RY

RA
COMPUSE ȘI DERIVATE DE LA NUMELE CARAGIALE

LI B
DE -

ION CALOTĂ

Y
Apariția cărții lui Valentin. Silvestru, Elemente de caragialeologie.

T
București, Editura „Eminescu”, 1979, a coincis cu lansarea unui termen
nou, carșgialaflfgia, pe care, in ciuda unei forme care-i „pare rebarbativă”,

SI
Valentin Silvestru îl propune spre „abilitare”. Termenul este realmente
nou prin fonetismul său intr-adevăr rebarbativ, nu prin conținutul său
noțional, fiindcă toți exegeții operei lui Caragiale nu sint altceva dectt

ER
caragialologi, iar inaie aceste exegeze la un loc formează caragialologia.
Grafia caaagiateOtfgee este nu numai rebarbativă, dar și ambiguii,
fiindcă, printr-o deficiență a ortografiei românești actuale, anume aceea
IV
de a nota cu aceleași semne atit vocalele silabice, cit și pe cele asilabice
ccnesppnzZtoar®, ea poate fi interpretată în două feluri diferite : fie cu
secvența -leo- într-o singură silabă \ în care caz pronunțarea ar fi -13-,
UN
fie în două silabe, -le-o-, cu vocale în hiat. Oricum, prezența lui e în cuvîntul
■ccmpus pe care-1 discutăm nu e în nici un caz motivată, deoarece atunci,
prin analogie, ar însemna să menținem și pe u în compuse de tipul
emineăcuolog, emeneăcu.ftogee. Dimpotrivă, plecînd de la. cuvintele compuse
L

„normale” de tipul emeneăcOlfgee, shakespearologie, brechtologie, compunerea

corectă nu poate fi decît caragialftfgie, cu eliminarea lui e final din numele
RA

scriitorului, tot așa cum in eminescologie a fost eliminat u final din numele
poetului. Regula cere așadar ca in compunere să intre numele propriu
numai pînă la ultima consoană, indiferent de originea acestuia, la care
se adaugă „vocala de legătură” 2 -o- și apoi elei^m^i^n^ul de compunere
NT

grecesc -log (-togie): piiUippidolon(ie), fucidedftfg(ie), socratologCie)

etc. Și alte nume, de alte origini, terminate în -e, respectă aceeași regulă :
un exeget al lui Goethe este un goetholog (nu goetheolog), unul al lui Heine
este un heinolog (nu heineolog), după cum un specialist in Dante este un
CE

dantolo)g (nu danteolog) (cf. și it. dantologo).

în ceea ce privește compusul corect caragiaȘlOl)f(■ie), e adevărat
că repetarea silabei -lo- de la mijlocul cuvîntului ar putea fi simțită ca
supărătoare, poate chiar cacofonică, motiv pentru care, in cadrul sesiuniloi
I/

de comunicări științifice de la Craiova, organizate de Societatea culturale

„I, L. Caragiale" sub denumirea de Zilele „I. L. Caragiale", in fiecai
S

an în perioada 30 ianuarie—1 februarie, am auzit și fonetismul caragia

log (ie), cu reducerea uneia dintre cele două silabe -lo- (tot așa cum ui
IA

cuvînt ca filolog (ie) l-am reduce la un imposibil filog(ie)), ca și pe acel

de caragialeeDugie ), cu de compunere -log(ie) atașat direct la
numele propriu întreg, fără vocala de legătură -o-, în locul acesteia menți
CU

1 Vezi Șerban Cinculesou, Mea culpa, in revista „Ramuri”, nr. 3 (189) martie 1980, p. 6
a Cf. Academia R. S. România. Institutul de lingvistică din București, Formare
cuvintelor în limba română, voi. I, Compunerea, de Fulvia Ciobanu și Finuța Hasan, Bucureșt
1970, p. 132.
 RY
212

c d se votala finală -e a nrmeluî, ambelc eviden . nerecomandaMe,

nrndu-se.voc1.^ mai sus aCad. Serban birculrscu 3 adaugă, mai mult

RA
La formațiîled ma taxată drept „încurcătură în limbă”, carageologia.
ggn fCtw ctitonfnasculUtorul rârnnw tțrutet. I’reătț.
giul formă sc^isr, mai ales cu^ formam ,este ^aut-ă .in tUlul rnei Cărți
d^ earugîalolog ca Va^mtin S^tru, e^edș naturbsă md”

LI B
ri, ca rraaaI^rp pritna „victimă” este h^uș11^. Șd-lpiuCl<lCuIt«crl
’.’l dmt™ ce mai reputat curagiulrlrgi ai noștri, 1lure ®n0Pta frnrtitmrl
caraamleologie, ere. de Valentin Silvestru, m chiar titlul miri ^îcol
pUbliCat-nRo.mâm1 literă”, nr. 9 din 28 1980, p. -, despre

Y
Cartea lui Valentin Silvestru, Elemente de _ caragialeologie. ’ aptul este cr
atlt aui surprinzător cu cît trată lrmeu știe și recunoaște in srnitrl ^ad

T
Șerban bioculrscu un ascuțit spirit critic și rn fin simț filologic, dur, de

SI
duta aceasta, criticul și-u concentrat probabil atenția numai Iu dispute
în legătură cu primatul textului în teatru, lu care tubtcriem .ți noi cu toată
convingerea, împotriva oricăror „re-creații” ele „regiurilor”.

ER
In aceeași carte a lri Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie,
cu și cu ocazie Zilelor „Caragiale” de lu Cruiovu, em remercet folosireu
aproape exclusivă a derivatelor caragialean, caragialeană, caragialeni,
caragialene (personaj caragialean, operă caragialeană, eroi caragialeni,
IV
prrtrnujr, situații etc. caragialene), deci cu funcție de atribute adjectivule
echivalente cu atributele substantivale corespunzătoare cere exprimă
UN
„genitivul autorului” : teatrul caragialean = teatrul lui Caragiale. I)e data
aceasta formație nu mui e nouă și nu este o creuțIr a lui Valentin Sil­
vestru ■ (<=■ •silvestreană?). Derivatele eu sufixul -ean, -eană, -eni, -ene,
eărrrurii-s■-ă •atribuit, în mod eronat, prin confuzie, valoarea celor cu sufixul
-ian, -iană, -ieni, -iene, au apărut de mai multă vreme. Ele se gătete
AL

în criticei• literară românească de lu începutul deceniului al Vll-leu el

secolului ■ nostru, eșu cum u constatat Luizu Seche în articolul Despre
formațiile de tipul „eminesenan”, „ari^j^<e^i'<^i^i” in critica românească contem­
TR

porană, publicat în revista „Limba română”, XI, 1962, nr. 5, p. 556-567.

bercetătoareu . brcureșteană u spicuit din presa literară u acelui
timp formații hibride cum sint : caragialean, coșbucean, goetheean, hera-
elitean, mallarmean,.nietzschean, shakespearean, tagorean, alături de multe
EN

drrI‘vatr corecte de tipul arghezian hcdzewian, blagian, caragidiwi, goetbian,

sadovenman etc. și u constatat, pe bună dreptate, - că cel puțin „în cîtevu
cazuri . c°șb'^ucean, de exemplu)’ avem a fuw ei crnfrnne^te
/C

tUfixulrt n^hagistm (firunțuzesc) -ian mt -ean (de origiirn stavăb ded^r

l^î* 5zU forate” (lucr. cit., p. 562-563). intr-udevărr
—* • e ° ernVrzlr mtro două sufixe usemănătoure forma1, ^r foarte
Uc^epehiS/e!^ ce^nvește originea, cU st în ceea ce privește valare
arată înl^VStrSfVnr,t)™V6V de ^P11/ shavă (< st. -janint), cere
SI

. ’ ,— ? ' ’ — igmeu loculu u pertoanelor4* (dunărean , oltean, bucu-

(<iftl,iC enT;ddU tt™ - « V1ftuftxulȘrrlrgtc românesc -iTm, de origi^ francă
IA

cmnediaM for7«aza substanrive care arată ocupații fw^izicc^^<^»i,

^îtorul’i echivalenten’ 'Ubt01^ *’ ^jutive e-re urată numele-
urtorului’ echivalente eu ^stam^e rn -cazul genitiv, aj^m’mft’l „g^itiv
CU

4 ^“/U?0’ ’n>Romuri”> nr. 3/1980, p. 6.

Cf. G. Poscu, Sufixă MtneșH' Bucwești, 1916, p. 302- 3°5.
 RY
3

RA
COMPUSE ȘI DERIVATE DE LA NUMELE CARAGIALE 213

al autorului” (hegelian, kantian, voltairian, napoleonian, earagialian,

eminescian, sadovenian etc.). între cele două sufixe diferite mai există

LI B
încă o deosebire esențială : vechiul sufix românesc -ean are o singură silabă,
cu diftongul ea, în timp ce sufixul neologic -ian este alcătuit în toate
cazurile din două silabe, conținînd vocalele i-a în hiat, chiar dacă cores­
pondentul său franțuzesc -ien se pronunță, în franceză, într-o singură
silabă (jj) 5. După cum se observă, ca în multe alte cazuri, diftongul

Y
franțuzesc je se desface, în pronunțarea românească, în două silabe, i-an
■de fapt i-ian), se petrece, adică, ceea ce putem numai diereza diftongului,

T
cu caracter de regulă generală, specifică rostirii românești. De această

SI
diferență în ceea ce privește numărul silabelor sufixului avem neapărată
nevoie pentru a face distincția în mod corect dintre cele două sufixe,
deoarece, în anumite cazuri, din motive de acomodare fonetică, ele au ajuns

ER
la o mare asemănare formală. Este cazul unor derivate de tipul sibian,
jian, danubian etc. (< * sibiean, * jiean, * danubiean ), care au un i silabic
imediat înaintea sufixului -ean, ceea ce duce la o secvență bisilabică
-i-ean, în care e din -ean, sub influența lui i precedent, s-a transformat
IV
in i, rezultînd secvența -i-ian, cum se pronunță, de fapt, corect românește,
dar pe care ortografia noastră, spre a evita repetarea lui i, o transcrie
UN
-i-an, fără -i-, ca și cînd sufixul ar fi devenit -an, pentru că urmează
unui i silabic din silaba precedentă, ceea ce duce, din cauza ortografiei,
a confuzia celor două sufixe aici în discuție (sibian, jian etc., în care
ecunoaștem așadar același vechi sufix românesc -ean, care arată originea
«cală) 6.
L

Altul este, desigur, sufixul -i-an (in două silabe), cu care se formează
RA

adjective de la nume proprii de persoană, avînd sensul „care este specific

operei scriitorului X” : eminescian, sadovenian, earagialian etc. Acesta
nu poate fi substituit, decît printr-o gravă confuzie, în mod eronat,
cu vechiul sufix -ean, dacă vrem să exprimăm sensul „care este specific
NT

operei scriitorului”. Se poate forma și un derivat caragialean, cu vechiul

sufix -ean, dar acest derivat nu înseamnă „care aparține operei lui Cara­
giale”, ci poate însemna „locuitor care aparține unei localități numite
Caragiale” sau „persoană originară din localitatea care poartă numele
CE

lui Caragiale”. Tot astfel, un locuitor al localltății Sadova sau care este
originar de la Sadova este sadovean, dar ceea ce aparține operei lui Sado-
veanu este sadovenian și tot așa se formează derivatele earagialian, arghe­
zian, eminescian etc., cu sufixul -i-an (în două silabe), pronunțat și el
-i-ian. La jindul său, Pompiliu Mareea, Lecturi fidele, București, Editura
I/

„Cartea românească”, 1979, p. 29, „creează” derivatul caragelian („co­

micul caragalian,,), cu sufixul corect -ian, dar cu schimbarea incorectă
S

a rădăcinii cuvîntului. Derivatul caragelian a fost format probabil sub

influența unui derivat corect de tipul sadovenian, dar printr-o analiză
IA

5 Cf. Pierre Fouche, Trăite de prononciation franțaise, Paris, 1969, p. 387.

CU

6 Cf. Elena Carabulea, Numele de locuitori in -ean, -ian, -an, in LR, XXVI, 1977, nr. 2,
p. 151 : „La derivatele de la teme care indică localități românești, întrucit tăietura silabică
se face după -i-, considerăm că sufixul este -an,: Coz ia — cozi-an, Jiu — ji-an, Sibiu — sibi-an
(în pronunțare apare totuși un l: cozi-lan, ji-ian, sibi--an)”, cu precizarea autoarei, de pe aceeași
pagină, 151, că „sufixul -an, e de origine slavă, împrumutat odată cu -ean,, sau este format
pe teren românesc de la -ean,, în anumite condiții fonettce...”.
 RY
214 ION CALOTA 4

eronată, fiindcă digraful -ia- face parte din rădăcina ouvîntului și trebuie

RA
să rămînă ca atare în derivatul caragialian, în timp ce in cazul derivatului
sadovenian avem a face cu alternanța ea/e din primul sufix -eani-eni,.
forma alternantă cu -e- datorîndu-se tocmai elementului palatal cu care
începe sufixul următor -ian.

LI B
Așa stînd lucrurile, este iarăși surprinzător cum un critic de talia
acad. Șerban Cinoulesou, care și-a intitulat, în mod corect, o carte Caragia-
liana (București, Editura „Eminescu”, 1974), adoptă, după Valentin
Silvestru, nu numai „vocabula” incorectă Carșgeșleftfg■ie, ci și derivatele
confuze caragialean, caragialeană etc.

Y
Craiova, Pia/a Gării,

T
Mai 1980
bloc E3, apari, ia

SI
ER
IV
L UN
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC