Cum a aparut vinul in timp

O legendǎ îl aratǎ pe Dionysos tânǎr,

mergând spre insula Naxos. Obosit din cauza
drumului lung, se aşezǎ pe o pajiste sǎ se
odihneasca. La picioarele lui observǎ o plantǎ
firavǎ necunoscutǎ. Îi plăcu înfăţişarea ei şi la
plecare o smulse, luând-o cu sine. Soarele ardea
puternic şi dogoarea ar fi putut pǎli planta
smulsǎ. Voind s-o apere de arşiţǎ, Dionysos
folosi un os de pasăre gǎsit pe drum, în care a
introdus planta firavǎ. Ţinută însǎ în mâna lui de
zeu cu puteri supranaturale, planta a continuat sǎ
creascǎ vǎzând cu ochii şi osul de pasăre deveni tot
mai neîncǎpǎtor. Dionysos gǎsi un os de leu în golul cǎruia puse osul de pasăre cu plantǎ cu
tot. Planta crescu mereu, mai viguroasǎ şi osul deveni si el neîncǎpǎtor. Mergând pe drum
gǎsi o capǎţânǎ de mǎgar şi puse în ea planta, cu osul de pasăre şi cu cel de leu la un loc. În
sfârşit, ajungând la Naxos, sǎdi în pǎmânt planta, care era viţă de vie. Aceasta crescu, fǎcând
struguri minunaţi pe care Dionysos îi transforma în vin, învăţându-i şi pe oameni sǎ lucreze
via şi sǎ bea vin. Legenda spune că vinul din această viţă cǎpǎtase însuşirile celor trei
receptacule în care crescuse şi anume: cei ce au bǎut puţin din vinul oferit de zeu, la început
au fost veseli şi au ciripit ca păsărelele; cei care au bǎut mai mult au devenit combativi, bravi
şi puternici ca leul; iar cei care s-au întrecut cu bǎutura au început sǎ ragǎ ca mǎgarul.
De asemeni, legenda spune că Dionysos s-a născut în Thracia, pe meleagurile ce astăzi
reprezintă teritoriul României.

Scurt istoric la nivel mondial si national

Pentru România, vinul reprezintă un produs tradiţional, bucurându-se de o paletă

bogată de sortimente, dispunând de un mare trecut istoric şi de bogate tradiţii culturale.
Vinurile româneşti au fost întotdeauna căutate în Europa, ca de altfel şi tescovina (tighirul).
Alături de ţări ca Franţa, Italia, Spania sau Germania, România poate fi considerată o
adevărată " patrie a vinului" în Europa.

Mai veche decat Romania, istoria viticulturii de pe meleagurile carpato-danubiano-

pontice a cunoscut mai multe etape. Specia Vitis Silvestris a stat la baza celebrei vite dacice.
Cu mai bine de 700 de ani inainte de Hristos, agathirsii, populatie care traia in tinuturile de
sus ale Vaii Muresului, era renumita prin vii intinse.
Viticultura romaneasca se pare ca a fost exportata si altor popoare. Interesant este ca in
traditiile mitologice chineze se considera ca vita de vie a fost adusa in China din Dacia
preistorica.
Vinurile romanesti au fost la mare cautare in Europa. Dupa spusele lui Dimitrie
Cantemir, vinurile produse in Moldova erau trimise in Tarigrad, Varsovia, Viena, iar cele din
Muntenia erau pe gustul turcilor si al egiptenilor. In acea perioada, soiurile romanesti de
Cotnari, Magura, Piatra si Nebuna erau pe picior de egalitate cu cele de Tokay, Sauternes,
Santorin si Bourgogne. Vinul de Cotnari era unul din sortimentele preferate ale lui Napoleon.
Secolul al XIX-lea insa a adus foarte mari pierderi viticulturii autohtone. In numai 12
ani, podgoriile au fost decimate, iar viticultorii au avut foarte mult de lucru pentru refacerea
soiurilor. Pana in al doilea deceniu al secolului urmator suprafata viilor s-a ridicat la 72.600
de hectare cu o productie de peste 1.500.000 hectolitri de vin anual. Sfarsitul primului razboi
mondial a dus la dublarea suprafetei viilor, dar acest lucru nu a fost neaparat o intamplare
fericita. Taranii care au primit loturi de pamant nu au plantat insa vite altoite ci hibrizi, iar
vinurile care au rezultat nu erau de cea mai buna calitate.
In scurt timp, pe piata vinurilor s-au resimtit in scurt timp efectele. Bauturile obtinute
de noii producatori le concurau pe cele nobile ramase, scazand pretul acestora. Constantin
Garoflid, ministru al Agriculturii in perioada interbelica, a adoptat o lege privind ingradirea
plantarii de vita de vie hibrida. Pana in 1938 viile cu hibrizi ocupau aproape 170.00 de
hectare, iar cele nobile 500.000 de hectare.
In perioada in care Romania s-a aflat sub regim comunist, cateva soiuri de vite de vie
au disparut sau cel putin au devenit raritati: Basicata, Baraghina, Mustoase, Galbena.
A treia parte din suprafata viticola a tarii, peste 90.000 de hectare se afla in Moldova.
Iata cateva dintre cele mai importante podgorii si soiurile de vinuri produse de ele: Podgoria
Cotnari, cu centre viticole la Cotnari; Harlau, Cucuteni si Tg. Frumos produc Muscat Ottonel,
Chardonnay, Pinot Gris, Sauvignon, Feteasca Neagra si Feteasca Regala; podgoriile Iasi, Husi
si Colinele Tutovei sunt renumite pentru vinurile Aligote, Babeasca Neagra, Feteasca Alba,
Feteasca Neagra, Merlot si Resling Italian; zona Panciu este una din cele mai apreciate zone,
iar dintre sortimentele produse amintim Chardonnay, Feteasca Alba, Feteasca Neagra, Pinot
Gris, Pinot Noir si Riesling Italian.
104.000 hectare sunt dedicate culturii vitei de vie in Muntenia si Oltenia, conditiile de
clima fiind mult mai propice cresterii strugurilor aici decat in celelalte regiuni. Cele mai bune
vinuri rosii si albe sunt produse aici.  Podgoria Dealurile Buzaului este recunoscuta pentru
soiurile Cabernet, Merlot si Sauvignon. Zona Dealu Mare cu centrul viticol de la Tohani
produce aromata Tamaioasa Romaneasca si soiul Zweigelt, iar Burgund Mare si Negru de
Dragasani sunt vinuri produse in podgoriile de la Stefanesti.
Calitatea vinurilor produse in Ardeal nu tine de suprafata intinsa a regiunii viticole. Cu
o intindere de pana la 14.000 de hectare aceasta zona daruieste cateva dintre cele mai
renumite soiuri de vin: Traminer Roz, Neuburger, Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot Gris si
Feteasca Alba si Neagra.
Cea mai potrivita zona pentru cultura vitei de vie ramane insa Dobrogea. Toate
vinurile produse aici poarta blazoane de mare noblete. Podgoria Murfatlar este cea mai
cunoscuta din zona. Vinurile rosii sunt cele care detin suprematia intre toate soiurile de pe
piata: Cabernet, Chardonnay, Columna, Pinot Gris, Bouschet si Muscat Ottonel.

Gama sortimentala existenta

România este o importantă ţară europeană producătoare de vin, dispunând de un mare

trecut istoric şi de bogate tradiţii culturale, mare parte din ele legate de această băutură,
considerata o licoare divina.

In esenta, Romania a excelat dintotdeauna la capitolul productiei de vinuri si inca

ramane un popor renumit pentru soiurile de vita nobila pe care le cultiva. Cu o paleta foarte
larga de sortimente, viticultorii romani se pot mandri pe buna dreptate cu realizarile lor.
In tara noastra, potrivit legislatiei in vigoare – Legea viei si vinului , nr. 67/1997 si HG nr.
314/1999 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii viei si vinului nr. 67/1999 , se
obtin urmatoarele categorii de produse vinicole :
Vinuri stricto-sensu(vinuri propriu-zise)
Vinuri de consum curent
-vin de masa , cu taria alcoolica cuprinsa intre 8,5% vol. si 9,5% vol.
-vin de masa superior , cu taria alcoolica peste 9,5% vol.
B. Vinuri de calitate
-vinuri de calitate superioara – VS , avand o tarie alcoolica dobandita de minimum 10%
vol.
-vinuri cu denumiri de origine , avand o tarie alcoolica dobandita de minimum 10,5%
vol.
Vinurile de calitate superioara – VS pot fi exportate sub denumiri generice de
Landwein , Vin de Pays , Country Wine sau altele similare , cu mentionarea indicatiei
geografice recunoscute . Pentru aceste vinuri se admite ca nivelul minim al tariei alcoolice
totale sa fie de 10% vol. , iar cel al tariei alcoolice dobandite , de 9% vol.
Vinuri cu denumire de origine pot fi :
vinuri cu denumire de origine controlata –DOC- trebuie sa provina din srtuguri cu continut in
zaharuri de minimum 180 g/l;
vinuri cu denumire de origine controlata si trepte de calitate – DOCC.
- cules la maturitatea deplina – DOCC-CMD : vinuri provenite din struguri cu continut in
zaharuri de minimum 196 g/l ;
- cules tarziu – DOCC-CT : vinuri provenite din struguri cu continut in zaharuri de minimum
220 g/l .
Pentru producerea de vinuri rosii seci din aceasta categorie recoltarea strugurilor poate
fi facuta la un continut in zaharuri de minimum 204 g/l .
cules la innobilarea – DOCC-CIB :vinuri obtinute din struguri cu un continut in zaharuri de
minimum 240 g/l , cu atac de “mucegai nobil” sau culesi la stafidirea boabelor .
In functie de continutul sau rezidual , vinurile de consum curent si de calitate
pot fi : seci , demiseci ,demidulci si dulci .
C. Vinuri speciale
-Vinuri spumante
-Vinuri spumoase
-Vinuri perlante si petiante
-Vinuri aromatizate
-Vinuri licoroase

Soiurile de vinuri care se cultiva pe teritoriul Romaniei sunt urmatoarele:

CHARDONNAY

- soi originar din Franţa, a fost adus la Murfatlar cu 70 de ani în urmă şi şi-a găsit aici o a
doua patrie. Se cultivă pe suprafeţe mai mari numai în această podgorie.

PINOT GRIS
- de asemenea originar din Franţa, este unul dintre cele mai agreate soiuri pentru vinuri albe
demidulci şi dulci ale României. Din el se produce un vin strălucitor, galben-verzui sau auriu,
poate fi licoros - nectarul şi ambrozia zeilor, care odată gustat nu se uită aşa de uşor.

MUSCAT OTTONEL

- originar din Franţa, din strugurii lui se prepară un vin care se cere băut tânăr şi proaspăt,
pentru a i se sesiza toate subtilitaţile, aceasta deoarece cu trecerea anilor, gustul şi mirosul
(aroma) de Muscat se estompează. Asociat cu Pinot gris şi Riesling italian, vinul “Muscat
Ottonel” (cupajul) câştigă prin farmecul parfumurilor sale pluriflorale.

SAUVIGNON (Petit)
 - soi cu struguri având bobul mic şi galben, întâlnit în Franţa, permite obţinerea unor vinuri
seci sau cu rest de zahăr. Este indicat a fi consumat tânăr sau învechit.

FETEASCA NEAGRĂ

este un vechi soi autohton de struguri din România, din care se obţine tipul de vin cu acelaşi
nume.
Este cultivată în diverse podgorii din Moldova şi din Muntenia.
Vinul obţinut poate fi sec, demisec sau dulce, cu un conţinut alcoolic de circa 12-12,5%. Este
un vin roşu, cu tente rubinii şi o aromă de stafide negre, mai bogat şi mai fin odată cu
învechirea.

RIESLING ITALIAN
 - soi cosmopolit (ubicuist) originar din Austria, este cultivat pe suprafeţe mai mici la
Murfatlar, fiind folosit în obţinerea vinurilor seci,  de unul singur sau în cupaje cu alte soiuri,
îndeosebi cu Pinot gris şi Muscat Ottonel.

COLUMNA

-  soiul este nou creat, la Murfatlar în 1985, omologat şi brevetat, în prezent fiind răspândit pe
suprafeţe mici în podgorie.

PINOT NOIR

- soi originar din regiunea Bourgogne - Franţa, din care se obţine un vin catifelat care prin
învechire îsi sporeste calitaţile gustative. Este un vin auster, taciturn şi pedant, fiind un soi de
renume mondial făcând faima vinurilor din Bourgogne.
 CABERNET SAUVIGNON

- provine tot din Franţa, din regiunea Gironde, din acest soi obţinându-se vinul “rege” al
soiurilor negre, prin învechire căpătând calitaţi deosebite. Asigură an de an vinuri intens
colorate, echilibrate, extractive, taninoase, puternice, aceste calităţi constituind rezultatul
armoniei dintre condiţiile pedoclimatice de la Murfatlar şi arta oenologilor transmisă şi
îmbogăţită din generaţie în generaţi

BUSUIOACA DE BOHOTIN

este un soi de viţă de vie românesc, originar din localitatea Bohotin, judeţul Iaşi care care se
cultivă doar în câteva zone viticole din România, fiind specific podgoriilor din Iaşi. Boabele
de strugure sunt violet-roşcate. Vinul obţinut are o culoare galben-aurie diferită de orice alt tip
de vin. Aroma sa este unică, aducând a caprifoi şi a piersici coapte, suculente, cu o armonie
perfectă de zahăr, alcool şi aciditate. Gustul dulce are câteodată o aromă sensibil amăruie de
migdale.

FETESCA REGALĂ

este o varietate de struguri originară în Transilvania şi cultivată în majoritatea podgoriilor din

România. Soiul a fost identificat, in jurul anilor 1920, in podgoria Tarnave. De aceea,
localnicii l-au „botezat”: Danasana, Danaseana, Danesana sau Dunasana. In literatura de
specialitate a fost denumit si Galbena de Ardeal. Vinurile obţinute din această varietate au o
calitate care variază de la vinuri de masă până la vinuri de înaltă calitate. Vinurile au un
conţinut alcoolic între 10,5-11,5%.

Atunci cînd vinul ajunge pe masa consumatorului sau în paharul degustătorului,

parcurge ultimul capitol din istoria sa. Toate eforturile începute cu mulţi ani în urmă de
viticultori (de la înfiinţarea plantaţiei pînă la recoltarea strugurilor în anul înscris pe etichetă),
vinificatori (începînd din vara anului de recoltare, prin urmărirea mersului coacerii,
continuînd cu vinificarea şi condiţionarea atentă, cu asigurarea condiţiilor optime pentru
maturare şi învechire) şi comercianţi se pot sfîrşi bine sau rău, în funcţie de cum este apreciat
vinul. Dacă în momentul cînd vinul a ajuns pe masa consumatorului nu mai este nimic de
făcut pentru ameliorarea calităţii lui, există o serie de reguli privind prezentarea şi servirea lui,
astfel încît să-şi poată etala toate calităţile şi să fie apreciat la adevărata lui valoare. În plus,
arta prezentării şi servirii vinului este o problemă de cultură şi civilizaţie. Tot ceea ce se
petrece cu vinul în restaurant, începînd cu procurarea vinului şi păstrarea, pînă la prezentarea
şi servirea lui, chiar asocierea cu meniul reprezintă expresia nivelului de civilizaţie al unei
populaţii. De asemenea, este foarte important ca personalul care se ocupă de servirea vinului
să fie bine instruit şi educat, conştient şi responsabil de importanţa activităţii sale.

PREZENTAREA ŞI SERVIREA VINULUI

Personalul care vine în contact direct cu consumatorii (sommelieri, ospătari, chelneri)
trebuie să cunoască foarte bine vinurile pe care le serveşte şi să ofere clientului informaţii
corecte care să-l ajute în alegerea unui vin. Aceste informaţii privesc originea vinului
(podgorie, soi sau sortiment), anul de recoltă (eventual, să specifice dacă a fost un an viticol
deosebit), cîteva referiri la însuşirile organoleptice ale vinului (culoare, aromă, sec sau cu
zahăr rezidual) şi asocierea cu diferite meniuri. Limbajul folosit trebuie să fie pe înţelesul
clientului dar corect (nu de puţine ori spătarii comit greşeli supărătoare în pronunţarea
denumirii unor soiuri) iar tonul vocii trebuie să fie amabil dar serios.
Prezentarea vinului. Sticla care urmează a fi prezentată este examinată cu atenţie
pentru a se observa dacă prezintă eventuale depozite. Cele mai frecvente şi mai puţin grave
sînt situaţiile cînd vinurile prezintă depozite de cristale de săruri tartrice sau de materie
colorantă. În astfel de situaţii, după ce se scoate din cramă, unde se păstrează, totdeauna,
culcată pentru a evita deshidratarea dopului şi pierderea etanşeităţii, sticla se păstrează cîteva
ore în poziţie verticală pentru ca depunerile să se scurgă lent, prin alunecare de-a lungul
peretelui, lăsînd vinul limpede. Durata acestui repaus variază de la 3–4 pînă la 24 chiar 48 de
ore în cazul vinurilor vechi. Vinurile foarte vechi se prezintă clientului praful pe ele, ca o
certificare a vechimii lor, tot în poziţie orizontală, într-un coşuleţ special, procedîndu-se cu
delicateţe pentru a nu ridica particulele din depozit în masa vinului.
Sticla se prezintă clientului care a comandat-o, astfel încît acesta să nu se întoarcă pentru a
vedea eticheta.
Temperatura de servire a vinului. Vinul nu se aduce din cramă direct pe masa
consumatorului. Temperatura de păstrare a vinului în cramă sau vinotecă este în jur de 10–
120C, pentru unele vinuri aceasta fiind şi temperatura optimă de servire. Multe vinuri însă,
necesită o altă temperatură pentru degustare sau consum. De aceea, vinul se scoate din cramă
cu cîteva ore înainte şi se aduce într-o încăpere în care poate atinge lent temperatura optimă,
fără a fi supus la şocuri termice. Atunci cînd se impune coborîrea temperaturii unui vin – şi de
regulă doar vinurile roşii sînt exceptate, ele servindu-se la temperaturi de peste 150 C – acest
lucru se face prin folosirea frapierelor. Vinurile albe şi roze sînt puse într-o frapieră care
conţine 2/3 apă şi 1/3 gheaţă. Frapiera se aşează pe suport sau pe masa clientului, pe farfurie
suport. Pe gîtul sticlei se pune un şervet, pentru a strînge condensul. Vinurile roşii, în special
cele vechi, sînt puse într-un coşuleţ de vin.
Destuparea vinului. Potrivit unei opinii larg răspîndite, chiar dacă nu este împărtăşită
de toţi cunoscătorii, în majoritatea cazurilor, sticlele sînt destupate în momentul servirii, dar
pentru unele vinuri este indicată o destupare mai timpurie cu 1–2 ore. Este cazul vinurilor
roşii, consistente, structurale şi taninoase, cărora o uşoară aerare înaintea servirii le este
favorabilă, permiţîndu-le să-şi exprime mai bine aromele. Unele vinuri – cum sînt cele albe
licoroase de învechire lungă şi cele roşii vechi încă puternice – sînt destupate cu 6–8 ore
înaintea servirii, pentru ca buchetul lor să se exprime cel mai bine. Unele vinuri roşii tinere şi
foarte taninoase, impun o destupare chiar mai timpurie, pînă la 12 ore. De asemenea, sînt şi
vinuri cărora aerarea înaintea servirii le poate fi chiar fatală – este cazul vinurilor care au
depăşit apogeul şi au intrat deja în faza de declin.

Viticultura si vinificatia sunt activitati mai dinamice si mai competitive ca niciodata.

Exista sute de mici crame in tara noastra, iar unele dintre ele sunt deja consacrate si au
prezente constante in concursurile de profil de la noi, dar si numeroase vinuri premiate la
concursuri nationale si internationale, asa ca ai nevoie de o strategie inteligenta pentru a-ti
crea o identitate usor de recunoscut.

Deci, cum poti sa-ti faci crama cunoscuta si sa asiguri succesul vinurilor tale? Iata cateva
metode de marketing pe care le poti pune in aplicare:

Alege un public tinta

Sigur, poti spune ca publicul tau tinta e compus din toti iubitorii de vinuri bune. Dar nu e
de ajuns, pentru ca iubitorii de vin pot alege orice produs.

Prin urmare, e crucial sa identifici cu un nivel ridicat de granularitate care ar putea fi tipul
ideal de consumator ce ar prefera vinul tau.

Din grupul larg al iubitorilor de vinuri, identifica o nisa careia sa i te adresezi. Ar putea fi cei
ce prefera vinurile rosii seci sau poate cupajele sau, de ce nu, poate un anumit soi de vin.

Odata ce ai identificat un grup tinta primar, repeta procesul si incearca sa obtii mai multe
tipologii de consumatori, corespendente pentru toate tipurile de vin pe care le produci.

Fiecare tipologie are preferinte diferite, asa ca va trebui sa creezi mesaje distincte pentru a te
adresa lor.

Include-ti crama in circuitul turistic

Vinul nu e o simpla bautura, ci punctul de pornire al unei calatorii frumoase in lumea

oenologiei.

Din moment ce vrei sa iti faci crama cunoscuta, organizeaza degustari si tururi ghidate in care
sa le explici oaspetilor tai intregul proces prin care se obtine aceasta licoare.
Povesteste-le despre tot efortul de intretinere a vitei de vie, de modul in care te asiguri ca
strugurii sunt sanatosi si de o calitate superioara, de procesul propriu-zis de vinificatie.

Orice vin are o poveste. Depinde de tine cat de frumoasa o faci.

Din momentul in care vizitatorii cramei intra pe usa si pana cand pleaca, trebuie sa le oferi
o experienta memorabila.

Iata cateva exemple de lucruri pe care le-ai putea face:

- tur ghidat alaturi de oenologul cramei, in care sa le explici procesul de vinificatie sau pe cel
prin care se creeaza un cupaj
- o sesiune ghidata de degustare, in care sa le explici fiecare nuanta si aroma distincta din
buchetul vinurilor pe care le gusta
- o scurta prezentare a istoricului zonei in care se afla crama
cadouri personalizate cu marca vinului tau, pe care le pot cumpara la plecare
- ofera spre vanzare si sticle de vin vechi sau din rezerva, pe care oaspetii tai le pot face, la
randul lor, cadou prietenilor
- idei de asociere a vinului cu diferite tipuri de mancare sau momente de servire in functie de
zi, temperatura, anotimp, eveniment etc

Profita de potentialul social media

Evenimentele si degustarile sunt o modalitate excelenta prin care te poti face cunoscut,
dar, din pacate, acestea nu au loc des.

O cale mai buna e sa folosesti potentialul social media. Crama ta implica numeroase
procese cu un puternic impact vizual, de aceea poti profita de retele precum Instagram sau
Facebook, aratand oamenilor cum se face un vin bun, prin ce etape trece in procesul de
transformare din strugure in licoarea din pahar si multe altele.

Ai putea crea o scurta serie de clipuri video despre arta vinificatiei pentru a arata si altor
mici viticultori cum ai rezolvat tu o anumita problema de protectie a vitei de vie sau ce sfaturi
ai pentru ei. Sau, de ce nu, o mini-serie pe YouTube despre arta asocierii vinurilor cu
mancarea.

Toate acestea pot fi platforme profitabile prin care iti poti promova marca de vinuri si,
implicit, crama. Dar ca sa nu te pierzi in detalii, cel mai bine ar fi sa iti faci din timp o agenda
pentru social media, in care sa iti planifici ce vrei sa postezi, in ce forma, cand si cat de des.

Participa la concursuri de vin

Multa lume alege un vin doar pentru ca a auzit de el in presa sau pentru ca a fost premiat
la un anumit concurs. Competitiile in care se aleg vinuri bune sunt o ocazie nesperata de a-ti
face crama cunoscuta.

Exista si evenimente adresate micilor producatori, precum acest concurs de vinuri, la care

te poti inscrie gratuit si vei avea garantia evaluarii de catre un juriu specializat, format din
degustatori autorizati.

Astfel, nu doar ca iti vei face vinul cunoscut, dar vei avea si ocazia de a invata mai multe
despre cum sa iti perfectionezi metodele de vinificatie.

Crama „Paradis”
La marginea Focșaniului, într-o clădire industrială, ponosită și anostă, se ascunde un
unicat în partea aceasta de lume: cea mai mare cramă de distilate de vin din Europa Centrală
și de Est, proprietate a Vincon. Aici, unul lângă altul, 4.000 de butoaie între 500 și 700 de litri
stau clădite pe mai multe niveluri, stivuite pe etajere gigantice. Ca să devină vinars, vinul
distilat este îmbogățit cu arome din roșcove, stafide și smochine macerate, apoi este uitat la
învechit în această cramă, câțiva zeci de ani, până se face vremea să fie îmbuteliat.
Crama unde se țin butoaiele pântecoase de stejar se numește „Paradis”, și nu întâmplător:
numele provine de la vinarsul care se evaporă din butoaie, despre care vinificatorii spun că
este „partea îngerilor”. „Mai ales vara, procesul de evaporare este unul intens, din cauza
căldurii, și nouă așa ne place să credem, că cei de sus își iau partea lor, și restul ne rămâne
nouă, oamenilor”, spune directorul de producție al Vincon.
Totuși, dacă ești un antreprenor cu picioarele pe pământ, să faci cinste îngerilor nu este
neapărat o afacere, așa că, recent, crama a fost primenită cu nouă tancuri de inox de câte
63.000 de litri, care previn evaporarea vinarsului.
„Crama Paradis este unică în România. Avem în patrimoniu vii din podgoria Panciu, unde
vinurile nu sunt la un nivel calitativ foarte înalt, sunt de consum curent. Fiindcă volumele de
producție din zonă erau enorme, oamenii au găsit acest debușeu, al distilării. Sunt două
metode de distilare diferite, Charante sau Coloană. Produsul obținut prin prima metodă este
cognac, numai că nu avem voie să îi spunem așa, deoarece este o denumire rezervată, așa că îi
spunem vinars. Coloana este o distilare continuă, un pic mai brută, un pic mai vulgară, din
care se obține vinarsul românesc tradițional”, explică Nicu Mateescu.
„Când vorbim de distilate premium și super-premium, vorbim de Miorița, de 18 ani, Jad, de
28 de ani, și Miorița de 25 de ani, dar recent am lansat și Miorița de 30 de ani. O Miorița de
12 ani a luat în 2010 aur la Concours Mondial de Bruxelles, unde a concurat alături de marile
nume ale industriei: Curvoisier, Martel, Hennessy, Remy Martin și Bisquit”, adaugă
specialistul în vinificare.
În crama „Paradis” sunt depozitate 4.000 de butoaie de vinars.

Din ceruri și până sub pământ

Dacă vaporii vinarsului pus la învechit în butoaie de stejar ajung până în tăriile cerului,
la îngeri, cele mai vechi vinuri de la Vincon trebuie căutate în măruntaiele pâmântului. Mai
exact, în Beciul Domnesc. Acesta se găsește în orașul Odobești, și numele său nu ascunde
nicio metaforă, ci descrie exact ceea ce este el: un beci domnesc. Unul adânc și răcoros, cu
ziduri acoperite de mucegai nobil și cu unghere ascunse sub pânze groase, peste care
împărățesc păianjenii. Mii și mii de sticle stau aici la odihnă, întinse pe orizontală, lăsându-se
acoperite de praf, rând după rând și raft peste raft, an după an, așteptând ca un cunoscător să
întindă mâna și să le scoate la lumină.
Despre Beciul Domnesc legenda spune că a fost clădit de Ștefan cel Mare, un mare
degustător de vinuri, după cum se știe. Istoricii spun însă că datează „doar” din secolul al
XVI-lea, deci probabil după domnia marelui voievod, decedat chiar la începutul acelui secol,
în 1504.
Ruinată în timpul vremurilor tulburi ce au urmat, pivnița voievodală a fost rezidită de
domnitorul Mihail Sturdza, care în 1834 a intrat în posesia unei moșii pe care se aflau 200 de
hectare de viță-de-vie și două crame ruinate. Una dintre acestea, Sturdza a pus să fie întărită
cu piatră ponce de pe Milcov. Lucrările s-au încheiat în 1839, lucru atestat chiar de inscripția
cu litere chirilice de deasupra intrării în beci, unde adastă și capul de bour de pe flamurile
vechilor voievozi.
Beciul Domnesc este în acest moment cea mai mare colecție profesională de vin din
România. În pivniță sunt peste 150.000 de sticle. Beciul este în formă de cruce, în capete fiind
vinurile foarte vechi, iar la mijloc vinuri selecționate din anii mai recenți. „Depozităm acolo
vinuri doar dintre cele care ating cel mai bun nivel calitativ. Nu avem de exemplu vinuri din
2005, care a fost un an prost, sau din 2010”, spune Nicu Mateescu.
Cele mai vechi vinuri sunt din 1949 - 23 de sticle de Merlot. „Vinul din 1949 nu are
preț, nu se vinde, este un tezaur pe care nu-l vom mișca de acolo. Dacă nu îl mai am acolo, nu
mai știu cine sunt. Este într-un fel ca aurul din banca României”, spune directorul de
producție Nicu Mateescu. Cel mai vechi vin de vânzare din Beciul Domnesc este o Fetească
Neagră de Cotești, din 1952, care costă undeva la 200 de euro sticla.
Chelarul de azi al beciului este Dorică Bușilă, cel care deschide ușile puținilor vizitatori ai
pivniței. Puțini, fiindcă Beciul Domnesc nu poate fi vizitat decât cu programare prealabilă.
„Ținem vinurile cât mai departe de orice stres, la o temperatură constantă, protejate de pereții
din piatră ponce, care au anumite calități izolatoare foarte bune”, explică oenologul din
Odobești.

„Și suntem prieteni și cu paianjenii, pentru că pânza lor ne confirmă că vinurile nu

sunt tulburate”, adaugă cu un zâmbet. Prezintă metodic și răbdător fiecare porțiune de raft, cu
anul de producere, soiurile de vin și eventual câteva detalii generale despre vin, despre vii sau
despre orice altceva este întrebat.
Înspre finalul vizitei, de undeva din capătul opus intrării al Beciului Domnesc ia o sticlă și o
ridică în lumină, ca un cărturar care vrea să deslușească un manuscris. „Uitați, vedeți un praf
fin care se depune în interiorul sticlei? Nu înseamnă ca a pus cineva prafuri în vin. Este un
proces natural și înseamnă că avem de a face cu un vin roșu foarte, foarte vechi”, spune
oenologul. Apoi așază cu multă grijă sticla de vin înapoi. Era una din cele 23 de sticle de
Merlot din 1949.
Lumini și umbre
O analiză realizată de revista vinul.ro în 2012 ajungea la concluzia că potențialul
Vrancei este imens, dar calitatea vinurilor lasă de dorit, per ansamblu. „Problema vinurilor din
Vrancea nu e cantitatea, ci calitatea”, confirmă Mariana Ochean, o cunoscută specialistă în
vinificare din zonă. Această părere este răspândită în lumea vinficatorilor și a cunoscătorilor
din domeniu. Există însă tot mai mule crame de dimensiuni medii care mizează pe calitate.
Gigantul Vincon este de asemenea prezent pe piața vinurilor de calitate. Și lucrurile continuă
să se îmbunătățească.
Un exemplu este chiar micuța cramă-boutique a Marianei Ochean, situată în satul Cârligele,
aproape de Cotești. „Arta Vinului” este o bijuterie de cramă, de mici dimensiuni, cu un spațiu
amenajat rural-chic, pentru degustări. „Tot conceptul are la bază vânzarea aici a vinurilor pe
care le producem. Crama-boutique este o cramă unde vii ca la tine acasă, ești primit frumos, ți
se arată mai multe vinuri, stăm cu tine la o poveste, degustăm și nu te lăsăm să pleci fără un
vin care îți place”, explică Mariana Ochean.
Specialista în vinuri lucrează în branșă din 1996, când a început ca șef de laborator la IAS
Odobești. În 2000 a trecut în sectorul privat, deschizând un mic laborator în Focșani. A lucrat
așa cinci ani, după care a trecut în consultanță, pentru cramele vrâncene, care în acea perioadă
accesau fonduri SAPARD pentru dezvoltare. Din această postură a făcut vinuri pentru
Cramele Gârboiu, Odovitis, Vinex Odobești sau Casa Panciu.
În 2009 a demarat propriul proiect, „Arta Vinului”. Crama-boutique a luat ființă pe baza unor
fonduri europene, în valoare de 550.000 de euro, la care s-au adăugat fonduri proprii, până la
un total general de un milion de euro.
Afacerea a pornit de la ideea că există o barieră între producătorul de vinuri și consumator, iar
crama-boutique este interfața dintre cei doi, unde acea barieră dispare. „Arta Vinului” nu are
viță-de-vie proprie, ci se bazează pe strugurii cumpărați de la viticultorii din jur.

Mariana Ochean, unul dintre cei mai cunoscuţi oenologi din Vrancea, şi-a deschis
propria cramă-boutique
Producția a început în 2011, după o serie de proceduri de autorizare. „Am scris proiectul în
2008-2009, l-am depus în 2009 și am semnat contractul de finanțare tot în 2009. Am construit
crama în șase luni, între septembrie 2010 și aprilie 2011, apoi am autorizat-o în șapte luni”,
zâmbește specialista în vinuri.
Producția cramei este de doar 23 de vagoane (230.000 de litri) pe an, iar o parte din producție
este vândută vrac, unor mari producători naționali. „Folosim doar cei mai buni struguri,
pentru un vin curat, fără niciun aditiv, care să pună în valoare specificul zonei. Filozofia mea
despre vin este că acesta trebuie să transporte toate aromele strugurelui”, mai spune
proprietara cramei.
Aproape pe nepusă masă, în crama-boutique apar două cumpărătoare din lumea financiar-
bancară a Bucureștiului. Au venit din Capitală cu mașina, special pentru a cumpăra vin de
sărbători de la crama Marianei Ochean, după ce au gustat un rose produs de ea.
Înainte de a se ocupa de cliente, Mariana Ochean rezumă: „Vrancea este o zonă binecuvântată
de Dumnezeu pentru vinuri. Păcat că această binecuvântare e acoperită de sărăcie și
neștiință”.
Vinul de la șosea...
Mariana Ochean se referă în special la micii vinificatori, care lucrează „după ureche”. Cei mai
mulți dintre aceștia își vând marfa pe marginea șoselei, așa cum în unele sate din Bucovina se
vând murăturile, sau, în Bărăgan și Oltenia, fructele și legumele. Venind dinspre București,
de-a lungul celor 13 kilometri dintre Dumbrăveni și Focșani am numărat 33 de puncte de
vânzare a vinurilor, la PET, pe marginea șoselei. Acest „business” reunește de la vânzători cu
alură dubioasă, care te privesc pieziș dacă întrebi de bon fiscal, până la case de vinuri
arătoase, în spații curate și luminoase, unde vânzătorul fuge după tine până la mașină să-ți
înmâneze același bon. Prețurile vinurilor sunt derizorii la șosea, între patru și cinci lei litrul,
dar calitatea e pe măsura prețului, spun oenologii profesioniști din zonă.
Unul dintre vânzătorii de la șosea este Valentin Grosu, în vârstă de 47 de ani, din
Dumbrăveni. Pe o masă de scânduri subțiri a pus la vedere o duzină de bidoane de cinci litri
de vin, alb și roșu. Afară e frig, așa că podgoreanul - cum li se spune în zonă vinificatorilor
tradiționali - se încălzește la un foc de tabără improvizat. Are pe el o canadiană groasă, kaki,
până la glezne, iar pe cap și-a tras, până peste urechi, o căciulă neagră. Nu este cel mai
prezentabil vânzător  de vin, dar se jură că vinul lui e curat, făcut cu aceleași unelte cu care
vinifica și tatăl său, de la care le-a moștenit. „O cadă, un zdrobitor și un teasc cu șurub”,
enumără Valentin Grosu dotarea micuței instalații de vinificare din bătătură.

Podgoreanul Valentin Grosu (dreapta) spune că nu vinde mai mult de 2-3 bidoane de
vin pe zi
Bărbatul trăiește din cultivarea viței-de-vie. Într-o primă fază, vinde strugurii și, pe cei care îi
rămân nevânduți, îi transformă în vin. Face asta din 1996, chiar dacă nu vinde mai mult de 2-3
bidoane de cinci litri pe zi, la un preț de patru lei litrul. Vinurile sunt din soiurile Muscat
Ottonel, Muscat de Hamburg și Fetească Neagră. „Sunt 100% curate, așa cum am învățat să le
fac de la tata, dar sunt pe aici și dintre cei care aduc prafuri și fac vinuri după rețeta de pe
plic”, încheie podgoreanul. Apoi fuge să vândă un bidon de vin unui șofer de TIR.
...și cel de pe deal
La mică distanță de taraba lui Valentin Grosu, un indicator discret arată drumul spre Crama
Gârboiu, una dintre cele mai renumite din Vrancea. De la drumul național sunt cam trei
kilometri până la Dealul Cramei. Trei kilometri, dar cu totul altă lume. Cramele Gârboiu sunt
orientate spre vinurile premium. Game precum Varancha, Livia, Epicentrum sau Bacanta au
câștigat o cârcă de medalii de aur și argint, la concursuri naționale și internaționale.
Gârboiu este o cramă nouă, care și-a început activitatea în 2008, în urma unei investiții de
peste 2 milioane de euro, cu ajutorul unei finanțări SAPARD. Ulterior, crama a fost
modernizată printr-un proiect FEADR. Acum, Gârboiu exportă în Polonia, Olanda și China,
vinuri sofisticate, create de oenologul Valentin Sercovschi, originar din Republica Moldova.
Crama își trage seva de pe viile care în perioada interbelică aparțineau unui boier, Alecu
Zamfirescu, vestit pentru vinul pe care îl făcea la crama sa. „Mergem mai mult pe vinuri
dintr-un singur soi, decât pe cupaje, majoritatea demiseci, și vrem să ne axăm pe vinuri
premium, dar ambalăm și la bag-in box”, spune Mihaela Lupu, analist la Cramele Gârboiu.
Producția din 2014 s-a ridicat la 1,2 milioane de litri, de pe o suprafață de 200 de hectare.

Gama Varancha, de la Cramele Gârboiu, face trimitere la termenul cu care a fost

atestat documentar prima dată ţinutul Vrancei
Mândrie locală: Șarba, Plăvaia și Galbena de Odobești
Cramele vrâncene se mândresc cu vinurile produse din soiuri locale, cum sunt Plăvaie sau
Șarbă. „Plăvaia este un vin ușor, neutru, puțin acid, cu alcoolemie mică”, îl descrie oenologul
Valentin Sercovschi, de la Cramele Gârboiu. Dar vinul local favorit al acestuia este Șarba.
„Cei care beau o dată Șarbă se îndrăgostesc de acest vin” - sună sentința pe care o dă
oenologul moldovean.
Directorul de producție de la Vincon, Nicu Mateescu, este unul dintre cei îndrăgostiți de
Șarbă. „Este un vin ușor de băut și versatil, un sec cu aromă foarte frumoasă, de trandafir. Din
păcate, lumea nu îl cunoaște suficient, mai ales în afara Vrancei. Noi îl comercializăm și în
gama Beciul Domnesc, dar consumatorii nu cunosc suficient soiul și dau din umeri”, spune
Mateescu.
Numele vine de la Dealul Șarba, de lângă Odobești, iar soiul de struguri din care provine a
fost obținut în 1972, tot la Odobești, din Riesling italian și Tămâioasă Românească.
Un alt vin vrâncean de legendă este Galbena de Odobești, un vin popular, foarte căutat în
perioada comunistă, dar care acum este aproape pe cale de dispariție. „Avem plantată Galbenă
de Odobești. Nu îl lăsăm să dispară, pentru că ar fi o crimă, deoarece este un soi tipic Vrancei,
nu se cultivă decât aici, doar în zona Odobești, unde l-am plantat și noi. Nu pot să spun că este
un soi care ar fi tentant pentru multă lume, deoarece nu dă un vin premium, dar este un vin
foarte ușor de băut, la o petrecere, cu prietenii, cu familia. Avem undeva la 28 de hectare
plantate cu Galbenă de Odobești, prin reconversie și  60 de hectare vie bătrână”, explică Nicu
Mateescu.
Mărirea și decăderea negustorilor cazaclii

Pe o stradă lăturalnică de pământ din Odobești, care după o ninsoare ușoară arată ca o
mlaștină, ruinele Bisericii Cazaclii se prefigurează fantomatic, printr-o ceață neguroasă.
Biserica a fost construită în 1777 de negustorii ruși stabiliți în Odobești, numiți cazaclii de
localnici. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, cazacliii din Odobești au prosperat pe seama
negoțului cu vin dintre Moldova și Rusia. Se spune, chiar, că pe platoul din fața bisericii lor se
stabilea prețul vinului pentru o bună parte din Europa de Est. Vremurile bune ale neguțătorilor
cazaclii au apus în 1859, când regimul țarist a impus taxe vamale pe vin, iar neguțătorii au
părăsit Odobeștiul. Biserica s-a ruinat, iar platoul din fața mai este populat doar de bălării
înalte de un stat de om.