spate, Claudia cu ele
fixate pe talie.
Se oprira cand ajunsera pe malul apei, aproape de
locul unde Joseph Ti aratase lui Lizzie cum sa arunce pie-
tricelele, astfel Tncat sa le auda plescaind Tn lac. Ultimele
raze ale asfintitului faceau ca apa sa straluceasca puter-
nic. Deasupra, cerul se boltea tot mai Tntunecat, dinspre
dara de lumina de la orizont. Deja se zareau stelele.
- Este absolut posibil ca tatal §i sora mea s-o
convinga pe Portia ca nu e deloc Tn interesul ei sa rupa
logodna, Tncepu marchizul.
- Tntr-adevar.
- De§i a spus ca nimic n-ar putea-o face sa se razgan­
deasca, adauga el, §i nici eu nu voi accepta niciun com-
promis. Lizzie va ramane o parte vizibila din viata mea.
Dar este Tngrozitor pentru o domni§oara sa desfaca o lo­
godna - mai ales de doua ori. S-ar putea sa se mai gan-
deasca, totu§i.
- Tnteleg.
- Prin urmare, nu-ti pot promite nimic.
- Nici nu a§tept vreo promisiune, raspunse Claudia.
Chiar §i lasand la o parte acest obstacol, mai sunt §i al-
tele. Nu pot exista niciun fel de promisiuni, niciun viitor.
Joseph nu era deloc sigur daca avea aceea§i parere
dar acum nu avea niciun rost sa invoce alte argumente,
nu? Cu cat se gSndea mai mult, cu atat i se parea mai
probabil ca tatal lui §i Wilma s-o convinga pe Portia sa
revina la planurile ei de a se casatori cu el.
- Niciun viitor, repeta Tncet. Numai prezentul. Tn
prezent sunt liber.
-D a .
Dragostea tnvinge_______ 301
Cand Tntinse o mana spre ea, Claudia §i-o lasa pe a
ei Tntr-a lui, iar Joseph !§i Tnlantui degetele printre ale ei,
o trase langa el §i porni Tnainte, urmand malul lacului. Tn
fata se vedea o padure care se Tntindea pana aproape la
marginea apei.
Cand ajunsera Tn umbra Tntunecoasa a copacilor, se
oprira. Sub picioare, iarba era Tnalta §i moale. Marchizul
o Tntoarse cu fata spre el, petrecandu-§i §i degetele
celeilalte maini printre ale ei §i tragand-o spre el, astfel
Tncat sa-l atinga cu sanii, cu abdomenul §i cu coapsele.
Claudia T§i lasase capul pe spate, dar Tntunericul TI
Tmpiedica sa-i mai vada clar fata.
- Planuiesc mai mult decat ni§te simple sarutari, 0
preveni, aplecandu-se peste ea.
7 Da, raspunse Claudia. §i eu.
Tn Tntuneric, Joseph zambi. Vocea ei suna severa §i
apriga, Tn contrast total cu cuvintele rostite §i caldura
docila a trupului.
- Claudia... murmura.
- Joseph.
Zambi din nou. Avea senzatia ca deja fusese
mangaiat Tn mod intim. Niciodata nu i se mai adresase
pe nume.
Apoi, se apleca §i mai mult §i-i atinse buzele cu ale lui.
Nici acum nu contenea sa-l uimeasca faptul ca, din­
tre toate femeile pe care le-ar fi putut avea sau iubi Tn
ultimii circa cincisprezece ani din viata sa, tocmai ea era
aceea pe care inima lui o alesese. Tn comparatie cu ea,
pana §i Barbara T§i pierdea orice Tnsemnatate. Jinduia
dupa aceasta femeie puternica, inteligenta §i disci-
plinata, mai mult decat tanjise la orice §i oricine
altcjneva Tn viata.
T§i explorau unui altuia gurile, cu buzele, limbile §i
dintii, t>nandu-§i mainile Tncle§tate laolalta, la spatele lui.
Gura ei era fierbinte, umeda §i primitoare, iar el i-o
mangaia cu limba, lunecand peste suprafetele moi pana
cand Claudia Tncepu sa geama, sugandu-i-o §i mai adanc.
Joseph T§i trase capul Tndarat §i-i zambi iar. Ochii i se de-
302 Mary Balogh
prinsesera cu Tntunericul. §i ea Ti zambea, cu o expresie
visatoare §i senzuala.
Ti elibera mainile §i-§i scoase haina. Lasandu-se Tntr-un
genunchi, o Tntinse pe iarba, apoi lua iar mana Claudiei.
Ea i-o dadu, apoi Tngenunche la randul ei §i se Tntinse
cu spatele §i capul pe haina.
Se prea putea ca ocazia aceea, dupa cum Joseph T§i
dadea prea bine seama, sa fie singura din viata lor. Era
foarte posibil ca, pana maine seara, totul sa se schimbe
din nou. §i o §tia §i Claudia. Tntinse bratele spre el.
- Nu-mi pasa nici de trecut, nici de viitor, spuse ea.
Le lasam sa aiba prea multa putere asupra vietilor noas-
tre. Numai de momentul prezent Tmi pasa. Tmi pasa de
acum.
Joseph T§i coborT capul §i o saruta din nou, apoi se
culca alaturi, pe haina.
Pentru ea trecusera optsprezece ani, iar pentru el,
aproape trei. Ti simtea pofta hamesita §i Tncerca sa §i-o
Tnfraneze oarecum pe a sa. Dar, uneori, pasiunea nu se
mai supunea comenzilor dincolo de propriile lui nevoi
aprige.
li saruta gura, cutreierandu-i-o cu limba. 0 explora cu
maini Tnnebunite, descoperind un trup care era armonios
format §i atragator. Ti ridica poalele rochiei §i-i trase Tn
jos ciorapii, m§ngaindu-i netezimea tare a picioarelor,
pana cand mainile nu-i mai fura de ajuns. Aplecandu-§i
capul, Tncepu sa-i presare sarutari de la glezne pana la
genunchi, §i pe dinapoia genunchilor, §i s-o linga, pana
cand Claudia T§i Tncle§ta degetele Tn parul lui, gafaind. Ti
gasi nasturii de la spate ai rochiei §i-i descheie unui cate
unui, pana Ti putu trage ve§m&ntul de pe umeri, cu
cama§a cu tot, dezvSluindu-i sanii.
- Nu sunt frumoasa... §opti ea.
r LasS-mS pe mine sfi judec asta.
Ti mSngSie sSnli cu mainile, T§i trecu buzele §i limba
peste ei, le linse sfSrcurile TntSrite, panS cand Claudia Tn­
cepu sa icneascS din nou.
Dar nici ea nu zficea paslvS. Se mi§ca sub atingerile
Dragostea tnvinge 303

Jui, iar mainile ei TI cutreierau peste vesta §i pe dedesubt.


Ti scoasera poalele cama§ii din pantaloni §i urcara cu
mangaieri pe spatele lui gol, spre umeri. Apoi, 0 mana
se elibera §i coborT Tntre trupurile lor, ca sa-i acopere
erectia prin pantaloni.
Joseph o apuca strans de Tncheietura, Ti dadu mana
la 0 parte §i-§i Tntrepatrunse degetele cu ale ei.
- Mila, femeie... murtnura el, buze Tn buze cu ea.
§i-a§a abia ma mai pot stapani...
- Eu nu mai pot deloc, raspunse ea.
Chicotind, Joseph T§i strecura iar mana sub poalele
ei §i urea pe partea dinauntru a coapselor calde, pana Tn
locul unde se Tmbinau. Era fierbinte §i umeda.
Claudia gemu.
Dupa ce-§i desfacu pe bajbaite nasturii pantalonilor,
Joseph trecu peste ea, despartindu-i coapsele cu ale lui,
T§i varT mainile dedesubt, ca s-o apere de taria pamantu-
lui batatorit, §i apasa cu putere, pana patrunse adanc
§i-i simti mu§chii Tncle§tandu-se Tn jurul lui.
Claudia T§i ridica genunchii §i-§i propti talpile pe iarba.
Se Tnclina spre el, ca sa-l primeasca §i mai adanc, iar
Joseph trase Tncet aerTn piept, cu fata langa obrazul ei.
- Claudia... Ti sufla el Tn ureche.
Trecuse mult, mult timp - 0 ve§nicie. §i §tia ca nu
mai putea amana ceea ce avea sa se Tntample. Dar tre­
buia sa tina minte ca aceea era Claudia, ca Tntre ei nu
putea fi vorba numai de sex.
- Joseph... Tngaima ea, cu 0 voce joasa §i guturala.
Joseph se retrase, apoi se repezi iar Tnainte, iar ritmul
dragostei Ti prinse pe amandoi Tn crescendoul sau urgent,
pana c§nd totul exploda Tntr-o lumina orbitoare, iar el se
revarsa Tn ea.
Mult prea curand, T§i spuse el cu parere de rau, Tn
timp ce trupul i se relaxa, satisfacut.
- Ca un §colar excitat peste masura, Ti murmura
Claudiei.
Ea rase Tnceti§or, Tntorcand capul ca sa-l sarute scurt
pe buze.
304 Mary Balogh
- Nu te simtea pe un §colar nabadaios.
Joseph se rostogoli de deasupra ei, tragand-o dupa
el, astfel Tncat sa ramana amandoi culcati pe o parte,
fata-n fata.
Claudia avea absoluta dreptate. Nimic nu fusese Tn
neregula. Dimpotriva, totul fusese a§a cum trebuia - per­
fect.
lar pentru moment era de ajuns. Acum putea fi tot
ceea ce aveau. Joseph Tmbrati§a momentul, a§a cum o
Tmbrati§a §i pe ea, dorindu-§i sa devina o eternitate nes-
far§ita.
Vedea lumina lunii deasupra, simtea briza racoroasa,
simtea caldura moale, relaxata, a femeii pe care o tinea
Tn brate, §i-§i Tngaduia sa savureze fericirea.

Claudia §tia ca nu avea sa-i para rau - la fel cum nu


regretase niciodata nici acel sarut de la Vauxhall Gar­
dens.
Mai §tia §i ca vor avea parte doar de seara aceea. Tn
aceea§i noapte, Joseph trebuia sa se Tntoarca la Alvesley
Park.
Era foarte sigura ca domni§oara Hunt n-avea sa
renunte atat de u§or la o asemenea partida matrimoniala
precum Marchizul de Attingsborough. Nu era nevoie de
eforturi prea mari din partea Ducelui de Anburey §i a Con-
tesei de Sutton pentru a o face sa asculte de glasul
ratiunii. §i, desigur, nici el - Joseph - nu avea de ales
decat s-o primeasca Tnapoi, din moment ce logodna Tnca
nu se anulase public. Era un gentleman, la urma urmei.
A§a ca nu putea fi mai mult decat atat - decat seara
aceea.
Dar n-avea sa regrete. Desigur, urma sa sufere, Tnsa,
chiar §tiind asta, ar fi facut-o oricum.
Refuza sa atipeasca. Privea luna §i stelele deasupra
lacului, auzea clipocitul aproape mut al apei la mai,
simtea moliciunea racoroasa a ierbii sub picioare,
mirosea aroma copacilor §i a coloniei lui, Ti savura gustul
sarutarilor pe buzele u§or umflate.
Dragostea tnvinge ______ 305

Era obosita, epuizata chiar. §i totu§i, niciodata nu se


simtise mai plina de viata.
Nu-I putea distinge clar Tn Tntuneric, dar §tia cand
adormea §i cand se trezea din nou cu cate o u§oara
tresarire. Simtea un regret enorm ca, macar uneori, tim-
pul nu putea fi oprit Tn loc.
Saptamana viitoare, pe vremea aceea, avea sa fie din
nou la_§coala, pregatind cursurile §i orarele pentru anul
viitor. Tntotdeauna, aceasta era o perioada plina de en-
tuziasm. Avea sa fie din nou Tnsufletita.
Dar Tnca nu.
Doamne, Te rog - nu Tnca. Era prea devreme pentru
ca viitorul sa spulbere prezentul.
- Claudia, spuse el, daca apar anumite consecinte...
- 0, Dumnezeule mare, TI Tntrerupse ea, cum sa
apara? Am treizeci §i cinci de ani.
Era ridicol sa spuna a§a ceva, desigur. Avea doar
treizeci §i cinci de ani. Ciclul lunar 0 Tn§tiinta ca Tnca mai
putea face copii. Nu se gandise la asta. Sau, daca se
gandise, trecuse repede cu vederea. Nesocotita!
- Numai treizeci §i cinci de ani... spuse el, parca
citindu-i gandurile.
Dar nu-§i duse fraza pana la capat. Cum ar fi putut?
Ce sa spuna? Ca urma s-o ia de nevasta? Daca
domni§oara Hunt se hotara sa-l oblige sa-§i respecte
promisiunea, n-ar fi fost liber sa se Tnsoare cu Claudia.
§i chiar daca nu se Tntampla a§a, §i avea sa fie din nou
liber...
- Refuz sa regret, spuse ea, sau sa nutresc orice fel
de ganduri neplacute Tn acest moment.
Ceea ce era tocmai genul de nechibzuinta Tmpotriva
careia le predica elevelor ei mai mari, Tnainte de a pleca
din §coala, §i mai cu seama fetelor de caritate, care
urmau sa se confrunte cu riscuri mult mai mari decat cele
care aveau familii sa le pazeasca.
- Chiar a§a? replica el. Bine.
§i mainile Ti pornira mangaietor peste pielea partii de
sus a spatelui ei, iar gura lui Tncepu s-o frece pe ureche
306 Mary Balogh
§i pe latura gatului, §i ea TI cuprinse §i mai strans cu
bratele, sarutandu-l pe beregata, pe barbie §i Tn cele din
urma pe gura. Ti simti din nou taria erectiei apasand-o pe
burta §i Tntelese ca seara Tnca nu luase sfar§it.
Ramasera culcati pe o parte. Joseph Ti ridica piciorul
peste §oldul lui, se cuibari Tn pozitia potrivita §i patrunse
din nou Tntr-Tnsa.
De data asta, se Tmpreunara cu mai putina frenezie,
cu mai putina necugetare. Mi§carile lui erau mai Tncete
f i mai ferme, ale ei erau mai unduitoare §i mai calculate,
li simtea duritatea pe fierbinteala ei umeda, auzea
sunetele fluide §i ritmice ale dragostei. Se sarutau Tncet,
cu gurile deschise.
§i deodata, Claudiei i se paru ca era Tntr-adevar fru­
moasa. §i feminina, §i patima§a, §i Tn toate felurile pe
care le crezuse candva despre sine - credinta pierduta
Tnca Tnainte de a fi devenit pe deplin femeie. §i el era fru-
mos §i o iubea, §i facea cu ea dragoste.
Cumva, o elibera - o lasa libera de toate incertitu-
dinile care o chinuisera vreme de optsprezece ani, libera
sa fie persoana desavar§ita care era cu adevarat. Profe­
soara §i femeie. Afacerista §i amanta. Tnvingatoare §i vul-
nerabila. Disciplinata §i pasionala.
Era cine era - fara etichete, fara scuze, fara limite.
Era perfecta.
La fel §i el.
La fel §i dragostea lor.
Pur §i simplu, perfecta.
Joseph T§i puse mana sub §oldurile ei §i o tinu Tn loc,
pe cand impulsurile Ti deveneau mai adanci, mai puter-
nice, de§i Tn ele se simtea acum mai mult siguranta de
sine decat presiune. Ti saruta buzele §i-i murmura cuvinte
pe care inima ei le Tntelegea, chiar daca urechile nu
reu§eau sa le descifreze. lar apoi era Tnca Tn ea, §i ea se
apasa spre el, §i ceva se deschise Tn adancul ei §i-l lasa
sa treaca - iar el intra §i tot intra, pSna cand nu mai e-
xista niciun el §i nicio ea, numai ei. Ramasera uniti un
timp Tndelungat, fara sa vorbeasca, Tnainte ca el sa-i dea
Dragostea tnvinge
drumul, iar Claudia Tntelese cu adanc regret ca acum din
nou erau doi - §i a§a aveau sa ramana toata viata.
Dar n-avea sa-i para rau.
- Trebuie sa te due Tnapoi Tn casa, spuse el,
ridicandu-se Tn capul oaselor pentru a-§i potrivi hainele,
Tn timp ce ea T§i tragea poalele rochiei Tn jos, ridicandu-§i
la loc ciorapii §i aranjandu-§i corsajul. lar eu trebuie sa
ma Tntorc la Alvesley Park.
- Da, Tncuviinta Claudia, punandu-§i la loc ni§te
agrafe Tn par.
Joseph se ridica Tn picioare §i-i Tntinse o mana ca s-o
ajute. Ea o apuca §i se lasa trasa pana ajunsera din nou
fata-n fata, fara sa se atinga.
- Claudia, nu §tiu...
Degetul ei i se a§eza pe buze, Tntocmai a§a cum T§i
amintea ca facuse §i la Vauxhall Gardens.
- Nu Tn seara asta, spuse ea. Vreau ca seara asta sa
ramana perfecta. Vreau sa mi-o pot aminti Tntocmai a§a
cum este. Toata viata.
Mana lui o prinse de Tncheietura - §i, aplecandu-se,
o saruta pe deget.
- Poate ca §i seara de maine va fi tot perfecta. Poate
ca toate serile §i zilele noastre de-acum Tncolo vor fi.
Claudia se multumi sa zambeasca. Nu credea nicio
clipa - dar avea sa se gandeasca la ziua de maine, §i de
poimaine...
- Vei veni la bal? o Tntreba el.
- A, da, de§i tare n-a§ vrea sa mai vin, dar cred ca
daca lipsesc, contesa §i doamna Ravensberg s-ar putea
simti ofensate sau chiar ranite.
§i cum ar fi putut sa nu vina, chiar §i fara acel im-
bold? Era foarte posibil ca seara urmatoare sa fie ultima
oara cand TI mai vedea. Pentru totdeauna.
Joseph o saruta pe Tncheietura mainii, apoi Ti dadu
drumul.
- Ma bucur, spuse el.
Capitolul 21

Ducele de Anburey ceruse ca Marchizul de Attingsbor­


ough sa fie prezent Tn biblioteca, TI informa valetul pe
Joseph de Tndata ce acesta puse din nou piciorul Tn casa
de la Alvesley Park. Totu§i, Joseph nu se duse imediat
acolo. Urea mai Tntai Tn camera lui, unde-i gasi pe Anne §i
Sydnam Butler stand langa Lizzie. Fetita nu se trezise
deloc de cand plecase el spre Lindsey Hall, TI informara ei.
- Tatal meu vrea sa stea de vorba cu mine, le spuse.
Sydnam TI privi cu simpatie.
- Duceti-va, Ti zambi sotia lui. Noi i-am Tnlocuit pe Su­
sanna §i Peter doar de-o jumatate de ora. Vom mai sta
un timp aici.
- Va multumesc, raspunse Joseph, venind pana langa
pat, ca sa atinga obrazul fiicei sale cu dosurile degetelor.
Lizzie strangea Tn mana un colt al pernei, tinandu-l ridicat
Tn dreptul nasului. Joseph se bucura atat de mult ca
relatia lor nu mai era secreta. Se apleca s-o sarute. Fetita
mormai ceva neinteligibil §i ramase din nou nemi§cata.
Dupa ce ajunse Tn biblioteca, se starni o cearta Tn-
grozitoare. Tatal lui se repezi la el ca un taur furios.
Reie§ea ca discutase cu Portia §i o convinsese sa fie
rationala, asigurand-o ca fiul lui avea sa se poarte cuvi-
incios, iar ea nu o va mai vedea niciodata pe fiica lui, nici
macar nu va mai auzi de ea. Domni§oara Hunt era
pregatita sa ramana logodnica lui.
Joseph, Tnsa, nu era deloc pregatit sa i se dicteze. T§i
informa tatal ca nu era dispus s-o mai ascunda pe Lizzie.
Dragostea tnvinge 309

Spera s-o duca la Willowgreen, unde sa petreaca alaturi


de ea cat mai mult timp. §i de vreme ce Portia TI eliberase
de orice obligatii Tn timpul dupa-amiezii, acum trebuia
sa-i accepte decizia daca voia ca logodna sa ramana va-
labila.
Nu ceda nici chiar cand tatal sau TI ameninta cu datul
afara de la Willowgreen - care, oficial, Tnca mai era pro-
prietatea lui. li spuse ca, Tn acel caz, avea sa locuiasca
Tmpreuna cu fiica lui Tn alta parte. In fond, nu depindea
financiar de tatal sau. Avea sa-§i amenajeze 0 alta
locuinta la tara.
S-au certat mult timp - sau, mai degraba, tatal sau
striga §i se rastea, Tn timp ce Joseph ramanea calm §i
neclintit. Mama lui, care era §i ea prezenta, Tndura totul
Tn tacere.
Apoi, parintii lui plecara Tmpreuna din biblioteca,
trimitand-o Tn locul lor pe Portia.
Domni§oara Hunt intra, calma §i frumoasa, Tntr-o
rochie de un bleu pal rece ca gheata. Joseph statea Tn
fata §emineului gol, cu mainile la spate, Tn timp ce ea
strabatea Tncaperea spre el. Se a§eza §i-§i aranja poalele
rochiei. Apoi ridica privirea, fara ca pe fata ei fermeca-
toare sa se poata distinge cea mai mica farama de
emotie.
-Im i pare sincer rau de tot ce s-a Tntamplat, Portia, Ti
spuse el. §i numai eu sunt de vina. Am §tiut, Tnca de la
moartea mamei lui Lizzie, ca fiica mea trebuie sa ocupe
un loc mai important Tn viata mea decat Tnainte. Am §tiut
ca trebuie sa-i pregatesc un camin §i sa-i daruiesc timpul,
atenfia §i iubirea mea. §i totu§i, nu Tnteleg cum pana azi
nu mi-a trecut prin minte ca n-a§ fi putut face a§a cum se
cuvine acest lucru, Tn timp ce traiam viata dubla pe care
mi-o pretindea Tnalta societate. Daca Tmi dadeam seama
la timp, a§ fi putut discuta deschis problema cu tatal meu
§i cu al tau, Tnainte de a te supune unei situatii atat de
penibile ca aceasta pe care a trebuit s-o Tnduri azi.
- Am venit Tn aceasta odaie, Lord Attingsborough,
replica ea, Tntelegand ca nu mi se va mai pomeni nicio-
310 Mary Balogh
data despre acea Tngrozitoare fata oarba. Am acceptat
sa-mi reiau logodna cu dumneavoastra §i sa va salvez de
la dizgratia totala Tn ochii lumii bune, cu conditia ca totul
sa fie din nou la fel ca Tnainte de a fi vorbit atat de
nechibzuit la picnic, azi dupa-amiaza. lar acel lucru nu
s-ar fi Tntamplat daca profesoara aia incompetenta nu
punea ochii pe un duce ca viitor sot, neglijandu-§i
sarcinile.
Tncet, Joseph trase aer Tn piept.
- Vad ca nu va merge, spuse el. De§i Tti Tnteleg ratio-
namentul, Portia, nu pot fi de acord cu termenii tai. Tre­
buie s-o am pe fiica mea alaturi de mine. Trebuie sa fiu
ca un tata adevarat pentru ea. Mi-o dicteaza datoria, iar
Tnclinatiile mele o fac sa fie o obligatie imperativa. 0
iubesc. Daca nu poti accepta acest fapt, atunci ma tem
ca orice casatorie Tntre noi ar fi irealizabila.
Portia se ridica Tn picioare §i se pregati sa rupa lo­
godna.
- Dumneavoastra sunteti pregatit sa rupeti logodna?
spuse ea. Sa va renegati toate promisiunile, precum §i
contractul de casatorie redactat cum se cuvine? A, n-a§
prea crede, Lord Attingsborough. Nu va voi da drumul.
Tata n-o sa va dea drumul. Ducele de Anburey o sa va
dezmo§teneasca.
Aha, deci avusese timp de gandire, de dupa-amiaza
pana acum, a§a cum ar fi fost §i de a§teptat. In privinta
aranjamentelor de casatorie, nu era deloc o feti§cana
necoapta. De§i facea parte dintr-o familie buna, §i era
bogata §i frumoasa, ar fi fost foarte incomod pentru ea
sa ramana iar nemaritata, cu doua logodne desfacute la
activ. Se prea putea sa nu mai prinda niciodata ocazia
unei combinatii atat de avantajoase. lar Joseph §tia ca
avea ambitia de a deveni ducesa, la un moment dat, Tn
viitor.
Dar nu putea sa creada ca ar fi fost dispusa sa-l tina
legat prin obligatie de o casatorie care era clar ca i-ar fi
facut pe amandoi Tngrozitor de nefericiti.
Tnchise un moment ochii.
Dragostea Tnvinge 311

- Cred ca ceea ce avem de facut, Portia, spuse el,


este sa vorbim cu tatal tau. E mare pacat ca el §i mama
ta n-au stat mai mult. Cred ca e Tngrozitor pentru tine sa
fii fara ei tocmai azi. Vrei sa Tncheiem un armistitiu? Sa
ne comportam politicos maine, la sarbatoarea de aniver-
sare, iar poimaine sa plecam? Am sa te due acasa, §i
vom discuta totul cu tatal tau.
- N-o sa va elibereze, TI anunta ea. Sa nu va a§teptafi
la una ca asta. Va va obliga sa ma luati de sotie §i va va
forta sa renuntati la creatura aia oribila.
- Locul central ocupat de Lizzie Tn viata mea nu mai
este negociabil, spuse el Tncet. Dar hai sa lasam asta
deoparte pentru moment, da? Tn curand, Ti vei avea ala-
turi pe parintii tai. MamaTti va oferi sprijin moral, iar tatal
Tti va sustine interesele §i va negocia Tn numele tau. Tntre
timp, Tmi permiti sa te conduc pana Tn salon?
Ti oferi bratul, iar ea Ti puse mana pe maneca §i-l lasa
s-o conduca afara din biblioteca.
§i astfel, ajunsese sa fie din nou logodit oficial. §i
poate - cine §tie? - n-avea sa mai fie niciodata liber. Tare
se temea ca Balderston avea sa-i accepte termenii, iar
Portia se va marita cu el §i nu-i va respecta.
Avea sa rezolve toate aceste probleme la momentul
respectiv; alta solute nu exista.
Deocamdata, Tnsa, nu era liber - §i era posibil ca
niciodata sa nu mai fie.
Ah, Claudia!
Nu Tndraznise sa se mai gandeasca la ea de cand
pusese iar piciorul Tn casa aceea.
Ah, dragostea mea...!

A doua zi dimineata, Lizzie §edea la masuta din odaia


de culcare a lui Joseph, Tmbracata cu grija Tn rochia ei de
la picnic, pe care o slujnica o adusese Tn camera mai de-
vreme, proaspat spalata §i calcata, §i cu parul pieptanat
§i legat cu panglica ei alba, de asemenea calcata recent.
Lua micul dejun. Urma sa se Tntoarca la Lindsey Hall
dupa micul dejun, dar Tntre timp avea un §ir Tntreg de vi-
312 Mary Balogh
zitatori. Venisera Kit §i Lauren cu Sydnam §i Anne Butler
§i fiul acesteia, apoi Gwen cu matu§a Clara §i Lily cu
Neville, dupa care urmasera Susanna §i Whitleaf. Toti
voiau sa-i dea buna dimineata lui Lizzie §i s-o Tntrebe
daca dormise bine.
§i toti aveau cate un zambet §i pentru Joseph.
Poate ca nu erau decat zambete de compasiune
amara, desigur, fiindca tofi Tntelegeau calvarul prin care
trecuse Marchizul de Attingsborough Tn ajun, de§i cea
mai mare parte a acestuia fusese pastrata Tn spatele
u§ilor Tnchise. Tnsa chiar §i a§a, Joseph se Tntreba de
ce tinuse secretul atat de mult timp. Tnalta societate
avea regulile §i a§teptarile ei, Tntr-adevar, dar el facuse
parte de cand se §tia dintr-o familie cu inimile pline de
iubire.
Apoi, veni §i mama lui. Tl Tmbrati§a fara o vorba, dupa
care se duse sa se a§eze pe un scaun, la masa, Tn timp
ce Lizzie T§i ridica fata, §tiind ca din nou se mai afla Tn
camera §i altcineva Tn afara de ea §i tatal ei.
- Lizzie.
Mama lui Joseph Ti lua feti'tei o mana Tntr-ale ei.
- Este o prescurtare de la Elizabeth? Mie Tmi plac am-
bele nume. Copila draga. E§ti leita taticul tau. Eu sunt
mama lui. Sunt bunica ta.
- Bunica mea? repeta Lizzie. V-am auzit vocea ieri.
- Da, draga, confirma mama lui, batand-o u§urel pe
mana.
- A fost dupa ce plecasem la plimbare cu Horace §i
m-am ratacit, continua Lizzie. Dar tata §i domni§oara Mar­
tin m-au gasit. Tata o sa-l dreseze pe Horace, ca sa nu
ne mai pierdem cand ne plimbam Tmpreuna.
- Dar ce spirit de aventura ai avut! comenta mama
lui Joseph. Tntocmai ca tatal tau cand era mic. Mereu se
catara prin tofi copacii, pe unde n-avea voie, §i Tnota Tn
lacuri interzise pentru scaldat, §i disparea ore Tntregi Tn
tot felul de expeditii §i explorari, fara sa sufle o vorba
nimanui. Mare minune ca n-am facut niciun atac de
inima, cu toate acele ocazii!
Dragostea tnvinge
Lizzie, care o asculta zambind, izbucni Tntr-un hohot
de ras amuzat.
Ducesa o batu iar pe mana, iar Joseph observa ca
avea lacrimi Tn ochi. Nici ea nu era o femeie lipsita de
curaj, de vreme ce venise la ei Tn camera a§a, sfidand
vointa sotului ei. Ti mai Tmbrati§a odata §i pe el §i pe
Lizzie, sarutandu-i la despartire, dupa care veni vremea
sa piece spre Lindsey Hall, a§a ca mama lui Joseph §i
doamna Redfield ie§ira pe terasa, ca sa le faca semne
de ramas-bun.
Joseph mergea calare, cu Lizzie a§ezata Tn fata lui §i
cainele alergand Tn jurul lor, pana c§nd obosi §i trebui sa
fie luat §i el pe cal, spre marea bucurie a lui Lizzie. Ti
Tnsotea §i McLeith, desigur, care se ducea Tn vizita la
Claudia, a§a cum facea aproape Tn fiecare zi. Joseph se
Tntreba daca avea §anse s-o convinga vreodata sa-l ia de
barbat, de§i tare se mai Tndoia.
Cand ajunsera la Lindsey Hall, Joseph trimise printr-un
valet rava§ul pe care i-l scrisese domni§oarei Martin, apoi
ie§i iar Tn fata casei, unde Ducesa de Bewcastle, Lordul
§i doamna Hallmere stateau de vorba cu Lizzie. McLeith
intra s-o caute pe Claudia. Joseph porni agaleTn jos spre
lac, cu Lizzie §i Horace.
- Tati, spuse ea, mergand de mana cu el, nu vreau
sa ma due la §coala.
- N-ai sa te duci, o asigura el. Vei ramane cu mine
pana cand ai sa cre§ti mare, ai sa te Tndragoste§ti §i-ai
sa te mariti, iar pe mine ma vei parasi.
- Ce prostie! rase ea. Asta n-o sa se Tntample nicio­
data. Dar daca nu ma due la §coala, am s-o pierd pe
domni§oara Martin.
- A§adar, Tti place de ea? o Tntreba Joseph.
- 0 iubesc! TI Tncredinta ea. Nu fac bine, tati? §i pe
mama am iubit-o. Cand a murit, am crezut c-o sa mi se
franga inima. §i am crezut ca nimeni, Tn afara de tine
n-o sa mai poata vreodata sa ma faca sa zambesc sau
sa ma simt Tn siguranta.
- lar domni§oara Martin poate §i ea?
314 Mary Balogh
- Da, raspunse Lizzie fara §ovaire.
- E foarte bine a§a, Ti spuse el, strangand-o de mana.
Mama ta va ramane pentru totdeauna mama ta. Mereu
va exista Tn inima ta un colfi§or unde ea va trai ve§nic.
Dar iubirea traie§te §i cre§te neTncetat, Lizzie. Cu cat
iube§ti mai mult, cu atat poti iubi mai mult. Nu trebuie
sa te simti vinovata pentru ca o iube§ti pe domni§oara
Martin.
Spre deosebire de el.
- Poate ca, urma ea, domni§oara Martin o sa vina Tn
vizita pe la noi, tati.
- Poate, n-o contrazise Joseph.
- 0 sa-mi fie dor de ea, ofta u§or fetita, Tn timp ce se
opreau pe malul lacului, iar el se uita spre locul unde co-
pacii cre§teau panaTn josul pantei, aproape de marginea
apei - acolo unde... §i de Molly §i Agnes, §i de
domnj§oara Thompson.
-T n curand, spuse el, am sa te due acasa.
-Acasa, repeta Lizzie cu un oftat, rezemandu-§i capul
de bratul lui. Dar, tati, domni§oara Martin o sa-l ia §i pe
Horace?
- Cred c-o sa fie foarte multumita daca-l lasa sa stea
cu tine.
Observa ca, nu departe de ei, Claudia Martin se
plimba cu McLeith. Probabil trecusera peste colina din
spatele casei, coborSnd apoi printre copaci.
Tntoarse hotarSt capul Tnapoi spre fiica lui. Ce binecu-
vantare, sa poata sta a§a cu ea, fara sa se ascunda,
dupa atata vreme.
- leri nu ne-am f5cut plimbarea cu barca, nu-i a§a, iu­
bito? Tntreba el. Vrei s§ gasim una §i sa mergem acum?
- 0, da-a-a! exclama Lizzie, iar fata i se lumina de
emotie §i pIScere.

- Nu m-a§ fi mirat, Claudia, spuse Charlie, daca-n


dimineata asta te gSseam gata de plecare, de Tndata ce
fata se Tntorcea §i putea merge cu tine. M-a§ fi simtit
foarte nemultumit pentru tine - este de datoria lui At-
Dragostea tnvinge
tingsborough s-o duca de-aici, §i ar trebui sa faca asta
cat mai curand posibil. Nici nu trebuia s-o aduca, din
capul locului. L-a pus pe Bewcastle Tntr-o situate jenanta,
§i a comis o insulta de neiertat la adresa domni§oarei
Hunt - §i a lui Anburey.
- Nu a lui a fost ideea de a o aduce pe Lizzie aici, Tl
contrazise Claudia, ci a mea.
- N-ar fi trebuit nici macar sa-ty aduca la cuno§tinta
existen^a acelei fapturi, insista Charlie. Tu e§ti o
doamna.
- lar Lizzie, nu se lasa Claudia, e o persoana.
- Domni§oara Hunt, continua el, a fost Tngrozitor de
suparata, de§i are prea multa demnitate ca s-o arate des-
chis. A fost umilita Tn fata unei case pline de musafiri,
atat de la Alvesley Park, cat §i de la Lindsey Hall, ca sa
nu mai amintim de aristocratyi locali prezen^i la picnic.
Aproape ca ma a§teptam sa-§i abandoneze orice planuri
de a se mai marita cu Attings bo rough, dar se pare ca l-a
iertat.
Tntr-adevar. Nu avusese nevoie sa i se spuna. Citise
mesajul simplu pe care Joseph i-l trimisese, dupa ce-l
vazuse cum se apropia de casa, de la fereastra clasei.
Abia daca observase ca alaturi de el §i Lizzie mai venea
§i Charlie. A§teptase fara nicio speran^a - dar T§i daduse
seama, dupa citirea rava§ului, ca de fapt se amagise sin-
gura. §i totu§i, sperase - dar dintr-odata Ti fusese smulsa
orice nadejde, orice §ansa de a mai fi fericita.
Tn timp ce ie§eau dintre copaci, ca sa porneasca spre
capatul Tndepartat al lacului, Claudia Tntoarse capul spre
locul unde se culcase seara trecuta cu Joseph - §i-l putu
vedea mai departe, stand cu Lizzie pe malul apei. Cu un
mare efort de vointa, T§i readuse gandurile la subiectul
despre care discutau.
- Charlie, spuse ea, Lizzie a fost conceputa cu mai
mult de doisprezece ani Tn urma, cand Marchizul de At-
tingsborough era foarte tanar §i mai avea mult pana s-o
cunoasca pe domni§oara Hunt. De ce sa se simta ea
amenintata de existenta fiicei lui?
316 Mary Balogh
- Nu existenta ei conteaza, Claudia, replica el, ci fap-
tul ca acum domni§oara Hunt §i multe alte persoane -
ba chiar, Tn curand, toata lumea importanta - ?f/u despre
ea. Un gentleman pastreaza pentru el Tnsu§i toate lu-
crurile astea. §tiu care sunt a§teptarile Tnaltei societal
- a trebuit sa le Tnvat Tnca de la varsta de optsprezece
ani. Tu n-ai cum sa le cuno§ti. Ai dus o via^a mult mai
ferita.
- Charlie, interveni ea dintr-odata, prada unui gand
nea§teptat, tu ai §i al# copii Tn afara de Charles?
- Claudia! exclama Charlie, vizibil jenat. Asta nu este
o Tntrebare pe care i-o poate adresa o doamna unui gen­
tleman.
- Deci, ai, Tntelese ea. Mai ai §i alfi copii. Nu-i a§a?
- Nu voi raspunde la o asemenea Tntrebare, se re-
volta el. Serios, Claudia, tot timpul spui exact ceea ce-ti
trece prin minte, mult mai liber decat s-ar cuveni. Este
un lucru pe care Tntotdeauna l-am admirat la tine, §i Tnca
Tl mai admir. Dar exista §i anumite limite...
- Ai copiil starui ea. li iube§ti §i ai grija de ei?
Dintr-odata, Charlie izbucni Tn ras, clatinand din cap
cu un soi de amaraciune.
- E§ti imposibila! Ti spuse el. Eu sunt un gentleman,
Claudia. Fac ceea ce trebuie sa faca orice gentleman.
Biata ducesa raposata, T§i spuse Claudia. Caci, spre
deosebire de Lizzie, copiii nelegitimi ai lui Charlie trebuia
sa fi fost conceputi dupa casatoria lui. Oare cati erau?
se Tntreba ea. §i Tn ce conditii traiau? Dar nu putea sa
aduca vorba despre asta. Era un subiect despre care un
soi de cod de onoare al gentlemenilor Ti interzicea lui
Charlie sa discute cu o doamna.
- Toate astea au cam stricat atmosfera pe care
speram s-o creez azi-dimineata, comenta el, cu un oftat.
Azi are loc aniversarea, Claudia. Maine, sau cel mai tarziu
poimaine, trebuie sa plec. Tmi dau seama foarte clar ca
sunt singurul oaspete de la Alvesley care nu are nicio
legatura de rudenie cu familia. Nu §tiu cand am sa te mai
vad.
Dragostea fnvinge_______ 317
- Trebuie sa ne scriem, spuse ea, formal.
- §tii bine ca atata lucru nu mi-e de ajuns.
Claudia Tntoarse capul, pentru a-l privi mai Tn-
deaproape. Erau din nou prieteni, nu? Se desprinsese cu
hotarare de durerea din trecut §i-§i Tngaduia sa-l simpa-
tizeze din nou, chir daca existau unele lucruri cu care nu
prea era de acord. Fara Tndoiala, nu continua sa...
- Claudia, Ti Tntrerupse el §irul gandurilor, vreau sa te
mariti cu mine. Te iubesc §i cred ca §i tu tii la mine mai
mult decSt ai curaj sa recuno§ti. Spune-mi acum ca vei fi
sotia mea, iar balul de diseara va fi ca Tn paradis pentru
mine! Nu voi face anuntul aici, cred, de vreme ce petre-
cerea are loc Tn onoarea sofilor Redfield - §i, Tn plus, nici-
unul dintre noi nu are relatii stranse de familie cu ei. Dar
vom putea da de veste neoficial. Am sa fiu cel mai fericit
barbat. §tiu ca ceea ce spun e de o banalitate oribila,
dar totu§i asta-i adevarul. Ce zici?
Cateva clipe, Claudia nu avu nimic de spus. Fusese
luata complet prin surprindere - din nou. Relatia pe care
el o vedea Tn mod clar ca fiind tot mai romantica nu fu­
sese pentru ea decat 0 prietenie ce cre§tea treptat. §i
tocmai Tn acea zi nu era gata sa faca fata unei asemenea
situatii.
- Charlie, spuse ea Tn cele din urma, nu te iubesc.
Se lasa o tacere lunga, stanjenitoare. Aproape ca se
oprisera din mers. Claudia vazu ca prin dreptul lor, la o
anumita distanta de mai, plutea 0 barca - Marchizul de
Attingsborough cu Lizzie. 0 izbi amintirea plimbarii lor pe
Tamisa, Tn timpul petrecerii din gradina doamnei Cor-
bette-Hythe. Dar nu trebuia sa-§i lase gandurile s-o ia
razna. Reveni cu privirea spre Charlie.
- Ai spus, Ti zise el, singurul lucru Tmpotriva caruia nu
am niciun argument. Candva, Tnsa, m-ai iubit, Claudia. Ai
facut dragoste cu mine. Mai tii minte?
Claudia Tnchise un moment ochii. De fapt, nu-§i mai
amintea mare lucru Tn afara bajbaielilor stangace, a
durerii §i a convingerii fericite de dupa aceea ca acum T§i
apartineau unui altuia pentru totdeauna.
318 Mary Balogh
- E mult de-atunci, spuse ea cu blandete. Acum sun-
tem altii, Charlie. Simt o afectiune certa pentru tine,
dar...
- Dracu’ s-o ia de afectiune, i-o reteza el, cu un zam-
bet trist. §i dracu’ sa te ia §i pe tine, lar acum, te rog
sa-mi accepti umilele scuze pentru limbajul atat de atroce
pe care l-am folosit de fata cu tine.
- Dar nu §i pentru atrocitatea sentimentelor pe care
le nutre§ti fata de mine?
- Nu, pentru acelea nu. Prin urmare, sunt pedepsit
pentru toata viata?
- 0, Charlie, dar asta nu e nicio pedeapsa. Te-am ier-
tat atunci cand mi-ai cerut. Atata numai ca...
- Marita-te cu mine oricum, o Tntrerupse el, §i mai dao
dracului de dragoste. Oricum ma iube§ti, sunt sigur de asta.
- Ca prieten.
- Ah! exclama Charlie, Tncruntandu-se. Mai gande§-
te-te. Gande§te-te bine §i Tndelung. lar diseara te voi cere
din nou. Dupa aceea, n-am sa te mai bat la cap.
Oftand, Claudia clatina din cap.
- N-am sa ma razgandesc de-acum pana diseara,
spuse ea. E prea tarziu pentru noi doi, Charlie.
- Gande§te-te bine, oricum, insista el. Diseara am sa
te Tntreb iar. Danseaza cu mine primul dans.
- Foarte bine, accepta ea.
Se lasa tacerea.
- A§ vrea sa fi §tiut la optsprezece ani ceea ce §tiu
acum, relua Charlie, §i anume ca exista unele lucru care
nu admit niciun fel de compromis. Cred c-ar fi mai bine
sa ne Tntoarcem spre casa. M-am facut de ras, nu-i a§a?
Nu poti vedea Tn mine nimic mai mult decat un prieten.
§i nu mi-e de ajuns. Poate ca, pana diseara, ai sa-ti
schimbi parerea - de§i n-o sa se Tntample numai fiindca
a§a vreau eu, Tndraznesc sa spun.
§i totu§i, T§i spuse Claudia Tn timp ce mergea pe
langa el, daca nu s-ar fi Tntalnit la Londra Tn acel an, era
foarte posibil sa n-o mai fi Tnvrednicit nici macar c-un
gand, Tn tot restul vietii lui.
Dragostea Tnvinge______ 319

Vazu ca Lizzie T§i lasase mana Tn apa - a§a cum fa-


cuse §i ea pe Tamisa nu demult. Apoi, auzi din departare
ni§te rasete amestecate - al lui Lizzie §i al lui Joseph.
De mult nu se mai sim^ise atat de singura. Parea sa
aiba Tnlauntrul ei un abis Tntunecat §i fara fund.

Portia Hunt nu avea niciun fel de rude la Alvesley


Park. Nici vreun prieten mai deosebit nu avea acolo, Tn
afara de Wilma, lar acum, Joseph plecase la Lindsey Hall
pentru toata dimineata.
Rudele lui Joseph nu se purtau deloc urat cu ea. De§i
toate, Tn afara celor mai apropiate, dezaprobau faptul ca
§i-o alesese pe ea ca mireasa, Ti aratau o simpatie sin­
cere. Avusese un §oc neplacutTn timpul picnicului, chiar
daca §i ea TI cauzase, Tn mare masura. Era lesne de
Tnteles ca se sim^ise oarecum umilita. §i era clar ca e-
xistasera motive de suparare, ca §i din nou spre seara
dupa Tntoarcerea lui Joseph de la Lindsey Hall, unde o
condusese pe domni§oara Martin. Totu§i, Tntr-un fel sau
altul, logodna rezistase - Wilma Ti informase pe toti Tn
legatura cu acest lucru.
Susanna §i Anne le dadusera de veste lui Lauren,
Gwen §i Lily ca era mare pacat, deoarece Claudia Martin
era Tndragostita de Joseph - §i el de ea, Tndrazneau sa
adauge. Doar cu ea se dusese Tn cautarea lui Lizzie nu?
§i pe ea o chemase sa vina Tn casa §i sa aiba grija de
Lizzie Tn timp ce el mergea sa discute cu tatal lui, apoi
cu domni§oara Hunt. §i el era cel care o dusese Tnapoi
la Lindsey Hall, de§i Kit se oferise de asemenea s-o
Tnsoteasca. §i nici nu se Tntorsese numaidecat de-
acolo.
Dar erau ni§te femei cumsecade. De§i existau tot
felul de treburi pe care le-ar fi putut face pentru pregatirea
marelui bal aniversar din acea seara, au invitat-o pe
domni§oara Hunt sa vina la o plimbare cu ele - §i pe
Wilma. §i au pornit pe aleea din tinuturile mai salbatice
de dincolo de gradina amenajata §i micul pod. Lily o Tn-
treba pe domni§oara Hunt despre planurile ei de nunta,
320 Mary Balogh
iar Portia se avanta Tntr-o discutie aprinsa despre acel
subiect atat de drag inimii ei.
- Ce frumos, comenta Susanna cu un oftat, cand
ajunsera la cotitura spre cararea mai abrupta care le-ar
fi dus pana pe culmea colinei - preferand totu§i sa-§i con­
tinue drumul prin partea de jos. Sa fii atat de Tndragostita
§i sa-ti faci planuri de nunta.
- A, replica Portia, nici n-a§ visa sa fiu atat de vulgara,
doamna Whitleaf, Tncat sa-mi imaginez sa sunt mdragos-
tita. 0 doamna T§i alege sotul cu mult mai mult bun-simt
§i judecata.
- Tntr-adevar, Ti dadu dreptate Wilma, doar nu ne-am
dori sa ne pomenim casatorite cu un morar, un bancher
sau un dascal de §coala, numai fiindca TI iubim - nu-i a§a?
Susanna o privi pe Anne, Lauren se uita la Gwen, iar
Lily zambi.
- Cred ca cel mai bine este, spuse ea, sa te mariy
cu un barbat titrat, bogat, bine-crescut, aratos, fermeca-
tor §i de caracter- §i sa mai fii §i Tndragostita de el pana
peste urechi. Cu conditia ca §i el sa aiba acelea§i senti-
mente, desigur.
Rasera toate, Tn afara de Portia. Pana §i Wilma zambi
cam acru. Oricat de obositor §i teapan TI gasea toata fa-
milia pe Contele de Sutton, nu era niciun secret pentru
ei ca el §i Wilma tineau unui la altul.
- Cel mai bine, riposta Portia, este sa-fl tii tot timpul
sentimentele sub control.
Se Tntoarsera Tn directia casei mai devreme decat ar
fi fost firesc s-o faca. De§i cerul era Tnca albastru, fara
niciun nor, iar ramurile de deasupra ale copacilor nu erau
atat de dese Tncat sa obtureze iumina soarelui, aerul
parea sa fi devenit dintr-odata mai rece.
Ducele de McLeith statea pe micul pod, cu bratele
rezemate pe balustrada de lemn, privind apa. La vederea
celor cateva doamne care veneau spre el, se Tndrepta de
spate, zambind.
- V-ati Tntors deja de la Lindsey Hall? se interesa Su­
sanna, fara tragere de inima. Ati vazut-o pe Claudia?
Dragostea fnvinge
- Da, raspunse el cu o mutra cam abatuta. Este o
profesoara devotata §i o domni§oara batrana confirmata,
dupa cate se pare.
Susanna schimba o privire cu Anne.
- Cred, interveni Wilma, ca ar trebui sa va fie re-
cunoscatoare pentru condescendenta de a o baga Tn
seama, Excelenta Voastra.
- A, dar am crescut Tmpreuna, doamna Sutton, o in­
forma el. Dintotdeauna a fost o femeie foarte indepen­
dents. Daca era barbat, ar fi reu§it Tn orice §i-ar fi propus.
§i chiar §i ca femeie, a avut ni§te succese remarcabile.
Sunt mandru de ea - dar §i putin cam...
- Putin cam...? TI Tncuraja Gwen.
- Melancolic.
- Joseph s-a Tntors §i el cu dumneavoastra? se in­
terest Lauren.
- Nu, raspunse ducele. §i-a luat fii... S-a dus cu
cineva sa se plimbe cu barca. Am preferat sa nu-l a§tept.
- E incorigibil! remarca Wilma, cu ostilitate. Mare
noroc a avut ieri ca domni§oara Hunt a fost destul de
generoasa ca sa-l ierte pentru acele vorbe absolut de
neiertat, dupa cum consider, chiar daca Tmi este frate.
Astazi, Tnsa, vad ca-§i forteaza norocul. Ar fi trebuit sa se
Tnapoieze imediat.
- Ei, replica energic Lauren, eu trebuie neaparat sa
ma Tntorc Tn casa. Mai sunt o mie §i una de treburi de
facut pana diseara. Gwen, tu §i Lily o sa ma ajutati la
aranjamentele florale.
- lar Harry va trebui sa manance Tn curand, adauga
§i Susanna.
- §i eu am promis ca ma due sa ma uit la Sydnam §i
David cum picteaza, zise Anne. Megan a§teapta cu nerab-
dare sa mergem Tmpreuna.
- Wilma, relua Lauren, petrecerile voastre sunt Tntot-
deauna de cel mai bun gust. Vino cu noi, te rog, sa ne
spui ce parere ai despre decoratiunile din sala de bal §i
aranjamentul meselor din sufragerie?
Facu o pauza, uitandu-se la Portia.
322 Mary Balogh
- Domni§oara Hunt, continua ea, poate vretf sa-i tine.ti
companie o vreme Excelentei Sale? Va crede ca-l parasim
de§i abia l-am Tntalnit.
- Catu§i de putin, doamna Ravensberg, o asigura el.
Dar mi s-a spus, domni§oara Hunt, ca vederea de pe cul-
mea colinei de acolo merita cu prisosinta ascensiunea
aceea atat de abrupta. Nu v-ar face placere sa veniti cu
mine pana sus, ca sa vedem?
- A§ fi Tncantata, raspunse ea.
- Joseph va fi foarte norocos, comenta Wilma, dupa
ce se Tndepartara destul cat sa nu mai poata fi auzite,
daca Ducele de McLeith nu i-o sufla pe domni§oara Hunt
de sub nas. §i cine-ar putea sa-l condamne? Sau pe ea?
Niciodata n-am crezut ca voi ajunge sa-mi fie ru§ine cu
propriul meu frate - dar zau a?a...
- §i eu sunt destul de nemultumita de el, replica
Gwen, luand-o pe Wilma de brat- Sa tina un asemenea
secret ascuns de noi, auzi acolo, ca §i cum toti am fi cei
mai severi judecatori, Tn loc de membri ai familieil §i-s
suparata §i pe Neville. El a §tiuttottimpul, nu-i a§a, Lily?
- Tntr-adevar, confirma Lily, dar nici macar mie nu
mi-a spus. Trebuie sa-i admiram loialitatea, Gwen. Dar a§
fi preferat sa aflu mai curand, totu§i. Lizzie e o fetita
foarte dulce, nu-i a§a?
- §i seamana leit cu Joseph, adauga Lauren. 0 sa fie
o adevarata frumusete.
- Dar e oarbal protesta Wilma.
- Am senzatia, raspunse Anne, ca nu se va lasa des-
curajata de acest fapt. Acum, ca toata lumea §tie despre
ea, va fi foarte interesant s-o observam cum evolueaza.
Wilma nu mai spuse nimic.
Cand ajunsera Tn casa, T§i vazura toate de diversele
lortreburi, lasand consolarea domni§oarei HuntTn seama
Ducelui de McLeith.
Capitolul 22

- Ce Dumnezeu am facut ca sa merit o vara atat de


tumultuoasa? Tntreba Claudia.
Era o Tntrebare retorica, dar Eleanor Tncerca totu§i
sa-i raspunda.
- Te-ai hotarat sa te duci la Londra, spuse ea, iar eu
te-am Tncurajat. Ba chiar te-am Tndemnat sa stai mai mult
decat planuise§i la Tnceput.
- Domnul Hatchard era evaziv Tn legatura cu angaja-
torii Ednei §i Florei, spuse Claudia. Susanna a convins-o
pe Frances sa cante §i m-a invitat §i pe mine sa raman
la concert. L-a trimis pe Marchizul de Attingsborough sa
ma Tnsoteasca pana la Londra, fiindca el tocmai era Tn
Bath - §i, Tntamplator, avea o fiica pe care ar fi vrut s-o
Tnscrie la §coala mea. Charlie a ales tocmai aceasta
primavara ca sa paraseasca Scotia pentru prima oara,
dupa ani de zile. §i, la fel de Tntamplator, tu erai sora
Duc^sei de Bewcastle, §i ai acceptat o invitatie de a
aduce aici fetele de caritate, a§a ca am Tnceput sa dau
peste familia Bedwyn la tot pasul, de cSnd am plecat din
Bath. §i... §i... §i tot a§a - lista continua. Cum des-
coperim vreodata prima cauza a oricarui efect, Eleanor?
Tntorcandu-ne Tn trecut pana la Adam §i Eva? Pai da - ca
§i ei au fost o pereche Tn stare sa cauzeze orice cata-
strofa imaginabila.
- Nu, nu, Claudia, replica Eleanor, venind Tn spatele
ei, la masa de toaleta din dormitorul lor. Daca te mai tragi
de par a§a de tare, ai sa ti-l smulgi din radacini. Uite...
324 Mary Balogh
li lua din mana peria §i-i largi cocul de la ceafa, astfel
Tncat parul sa-i stea mai lejer Tn jurul capului, §i-i mai
aranja putin cocul.
- A§a e mai bine. Acum arati mai mult ca o femeie
care se duce la bal. Imi place mult muselina aia verde. E
foarte eleganta. Mi-ai aratat-o Tn Bath, dar pana-n seara
asta n-am vazut-o pe tine.
- §i de ce ma due la bal? Tntreba Claudia. De ce nu
e§ti tu cea care sa se duca, iar eu sa stau aici?
- Fiindca, Ti raspunse Eleanor, Tntalnindu-i privirea Tn
oglinda, cu o licarire Tn ochi, tu e§ti cea pe care au insul-
tat-o ieri femeile alea, §i e foarte important pentru
doamna Redfield §i nora ei sa-ti faci aparitia. §i fiindca
niciodata nu te-ai ascuns de vreo provocare. Fiindca ai
promis sa dansezi primul dans cu Ducele de McLeith,
chiar daca i-ai spus clar azi-dimineata ca n-ai sa te mariti
cu el, saracul. Fiindca cineva trebuie sa stea cu fetele,
§i Tn general se §tie §i se accepta faptul ca eu nu ma due
niciodata la baluri, nici la alte petreceri de§antate.
- Gata, m-ai convins, replica sec Claudia, ridican-
du-se Tn picioare. §i ma mai due la asemenea petreceri
§i fiindca uneori le consider obligatii- spre deosebire de
anumite persoane al caror nume Tmi scapa.
- §i-ai sa te duci, nu se lasa Eleanor, §i fiindca s-ar
putea sa fie ultima oara cand TI vei vedea pe el.
Claudia Ti arunca o privire taioasa.
- P e el?
Eleanor Ti lua §alul de pe pat §i i-l Tntinse.
- Toata vara am trait cu o impresie gre§ita, spuse ea.
Credeam ca era vorba de Ducele de McLeith, dar m-am
Tn§elat. Regret. Sincer. Toata lumea regreta.
- Toata lumea?
- Christine, Tncepu Eleanor sa numere pe degete,
Eve, Morgan, Freyja...
- Doamna HalImere?
Oare chiar era posibil ca toate acele persoane sa
§t/'e? Insa, chiar Tn timp ce lua §alul de ia Eleanor, Clau­
dia T§i dadu seama ca, Tntr-adevar, era inevitabil.
Dragostea tnvinge
Ghicisera cu tofu. Mai mare ru?inea\
- Nu ma pot duce, spuse ea. 0 sa trimit vorba, ga-
sesc eu o scuza... Eleanor, du-te §i spune-le...
- Ba sigur c-ai sa te duci, i-o reteza Eleanor. E§ti Clau­
dia Martin.
Da, ea era. lar Claudia Martin nu era genul care sa
se ascunda Tntr-un cotlon Tntunecos, cu capul varat sub
o perna, numai fiindca fusese pusa Tntr-o situate peni-
bila, fiindca era umilita §i cu inima franta, §i-n multe alte
feluri urate §i negative, pe care n-avea niciun chef sa le
mai Tn§ire.
T§i Tndrepta spatele, trase umerii Tnapoi, ridica barbia,
stranse buzele §i-§i privi prietena cu o lucire martiala Tn
ochi.
- Fereasca Dumnezeu pe oricine o sa ti se puna
de-a curmezi§ul Tn seara asta! comenta Eleanor razand,
Tn timp ce facea un pas Tnainte ca s-o stranga Tn brate.
Du-te §i arata-le la scorpiile alea doua ca o directoare de
§coala din Bath nu se lasa intimidata de pizma mondena!
- Maine am sa ma Tntorc Tn Bath, raspunse Claudia.
Maine revin la lumea normala - lumea mea, cu care sunt
familiarizata. Maine Tmi reiau restul vietii de-acolo de
unde mi-am lasat-o cand am pa§it Tn calea§ca Marchizu-
lui de Attingsborough, Tntr-o dimineata, acum vreo mie §i
ceva de ani. DarTn seara asta, Eleanor... Ei bine, Tn seara
asta...\
§i rase, Tmpotriva propriei vointe.
Apoi, ie§i din camera cu pa§i mari. Nu mai avea
nevore, T§i spuse ea cu tristete, decat de un scut Tntr-o
mana §i o lance Tn cealalta - §i un coif crestat pe cap.

Tnainte de bal avusese loc un dineu somptuos. Fu­


sese o ocazie vesela §i festiva pentru familie §i invitati.
Se tinusera cuvantari §i se Tnchinasera toasturi. Contele
§i Contesa de Redfield aratau pe cat de Tncantati, pe atat
de fericiti-
Dupa aceea, Joseph ar fi condus-o pe Portia drept Tn
sala de bal, de vreme ce acolo se adunau cei mai multi
326 Mary Balogh
dintre vizitatori, §i Tncepeau sa soseasca §i musafiri din
afara casei. Ea, Tnsa, trebui sa se Tntoarca Tn odaie, ca
sa-i ceara cameristei sa aranjeze ceva la pieptanatura §i
sa-§i ia §i evantaiul, a§a ca Joseph intra singurTn sala.
Se amesteca printre ceilalti oaspeti. Nu-i era foarte
greu sa fie sociabil §i vesel, sa dea impresia ca se distra
- toate Ti veneau la fel de firesc ca respiratul.
Contele §i Contesa de Redfield, spre placerea tuturor,
dansara alaturi de invitati primul dans - un cadril solemn,
de moda veche.
Portia TI pedepsea, Tntarziind anume ca sa-l oblige sa
stea pe margine, T§i spuse Joseph cand Tncepu dansul.
Desigur, pe primul TI rezervase pentru ea. Se duse sa con-
verseze cu mama lui, cu matu§a Clara §i cu vreo doua
matu§i de-ale lui Kit. Curand, le facuse pe toate sa rada
cu pofta.
Claudia nu dansa nici ea. De cand o vazuse sosind
cu grupul ei de la Lindsey Hall, Joseph Tncercase s-o evite
- dar din minte nu reu§ea sa §i-o alunge. lar acum, cand
se oprise Tntr-un singur loc, unde vorbea §i asculta, nu-§i
mai putea lua ochii de la ea.
Arata foarte sobra, cu toate ca purta cea mai fru-
moasa dintre rochiile ei de seara. Statea de una singura,
privind dansul. Joseph era uimit ca nu vazuse dincolo de
aparen^e, Tn clipa cand pusese pentru prima oara ochii
pe ea, la Bath. Caci acel trup disciplinat §i rigid era de
fapt cald, suplu §i plin de pasiune, iar fata, cu trasaturi
regulate §i austere, §i cu ochi cenu§ii, inteligenti, era fru-
moasa... Ea era cu adevarat frumoasa.
Nu mai demult de aseara, cam pe la aceea§i ora...
T§i schimba intentionat pozitia, astfel Tncat sa stea cu
spatele la ea §i sa vada intrarea Tn sala de bal. Tnca nu
se zarea nici urma de Portia.
Dansa urmatorul numar cu Gwen, careia Ti placea sa
danseze, Tn ciuda §chiopatatului, §i avu placerea de a o
vedea pe Claudia dansand cu Rosthorn. La sfar§itul
melodiei, o conduse pe Gwen pana la un grup din care
faceau parte Lauren §i sotii Whitleaf. 0 felicita pe Lauren
Dragostea tnvinge 327

pentru aspectul festiv al salii de bal §i pentru cat de bine


Tncepuse seara. Se Tntreba daca sa trimita 0 camerista
sus Tn odaia Portiei, ca sa se asigure ca nu mancase
ceva care nu-i priise sau nu i se Tntamplase vreun acci­
dent. Era foarte ciudat ca Tntarziase la bal 0 ora
Tncheiata. Dar Tnainte de a apuca sa se hotarasca, sim^i
o atingere u§oara pe umar §i cand se Tntoarse, TI vazu pe
unui dintre lachei Tntinzandu-i, cu 0 plecaciune, 0 fila de
hartie Tmpaturita.
- Mi s-a cerut sa va predau acest rava§, my lord,
spuse el. Dupa cel de-al doilea dans.
- Multumesc, spuse Joseph, luand scrisoarea.
Un raspuns la mesajul pe care i-l trimisese Claudiei,
oare?
Se scuza §i, Tntorcandu-se Tn partea opusa grupului cu
care statea, rupse pecetea §i despaturi coala. Era de la Por­
tia - ochii i se Tndreptara de la Tnceput spre semnatura.
Spera cu toata sinceritatea sa nu fie bolnava. Deja se gan-
dea sa cheme un medic-fara sa deranjeze balul, spera el.
Lord Attingsborough, citi, cu regret trebuie sa va in-
formez ca, In urma unei reflectari mature, am constatat
ca nu pot §i nu doresc sa indur insulta unei fiice bastarde
cu care face parada prin fata mea propriui meu iogodnic.
De asemenea, nu vreau sa mai raman Tntr-o casa Tn care
numai Ducele de Anburey ?i Lordui §i doamna Sutton au
fost ?ocap a$a cum se cuvine de vulgaritatea dumnea-
voastra §i pregatiti sa va faca observa\ii severe pentru
aceasta. Prin urmare, voi parasi aceasta casa Tnainte de
a Tncepe balul. Plec cu Ducele de McLeith, care a avut
delicateiea de a se oferi sa ma duca Tn Scotia pentru a
ma lua de sotie. Nu va voi maguli declarandu-ma ca fiind
sluga dumneavoastra prea supusa.
Urma semnatura.
Impaturi hartia.
Claudia, observa el dintr-o privire, facea exact acela§i
lucru, cu alta coala de hartie, la 0 oarecare distan^a.
- S-a Tntamplat, ceva, Joseph? TI Tntreba Lauren,
punandu-i o mana pe brat
328 Mary Balogh
- Nu, nimic, raspunse el, Tntorcand capul sa-i zam-
beasca. Portia a plecat, atata tot. A fugit cu McLeith.
Ciudat mod de a-i raspunde la Tntrebare, T§i dadu el
seama chiar Tn timp ce vorbea - dar Ti vajaia capul.
- Ma scuzi putin? adauga, Tn timp ce Lauren facea
ochii mari, iar gura i se deschidea Tn forma unui 0.
Ie§i grabit din sala de bal §i urea treptele, cate doua,
pana la primul etaj. Batu la u§a Portiei §i, cand nu primi
niciun raspuns, o deschise cu prudenta. Camera era cu-
fundata Tn Tntuneric, Tnsa chiar §i Tn lumina slaba a lunii
care intra pe fereastra se vedea clar ca ea plecase cu
adevarat. Nimic nu mai Tmpodobea tablia mesei de
toaleta §i nici noptiera de langa pat. Garderoba era goala.
Muiere proasta! T§i spuse el. Proasta §i nesocotita!
Nu fugind cu altul se rezolva o asemenea situate. Tn ochii
Tntregii lumi, avea sa dea impresia ca rupsese logodna
cu el pentru a fugi Tn Scotia cu altul. Urma sa fie exclusa
din societate, proscrisa, ostracizata. Tocmai P ortia-cea
atat de pedanta §i corecta Tn toate conventiile sociale.
§i cu McLeith!
Oare ar fi fost cazul sa se duca dupa ei? Dar aveau
un avans de cel putin o ora, daca nu chiar mai mult. §i
chiar daca reu§ea sa-i ajunga din urma, ce rost arfi avut?
Erau amandoi oameni Tn toata firea. Poate ca urma sa-§i
gaseasca o oarecare fericire, alaturi de McLeith. La urma
urmei, avea sa se marite imediat cu un duce, Tn loc de a
trebui sa a§tepte moartea tatalui lui. §i dupa toate pro-
babilitatile, urma sa locuiascaTn Scotia, unde erau §anse
ca stigmatul social al fugii cu un alt barbat sa nu conteze
atat de mult. Dar ce prostie fusese Tn stare sa faca! se
gandi el Tn continuare, stand la fereastra cu vedere spre
peluza Tntunecata. Ar fi putut sa desfaca logodna, Tntor-
candu-se la parintii ei, pentru ca apoi sa-§i anunte casa-
toria viitoare cu McLeith. Nu era deloc genul ei sa ia
asemenea decizii pripite §i impulsive.
Acum, ca o facuse, aproape c-o placea mai mult.
lar scrisoarea primita de Claudia, cel mai probabil,
fusese de la McLeith.
Dragostea tnvinge
T§i lasa gandurile sa staruie neTnfranate asupra ei
pentru prima oara de cand se Tntorsese la Alvesley Park,
seara trecuta.
Abia daca Tndraznea sa creada Tn aceasta noua liber-
tate. Chiar §i acum, era posibil ca, revenind Tn sala de
bal, s-o gaseasca acolo pe Portia, care-§i bagase minti-
le-n cap §i se Tntorsese la Alvesley §i la el.
Probabil nu exista decat o singura cale ca sa afle.

La Tnceput, Claudia se simtise destul de u§urata


vazand ca Charlie nu aparea ca sa-§i revendice primul
dans pe care i-l promisese. Efectiv, nu voia s-o ia de la
capat cu Tntrebarile de dimineata. Dar apoi, pe masura
ce dansul se desfa§ura, Tncepuse sa fie cam
nemultumita. Un gentleman pe care-1 cunoscuse la pic­
nic, Tn ajun, Ti ceruse dansul, iar ea TI refuzase, cu ex-
plicatia ca deja promisese acel numar altcuiva.
Era o senzatie destul de umilitoare, sa fie nevoita sa
stea singura, privindu-i pe toti cei mai tineri de cincizeci
de ani cum dansau. §i poate ca acel gentleman avea sa
creada ca-l min^ise, fiindca pur §i simplu nu voia sa
danseze cu el.
Serios, Charlie nu trebuia s-o puna Tntr-o situate atat
de stanjenitoare. Nu era curtenitor, §i avea sa i-o spuna
clar cand va veni Tn sfar§it. Desigur, Ti trecuse prin minte
gandul ca poate o pedepsea pentru ca-i refuzase cererea
Tn casatorie de dimineata. Dar Ti solicitase dansul dupa
ce ea Ti spusese un NU foarte hotarat.
Dansa urmatorul numar - un dans popular foarte vi-
guros - cu Contele de Rosthorn, §i tocmai li se alaturase
lui Anne §i Sydnam dupa aceea, cand cineva o batu u§or
pe umar. Era un lacheu, care-i adusese un mesaj. De la
Charlie? Sau de la Joseph? Charlie Tnca nu-§i facuse
aparitia.
- Scuzati-ma, le spuse ea, Tntorcandu-se putin, pentru
discretie, dupa care rupse sigiliul §i desfacu scrisoarea.
Era de la Charlie. T§i ignora u§oara senzatie de deza-
magire.
330 Mary Balogh
Draga mea Claudia, Ti scrisese el, mi se pare destul
de ju st faptul ca trebuie sa sufar acum la fel cum,
poate, ai suferit §i tu acum optsprezece ani. Caci, de?i
atunci am suferit §i eu, Tn esen\a eram cel care te
respinsese, a§a cum e$ti tu acum. §i e o senzape
nenorocita, aceea de a iubi §i de a fi totu§i respins.
N-am sa-ti mai a?tept raspunsul, Tn seara asta. Mi l-ai
dat deja, §i nu-\i voi cauza neplacerea de a te sili sa-l
repep. §i domni$oara Hunt e nefericita. Considera, pe
buna dreptate, ca a suferit un abuzgrav. Azi ne-am putut
oferi unui altuia o oarecare mangaiere, §i poate ca vom
putea s-o facem Tn continuare, pentru toata via{a. La
vremea cand vei citi aceste randuri, noi ar trebui sa fim
deja Tn drum spre Scoria, unde ne vom casatori fara
amanare. Va fi, cred, o sope ?i o ducesa con§tiincioasa,
iar eu Ti voi fi un sot Tndatoritor. Iti doresc numai bine,
Claudia. Vei ramane ve§nic pentru mine sora pe care
n-am avut-o niciodata, prietena care m-a facut fericit Tn
adolescenta, §/' iubita pe care a? fi putut s-o am daca
nu intervenea soarta ca sa ne zadarniceasca planurile.
larta-ma, daca vrei, pentru ca nu mi-am pnut promisiu-
nea de a dansa cu tine Tn seara asta. Servitorul tau
supus §i umil, McLeith (Charlie).
0, Doamne...
T m p a tu r i s c r is o a r e a la lo c , a § a c u m o p r im is e .
0, Dumnezeule mare...
- S-a-ntamplat ceva, Claudia? o Tntreba Anne,
punandu-i o mana pe brat
- Nimic, zambi ea. Charlie s-a dus. A fugit cu
domni§oara Hunt.
T § i mi§ca scrisoarea prin fa^a, ca pe un evantai. Nu
prea §tia ce sa faca cu ea.
- Cred ca ceaiul este servit Tn camera de racoritoare,
spuse Sydnam, luandu-i-o din mana, ca s-o bage Tn buzu-
nar. Vino cu Anne §i cu mine, Claudia, §i-am sa-ti aduc
eu o cea§ca.
- 0, Doamne, murmura ea, multumesc. Da, ar fi cel
mai potrivit lucru... VS multumesc la amandoi.
Dragostea invinge
Sydnam Ti oferi bratul, iar ea i-l lua, Tnainte de a-§i a-
minti ca nu mai avea §i un al doilea brat, P© care sa i-l
ofere lui Anne. Se uita Tn jur, prin sala de bal. Nu Tncapea
nicio Tndoiala, Charlie nu se afla acolo. §i nici
domni§oara Hunt.
Joseph disparuse §i el.
Aflase deja?

Portia nu era Tn sala de bal. Nici McLeith.


§i nici Claudia.
Se formau perechile pentru dansul urmator, iar cea
mai mare dintre cele doua fiice ale vicarului nu avea
partener, de§i zambea vesela, langa maica-sa, ca §i cum
statul pe margine arfi fost cea mai fericita soarta pe care
§i-o putea Tnchipui cineva. Joseph se apropie §i, facSnd
o plecaciune Tn fata mamei, Tntreba daca putea sa aiba
onoarea de a-i conduce fiica pe ringul de dans.
Claudia reveni Tn sala de bal cu Anne §i Sydnam But­
ler Tn timp ce Joseph dansa cu fiica vicarului, facand-o sa
zambeasca §i chiar sa rada. Cand o conduse Tnapoi la
mama ei §i li se puse §i lor la dispozitie pentru o vreme,
grupului Claudiei i se mai alaturasera Susanna §i
Whitleaf, Gwen, Lily §i Neville, lar din felul cum se Tn-
toarsera toti spre el sa-l priveasca Tn timp ce se apropia,
Joseph T§i dadu seama ca Lauren T§i regasise graiul,
dupa plecarea lui de mai devreme.
- Ei, Joe, TI Tntampina Neville, trantindu-i o mana pe
umar.
- Ei, Nev, raspunse Joseph, Tnclinand din cap spre
Claudia, care-i raspunse cu o u§oara reverenta. Vad ca
s-a §i dus vestea.
- Doar printre cativa dintre noi, TI asigura Gwen. Lau­
ren §i Kit au vrut sa nu li se spuna deja contelui §i conte-
sei. Este seara lor, §i nimic nu trebuie sa le-o strice.
- N-am de gand sa ma urc pe podiumul orchestrei, ca
sa fac un anunt public, spuse Joseph.
- E un bal atat de reu§it, comenta Susanna, lar ur-
matorul dans va fi un vals.
332 MaryBalogh
Whitleaf Ti lua mana, o puse pe maneca §i o batu u§or
pe dosul palmei.
- Atunci, propuse el, mai bine sa ne ocupam locurile.
Nimeni nu se clinti din loc - inclusiv sotii Whitleaf.
- Domni§oara Martin, se Tnclina Joseph Tn fata ei.
Mi-ati face onoarea de a-mi acorda acest vals?
T n pofida rumorii de glasuri §i rasete din jurul lor,
Joseph avu impresia ca toti membrii grupului amutisera,
cu rasuflarea taiata, a§teptand raspunsul la Tntrebare.
- Da, accepta ea. Va multumesc, Lord Attingsborough.
T n alteTmprejurari, Joseph ar fi izbucnitTn ras. Claudia
vorbea iar cu acea voce a ei de directoare a §colii. A§a,
Tnsa, se multumi sa zambeasca, oferindu-i bratul. Ea T§i
puse mana pe el §i tot grupul o lua din loc. Unui dintre
verii lui Kit veni s-o invite pe Gwen, iar Whitleaf se Tn-
drepta spre ringul de dans Tmpreuna cu Susanna. Ti
urmau Neville cu Lily § i Sydnam Butler cu sotia lui - se
hotarasera totu§i sa danseze Tn ciuda faptului ca lui Syd­
nam Ti lipseau un brat § i un ochi. Joseph § i Claudia
Tncheiau coloana.
T n timp ce toti ceilalti dansatori se adunau Tn jurul lor,
Joseph o Tntoarse pe Claudia cu fata spre el. Privirile li
se Tntalnira §i ramasera fixate.
r E§ti suparata? o Tntreba el.
T n mod tipic pentru ea, Claudia statu cateva momente
pe ganduri Tnainte de a vorbi.
- Da, sunt, raspunse ea apoi. Mi-a fost foarte drag
cand eram mici §i, pe nea§teptate, Tn ultimele cateva
saptamani am ajuns sa-l simpatizez din nou. Credeam ca
ne-am putea bucura de o prietenie pe viata. Acum, nu
cred ca ar mai putea sa se Tntample a§a ceva. Nu e un
om perfect, a§a cum TI credeam Tn copilarie. Are defecte
de caracter, inclusiv o anumita slabiciune morala §i inca-
pacitatea de a sta pe picioarele lui Tn fata unei dezamagiri
sau macar a unei schimbari. Dar cu totii avem puncte
slabe. A§a este firea omului. Sunt suparata pe el, §i chiar
§i pentru el. Nu cred ca va fi fericit.
Vorbea pe un ton grav, cu fruntea Tncretita de ganduri.
Dragostea tnvinge _______ 333
- Dar tu, e§ti suparat? TI Tntreba apoi.
- M-am purtat urat, recunoscu el. Ar fi trebuit sa-i
spun despre Lizzie Tnainte de a 0 cere Tn casatorie. §i tre-
buia s-o fac Tntre patru ochi. T n schimb, eu am tacut, dupa
care am umilit-o printr-un anunt public. §i pe urma, n-am
vrut sa-i accept cererile, care ei i se pareau Tntru totul re-
zonabile - cum probabil ar fi pentru aproape toata socie-
tatea distinsa. Se afla aici fara paring ei sau orice alte
rude, §i n-a avut la cine sa apeleze pentru sfaturi, sprijin
sau mangaiere. A§a ca a savar§it 0 fapta necaracteristic
de pripita pentru ea. Da, sunt necajit. S-ar putea ca din
cauza mea sa-§i fi distrus viata pentru totdeauna.
Se aflau Tntr-un loc §i un moment stranii pentru un
schimb de replici atat de serios. Ti Tnconjurau culorile, par-
fumurile §i vocile - toate podoabele festive ale unei sar-
batoriri marete. Apoi Tncepu §i muzica, iar Joseph 0
cuprinse cu bratul pe dupa talie, Ti lua mana Tntr-a lui, Tn
timp ce ea 0 sprijinea pe cealalta pe umar, §i o conduse
la vals.
Vreme de cateva minute, avu senzatia ciudata ca el
§i Claudia faceau obiectul atentiei multor persoane din
jur. Aproape toata lumea dansa. Cand T§i muta privirea,
TI vazu pe Bewcastle dansand cu ducesa §i pe Hallmere
cu marchiza. Niciunul dintre ei nu se uita spre el - cum
nu se uitau nici Lauren §i Kit, nici sotii Rosthorn, sau
Aidan Bedwyn §i sotia lui. Cu totii pareau sa fie absorbiti
de placerile companiei reciproce §i ale valsului - la fel ca
perechile cu care conversase recent.
§i totu§i...
§i totu§i, avea senzatia stranie ca toti erau foarte
con§tienti de persoana lui. Nu numai de el... §i nu numai
de Claudia..., ci de el §i Claudia. Ca §i cum Tn mintile lor
s-ar fi petrecut §i altceva, nu doar faptul ca se Tntrebau cum
avea sa reactioneze el la faptul ca logodnica lui fugise cu
un alt barbat, sau la faptul ca prietenul ei 0 §tersese cu
alta femeie. Ca §i cum toti s-ar fi Tntrebat ce-avea sa se Tn-
tample de-acum Tncolo cu ei doi - cu Joseph §i Claudia.
Ca ?i cum to\i ar fi $tiut.
334 Mary Balogh
- Ma simt foarte stingherita, marturisi Claudia; avea
o expresie crispata, cu buzele destul de stranse.
- Din cauza valsului?
- Din cauza senzatyei ca toata lumea se uita la noi -
ceea ce e absurd. Nu ne prive§te nimeni. $/' de ce ar
face-o?
- Fiindca §tiu, sugera el, ca amandoi ne-am redoban-
dit libertatea?
Ochii li se Tntalnira din nou, iar Claudia inspira adanc
ca sa vorbeasca - dar nu scoase decat un sunet:
-A h a ...
Joseph Ti zambi.
- Claudia, hai sa savuram valsul, bine? §i duca-se
dracujui toti cei care s-ar putea sa ne priveasca.
- T n t r - a d e v a r , r a s p u n s e e a s e c . Sa s e d u c a d r a c u l u i .
Zambetul lui deveni mai larg, iar Claudia T§i arunca
pe spate capul, izbucnind Tn ras - ceea ce atrase cateva
priviri direct spre ei.
Dupa aceea, se bucurara de Tnsufletirea simpla a
dansului, Tnvartindu-se Tmpreuna, aproape fara sa-§i ia
privirea unui de la altul, doar partial con§tienti de calei-
doscopul de culori §i lumini ale lumanarilor ce se Tn-
varteau Tn jurul lor. §i suradeau Tntruna.
- 0, murmura ea cand melodia lua sfar§it §i, Tn parte
surprinsa, Tn parte cu regret, se pomeni revenind la rea-
litate, din lumea Tn care sala§luisera Tmpreuna pentru
aproape o jumatate de ora.
- Hai sa ie§im de-aici, propuse el.
Claudia facu ochii mari.
- Mai e o jumatate de ora pana la supeu, continua
Joseph, iar dupa aceea vor mai urma dansuri. Nimeni
n-o sa se Tntoarca la Lindsey Hall timp de aproape doua
ceasuri.
- Va sa zica, ceea ce sugerezi nu e doar o simpla
plimbare pe terasa?
r Nu.
Ti d a d u d r u m u l , d u c f i n d u - § i m 3 i n i l e l a s p a t e . T n j u r u l
lo r , r u m o a r e a c o n v e r s a t i i l o r c r e § t e a , d a n s u l l u a n d s f a r § i t .
Dragostea tnvinge 335

- Cealalta varianta ar fi sa ne petrecem restul serii


dansand cu alti parteneri §i purtandu-ne sociabil cu tot
felul de persoane.
Claudia Tntoarse capul spre el, 0 urma de severitate
revenindu-i pe fata.
- Ma due sa-mi iau §alul, spuse ea.
Joseph o privi cum saTndeparta. N-avea sa fie deloc
comod, nu? Pentru niciunul dintre ei. Sa fii Tndragostit,
de§i §tiai ca asta nu putea duce nicaieri, era una. Sa ai
libertatea de a face totu§i ceva Tn legatura cu asta era
cu totul alta. Dar libertatea putea fi Tn§elatoare. Chiar §i
cu Portia ie§ita din peisaj, mai aveau Tn fata obstacole
uria§e.
Oare dragostea era de ajuns pentru a le Tnvinge pe
toate?
Dar orice opreli§ti, oricat de mari sau de mici, dupa
cum Tnvatase Joseph din experienta celor treizeci §i cinci
de ani de viata ai sai, puteau fi Tnvinse daca erau abor-
date rand pe r§nd, cu rabdare §i cu hotarare.
Daca puteau fi Tnvinse cat de cat.
Porni agale spre u§a salii de bal, ignorand cu delibe-
rare semnele pe care i le facea Wilma, care, din fericire,
era departe de u§a. §i se duse s-o a§tepte pe Claudia.
Capitolul 23

Claudia avusese impresia foarte puternica mai de-


vreme, Tn timp ce dansa vals cu Joseph, ca erau privity
cu interes ca un posibil cuplu. Dar pe cand T§i lua §alul,
Ti trecu prin minte ca la fel de bine era posibil ca toate
acele priviri - daca existasera Tntr-adevar - sa fi exprimat
doar uimirea ca ea ar fi fost Tn stare sa-§i Tnchipuie a§a
ceva. Sau chiar mila. Dar cand Tncepuse sa se considere
nedemna de un barbat, oricare ar fi fost acela?
Nu era inferioara nimanui.
Cand ajunse Tnapoi Tn sala de bal §i-l gasi pe Joseph
a§teptand-o langa intrare, avea pasul hotarat §i o lucire
martiala Tn ochi.
§i cand Tncepuse sa se gandeasca la el tot timpul ca
Joseph?
- Poate, spuse ea, ar fi bine sa ie§im la o scurta plim-
bare; doar una scurta.
Joseph Ti zambi. Ba mai mult, aproape ca rase larg,
facand-o sa se burzuluiasca de indignare. Ea se facea de
bacanie Tn fata unui mare numar de membri ai
aristocratiei engleze, iar el se amuza.
0 lua de cot §i o conduse spre u§a care dadea afara.
- Am o teorie, spuse el, ca toate fetele tale te asculta
fara cracnire, nu de frica, ci fiindca te iubesc.
- Pe foarte multe dintre ele, replica ea sec, le-ar in-
teresa tare de tot sa auda asta, Lord Attingsborough.
S-ar putea sa nu se mai opreasca din ras, de-acum §i
pana dupa Craciun.
Dragostea tnvinge ___ 337

le§ira pe terasa. Era pustie, dar Tn niciun caz tacuta.


lar de sus, din sala de bal, se auzea sunetul muzicii. Mai
rasuna §i galagia vesela, cu un alt fel de muzica, dinspre
grajduri §i §opronul trasurilor, unde grajdarii §i vizitiii, ba
poate §i catyva servitori care n-aveau treaba, se desfatau
cu propria lor petrecere, Tn timp ce a§teptau sa-§i duca
stapanii acasa.
- A, acum sunt din nou Lord Attingsborough,
domni§oara Martin? remarca el, Tntorcandu-se sa
porneasca Tn directya grajdurilor. Nu e putin cam ridicol,
Tn lumina celor din seara trecuta?
Acea iresponsabilitate paruse oarecum scuzabila
atunci, fiindca era sortita sa nu se mai repete niciodata
- Claudia §tiuse ca domni§oara Hunt n-avea sa rupa de-
finitiv logodna. Tntamplarea din seara trecuta fusese de
soiul celor ce au loc doar odata Tn viata, §i care se tin
minte toata viata - o tragedie personala pe care avea
s-o pastrezeTn adancul inimii, fara a o lasa s-o amarasca.
Faptul ca domni§oara Hunt pusese capat din nou lo-
godnei Tn aceasta seara - pentru totdeauna, de asta data
- ar fi trebuit sa-i simplifice viata, sa-i dea sperante, s-o
faca fericita, mai ales de vreme ce el o invitase imediat
la vals, dupa care o chemase afara, la o plimbare.
§i cand colo, acum viata ei parea mai complicata ca
niciodata.
- Daca ai da timpul Tnapoi, o Tntreba Joseph, cumva
continuandu-i gandurile din locul unde i le Tntrerupsese,
§i sa-mi refuzi oferta te a va Tnsoti pana la Londra, pe
tine §i pe cele doua eleve ale tale, ai face-o?
Chiar a§a - ar fi facut-o? 0 parte din ea raspundea
cu un simplu da. Daca i-arfi spus nu, viata ei arfi ramas
aceea§i dinainte: lini§tita, ordonata, familiara. Sau poate
ca nu. Poate ca l-ar fi Tntalnit pe Charlie oricum, la con-
certul Susannei §i al lui Peter - §i atunci, poate ca ar fi
reactionat putin diferit fata de el. Fara existenta lui
Joseph Tn viata ei, s-ar fi putut Tndragosti iar de Charlie.
Poate ca ar fi luat o decizie Tn privinta lui chiar Tn clipa
aceea... Poate ca...
338 Mary Balogh
Nu, era cu neputinta. Nu s-ar fi Tntamplat niciodata.
De§i, poate...
- N-are niciun rost sa ne dorim schimbarea unui de-
taiiu din trecut, spuse ea. Nu se poate. Tnsa chiar §i daca
s-ar putea, ar fi o prostie. Viata mea ar fi evoluat altfel
daca spuneam nu, chiar daca n-au trecut de-atunci decat
cateva saptamani. §i nu §tiu cum ar fi decurs.
Joseph chicoti, Tnainte de a se Tndeparta de ea, spre
zarva vesela de la §opronul cale§tilor, pentru a se Tn-
toarce peste cateva momente cu un felinar aprins.
- Oare tu ai fi procedat altfel? TI Tntreba Claudia.
- Nu, raspunse el, oferindu-i bratul liber, pe care ea
i-l lua.
Era Tnalt, solid §i cald. Mirosea placut. Era chipe§ §i
fermecator, bogat §i aristocratic - Tntr-o buna zi, avea sa
fie duce. §i mai era §i foarte, foarte masculin. Daca ar fi
visat vreodata la dragoste §i romantism, chiar §i la varsta
ei - §i, desigur, visase - §i-ar fi imaginat un barbat cu
totul diferit, din aproape toate punctele de vedere.
- La ce te gande§ti? Tntreba el.
Mergeau pe aleea principals, T§i dadu ea seama, Tn
directia podului Palladian. Era o noapte destul de Tn-
tunecata, cu luna §i stelele ascunse dupa nori. Aerul era
mult mai rece decat fusese Tn seara trecuta.
- La barbatul viselor mele, Ti raspunse ea.
Joseph Tntoarse capul, ridicand felinarul astfel Tncat
sa-i poata vedea mai bine fata - §i ea pe a lui. Ochii-i
erau Tntuneco§i, de nepatruns.
- §i? o Tndemna el mai departe.
- Ar fi un gentleman foarte obi§nuit, cu nimic ie§it din
comun, fara titlu nobiliar §i fara mari averi. Dar cu in-
teligenta din bel§ug §i cu o foarte placuta arta a con-
versatiei.
- Suna destul de monoton, remarca Joseph.
- Da, §i asta... Monotonia e o calitate subestimata.
- Prin urmare, o Tntreba, eu nu sunt barbatul viselor
tale?
- Nu. Deloc.
Dragostea tnvinge 339

Pa§ira pe pod §i se oprira la mijlocul acestuia, langa


parapetul de piatra, pentru a privi apa care curgea pe
dedesubt, Tn cursul ei spre lac. Joseph puse felinarul jos.
- Dar Tn fond, continua Claudia, nici eu nu pot fi fe-
meia viselor tale.
- Nu poti...?
Nu i se vedea deloc chipul, felinarul fiind Tn spatele
lui, iar din ton era imposibil sa-§i dea cineva seama daca
era amuzat sau, dimpotriva, dornic.
- Nu sunt frumoasa.
- Nu e§ti dragu\a, preciza el. Dar de frumoasa, e§ti
chiar foarte frumoasa.
Ce mai exagerare! Era gata sa mearga cu compli-
mentele pana la capat, nu?
- Nu mai sunt tanara.
- E o chestiune de perspective Pe langa feti§canele
din §coala ta poti parea, faraTndoiala, o fosila. Fata de o
octogenara, ai fi o copilita dulce. Dar noi avem aproape
exact aceea§i varsta, §i de vreme ce eu nu ma consider
batran - departe de mine gandul - trebuie sa insist ca
e§ti Tntr-adevar tanara.
- Nu sun nici eleganta, nici plina de viata, nici...
Se opri. Ramasese Tn pana de cuvinte - §i de idei.
- Ceea ce e§ti, o completa el, e o femeie care §i-a pier-
dut Tncrederea Tn propria ei frumusete, Tn farmecul §i Tn
atractia ei sexuala, Tnca de la o varsta prea frageda. E§ti
o femeie care §i-a sublimat energiile sexuale Tn faurirea
unei cariere de mare succes. E§ti o femeie cu caracter
ferm, cu vointa, inteligenta §i multe cuno§tinte. 0 femeie
plina de compasiune §i afectiune pentru semenii ei. §i mai
e§ti o femeie cu atata dragoste sexuala de daruit, Tncat ar
fi nevoie de mult mai mult decat intelectualul tau lini§tit §i
anost ca sa te satisfaca - doar daca nu are §i el adanci-
mile lui nebanuite, desigur. Hai sa ne imaginam Tnsa,
totu§i, ca nu le are §i e doar un profesora§ obi§nuit §i sear-
bad, care Tn afara de conversatii elevate nu prea mai are
ce sa-ti ofere. Nu are nici urma de pasiune. Nu e deloc bar­
batul visat, Claudia. Dimpotriva - e la un pas de co§mar.
340 Mary Balogh
Tmpotriva propriei vointe, Claudia fu nevoita sa zam-
beasca.
- A§a e mai bine, o felicita el - facand-o sa-§i dea
seama ca putea sa-i distinga fata. Tmi place nespus
domni§oara Martin, profesoara, dar se prea poate sa fie
o partenera rece la pat. Tn schimb, Claudia Martin, fe-
meia, n-ar fi nici pe departe a§a. Ba mai mult, am primit
deja dovada.
- Lord Attingsborough... Tncepu ea.
- Claudia, o Tntrerupse Joseph. Ne-am facut mica
plimbare. Ne putem Tntoarce Tn casa §i Tn sala de bal,
daca dore§ti. Se prea poate ca nici macar jumatate din
toti invitatii de-aici sa nu ne fi observat lipsa. Putem sa
ne bucuram de continuarea balului - separat, ca sa nu
starnim barfa celor mai putini de jumatate. lar maine, pot
veni s-o iau pe Lizzie, iar tu poti sa te Tntorci la Bath, §i
amandoi vom face fata amintirilor tot mai Tndepartate,
de-a lungul urmatoarelor saptamani §i luni de zile. Sau...
am putea sa ne mai plimbam.
Claudia TI privi prin Tntuneric.
- Este unui dintre acele momente ale unei decizii care
poate schimba pe veci cursul unei viety, sublinie Joseph.
- Ba nu e deloc a§a, protesta ea. Sau, cel putin, nu
e un moment mai important decat oricare alt moment.
Fiecare moment este hotarator Tn felul lui, §i fiecare mo­
ment ne Tndreapta inexorabil spre restul vietii noastre.
- Fie cum zici tu, daca tii neaparat. Dar responsabili-
tatea deciziei din acest moment ne revine amandurora.
Ce urmeaza de-aici Tncolo? 0 Tncercare disperata de a ne
Tntoarce la situatia care era Tnainte ca eu sa ma prezint
la §coala de Fete a domni§oarei Martin, cu o scrisoare
de la Susanna Tn buzunar? Sau un salt Tn bezna -
aproape la propriu - §i o §ansa de a fauri ceva nou §i,
foarte posibil, absolut minunat? Daca nu chiar perfect...
- Nimic Tn viata nu e perfect, obiecta Claudia.
- Cer permisiunea sa te contrazic. Nimic nu ramane
permanent perfect. Dar exista momente perfecte §i e-
xista §i vointa de a alege lucrurile care ne vor aduce §i
Dragostea tnvinge
alte asemenea momente. Seara trecuta a fost perfecta.
Da, Claudia, a§a a fost. N-am sa te las s-o negi. A fost
pur §i simplu perfecta.
Claudia ofta.
- Sunt atatea complicatii, spuse ea.
- Complicatii exista Tntotdeauna. Asta-i viata. Ar fi tre-
buit sa Tntelegi lucrul asta, de-acum. 0 complicatie posi-
bila este aceea ca Tn noaptea asta coliba cea mica din
padure sa fie, spre deosebire de ieri dupa-amiaza, Tn-
cuiata.
Claudia amuty - de§i Tntelesese Tncotro se Tndreptau
Tn momentul cand Joseph o chemase la plimbare cu el.
N-avea niciun rost sa-§i spuna contrariul, nu?
- Poate, zice ea, au pus cheia pe tocul u§ii sau sub
prag, ori Tn alt loc unde e u§or de gasit.
Nici acum nu-i putea vedea chipul. Un moment, Tnsa,
Ti zari luciul dintilor.
- Mai bine mergem sa vedem, spuse ea, tragandu-§i
§alul mai strans pe trup.
- E§ti sigura? Tntreba Joseph cu glas scazut.
-D a .
De asta data, cand pornira Tnainte, Joseph nu-i mai oferi
bratul, ci o lua de mana, petrecandu-§i degetele printre ale
ei. Cu mana cealalta tinea sus felinarul. Aveau nevoie de
el ca sa vada Tn cealalta parte a podului, unde coroanele
copacilor opreau pana §i putina lumina reflectata dinspre
cer. Gasira cararea abia vizibila pe unde se Tntorsesera Tn
ajun §i o urmara prin padure pana ajunsera la coliba.
U§a era descuiata.
Tnauntru - dupa cum Joseph observase doar pe juma­
tate, Tn ajun - se gasea un camin cu lemnele de foe
pregatite Tn vatra §i cativa bu§teni alaturi. Mai era o
masa, cu cateva carti pe ea, o cutie de iasca §i o lampa
cu seu de oaie. Peste un balansoar de lemn era drapata
o patura, iar langa perete se afla patul Tngust unde o ga-
sisera pe Lizzie.
Tn seara asta, toate aratau mai placute, mai primi-
toare. Joseph puse felinarul pe masa, lua cutia de iasca
342 Mary Balogh
§i Tngenunche langa vatra, ca sa aprinda focul. Claudia
se a§eza Tn balansoar, Tncepand sa se legene Tncet, cu
colturile §alului Tn maini ?i privirea spre Joseph. Savura
anticiparea placuta a ceea ce urma. Toata ziua o du-
rusera sanii, partea interioara a coapselor §i locul dintre
ele, dupa dragostea facuta Tn seara dinainte.
lar acum aveau s-o faca din nou.
Ce minunata trebuia sa fie casnicia...
T§i rezema capul de spatarul balansoarului.
Focul se aprinse, iar Joseph se ridica Tn picioare §i
se Tntoarse spre ea. Ochii lui aratau foarte alba§tri Tn lu-
mina felinarului, parul aproape negru, iar trasaturile
pareau daltuite Tn lemn §i erau foarte atragatoare. Puse
un picior pe propteaua scaunului, pentru a-i opri balansul,
§i se apleca peste ea s-o sarute cu gura deschisa.
- Claudia, murmura el, ridicand capul la catyva cen-
timetri distan^a. Vreau sa §tii ca e§ti frumoasa. Crezi ca
nu poty avea farmec, fiindca Tmprejurarile l-au obligat
candva pe un barbat slab din fire sa te paraseasca, §i fi­
indca ai ajuns la varsta de treizeci §i cinci de ani, ca pro-
fesoara nemaritata. Crezi ca e imposibil ca orice barbat
sa te mai gaseasca atragatoare sexual. Probabil chiar Tty
spui ca cele de aseara s-au Tntamplat numai fiindca ma
a§teptam ca azi sa nu fiu liber, ca sa dau curs relatyei
noastre. §i te Tn§eli amarnic. Vreau sa §tii ca e§ti incre-
dibil de frumoasa - fiindca e§ti rezultatul a ceea ce ai
fost §i ai devenit Tn peste treizeci de ani de viata. Nu
te-a§ gasi la fel de frumoasa daca ai fi mai tanara, sa fie
clar lucrul asta. §i mai vreau sa §tii ca, sexual, e§ti ne-
grait de atragatoare.
Ochii ei TI priveau tynta.
-A t a t de atragatoare, continua el §i, luandu-i o mana
Tntr-a lui, §i-o puse peste umflatura pantalonilor, dea-
supra erectyei.
- 0... facu ea Tncet.
- Negrait, nemarginit de atragatoare.
Mana ei se retrase Tn poala, iar el ridica ambele maini
ca sa Tnceapa sa-i scoata toate agrafele din par. Mai
Dragostea tnvinge
tarziu, trebuia sa-§i refaca pieptanatura, T§i spuse ea,
fara perie §i oglinda. Dar la asta avea sa se gandeasca
atunci, nu acum.
- Este o crima sa-fi strangi parul asta atat de neTn-
durator, Claudia, remarca el, Tn timp ce pletele ei se
revarsau Tn unduiri grele pe umeri; Ti lua mainile Tntr-ale
lui §i o ridica Tn picioare. Nu e§ti femeia viselor mele. Ai
dreptate. Tn veci n-a§ fi fost Tn stare sa te visez. E§ti
unica. Sunt uimit. Ma simt umilit.
Claudia Ti privi atenta ochii, Tn cautarea ironiei, sau
macar a hazului, dar nu sesiza nici una, nici alta. Apoi,
nu mai putu vedea nimic clar. T§i Tnghity lacrimile. Dupa
care Joseph se apleca mai aproape §i i le linse, Tnainte
de a o strange la piept, pentru a o saruta cu patima.
Era frumoasa, T§i spuse ea Tn timp ce se dezbracau
Tncet unui pe celalalt, Tntrerupandu-se adesea ca sa se
mangaie sau sa se Tmbrati§eze. Era frumoasa. T§i trecu
palmele peste mu§chii §i firele rare de par de pe pieptul
lui, dupa ce-i scoase redingota §i vesta, lavaliera §i
cama§a. lar el T§i plimba mainile peste tot trupul ei,
Tnainte de a-i cuprinde sanii, frecandu-le sfarcurile cu
degetele mari §i apoi aplecandu-se sa le ia Tn gura, unui
cate unui, §i sa le suga pana cand dorinta cruda o
strapunse pana-n pantece §i de-a lungul pattilor interioare
ale coapselor.
N-avea sa se simta ru§inata §i nici stingherita. Era
frumoasa.
§i dorita.
Nu mai avu nicio Tndoiala Tn legatura cu asta, dupa
ce-i scoase pantalonii de seara din matase §i ciorapii.
Era ravnita.
§i nu era singura care sa poata fi numita frumoasa.
Tl cuprinse cu bratele pe dupa gat, lipindu-§i tot trupul
gol de al lui, §i-i gasi gura cu a ei. Cand limba lui Ti intra
Tn gura, ofta. Avusese dreptate, existau momente per-
fecte, chiar daca amandoi pulsau de nevoia irezistibila.
- Cred, spuse el, retragandu-§i putyn capul ca sa-i
zambeasca, ca ar fi mai bine sa ne folosim de patul ala.
344 Mary Balogh
Va fi mai comod decat a fost pamantul aseara.
- Dar §i mai Tngust, adauga ea.
- Daca am avea de gand sa dormim, poate, fu Joseph
de acord, zambindu-i cu o asemenea expresie Tncat Clau­
dia T§i simty degetele picioarelor goale fixandu-se pe
podelele tari. Dar nu asta e planul, a§a-i? E un pat destul
de larg pentru scopurile noastre.
Dadu paturile la o parte, iar Claudia se culca pe
cear§af §i ridica bratele spre el.
- Vino, TI chema.
Joseph se potrivi deasupra, iar ea T§i desfacu pi-
cioarele, petrecandu-§i-le apoi Tn jurul alor lui. Amandoi
erau gata. 0 saruta, Tncepand sa-i murmure Tncet vorbe
dragastoase la ureche. M saruta §i ea, Tnfigandu-§i
degetele Tn parul lui des. Apoi, Joseph T§i petrecu mainile
sub trupul ei, Claudia se Tnclina spre el §i devenira unui.
Marimea lui continua s-o §ocheze. Trase Tncet aerTn
piept, Tn timp ce-§i potrivea pozitya ca sa-i Tngaduie acces
deplin, §i-§i stranse Tn jurul lui mu§chii interiori. Cu sigu-
ranta, nu putea exista o senzatie mai placuta Tn Tntreaga
lume.
De§i, poate ca exista, totu§i. Se retrase din ea, apoi
apasa din nou, adanc, §i repeta actiunea pana cand Clau­
dia Ti putu simti ritmul, potrivindu-§i-l §i pe al ei dupa el
§i desfatandu-se cu carnalitatea pura a Tmpreunarii lor.
Abia asta era cea mai savuroasa senzatie - atat Tn
primele cateva minute de placere controlata, cat §i Tn tim-
pul celui din urma minut de dragoste mai adanca, mai
rapida, tot mai aproape de punctul culminant.
lar acesta sosi - exact Tn acela§i moment pentru
amandoi, iareaT§i deschise zagazurile dragostei §i dadu
Tnapoi Tn egala masura, iar abia aceasta era cea mai
miraculoasa senzatie din toate, de§i se afla aproape din-
colo de simtire §i cu mult dincolo de orice cuvinte sau
ganduri rationale.
Era frumoasa.
Era dorita.
§i, Tn fine...
Dragostea tnvinge
Ah.
Tn ultima instanta, era pur §i simplu femeie.
Pur §i simplu perfecta.
Nu, T§i spuse ea, Tn timp ce Tncepea treptat sa-§i
revina, n-avea sa se Tntoarca Tn trecut §i sa schimbe nici
cel mai mic detaliu din viata ei, chiar de-ar fi putut. Erau
tot felul de complexitati, complicatii, imposibilitati de Tn-
fruntat, dupa ce se Tnapoia pe deplin la ratiune §i la a fi
ea Tnsa§i, dar pentru asta Tnca nu sosise momentul.
Acum avea de trait acest moment.
Joseph inspira adanc, sonor, apoi lasa sa i se reverse
aerul din piept, Tntr-un oftat.
-A h , Claudia... murmura el. lubirea mea.
Doua cuvinte pe care avea sa le pretuiasca o viata.
Nici chiar cel mai scump giuvaer n-ar mai fi putut s-o ten-
teze, daca-i era oferit Tn schimbul lor.
lubirea mea.
Adresate ei, Claudiei Martin. Ea era iubirea unui bar­
bat. Cu doar cateva saptamani Tn urma, toate acestea
s-arfi situat dincolo de granitele credibilitatii - dar acum
nu mai era cazul. Era frumoasa, era dorita §i... Zambi.
Joseph ridicase capul §i se uita la ea pe sub
pleoapele Tngreunate, Tnlaturandu-i u§or cu o mana parul
din jurul fetei.
- !mparta§e§te-mi gandul, Ti ceru el.
Claudia deschise ochii.
- Sunt femeie.
- Oricat ar parea de incredibil, replica el, cu o lucire
hazlie Tn ochi, am observat.
Claudia rase. Joseph Ti saruta pleoapele pe rand,
Tnainte de a o saruta iar pe buze.
- Nu face decat sa ma uimeasca, spuse el, faptul ca
tie ti se pare o idee noua.
Drept raspuns, Claudia rase iar.
- Habar n-ai tu cum poate ajunge feminitatea unei
femei sa se identifice cu o casnicie timpurie, cu produ-
cerea cat mai multor copii §i cu gospodarirea unei case
ordonate.
346 Mary Balogh
- Cu siguranta, ai fi putut avea parte de toate aces-
tea, daca le doreai. Nu se poate ca McLeith sa fi fost sin-
gurul barbat care §i-a manifestat interesul pentru tine,
cand erai fata.
- Am avut §i alte ocazii, recunoscu ea.
- §i de ce n-ai profitat de ele? Fiindca-I iubeai atat de
mult?_
- I n parte, da - §i Tn parte, fiindca nu doream sa aleg
comoditatea Tn locul... Tn locul integritatii. Voiam sa fiu
§i o persoana, nu numai o femeie. §tiu ca s-ar putea sa
para ciudat. §tiu ca e greu de Tnteles pentru aproape
oricine altcineva. Totu§i, asta era ceea ce-mi doream -
sa fiu o persoana. Dar se parea ca nu puteam fi §i una
§i alta - atat persoana, cat §i femeie. §i a trebuit sa-mi
sacrific feminitatea.
- §i-ti pare rau? o Tntreba el. Chiar daca nu ti-a prea
reu§it, a§ putea sa adaug.
Claudia clatina din cap.
- A§ face totul la fel, dac-a§ putea sa ma Tntorc Tn tre­
cut, spuse ea. Dar a fost un sacrificiu.
- Imi pare bine ca ai facut-o, replica el, depunandu-i
sarutari u§oare ca fulgul peste linia obrazului, pana la
barbie, dupa care ridica din nou capul.
Claudia Tnalta din sprancene.
- Altfel, continua el, n-ai fi fost acolo, ca sa ma
prime§ti Tn vizita, cand am venit la Bath. §i daca te-a§ fi
TntalnitTn alta parte, n-ai fi fost libera. §i oricum, se prea
poate sa nu te fi recunoscut.
- Sa nu ma fi recunoscut...?
- Ca pe Tnsa§i bataia inimii mele.
Ochii ei se umplura iar de lacrimi, §i-§i mu§ca buza
de sus. Auzea ecoul spuselor sale din trasura, Tn drum
spre Londra, cand Flora §i Edna Ti cerusera sa le
destainuiasca visul lui.
Visez la o mare iubire, la o familie... sa am o sope §i
copii... 0 familie care sa-mi fie la fel de apropiata ?/ de
draga ca bataile propriei mele inimi.
Atunci, TI considerase complet nesincer.
Dragostea tnvinge
- Nu spune asemenea lucruri, Ti ceru ea.
- Atunci, ce s-a Tntamplat Tntre noi? Tntreba Joseph,
rasucindu-se cu spatele la perete §i tynand-o strans Tn
brate pe Claudia, ca sa nu cada din pat. Sex §i nimic mai
mult?
Un moment, Claudia statu pe ganduri.
- Sex excelent, raspunse ea.
- De acord. Totu§i, Claudia, nu te-am adus aici pentru
o partida excelenta de sex. Sau, mai bine zis, nu numai
§i nu Tn primul rand pentru asta.
Mai bine sa nu-l Tntrebe de ce. El, Tnsa, Ti raspunse
oricum la Tntrebarea nerostita.
- Te-am adus aici fiindca te iubesc, §i cred ca §i tu
ma iube§ti pe mine. Fiindca sunt liber, cum e§ti §i tu.
Fiindca...
Claudia Ti puse varfurile degetelor pe buze. El i le
saruta, zambind.
- Nu sunt libera, spuse ea. Am o §coala de condus.
Am o multime de eleve §i de profesoare care depind de
mine.
- §i depinzi §i tu de ele?
Claudia se Tncrunta.
- E o Tntrebare Tndreptatyta, continua el. Depinzi de
ele? Fericirea ta, multumirea de tine Tnsaty, depinde de
continuarea muncii Tn §coala? Daca da, trebuie sa tinem
seama de ceea ce spui. Ai dreptul sa-ti urmezi fericirea,
la fel cum §i eu am dreptul sa mi-o urmez pe a mea.
Noroc ca mo§ia Willowgreen poate fi gospodarita §i de la
distanta, a§a cum a fost de-atafia ani. Eu §i Lizzie ne vom
instala cu locuinta la Bath. Vom trai acolo cu tine.
- Nu fi prost, TI dojeni ea.
- Voi fi cat de prost e nevoie sa fiu, pentru ca relatia
noastra sa mearga bine, Claudia. Timp de doisprezece
ani am avut o legatura Tn esenta arida, de§i tineam la
sarmana Sonia - la urma urmei, ea mi-a daruit-o pe
Lizzie. Anul asta, am scapat ca prin urechile acului de-o
casatorie care, cu siguranta, mi-arfi adus o nefericire ac-
tiva pentru toata viata. §i acum, dintr-odata, chiar Tn
348 Mary Balogh
seara asta, am devenit liber. §i doresc, Tn fine, sa-mi aleg
eu fericirea. §i dragostea.
- Joseph, replica ea. Tu e§ti un aristocrat. Ai sa fii
duce, Tntr-o zi. Tatal meu a fost un gentleman de tara. Eu
am fost guvernanta sau profesoara timp de optsprezece
ani. Nu poti renunta la tot ceea ce e§ti, doar ca sa traie§ti
cu mine, la §coala.
- Nu va trebui sa renunt la nimic - §i chiar sa vreau,
n-a§ putea s-o fac. Dar nu e nevoie ca unui dintre noi
sa-§i sacrifice viata de dragul celuilalt. Putem trai Tn con-
tinuare ca §i pana acum, Claudia - §i ne putem iubi.
- Pe tatal tau l-ar lovi apoplexia.
- Nu cred, dar recunosc ca va trebui sa abordez cu
grija problem a- §i ferm, Tn acela§i timp. Suntfiul lui, dar
sunt §i un om stapan pe destinul sau.
- Mama ta...
- ...ar adora pe oricine ar putea sa ma faca fericit,
completa Joseph.
- Contesa de Sutton...
- Wilma n-are decat sa zica, sa gandeasca sau sa
faca ce pofte§te. In niciun caz n-am sa-mi las viata gu-
vernata de sora mea, Claudia. §i nici viata ta. E§ti mai
puternica decat ea.
- Lumea buna...
- ...n-are decat sa se duca sa se spanzure, din partea
mea. Dar mai exista precedente destule. Bewcastle s-a
Tnsurat cu o profesoara de tara, §i i-a mers. De ce sa nu
ma potTnsura §i eu cu proprietareasa §i directoarea unei
respectabile §coli pentru fete?
- Ai de gand sa ma la$i sa due §i eu o fraza pana la
capat? insista ea.
- Ascult.
- A/-a§ putea sa due o viata de marchiza sau de
ducesa. Mi-ar fi imposibil sa frecventez cu regularitatea
lumea buna. §i n-a§ avea cum sa devin sotia ta. Tu ai
nevoie de mo§tenitori. lar eu am treizeci §i cinci de ani.
- §i eu am tot atata, iar un singur mo§tenitor ne va fi
de ajuns. Sau chiar niciunul. Prefer sa ma Tnsor cu tine
Dragostea tnvinge
§i sa nu mai am niciun alt copii Tn afara de Lizzie, decat
sa am doisprezece baiety de la o alta nevasta.
- Toate astea suna minunat, nu se lasa Claudia, dar
nu sunt deloc practice.
- Doamne fere§te, a§a e! Cu atatya baiety, n-o sa am
un moment de lini§te Tn casa.
- Jo-seph!
- Clau-dia! i-o Tntoarse el, zambind, Tn timp ce-i punea
un deget pe nas.
Un lemn trosni Tn camin, §i se lasa putyn mai jos. Va-
paia Tncepea sa scada. Claudia T§i dadu seama ca Tn co­
liba se facuse cald ca Tntr-un cuptor.
- Exista unele probleme, recunosc §i eu, continua
Joseph. Suntem din doua lumi oarecum diferite, §i se
pare ca s-ar potrivi cam greu - dar nu imposibil; pe-asta,
refuz s-o cred. Vorba aia, ca dragostea le Tnvinge pe
toate, poate parea de un idealism prostesc, dar eu cred
totu§i Tn ea. Altfel, Tn ce sa cred? Daca nici dragostea nu
le-ar putea Tnvinge pe toate, atunci cine sa poata? Ura?
Violenta? Deznadejdea?
- Joseph... ofta ea. §i cu Lizzie ce-o sa facem?
- Te iube§te din toata inima, iar daca te marity cu
mine §i vii sa locuie§ti cu noi, nu va mai avea de ce sa
se teama c-ai sa-i iei cainele.
- Totul e absolut imposibil, sa §tii.
- Dar Tn vocea ta n-a mai ramas nici urma de convin-
gere. Sunt pe cale sa ca§tig, recunoa§te.
-Joseph...
Din nou, ochii ei se umplura de lacrimi.
- N-ai ce sa ca§tigi. Este imposibil.
- Hai sa vorbim maine despre asta. 0 sa tree pe la
Lindsey Hall ca s-o vad pe Lizzie, §i vom sta de vorba.
Dar poate schimbi vreo doua vorbe Tnainte de-a pleca
de-aici §i cu verii mei - Neville, Lauren, Gwen. Cu Wilma
ar fi mai bine sa nu vorbe§ti, de§i ar putea §i ea sa-ti
spuna acela§i lucru. Tofi Tty vor spune ca, Tnca din
copilarie, n-am jucat niciodata cinstit, §i caTntotdeauna
ie§ea a§a cum voiam eu. Eram de-a dreptul detestabil.
350 Mary Balogh
§i nici acum nu joc cinstit, cand Tmi doresc foarte tare
un lucru.
Tn timp de vorbea, se stransese §i mai aproape de
ea - daca a§a ceva era cu putinta - iar acum T§i freca
nasul de urechea §i de gatul ei, Tn timp ce cu mana o tot
mangaia pe §old §i pe fesa, §i de-a lungul §irei spinarii,
pana cand Claudiei i se Tncovoiara iar degetele de la pi-
cioare.
- Mai bine sa ne Tmbracam §i sa ne Tntoarcem Tn
casa, propuse ea. Ar fi foarte neplacut ca toti sa fie gata
de plecare Tnapoi spre Lindsey Hall, §i numai pe mine sa
nu ma gaseasca nimeni, nicaieri.
- Mmmm, facu el Tn urechea ei, Tntr-o clipa... Sau,
mai bine, Tn mai multe clipe...
§i se rasuci din nou, ajungand culcat pe spate, cu ea
deasupra.
- Iube§te-ma, Ti spuse. Lasa-le-ncolo de imposibilitati
§i lucruri nepractice. Iube§te-ma, Claudia, lubirea mea.
Claudia T§i desfacu picioarele, pentru a-§i rezema ge-
nunchii de o parte §i de cealalta a §oldurilor lui, §i se
salta pe brate, privindu-l. Parul i se revarsaTn jurul capu-
lui, formand un soi de perdea.
- A fost odata ca niciodata, ofta ea din nou, o vreme
cand credeam ca eram o femeie cu vointa puternica...
- Am o influenta proasta asupra ta?
- Cu siguranta, replica ea sever.
- Bun, zambi Joseph. Iube§te-ma.
A§a §i facu.
Capitolul 24

Era o zi vantoasa. Nori albi se fugareau pe un cer al-


bastru, scaldand pamantul ba Tn soare, ba Tn umbra.
Crengile copacilor se unduiau, iar florile T§i clatinau
capetele. Dar era cald - §i se prea putea sa fie cea mai
frumoasa zi din via^a lui, T§i spunea Joseph Tn timp ce
sosea la Lindsey Hall, spre pranz.
Putea sa fie. Pana acum, nu mersese deloc u§or.
Vestea ca Portia fugise cu McLeith TI facuse pe tatal
lui sa tremure de furie. Nu-i scuzase fapta niciun moment
- era departe de a face asta. Dar nici pe Joseph nu-l ier-
tase, ca o Tmpinsese la o masura atat de drastica.
- Toata via^a vei purta pe con§tiinta dizgratya ei, Ti
spusese el. Daca ai con§tiinta, mai bine-zis.
Tn cele din urma, Joseph adusese vorba despre Clau­
dia Martin. La Tnceput, tatalui sau pur §i simplu nu-i
venise sa creada.
- Profesoara aia nemaritata? TI Tntrebase el.
Dupa care, cand Tntelesese clar ca Tntr-adevar ea era,
explodase Tntr-o furtuna de manie care-i facuse atat pe
Joseph, cat §i pe mama sa, sa se Tngrijoreze serios pen­
tru sanatatea lui
Joseph, Tnsa, se tinuse tare - §i-§i jucase fara ru§ine
atuul:
- Domnul Martin, tatal ei, explicase el, a fosttutorele
Ducelui de McLeith. Ducele a crescut Tn casa lor de la
varsta de cinci ani. 0 considera pe Claudia aproape ca
pe o sora.
352 Mary Balogh
Tn dimineata aceea, Ducele de Anburey nii-l vedea pe
McLeith cu cei mai buni ochi, dar nu putea sa nu re-
cunoasca faptul ca omul acela Ti era totu§i egal Tn rang,
chiar daca nu avea dec§t un titlu scotian.
Mama lui Joseph pusese singura Tntrebare care conta
cu adevarat pentru ea:
- 0 iube§ti pe domni§oara Martin, Joseph?
- Da, mama. Din toata inima.
- Pe domni§oara Hunt n-am placut-o niciodata cu ade­
varat, recunoscuse ea. Avea o anume raceala. Nu putem
decat spera ca-l va iubi pe Ducele de McLeith.
- Sadie!
- Nu, Webster, protestase ea. N-am sa tac, cand e Tn
joc fericirea propriilor mei copii. Trebuie sa marturisesc
ca sunt surprinsa. Domni§oara Martin pare prea batrana,
simpla §i severa pentru Joseph, dar daca el o iube§te,
§i-l iube§te §i ea pe el, atunci sunt multumita. §i o va
primi pe draga de Lizzie Tn familia voastra, Tndraznesc sa
spun, Joseph. Le-a§ invita pe amandoua la ceai, daca a§
fi la mine acasa.
- Sadie...
- Dar nu sunt. Te duci la Lindsey Hall Tn dimineata
asta, Joseph? Daca da, spune-i domni§oarei Martin ca
azi dupa-amiaza am sa-i fac o vizita. Tndraznesc sa spun
ca daca tatal tau nu vrea sa ma Tnsoteasca, o va face
Clara, sau poate Gwen ori Lauren.
- Tty multumesc, mama, raspunsese el, ridicandu-i
mana la buze.
Mai trebuise sa se confrunte §i cu Wilma, desigur,
Tnainte de a porni spre Lindsey Hall. Nu putea s-o evite.
Sora lui TI a§teptase Tn fata bibliotecii fi-l silise sa intre
Tn salona§ul pentru vizitatori, de alaturi. In mod surprinza-
tor, poate, nu avusese decat repro§uri la adresa ne-
fericitei de Portia. Tn schimb, fusese profund §ocata de
zvonurile auzite Tn seara trecuta - zvonuri pe care nimeni
dintre verii ei nu binevoia nici sa le confirme, nici sa le
conteste. Nu ca zvonurile ar fi fost necesare...
Dragostea tnvinge 353

- Ai valsat cu profesoara aia, Joseph, spusese ea, de


parca n-ar mai exista pe lume §i alte femei!
- Pentru mine, nici nu existau altele.
- A fost absolut necuviincios. Te-ai facut de rasul tu­
tu ror.
Joseph zambise.
- §i pe urma, ai disparut cu ea, continuase Wilma.
Trebuie sa fi observat toata lumea. A fost de-a dreptul
scandalos. N-ar strica sa ai mai multa grija, altfel ai sa
te pomene§ti prins Tn cursa obligatiei de a 0 lua de sotye.
Nu §tii de ce-s Tn stare femeile ca ea, Joseph. Ar putea
sa...
- Eu sunt cel care Tncearca s-o prinda pe ea Tn cap-
cana casatoriei, Wilma, o Tntrerupsese el. Sau, Tn orice
caz, s-o conving sa se marite cu mine. N-o sa fie u§or.
Nu-i plac ducii, nici macar viitorii duci §i nu dore§te deloc
sa devina ducesa - chiar daca pana la un asemenea
deznodamant mai e mult daca reu§im sa ne Tngrijim de
sanatatea tatei. Dar Ti plac elevele ei - mai cu seama,
cred, fetele de caritate. Se considera datoare fata de ele
§i fata de §coala pe care a Tnfiintat-o §i a condus-o cu
succes timp de aproape cincisprezece ani.
Wilma se holbase la el, pentru prima oara complet
amutita.
- Ai de gand sa te tnsori cu ea? TI Tntrebase.
- Daca e de acord.
- Sigur c-o sa fie de acord.
- Doamne, Wil, replicase el, cat mai sper sa ai drep­
tate!
- Wil, repetase Wilma, §ocata. Nu mi-ai mai zis a§a
de ani de zile.
Dintr-odata, Joseph o prinsese de umeri, Tmbrati§an-
d-o impulsiv.
- Dore§te-mi noroc, Ti ceruse el.
- Chiar atat de mult Tnseamna pentru tine? Nu vad cu
ce te poate atrage, Joseph.
- Nici nu e nevoie. Ureaza-mi noroc.
354 Mary Balogh
- Ma Tndoiesc ca vei avea nevoie, raspunsese ea,
strangandu-l totu§i Tn brate. Atunci, du-te §i cere-o daca
trebuie neaparat. Tndraznesc sa spun c-am s-o tolerez,
daca asta te face fericit.
-Tty multumesc, Wil, Ti zambise el dandu-i drumul.
Neville TI batuse pe umar, cand se Tntalnisera pe
seara peste cateva minute.
- Tnca te mai tii pe picioare, da, Joe? Ai nevoie de
cineva care sa te asculte §i sa te Tnteleaga? De un com­
panion la bine §i la rau, care sa te Tnsoteasca pe cel mai
greu drum pe care-1 putem gasi? De cineva cu care sa te
afumi chiar §i la o ora atat de timpurie din zi? Daca ai
nevoie de mine, eu t'l-s omul.
- Ma due la Lindsey Hall, raspunsese Joseph, cu un
zambet. De Tndata ce rudele mele vor Tnceta sa ma tot
retina.
- Ca bine zici, Tntelesese Neville, luandu-§i mana de
pe umarul lui. Le-am lasat pe Lily, Lauren §i Gwen Tn-
gramadite toate la un loc Tn camera noastra, gata sa
izbucneasca-n lacrimi, fiindca glasul unchiului Webster
se auzea bubuind tocmai din biblioteca §i nu parea deloc
Tncantat de viata asta. §i toate fiind de parere ca Tn
sfdr§it, Tn ciuda unchiului Webster, dragul §i scumpul
Joseph o sa fie fericit. Cred ca se refereau la posibilitatea
unei casatorii Tntre tine §i domni§oara Martin.
§i-i mai zambise odata, Tnainte de a-i tranti din nou
mana pe umar, pentru ca apoi sa-§i continue drumul pe
seara, spre parter.
A§a ca acum, Tn fond, Joseph sosea la Lindsey Hall,
Tnsufletit de speranta, de§i §tia ca Tnca nu era nimic
hotarat. Ultima opreli§te care mai ramasese, §i cea mai
mare, era Tnsa§i Claudia. Tn seara trecuta, TI iubise cu un
abandon patima§, mai ales a doua oara, cand statuse
ea deasupra §i luase initiativa Tntr-un mod care putea
face sa-i creasca temperatura doar amintindu-§i. §i-l mai
§i iubea. Tn legatura cu asta, nu mai Tncapea nicio Tn-
doiala. Dar a face dragoste cu el, a-l iubi chiar, nu era
totuna cu a-l lua de barbat.
Dragostea tnvinge
Casatoria avea sa fie un pas enorm pentru ea - unui
mult mai mare decat pentru aproape oricare alta femeie.
Pentru majoritatea femeilor, mariti§ul Tnsemna un c§§tig
Tn materie de libertate §i independent^, trecerea la o
viata mai interesanta, dobandirea unor Tmpliniri perso-
nale mai mari. Claudia avea deja toate aceste lucruri.
Cand ajunse la intrare, Tntreba de ea, iar Claudia o
trimise jos pe Lizzie. Fetita veni singura, condusa de Ho­
race, §i intra Tn salon cand un valet Ti deschise u§a, cu
toata fata luminata de zambete.
- Tati? Tntreba ea.
Joseph se apropie, o cuprinse cu bratele §i o Tnvarti
Tn loc.
- Ce face fata mea cea mai grozava Tn dimineata
asta? o Tntreba.
- Fac bine, raspunse ea. Este adevarat, taticule?
Edna §i Flora au auzit de la o camerista, care a auzit de
la o alta servitoare, care-a auzit de la una dintre doamne
- poate ca era ducesa, de§i nu sunt sigura. Dar toate
spun ca e adevarat. Domni§oara Hunt s-a dus?
Ah.
- Este adevarat, raspunse el.
- §i n-o sa se mai Tntoarca niciodata?
- Niciodata.
- 0, taticule! exclama fetita, strangandu-§i mainile la
piept, cu fata ridicata spre el. Tmi pare a§a de bine!
-Ȥi mie, o asigura Joseph.
- §i este adevarat, continua ea, ca-n locul ei ai sa te
Tnsori cu domni§oara Martin?
Dumnezeule mare!
- A§a ti-au spus Flora §i Edna §i toate servitoarele?
-D a !
- §i domni§oara Martin ce are de spus Tn legatura cu
asta?
- Nimic. Cand am Tntrebat-o, a vorbit artagos cu mine.
Mi-a spus sa nu mai ascult toate bSrfele slugilor. lar cand
celelalte fete au Tntrebat-o §i ele, s-a suparat foarte tare
§i le-a zis c-o sa le puna sa faca probleme de matematica
356 Mary Balogh
toata dimineata, cat e asta de vacanta, daca nu se poto-
lesc de Tndata. §i pe urma, domni§oara Thompson le-a
dus pe toate afara, Tn afara de Julia Jones, care canta la
spineta.
- §i Tn afara de tine.
- Da. Eu §tiam ca ai sa vii, taticule. Te-am a§teptat.
Voiam sa vina §i domni§oara Martin jos cu mine, dar ea
n-a putut. A zis ca are alte treburi de facut.
- Nu cumva a spus ca are alte treburi mai bune de
facut? se interesa el.
- Ba da, a§a a zis.
Dupa cate se parea, Claudia Martin devenise tepoasa
ca un arici Tn acea dimineata. Avusese la dispozitie o
noapte Tntreaga - sau, ma rog, cateva ore - Tn care sa
se gandeasca §i sa se razgandeasca Tn legatura cu cele
Tntamplate seara trecuta.
- Ma gandesc sa vand casa de la Londra, Ti spuse
Joseph lui Lizzie. Planuiesc sa te iau cu mine la Willow-
green, sa locuie§ti acolo. Este o casa mare, la tara, cu
un pare Tntins de jur-Tmprejur. Vei avea mult spatyu, aer
curat, flori §i pasari, §i instrumente muzicale, §i...
- §i pe tine, taticule? TI Tntrerupse ea.
- §i pe mine. 0 sa putem loeui tot timpul Tn aceea§i
casa, Lizzie. Nu va mai trebui sa-mi a§tepti vizitele - §i
nici eu nu va mai trebui sa a§tept pana scap de orice alte
obligatii, ca sa te vizitez Tn sfar§it. Vom fi Tmpreuna Tn
fiecare zi. Eu am sa fiu la mine acasa, §i va fi §i casa ta.
- §i a domni§oarei Martin?
- fi-ar placea?
- Mi-ar placea cel mai mult din lume, taticule! Ma
Tnvata tot felul de lucruri, §i e distractiv. §i-mi place §i
vocea ei. Cu ea, ma simt Tn siguranta. §i cred ca §i ei Ti
place de mine. Ba nu, cred ca ma iube§te.
- Chiar §i cand e ursuza?
- Cred ca-n dimineata asta a fost ursuza, fiindca vrea
sa te ia de barbat, taticule.
Ceea ce, presupunea el, corespundea perfect cu lo-
gica feminina.
Dragostea tnvinge 357

- Atunci, nu te-ar deranjat daca m-a§ Tnsura cu ea?


- Ce prostie, replica fetita. Daca te Tnsori cu ea, o
sa-mi fie ca un fel de mama, nu-i a§a? Am iubit-o pe
mama, taticule. Tare mult am iubit-o. Mi-e ingrozitor de
dor de ea. Dar a§ dori sa am o mamica noua - daca e sa
fie domni§oara Martin.
- Nu un fel de mama, o corecta el, ci mama ta adop­
tiva.
- Un fel de mama adoptiva. Eu sunt o bas... sunt
copilul tau din flori. Nu sunt fiica ta a§a cum se cuvine.
Mama m-a Tnvatat asta.
Joseph prefera sa nu mai spuna nimic. 0 lua de
mana, deschise u§a §i porni cu ea spre seara. Cainele Ti
urma Tn fuga.
Claudia era Tnca Tn camera pentru lectii. Julia Jones
nu se mai afla acolo. Terminase de cantat la spineta §i
plecase sa se ocupe de altele.
-A m nevoie de opinia ta Tntr-o privinta, spuse Joseph,
Tnchizand ferm u§a Tn urma lor, Tn timp ce Claudia se
ridica Tn picioare §i-§i Tmpreuna mainile pe talie, cu
spatele drept ca un vatrai §i buzele stranse Tntr-o liniuta
subtire. Lizzie m-a informat ca, daca ar fi sa te mariti cu
mine, i-ai deveni un fel de mama adoptiva. Nu mama
adoptiva propriu-zisa, fiindca nici ea nu mi-e mie fiica pro­
priu-zisa - mi-e doar copii din flori, ceea ce Tntelege ca e
un eufemism mai bland pentru bastard. Are dreptate?
Sau se Tn§ala?
Lizzie, care-§i desprinsese mana dintr-a lui, Tntorcea
capul de la unui la altul aproape ca §i cum ar fi putut
sa-i vada cu adevarat.
- Of, Lizzie, ofta Claudia, relaxandu-se, ceea ce o facu
sa se transforme cat ai clipi, din profesoara austera §i
scortoasa Tn femeia calda pe care o iubeau amandoi. Nu
ti-a§ fi un fel de mama vitrega - ba nici chiar mama vi-
trega cu adevarat, decat Tn termeni strict legali. A§ fi
mama ta. Te-a§ iubi la fel de tare cum T§i iube§te orice
mama copilul. E§ti un copii din dragoste, Tn cel mai bun
Tnteles al cuvantului.
358 Mary Balogh
- §i daca, urma Lizzie Tn timp ce Joseph o privea tynta
pe Claudia, care se uita fara sa clipeasca oriunde, numai
la el nu - ba nu, era nedrept: se uita numai la fiica lui...
Daca dumneavoastra §i tata o sa avety copii? Copii legi-
timi, adica.
-Atunci, i-a§ iubi §i pe ei, raspunse Claudia, cu obrajii
dobandind o nuanta interesanta de roz-Tnchis. La fel de
mult i-a§ iubi. Nici mai mult, nici putin. lubirea nu trebuie
sa fie portionata, Lizzie. Este singurul lucru care nu se
Tmputineaza cu nimic cand TI daruie§ti. Ba mai mult, nu
face decat sa creasca. Tn ochii lumii, Tntr-adevar, vei
parea Tntotdeauna altfel decat orice copii pe care i-ar
putea avea tatal tau §i... §i cu mine, daca ne-am casa-
tori. DarTn ochii mei n-arfi nici cea mai mica diferenta.
- Nici Tntr-ai mei, adauga cu fermitate §i Joseph.
- 0 sa locuim la Willowgreen toti trei, continua Lizzie,
mergand spre Claudia cu mainile Tntinse, pana cand
aceasta i le lua Tntr-ale ei. §i cu Horace. Este casa lui
tata de la tara. §i o sa ma Tnvataty tot felul de lucruri, §i
dumneavoastra dar §i tata, iar eu o sa dictez toate
pove§tile mele §i o sa facem o carte din ele, §i poate ca
unele dintre prietenele mele o sa vina Tn vizita la noi din
cand Tn cand, iar cand se va na§te un copii eu am sa-l tin
Tn brate §i am sa-l legan Tn fiecare zi §i...
Ro§eata din obrajii Claudiei se facuse purpurie.
- Lizzie, oTntrerupse ea, strangand-o de maini, eu am
o §coala de condus, Tn Bath. Am acolo eleve §i profe-
soare care ma a§teapta. 0 viata care ma a§teapta acolo.
Fata lui Lizzie se ridica spre ea. Pleoapele Ti fluturara,
iar buzele i se mi§cara Tnca Tnainte de a vorbi.
- Atunci, fetele acelea sunt mai importante decat
mine? §i profesoarele acelea sunt mai importante decat
tata? §coala aceea este mai frumoasa decat Willow-
green?
Tn sfar§it, Joseph vorbi §i el.
- Lizzie, e§ti nedreapta. Domni§oara Martin are pro­
pria ei viata pe care sa o traiasca. Nu-i putem pretinde
sa se marite cu mine §i sa vina la Willowgreen, numai fi-
Dragostea tnvinge
indca a§a vrem noi - fiindca o iubim §i nu §tim cum am
putea trai de-acum Tncolo fara ea.
0 privea pe Claudia, care se vedea clar ca era profund
tulburata - pana la ultimele lui cuvinte, cand pe fata i se
a§ternu indignarea. Joseph risca un zambet.
Lizzie T§i elibera mainile.
- Nu-I iubiti pe tata? Tntreba ea.
Claudia ofta.
- 0, ba da, raspunse. Dar viata nu e atat de simpla,
Lizzie.
- De ce sa nu fie? Oamenii mereu zic a§a. De ce nu
e simpla viata? Daca dumneavoastra ma iubiti pe mine,
§i-l iubiti §i pe tata, §i noi doi va iubim pe dumneavoastra,
ce-ar putea fi mai simplu?
- Cred, interveni Joseph, ca ar fi mai bine sa mergem
la o plimbare. Discutia asta triunghiulara este categoric
nedreapta fata de domni§oara Martin, Lizzie. Suntem doi
Tmpotriva uneia. Voi aborda din nou problema cu ea, cand
vom fi numai noi doi. Uite, ia lesa cSinelui §i arata-ne
cum reu§e§ti sa-ti gase§ti drumul ca sa ie§iti din casa §i
sa facety o plimbare prin jurul lacului, fara niciun ajutor.
- A , sigurca pot! se bucura ea, luand lesa. Fiti atenti!
- Asta §i am de gand sa fac, o asigura Joseph.
Peste cateva minute Tnsa, cand toti trei ie§ira din casa,
Lizzie se opri, Tnclinandu-§i capul Tntr-o parte. Se parea ca
auzea ceva, chiar §i peste zgomotul apei ce §iroia din
marea fantana. Domni§oara Thompson §i celelalte fete se
apropiau. Ridica o mana, Tn semn de salut, §i le striga:
- Molly? Doris? Agnes?
Tot grupul veni spre ea, facand mici reverente.
- Am sa merg §i eu cu voi, anunta Lizzie. Taticul meu
vrea sa ramana singur cu domni§oara Martin. Zice ca e
nedrept fata de ea sa vorbim doi contra unu.
Domni§oara Thompson T§i privi superioara cu buzele
stranse §i o lucire vesela Tn ochi.
- Va sa zica, pana la urma nu mai pleci azi, Claudia?
o Tntreba ea. Am sa-l anunt Pe Wulfric. Du-te §i plimba-te
lini§tita.
360 Mary Balogh
§i le conduse pe fete, Tmpreuna cu Lizzie, Tnapoi Tn
casa.
- A§a, spuse Joseph, oferindu-i bratul. Acum suntem
unu la unu - sorti cinstiti, lupta dreapta. Daca dore§ti o
lupta, mai bine-zis. Eu a§ prefera ni§te planuri de nunta.
Claudia T§i Tncle§ta strans mainile pe mijloc §i se Tn-
toarse spre lac. Borul palariei ei de pai - aceea§i ca de
obicei - era mi§cat de vant.

Eleanor a§teptase sa soseasca ultima seara - sau,


mai bine zis, zorii ultimei dimineti. Claudia Ti destainuise
o mare parte dintre Tntamplarile din ajun §i era posibil ca
pe celelalte sa le fi dedus corect.
T§i reiterase oferta de a prelua conducerea §colii, ba
§i de a o cumpara cu totul, eventual. 0 Tndemnase pe
Claudia sa gandeasca Tn termenii a ceea ce-ar fi trebuit
sa faca, nu a ceea ce dorea sa faca.
- Cred, spusese ea, ca e un loc comun §i o simplifi-
care exagerata aceea de a te sfatui sa asculti de glasul
inimii, Claudia, iar eu nu sunt catu§i de putyn calificata
ca sa-ti dau asemenea sfaturi, nu? Dar... Tn fine, chiar
nu e treaba mea, §i cu siguranta a trecut de mult ora de
culcare. Noepte buna.
Dar, la cateva secunde dupa ce plecase din camera,
mai varase odata capul pe u§a.
- Am s-o spun oricum, zisese ea. Asculta de glasul
inimii, pentru numele lui Dumnezeu, Claudia, prostuta
mica ce e§ti!
lar acum, de dimineata, se parea ca toata lumea §tia.
Era insuportabil de stanjenitor - ca sa nu spuna mai mult.
- Am senzatia, spuse ea, Tn timp ce mergea spre lac,
cu Joseph alaturi, ca parca a§ fi pe scena unui teatru, cu
un public numeros adunat Tn jurul meu.
- A§teptandu-ti cu sufletul la gura replica finala? Nu
ma pot decide daca §i eu fac parte din public, Claudia,
sau sunt un alt personaj al piesei. DarTn acest al doilea
caz, Tnseamna ca n-am fost cu tine la repetitii, altfel a§
§ti care e acea replica finala.
Dragostea tnvinge 361

T§i continuara plimbarea Tn tacere, pana cand ajun-


sera pe malul lacului.
- Este imposibil, spuse ea, observand ca vantul
starnea pe apa valuri cu crestele albe.
- Nu, o contrazise el, nu e deloc imposibil. Nici macar
improbabil nu e. Eu a§ zice ca e un lucru probabil, dar
deloc sigur. Este acea cantitate mica de incertitudine
care-mi face inima sa se zbuciume Tntre coaste §i ge-
nunchii sa simta ca nu mai suntTn stare sa ma tyna drept
§i stomacul sa Tncerce sa faca salturi mortale Tnauntrul
meu.
- Familia ta nu m-ar accepta niciodata.
- Mama §i sora mea au §i facut-o, replica el, iar tatal
meu nu m-a dezmo§tenit.
- Ar putea s-o faca?
Joseph zambi.
- Nu. Dar ar putea sa-mi faca viata al naibii de inco-
moda. N-o va face. Tine la copiii lui mult mai mult dec§t
ar fi dispus sa recunoasca vreodata. lar mama mea TI
domina mult mai ferm decat T§i da el seama.
- Nu-ty pot darui copii.
- §tii sigur asta?
- Nu, recunoscu ea.
- Orice fata abia ie§ita din §coala ar putea sa fie
stearpa, daca a§ lua-o de sotie. Multe femei nu pot face
copii, sa §tii. lartu s-ar putea sa poti avea. Sper sa poti,
trebuie sa marturisesc. Exista §i toata problema aia trista
a asigurarii succesiunii, dar mult mai important decat ea
e faptul ca a? dori sa am copii cu tine, Claudia. Tnsa ceea
ce vreau cu adevarat e sa-mi petrec tot restul vietyi alaturi
de tine. §i n-am fi lipsiti de copii. Am avea-o pe Lizzie.
- Nu pot fi marchiza, nici ducesa. Nu §tiu nimic des­
pre tot ceea ce s-ar a§tepta de la mine, §i sunt mult prea
batrana ca sa Tnvat. Oricum, nici nu sunt sigura daca
mi-a§ dori sa Tnvatsau nu. Tmi place sa fiu a§a cum sunt.
E o dovada de Tngamfare, poate, §i sugereaza o lipsa a
vointei de a ma mai schimba vreodata. Eu a? dori s-o fac,
dar prefer sa-mi aleg singura felurile Tn care sa ma schimb.
362 Mary Balogh
- Atunci, alege sa le schimbi Tndeajuns ca sa-mi faci
§i mie un loc Tn viata ta. Te rog, Claudia. E tot ce-ty cer.
Daca nu vrei ca Lizzie §i cu mine sa locuim cu tine Tn
Bath, atunci vino tu sa stai cu noi la Willowgreen. Sa fie
acolo caminul tau. Viata ta sa fie acolo - sa fie tot ce-ti
dore§ti. Numai vino. Te rog eu.
Dintr-odata, Claudia simty toata irealitatea situatiei.
Parca ar fi ie§it din propriul trup, vazandu-l pe Joseph din
nou ca pe un strain - a§a cum Ti aparuse prima oara, Tn
salonul de vizite al §colii. Vazu cat de chipe§, elegant,
aristocratic §i sigur pe sine era. Cum ar fi putut acum sa
se roage de ea sa-i primeasca cererea Tn casatorie? Cum
era posibil s-o iubeasca? Dar §tia ca a§a era. §i mai §tia
§i ca nu putea tine Tn minte acea imagine a lui mai mult
de cateva secunde. Uitandu-se din nou la el, nu-l vedea
decat pe iubitul ei Joseph.
- Cred ca ar trebui sa organizam lucrurile la Willow­
green la fel ca-n §coala mea, spuse ea, doar cu unele
mici diferente. Provocarea de a o instrui pe Lizzie, cand
m-am gandit ca ar putea fi eleva, m-a captivat, caci
mi-am dat seama, desigur, ca e absolut posibil s-o umplu
cu bucuria de a Tnvata. Nu §tiu de ce nu m-am gandit
niciodata sa includ printre elevele mele §i fete cu handi-
capuri, atat fizice cat §i mintale. Anne a fost odata guver-
nanta a veri§oarei Marchizului de Hallmere, care era
considerata cam slaba de minte. Acum, e cea mai fer-
mecatoare tanara pe care ti-o poti Tnchipui. S-a maritat
cu un pescar §i i-a facut cativa fii voinici, Ti gospodare§te
casa §i e cum nu se poate mai fericita.
- Vom adopta o multyme de asemenea copii, spuse
el Tncet, iar Willowgreen va fi §coala §i caminul lor. li vom
iubi, Claudia.
Claudia se uita la el §i ofta.
- N-ar merge, murmura ea. Este un vis mult prea
ambitios.
- Dar a§a sunt toate Tn viata, insista Joseph. Viata
Tnseamna sa visezi §i sa faci aceste vise sa devina rea-
litate, cu eforturi §i cu hotarare - §i cu iubire.
Dragostea Tnvinge
ll privi fara o vorba.
Acela fu momentul cand Ti Tntrerupse cineva.
Marchizul §i Marchiza de Hallmere tocmai aparusera
dintre copaci, Tmpreuna cu cei doi copii mai mari ai lor,
Tnsotyti de Contele §i Contesa de Rosthorn, cu baietyi lor.
Tofi le facura veseli cu mana, Tnca de la distanta, §i §i-ar fi
vazut de drum daca marchiza nu se oprea dintr-odata
brusc, pentru a-i privi cu atentie. Apoi, se desprinse de grup
§i porni spre ei, cu pa§i hotarati. Marchizul o urma §i el,
mai Tncet, Tn timp ce ceilalti T§i continuau drumul spre casa.
Claudia recunoscuse fara tragere de inima Tn sinea
ei, pe parcursul saptamanii trecute, ca fosta doamna
Freyja Bedwyn nu mai era nici pejdeparte acel monstru
de pe vremea cand fusese fata. Tnsa chiar §i a§a, era
foarte nemultumita de acest amestec Tn convorbirea lor
privata.
- Domni§oara Martin, spuse ea, dupa ce-l Tnvrednici
pe Joseph cu o mica Tnclinare a capului, am auzit ca va
ganditi sa-i predati lui Eleanor §coala dumneavoastra.
Claudia Tnalta din sprancene.
- Ma bucur ca Tncercati sa-mi auzifi gandurile, replica
ea.^
Ti observase pe cei doi barbafi schimband o privire,
cu chipuri complet lipsite de expresie.
- Mi se pare o decizie cam ciudata, Tntr-o perioada
cand v-aty ca§tigat independenta deplina, continua
doamna Hallmere. Dar trebuie sa va spun ca v-o aprob.
Tntotdeauna v-am admirat - dupa ce ati avut curajul de
a-mi Tntoarce spatele - dar niciodata nu v-am placut,
pana saptamana aceasta care tocmai se Tncheie.
Meritati §ansa de a fi fericita.
- Freyja, interveni marchizul, luand-o de cot, cred ca
deranjam. lar cuvintele tale nu vor face decat sa cauzeze
o stare de stanjeneala.
Claudia, Tnsa, abia daca-l auzi. Se uita drept la
doamna Hallmere.
- De unde §t/£/' ca tocmai mi-am dobandit indepen­
denta? Tntreba ea. De unde §titi de binefacatorul meu?
364 Mary Balogh
Doamna Hallmere deschise gura sa dea un raspuns
imediat, apoi se razgandi §i ridica din umeri.
- N-o §tie toata lumea? replica ea cu falsa nepasare.
Poate ca Eleanor spusese ceva. Sau Susanna. Sau
Anne. Sau chiar Joseph.
Dar Claudia se simtea ca §i cum cineva tocmai ar fi
lovit-o Tn cap cu un ciocan cat toate zilele - cu singura
deosebire ca o asemenea izbitura i-ar fi tulburat gan-
durile, cata vreme acum avea senzatia ca niciodata
mintea nu-i fusese mai limpede. Se putea gandi la mai
multe lucruri Tn acela§i timp.
Se gandea la Anne, care prin cine §tie ce coincident
stranie Ti ceruse domnului Hatchard un post de profe­
soara la §coala ei, cand locuia doar la o zvarlitura de bat
de casa Marchizului de Hallmere, din Cornwall.
Se gandea la Susanna, cum fusese trimisa la §coala
ei ca eleva de caritate, la varsta de doisprezece ani, ime­
diat dupa coincidenta de a fi cerut sa fie angajata ca
servitoare la doamna Freyja.
Se gandea la vizita facuta de doamna Freyja Bedwyn
la §coala, Tntr-o dimineata, cu cativa ani Tn urma. Dar cum
aflase despre §coa/a §/ unde s-o gaseasca?
Se gandea cum Ti spusese Edna, cu doar cateva sap-
tamani Tn urma, ca doamna Freyja §tia despre uciderea
parintilor ei Tn pravalie, cu ani Tn urma - chiar Tnainte ca
Edna sa fi fost trimisa la §coala din Bath.
Se gandea cum tot Tncercasera Anne §i Susanna
sa-i spuna, de-a lungul anilor, ca era posibil ca doamna
Freyja, Marchiza de Hallmere, sa nu mai fie chiar atat de
rea pe cat §i-o amintea Claudia.
Se gandea la faptul ca, atunci cand doamna Hallmere
§i cumnata ei avusesera nevoie de guvernante pentru
copiii lor, le cautau mereu la §coala ei.
Se gandea...
Daca adevarul era un baros uria§, T§i spuse ea, cu
siguranta ca i-ar fi turtit capul pe umeri, cu ani Tn urma.
- Dumneavoastra aty fost... murmura ea, Tntr-o §oapta
aproape neauzita. Dumneavoastra a\i fost!
Dragostea tnvinge
Doamna Hallmere T§i Tnalta sprancenele cu trufie.
- Dumneavoastra aty fost, repeta Claudia. Dumnea­
voastra aty fost binefacatoarea §colii.
- 0, la naiba! exclama Joseph.
- Hai c-ai facut-o! remarca amuzat Marchizul de
Hallmere. Proverbiala pisica a scapat din proverbiala
traista, Free.
- Da, dumneavoastra a\i fost! continua Claudia sa
repete, privindu-§i Tngrozita fosta eleva.
Doamna Hallmere ridica din umeri.
- Sunt foarte bogata, spuse ea.
- Eraty doar o feti§cana cand mi-am deschis eu
§coala.
- Wulf a fost un tutore gotic Tn multe privinte, spuse
doamna Hallmere, darTn materie de bani, era remarcabil
de luminat. Cu totyi am avut acces la averile noastre Tnca
de la o varsta foarte frageda.
- De ce?
Doamna Hallmere se batu cu palma pe coapsa, iar
Claudia simty ca ar fi fost mai Tn largul ei daca ar fi tynut
Tn mana o crava§a de calarie. Ridica iar din umeri.
- Nimeni, Tn afara de dumneavoastra, n-a Tndraznit
vreodata sa-mi tina piept, spuse ea, pana cand l-am Tn-
talnit pe Joshua. A, §i Wulfric o facuse, desigur, dar asta
era cu totul altceva. El Tmi e frate. Ma nemultumea faptul
ca parintii no§tri murisera, lasandu-ne singuri, cred.
Voiam sa fiu luata Tn seama. Voiam ca §i altcineva, Tn
afara de Wulfric, sa ma sileasca sa fiu cuminte. Dum­
neavoastra ati facut-o Tntorcandu-mi spatele cand v-am
ofensat. Dar dumneavoastra nu eraty moarta, domni§oara
Martin. Pe dumneavoastra puteam sa ma razbun, a§a
cum cu mama mea n-a§ mai fi putut s-o fac. Nici nu putety
§ti ce satisfactye mi-a dat, de-a lungul anilor, faptul de a
§ti ca depindeafi de mine, de§i ma dispretuiaty atat de
mult.
- Nu va...
- A , ba da.
- T n tr -a d e v a r .
366 Mary Balogh
Joseph T§i drese glasul, iar Marchizul de Hallmere se
scarpina Tn cap.
- A fost o razbunare magnifica, fu nevoita Claudia sa
recunoasca.
- §i eu am considerat-o la fel, marturisi §i doamna
Hallmere.
Se uitau una la alta, Claudia cu buzele stranse,
doamna Hallmere afectand o non§alanta Tnfumurata care
nu arata prea convingatoare.
- Ce pot spune? Tntreba Claudia Tn cele din urma.
Era Tngrozitor de jenata. Ti datora enorm acelei femei
- la fel ca atat de multe dintre elevele ei de caritate, din
trecut §i din prezent. Fara acea femeie, Susanna ar fi
putut sa fie pierduta. Anne §i-ar fi putut trai mai departe
viata ei nefericitaTn Cornwall, cu David. §coala n-arfi avut
nicio §ansa de izbanda.
0, Doamne, nu era cu putinta sa-i datoreze totul toc­
mai doamnei Hallmere!
§i totu§i, a§a era.
- Cred, domni§oara Martin, continua doamna Freyja,
ca aty spus totul Tn scrisoarea pe care i-ati lasat-o dom-
nului Hatchard, acum cateva saptamani. Va multumesc
pentru recuno§tinta exprimata, de§i nu am nevoie de ea.
Imi pare rau ca v-am vorbit aspru, acum cateva minute.
A§ fi preferat sa nu aflati niciodata. In niciun caz nu tre­
buie sa va considerati obligata cu ceva fata de mine. Ar
fi absurd. Vino, Joshua. Cred ca prezenta noastra aici
este nedorita.
- Asta am Tncercat §i eu sa-ti spun acum cateva
minute, iubito, raspunse marchizul.
Claudia Tntinse mana. Doamna Hallmere i-o privi din
nou cu cea mai Tngamfata expresie de care era Tn stare,
apoi i-o oferi pe a ei. I§i stransera mainile.
- Ei, remarca Joseph, Tn timp ce sotii Hallmere se Tn-
departau, piesa asta de teatru e plina de rasturnari de
situatye §i Tntorsaturi nea§teptate. Cred, Tnsa, ca replica
finala urmeaza sa fie rostita, iubito, §i ca Tty apartine.
Care anume este?
Dragostea tnvinge
Claudia se Tntoarse complet cu fata spre el.
- Ce notyune prosteasca este independen\a, comenta
ea. A§a ceva nici nu exista, nu-i a§a? Nimeni dintre noi
nu e vreodata independent de ceilalfi. Cu totyi avem
nevoie unii de altyi.
N privi un moment, exasperata.
- Ai nevoie de mine?
- Da, raspunse el.
- §i eu am nevoie de tine. 0, Joseph, cata nevoie am
de tine! Schimbarea vietyi mele, care o va lua pe un cu
totul alt drum, va fi §i de data asta la fel de Tnfrico§atoare
ca pe vremea cand aveam §aptesprezece ani, nu ma Tn-
doiesc, dar daca am putut-o face atunci, cand pierdusem
o iubire, cu siguranta sunt Tn stare de acela§i lucru §i
acum, cand am gasit o alta. §i am s-o fac. Am sa ma
marit cu tine.
Tncet, pe buzele lui, se ivi un zambet.
- A§a ca am ajuns §i la epilog, spuse.
§i, lasandu-se Tntr-un genunchi, lua pozitya pitoreasca
§i intentyonat teatrala pe iarba, cu lacul Tn spatele lui §i
una dintre mainile ei Tntr-ale sale.
- Claudia, iubirea vietyi mele, Tncepu el, Tmi faci marea
onoare de a deveni sotya mea?
Claudia rase - de§i sunetul semana uluitor cu galgai-
tul unei ape.
- Ce absurd araty, observa ea, §i cat de romantic! Ti
imposibil de chipe§. 0, sigur ca accept. Tocmai am spus-o
doar, nu? Hai, ridica-te, Joseph. 0 sa t'i se pateze de
iarba genunchiul pantalonului.
- Atunci, mai bine sa mi se pateze amandoi, spuse
el. Ca sa fie la fel.
§i o trase §i pe ea la pamant, pana ajunsera fata-n
fata, Tmbrati§ati.
-A h , Claudia, continua Joseph, cu gura lipita de a ei,
Tndraznim sa credem Tntr-o asemenea fericire?
- 0, da, TI Tncredinta ea, cu siguranta ca putem crede.
N-a§ renunta la o Tntreaga cariera, pentru mai putin de
atat.
368 Mary Balogh
- Tntr-adevar, domni§oara profesoara, fu el de acord,
§i o saruta.
Capitolul 25

Ora$ul Bath nu mai cunoscuse niciodata o zi atat de


mareata ca aceea Tn care domni§oara Claudia Martin,
proprietara §i directoarea §colii de Fete a domni§oarei
Martin, s-a maritat cu Marchizul de Attingsborough, la Bis-
erica Bath.
Printre nunta§i erau atat de multe persoane cu titluri
nobiliare, Tncat un gura-casca a fost auzit Tntrebandu-se,
Tn timp ce a§tepta sosirea miresei Tmpreuna cu o mare
mu Itime de curio§i, Tn curtea pietruita din fata Salii Pom-
pei, daca nu cumva restul Angliei se golise de titluri, pen­
tru moment.
- §i nimeni nu le-ar duce lipsa, a mai adaugat, facan-
d-o pe o femeie cat toate zilele, cu un co§ §i mai mare
pe un brat, sa se Tntrebe de ce mai venise sa priveasca.
Toti cei care erau cat de cat Tnruditi cu marchizul fi-
gurau pe lista invitatilor, desigur. Mai fusesera poftiti
foarte multi dintre prietenii §i cunoscutii lui, inclusiv toata
familia Bedwyn, cu exceptia Lordului §i a doamnei Ran-
nulf, care a§teptau sporirea iminenta a familiei. Ducele
de Bewcastle Ti permisese ducesei sa vina cu el, de
vreme ce ora§ul Bath nu era foarte departe de casa, iar
ea statea bine cu sanatatea, Tn pofida conditiei sale de­
licate.
jronia Tntregii situatyi nu-i scapase Claudiei.
Tntr-adevar, Tn timp ce camerista personala a lui
Frances, adusa la §coala anume cu scopul de a o coafa,
era Tn toiul crearii unui aranjament care sa fie elegant, dar
370 Mary Balogh
nu prea pretentyos, Claudia a izbucnit Tn ras, fara sa se
mai poata opri. Biata camerista a fost nevoita sa se Tntre-
rupa din construirea unui ciorchine de bucle matasoase,
Tn locul obi§nuitului coc de la ceafa directoarei de §coala.
Susanna, Frances §i Anne se Tnghesuisera toate trei
Tn dormitor, privind. Eleanor §i Lila Walton plecasera deja
spre abatye, cu un card bine organizat de eleve din inter-
nat §i de caritate, toate Tn cele mai elegante rochii §i cu
cele mai alese comportamente. Elevele care nu locuiau
la internat aveau sa vina Tnsofite de parintyi lor. Nu
lipseau nici profesoarele care nu locuiau Tn §coala.
- Asta o sa fie cea mai absurda casatorie din cate
s-au vazut vreodata! comenta Claudia printre hohote de
ras. Nici Tn cele mai stranii vise ale mele nu mi-a§ fi putut
Tnchipui ceva mai bizar.
- Absurda, spuse Susanna, uitandu-se de la Anne la
Frances. Cred ca este o descriere destul de potrivita.
Claudia se va marita Tn prezenta a cel putin jumatate din
lumea buna.
- Va avea un duce de socru, completa Frances.
- §i un viitorduce drept sot, adauga §i Anne.
Toate trei se uitara una la alta cu fete lipsite de orice
expresie, Tnainte de a se prapadi de ras la randul lor.
- E cel mai caraghios lucru din lume, fu Frances de
acord. Claudia noastra va fi, Tntr-o buna zi, ducesal
- Nu e decat o pedeapsa pentru toate pacatele mele,
spuse Claudia, redevenind serioasa, Tn timp ce atentya i
se Tndrepta din nou spre fata ei reflectata Tn oglinda,
vazand toata splendoarea noii sale rochii de culoarea cai-
sei Tn combinatie cu frivola palarie noua de pai pe care
camerista lui Frances tocmai i-o fixa pe cap, deasupra
buclelor bogate de la spate. 0 palarie de pai, laTnceputuI
lui octombrie!
Dumnezeule! Chiar arata cu zece ani mai tanara
decat paruse Tn urma cu doar cateva luni? Cu siguranta,
era doar efectul imaginatiei. Dar ochii-i erau mai mari
decat §i-i amintea, §i buzele, mai pline. Nu Tncapea nicio
Tndoiala ca §i Tn obraji avea mai multa culoare.
Dragostea tnvinge
- Dar cine ar fi putut rezista farmecelor lui Joseph?
continua Susanna. Eu Tntotdeauna am tinut la el peste
masura de mult, de cand ne-a facut cuno§tinta Lauren,
dar a crescut enorm Tn ochii mei, de vreme ce a avut
flerul de a se Tndragosti de tine, Claudia.
- §i cine-ar fi putut rezista unui barbat care-§i adora
atat de mult copilul? interveni §i Anne. Mai ales o fiica
oarba §i nelegitima.
- Slava Domnului ca-i avem pe Lucius, Sydnam §i
Peter, spuse Frances. Altfel, am putea muri de gelozie,
Claudia.
Claudia se rasuci cu taburetul. Camerista termina de
facut ordine pe masuta de toaleta §i ie§i din camera.
- 0 fi oare firesc ca o zi a nuntyi sa trezeasca emotyi
atat de contradictorii? Tntreba Claudia. Sunt a§a de feri-
cita, ca-mi vine sa explodez. §i sunt atat de trista, Tncat
aproape Tmi dau lacrimile.
- Sa nu-ncepi! o preveni Susanna. 0 sa ti se umfle
ochii §i se mai §i Tnro§esc.
La fel ca Tn seara trecuta. Totul Tncepuse cu ultima
cina de ramas-bun, Tn sala de mese a §colii, la care
ramasesera §i elevele care nu stau la internat - urmata
de concertul-surpriza §i cuvantarile de la despartire. Con-
tinuase cu Tmbrati§arile §i urarile de bine din partea tu-
turor elevelor §i profesoarelor. §i se Tncheiase cu doua
ore Tn salonul particular al Claudiei - care curand avea
sa treaca Tn posesia lui Eleanor - unde conversasera §i
depanasera amintiri toate cinci.
- M-am simtyt bine lucrand ca profesoara aici,
spuse acum Anne. §i cand m-am maritat cu Sydnam,
nu eram deloc sigura c-o sa fiu fericita ca sotie a lui.
Dar sunt, a§a cum vei fi §i tu cu Joseph, Claudia. 0 §tii
deja.
- E absolut firesc ca acum sa te simty trista, o asigura
Frances. Eu, la nunta, aveam parte de Lucius §i de promi-
siunea unei cariere de cantareata, §i tot am regretat feri­
cirea de-aici. Fusese casa mea, iar cele mai dragi
prietene ale mele aici erau.
372 Mary Balogh
Susanna se ridica Tn picioare §i o Tmbrati§a pe Clau­
dia, cu grija sa nu-i deranjeze nici coafura, nici palaria.
- §coala asta a fost pentru mine un camin §i o fami­
lie, spuse ea. Am fost primita Tn sanul ei la varsta de
doisprezece ani, cand nu aveam nici un locTn care sa ma
due, iar aici am fost educata §i iubita. Niciodata n-a§ fi
plecat, daca nu-l Tntalneam pe Peter. Dar ma bucur foarte
mult ca am facut-o - din motive cat se poate de evidente
§i fiindca n-a§ fi suportat ca acum sa fiu ultima dintre noi
care mai ramane aici. Atat de egoista sunt, Tntelegi? Dar
nici nu-ty pot spune cat ma bucur pentru tine, Claudia.
- Mai bine sa mergem, propuse Anne. Mireasa n-are
voie sa Tntarzie, iar noi trebuie sa fim la biserica Tnaintea
ei. §i ce mireasa fermecatoare avem aici! Culoarea asta
Tty vine pur §i simplu perfect, Claudia.
- Mie-mi place palaria de mor, nu se lasa Susanna.
Claudia T§i stapani lacrimile, Tn timp ce o Tmbrati§au
pe rand, Tnainte de a coborT la trasura care le a§tepta.
Dupa plecarea lor, T§i puse manu§ile §i se mai uita
pentru o ultima oara prin dormitor. Deja arata gol -
cufarul §i celelalte bagaje fusesera luate de dimineata.
Intra Tn salonul alaturat §i privi Tn jur. Toate cartile ei dis-
parusera. Nu mai locuia acolo.
De-o saptamana, §coala era oficial a lui Eleanor, lar
de acum Tncolo, urma sa se numeasca §coala de Fete a
domni§oarei Thompson.
Era Tngrozitor de greu sa-§i lase Tn urma Tntreaga viata.
0 mai facuse odata, iar acum o facea iar. Parca s-ar fi
nascut din nou, lasSnd Tn urma confortul cald al pantecu-
lui matern pentru a Tnfrunta imensitatea necunoscutului.
Era Tngrozitor, chiar daca jinduia dureros dupa noua
ei viata, dupa casa care o a§tepta, dupa fetita in-
teligenta, curajoasa §i fara vedere care avea sa fie fiica
ei, dupa celalalt copii care urma sa se nasca peste mai
putin de §ase luni - nu-i spusese nimanui, decat lui
Joseph, cand sosise de la Willowgreen, Tn ajun - §i dupa
barbatul care pa§ise Tn §coala ei, cu aproape patru ani
Tn urma, §i Tn inima ei, nu peste mult timp.
Dragostea tnvinge
Joseph!
Apoi coborT la parter, unde servitorii se aliniasera ca
sa-§i ia ramas-bun de la ea. f§i pastra calmul §i le adresa
cateva cuvinte de final fiecaruia. Majoritatea aveau ochii
Tn lacrimi - numai domnul Keeble nu. El statea neclintit
langa u§a, a§teptand sa i-o deschida.
§i, nu se §tie cum, despartirea de el, batranul, artago-
sul §i loialul ei portar, deveni cea mai grea din toate.
Domnul Keeble se Tnclina Tn fata ei, reu§ind cumva sa-§i
faca cizmele sa scartaie. Dar Claudia nici nu voia s-auda
de asemenea formalisme. II Tmbrati§a §i-l saruta pe
obraz, apoi Ti facu un semn scurt cu capul sa deschida
u§a §i ie§i grabita Tn strada, unde vizitiul lui Joseph o
a§tepta s-o ajute sa urce Tn calea§ca.
Era hotarata sa nu planga, T§i spuse ea Tn timp ce
u§a se Tnchidea §i trasura se punea Tn mi§care, lasand
Tn urma, pentru ultima oara, §coala §i cei cincisprezece
ani din viata ei pe care-i traise acolo. Clipi din ochi de
mai multe ori.
Nu avea sa planga.
La biserica o a§tepta Joseph.
§i Lizzie.
§i o multime de aristocrati.
Acest gand fu cel care o salva. Mai TntSi z§mbi, apoi
Tncepu sa rada de-a binelea, Tn timp ce trasura cotea pe
Great Pulteney Street.
Absurd, Tntr-adevar.
Una dintre micile glume ale lui Dumnezeu, poate?
Daca da, Creatorul avea un simt al umorului care-i placea
nespus.

Nu cu mult timp Tn urma, se parea, Joseph statuse


langa Neville, Tn fata unei biserici, a§teptand sosirea unei
mirese. Atunci, el fusese cavalerul de onoare, iar Neville,
mirele. Acum, rolurile se inversasera, iar Joseph
Tntelegea de ce varul sau fusese complet incapabil sa
stea locului, fie a§ezat, fie Tn picioare, cu acea ocazie, §i
de ce se tot plangea ca-l strangea lavaliera.
374 Mary Balogh
Era absurd sa-§i imagineze ca, pur §i simplu, Claudia
n-avea sa mai apara. Tncuviintase sa se marite cu el §i-i
scrisese Tn fiecare zi - cum facuse §i el - din iulie Tn-
coace, cu exceptia celor zece zile de la sfar§itul lui au­
gust cand el o dusese pe Lizzie la Bath. De asemenea,
taiase toate puntyle cu trecutul, vanzandu-i §coala
domni§oarei Thompson, li ceruse domnului Hatchard,
omul ei de afaceri din Londra, sa caute fetite cu handi-
capuri §i f§ra locuinta.
§i daca toate aceste lucruri nu erau de ajuns ca sa-l
asigure, mai aparuse §i noutatea ametytoare pe care i-o
marturisise Tn ajun. Ramasese grea! Urmau sa aiba un
copii al lor! Tnca nu reu§ise sa savureze pe deplin aceasta
§tire rascolitoare - de§i se Tnfuriase pe moment, pentru
ca nu-i spusese mai devreme, Tnainte de a o Tn§faca pen­
tru a o strange-n brate mai-mai sa-i taie rasuflarea. Ar fi
trebuit sa-l Tn§tiinteze numaidecat! Dumnezeule mare,
numai de-ar fi §tiut, s-ar fi repezit s-o ia de nevasta cu o
permisiune speciala, §i duca-se dracului toata nunta aia
mareata, pe care o pusese la cale, fara sa-l Tntrebe, o ar-
mata Tntreaga de rubedenii, Tn frunte cu Wilma.
Mai avusese loc o casatorie cu permisiune speciala,
Tn urma cu doua luni. Fie McLeith, fie Portia, daca nu
chiar amandoi, T§i bagasera mintyle-n cap dupa plecarea
de la Alvesley Park, Tn noaptea balului aniversar. Nu se
mai dusesera Tn Scotia, ci venisera la Londra, unde adu-
sesera la cuno§tinta familiei Balderston logodna lor §i,
peste cateva zile, facusera o nunta mica, dar res-
pectabila.
Joseph simtea un gol Tn stomac, iar Neville Ti arunca
o privire plina de compasiune. Apoi sosi Claudia, iar el
se Tntoarse s-o vada cum se apropia singura pe culoarul
larg din mijloc, printre stranele pline cu nunta§i.
Era frumoasa. Era... Cum se descrisese ea singura
odata, dupa ce facusera dragoste? A, da. Era femeie.
Profesoara, femeie de afaceri, prietena, amanta - tot
ceea ce era §i fusese vreodata plus lucrul cel mai impor­
tant. Era pur §i simplu femeie.
Dragostea tnvinge
Conform obiceiului ei, se Tmbracase simplu, Tngrijit §i
elegant, cu exceptia palariei de pai absurd de draguta
care-i statea pe cre§tetul capului, putyn Tnclinata Tn fata.
Joseph Ti zambi dragastos, amuzat de palarie.
Ti zambi §i ea, facandu-l sa uite de palarie.
Ah, Claudia!
Se Tntoarsera Tmpreuna spre preot.
- Mult iubitilor, Tncepu acesta cu un glas sonor care
umplu toata biserica.
§i, cat ai bate din palme, slujba lua sfar§it, §i erau
casatoriti, el §i Claudia Martin, acum Claudia Fawcitt,
Marchiza de Attingsborough. Pentru toata viata. Pana
cand moartea Ti va desparti. La bine §i la rau, la necaz §i
la fericire.
Ochii ei priveau Tntr-ai lui. Buzele ei erau stranse Tntr-o
linie subtire.
Joseph Ti zambi.
Ti zambi §i ea, iar soarele verii tarzii, care cobora trep-
tat spre toamna dincolo de u§ile bisericii, se reflecta cald
§i luminos Tn ochii ei.
Semnara Tn registru, apoi pornira pe lungul drum prin
naosul bisericii, printre invitatii zambitori, care Tn curand
aveau sa se adune Tn Camerele Adunarii de Sus, pentru
dejunul nuptial.
Claudia fu aceea care se opri Tn dreptul celei de-a
doua strane, unde statea Lizzie, Tntre Anne Butler §i
David Jewell, Tmbracata splendid Tntr-o rochie de dantela
roz, cu o funda de satin asortata Tn par. Claudia se
apleca prin fata prietenei sale, Ti §opti ceva fetitei §i o
ajuta sa se ridice Tn picioare.
§i astfel, Tn vazul unei jumatati din beau monde,
pornira mai departe prin naos toti trei, cu Lizzie la mijloc,
tinandu-i de brate §i radiind de fericire.
Erau §i unii pe care o asemenea priveli§te avea sa-i
scandalizeze. Din partea lui Joseph, n-aveau decat sa se
duca Tnvartindu-se. 0 vazuse pe mama lui zambind §i pe
Wilma §tergandu-§i o lacrima din coltul ochiului. T§i vazuse
tatal privindu-i sever, darcu o afectiune nemarginita Tn ochi.
376 Mary Balogh
li zambi Claudiei pe deasupra capului lui Lizzie.
Claudia Ti zambi §i ea, §i ie§ira din biserica, Tn curtea
Salii Pompei, care era la fel de aglomerata ca biserica
din spatele lor. Cineva chiui, §i aproape toata lumea
izbucni Tn ovatyi. Clopotele bisericii sunau. Soarele ie§ea
din nori.
- Te iubesc, Ti murmura el aproape mut Claudiei, iar
ochii ei Ti spusera ca auzise §i Tntelesese.
Lizzie T§i lasa capul pe spate, Tntorcandu-se de la unui
la celalalt, ca §i cum ar fi putut sa-i vada. Radea.
- Tata, spuse ea. §i mama.
- Da, iubito, se apleca Joseph s-o sarute pe obraz.
§i atunci, spre Tncantarea zgomotoasa a privitorilor §i
a celor catyva invitaty care ie§isera deja din biserica, Tn
spatele lor, se apleca pe deasupra ei §i o saruta pe Clau­
dia pe buze.
- lubitele mele, amandoua, spuse el.
In ochii Claudiei luceau lacrimi pe care nu le lasa sa
se reverse.
- N-am sa dau apa la §oareci tocmai acum, spuse ea,
cu vocea ei de profesoara. Du-ne la trasura, Joseph.
Lizzie T§i rezema capul de umarul ei.
- In clipa asta, adauga Claudia, pe un ton care timp
de cincisprezece ani facuse zeci §i zeci de eleve sa Tn-
cremeneasca.
- Da, doamna! zambi el. Ba nu... mai bine: da,
doamna mea!
Razand toti trei, traversara grabity curtea, printre
multimile care le urau numai bine, §i trecura Tn sfar§it pe
sub arcadele de piatra §i printr-un tunel de veri §i Bedwyni
asortati, care se strecurasera cu totii mai devreme afara
din biserica, Tnarmandu-se cu petale de flori.
Cand ajunsera la trasura care-i a§tepta Tn strada,
Claudia avea o scuza pentru lacrimile ce-i §iroiau pe
obraji. Erau lacrimi de bucurie, ar fi putut sa spuna daca
o Tntreba cineva.
Joseph n-o Tntreba.
0 a§eza pe Lizzie pe o bancheta, lua loc langa Clau­
Dragostea tnvinge 377

dia, pe cealalta, o cuprinse cu un brat P® dupa umeri §i


o saruta cu pasiune.
- Ce faci, tati? TI Tntreba Lizzie.
- 0 sarut pe mama ta, raspunse el. E §i mireasa
mea, adu-ti aminte.
- A, bine, zise fetita §i rase.
Claudia rase §i ea.
- 0 sa vada toata lumea!
- §i te deranjeaza? replica Joseph, retragandu-se
putin ca sa vada din nou ce vibrant de frumoasa era.
- Catu§i de putin, Ti raspunse sotya lui, punandu-i o
mana pe umar §i tragandu-l iar spre ea, Tn timp ce
calea§ca pornea spre Upper Rooms. Asta-i cea mai feri-
cita zi a vietyi mele §i mi se pare firesc s-o §tie Tntreaga
lume.
§i se apleca, lua mana lui Lizzie Tntr-a ei §i o stranse,
apoi T§i saruta sotul.
Acesta T§i desfacu palma pe abdomenul ei, care Tn­
cepuse deja sa se rotunjeasca. Toata familia lui era Tn
acea trasura. Prezentul §i viitorul lui. Fericirea lui.
lubirea. Visez la o mare iubire, la o familie... sa am o
sope §i copii... 0 familie care sa-mi fie la fel de apropiata
?i de draga ca bataile propriei inimi.
Rostise aceste cuvinte candva?
Daca nu, cu siguranta ar fi trebuit s-o faca.
Atata doar ca nu mai era nevoie sa nutreasca acel vis
anume.
Tocmai devenise realitate.

- Sfar§it -
M ary B a l o g h a scris
n u m e ro a s e b e s t s e lle ru ri is to ric e
de d ra g o s te .

DRAGOSTEA iNVINGF
se in s c rie to t i n aceasta c a te g o rie .

Claudia Martin, proprietara §i directoarea


unei §coli de fete din Bath, accepta ca Marchizul de
Attingsborough s-o inso^easca la Londra, unde
trebuie sa-§i conduca, spre un loc de munca, doua
dintre fetele de caritate.
De§i este total impotriva aristocra^iei, din
cauza unui duce care i-a firant inima in trecut,
Claudia sfar§e$te prin a se indragosti de marchiz.
Iar iubirea lor invinge, in cele din urma,
diferen^a de clasa.

ISBN 978-973-629-283-5

O P 5 C P 15 Sector 4, Bucure$ti
Tel/Fax: 0 2 1 .3 1 6 .3 2 .5 5
E-mail: lider@e-xfrem e.ro
Site: w w w .edituraiider.ro

S-ar putea să vă placă și