Integrarea economica dintre state poate lua diferite forme.

Dupa gradul de integrare, se disting:

1. zone de comert liber, in care taxee vamale si restrictiile cantitative in cadrul schimburilor
dintre tarile membre ale zonei sunt suprimate, dar politicile externe ale fiecarui stat fata de
celelalte tari raman libere. Asociatia Europeana a Liberului Schimb a fost mult timp o
asemenea zona;
2. uniunile vamale, care sunt zone de comert liber ce si-au armonizat legislatiile vamale
nationale si au adoptat un tarif vamal comun fata de tarile terte. Comunitatea Economica
Europeana a fost o uniune vamala;
3. pietele comune, care sunt, de fapt, uniuni vamale care asigura in interior libera circulatie a
marfurilor, a fortei de munca si a capitalurilor. Comunitatea Economica Europeana nu a fost
considerata a fi o piata comuna deplina pentru ca nu asigura in totalitate libertatea de
circulatie a capitalurilor, acestea fiind supuse controlului autoritatilor nationale;
4. uniunile economice, care sunt piete comune ce realizeaza in plus armonizarea politicilor
economice nationale atat pe ansamblu, cat si sectorial (energetic,monetar, agrar, industrial,
social, ect.). Politica Agricola Comuna (PAC) si Noua Agricola a UE sunt considerate
exemple de politica sectoriala armonizata. Uniurea monetara, adica armonizarea politicilor
monetare si utilizarea unei monede straine (unice), apare ca o conditie a unei uniuni
economice;
5. integrarea economica totala, care este considerata a avea cel mai inalt grad caracterizat
prin unificare politicilor economice de ansamblu, sectoriale si structurale sub conducerea
unor autoritati supranationale:
6. integrarea politica si sociala, care completeaza integrarea economica totala prin crearea de
institutii (structuri) comune, care preiau din competentele statelor participante, avand
atributii tot mai ample in domeniile sociale si politice. Efectul cresterii eficientei economice
in procesul integrarii este insotit si de ate fenomene, precum: intensificarea concurentei in
interior, transformarile structurale pentru a atenua dintre zonele spatiului integrat, care devin
acum mai vizibile etc.

Piata comuna – uniune vamala care asigura in interior libera circulatie a bunurilor si serviciilor, a
fortei de munca si a capitalurilor.

La constituire, principalul obiectiv prevazut in Tratatul de la Roma a fost crearea, pana la sfarsitul
anului 1992, a unei pieta comune in cadrul careia sa se realizeze libera circulatie a bunurilor si
serviciilor, capitalurilor si persoanelor. Tratatul de la Roma a fost actualizat in 1986 printr-un acord
cunoscut sub denumirea de ‘Actul unic’, ce deschidea noi perspective pentru Piata Comuna care se
crease deja. In acest sens, obiectivul devine Uniunea Europeana di Monetara. In 1992,
Comunitatea Economica Europeana devine Uniunea Europeana, printr-un tratat care-l inlocuieste
pe cel de la Roma, iar obiectivul economic principal devine creare uniunii monetare, pri adoptarea
unei monede unice si a unor cursuri fixe in interior. Ca urmare, in 1998 s-au nominalizat cele
unsprezece tari care participa la uniunea economica si monetara, ele indeplinind trei criterii
fundamentale cu privire la deficitul bugetar, datoria publica si inflatie, care trebuie sa se situieze in
anumite limite, s-a adoptat moneda unica numita euro, care a devenit efectiva in 2001, si s-a creat
Banca Europeana, menita sa realizeze politica monetara corespunzatoare deciziilor luate. Tot in
2001, Consiliul European a decis pregatirea unei noi etape a reformei institutionale a UE, vizand
integrarea politica prin care sa se depaseasca forma statului-natiune si sa se promoveze o
‘Constitutie europeana’.