UNIVERSITATEA DE VEST “ VASILE GOLDIȘ- ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

SCHELETUL PICIORULUI
si AFECTIUNI

Coordonatori:

Conf.Dr. Stanescu Casiana

Asist.Univ. Dr. Deme Paul

Student:
Popescu Adriana Aurelia (Dina)
Specializare: Medicină Dentară
An: I Grupa: 5
CUPRINS

1. Scheletul piciorului (oasele piciorului- Ossa pedis)

1.1. TARSUL (Ossa tarsi)
1.1.1. Talusul sau Astragalul(Talus)
1.1.2. Calcanelul(Calcaneus)
1.1.3. Navicularul (Os naviculare)
1.1.4. Cuboidul (Os cuboideum)
1.1.5. Cuneiformele (Ossa cuneiformia)
1.2. METATARSUL(Metatarsus)
1.3. OASELE DEGETELOR [Ossa digitorum (pedis)]
1.4. OASELE SESAMOIDE

2. Afectiuni ale piciorului

2.1. Piciorul plat la adulti - Platfusul
2.2. Montul croitorului (Taylor’s bunion)
2.3. Monturi (Hallux valgus)
2.4. Degetul in ciocan – Degetul in gheara
2.5. Deformarea Haglund
2.6. Hallux Rigidus
2.7. Osteocondrita disecanta a talusului
2.8. Afectiunile oaselor sesamoide

Bibliografie
 1. Scheletul piciorului (oasele piciorului- Ossa pedis)
Omul folosește piciorul pentru stațiunea și locomoția bipedă. Structura picioarelor și cea a
mâinilor omenești reprezintă, din punct de vedere anatomic, variații ale unei structuri
pentaradiale (cu cinci degete), la fel ca la multe alte vertebrate. Mâinile și picioarele sunt
structurile osoase cele mai complexe din corp.

Sunt reprezentate de 26 de oase,dispuse in trei grupe: tarsul, metatarsul si oasele degetelor.

oasele tarsiene: grup format din șapte oase
oasele metatarsiene: grup format din cinci oase
oasele degetelor(falangele) cu paisprezece oase

1.1 TARSUL (Ossa tarsi)

Tarsul este format din şapte oase dispuse pe două rânduri:

a) un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul sus şi calcaneul jos;
b) un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul şi trei cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate şi în două rânduri antero- posterioare: un rând medial ce
cuprinde: talusul, navicu- larul şi cele trei cuneiforme şi un rând lateral, în care se găsesc
calcaneul şi cuboidul.

Oasele piciorului văzute lateral (după Sobotta's Atlas and Text-book of Human Anatomy 1909)

1.1.1 Talusul sau Astragalul(Talus)

Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu
şi navicular. El este format dintr-un corp (Corpus tali), un cap (Caput îali) şi un col (Collum
tali) ce uneşte primele două porţiuni. Porţiunile talusului sunt bine izolate şi uşor de
recunoscut; cu toate acestea este considerat în întregime şi comparat cu un cuboid, căruia i se
descriu şase feţe.

Unghiurile talasului Corpul formează cu colul două unghiuri: unghiul de declinaţie şi unghiul
de înclinaţie, unghiuri ce se formează prin faptul că, la acest os, colul nu continuă direcţia
corpului, ci este înclinat în jos şi medial. Unghiul de înclinaţie este deschis în jos şi are în
medie 115°. Unghiul de declinaţie este deschis medial şi are 158°.
Cele două unghiuri se modifică în unele deformări ale piciorului. Unghiul de înclinaţie este cu
atât mai deschis, cu cât piciorul este mai plat şi, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul
este mai boltit. Unghiul de declinaţie este mai mic şi colul mult deviat medial în piciorul
varus.

Orientare. Se aşază înainte capul, în sus trohleea, lateral faţa articulară triunghiulară.
Feţele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, medială, anterioară şi posterioară.

Scheletul piciorului. Fața plantară (după Sobotta's Atlas

and Text-book of Human Anatomy 1909).
 Scheletul piciorului. Fața dorsală (după Sobotta's Atlas
and Text-book of Human Anatomy 1909).

Faţa superioară este formată în cea mai mare parte de corpul talusului. Acesta prezintă o
suprafaţă articulară în formă de scripete, numită trohleea talusului (Trochlea tali).

Faţa inferioară prezintă, dinainte înapoi, trei feţişoare articulare pentru calcaneu:
a) faţa calcaneană anterioară (Facies articularis calcanea anterior)',
b) faţa calcaneană mijlocie (Facies articulariscalcaneamedia);
c) faţa calcaneană posterioară (Facies articularis calcanea posterior). Aceasta este mai mare,
alungită şi concavă.
Feţele calcaneană posterioară şi cea mijlocie sunt separate printr-un şanţ numit şanţul
talusului (Sulcus tali) orientat oblic postero-anterior şi medio-lateral.

Faţa laterală prezintă feţişoara maleolară laterală (Facies malleolaris lateralis) pentru
articularea cu maleola fibulei. De formă triunghiulară, feţişoara are o bază care se continuă cu
scripetele talusului şi un vârf care este ridicat de procesul lateral al talusului (Processus
lateralis tarsi). înaintea şi înapoia acestui proces, faţa este neregulată şi dă inserţii unor
ligamente.

Faţa medială prezintă şi ea o feţişoară maleolară medială(Facies malleolaris medialis) pentru

articularea cu maleola tibiei; se continuă şi ea cu trohleea talusului şi are forma unei virgule.
Sub feţişoară se insera unele ligamente articulare.
Faţa anterioară prezintă capul talusului (Caput tali). Capul este o proeminenţă rotunjită. El
prezintă faţa articulară naviculară (Facies articularis navicularis). In jos capul se continuă cu
faţa calcaneană anterioară, descrisa in fata inferioara a osului.

Faţa posterioară prezintă procesul pos- terior al talusului (Processus posterior tali). Acesta
este străbătut de un şanţ prin care trece tendonul muşchiului flexor al halucelui (Sulcus
tendinis musculi flexoris hallucis longi).

1.1.2 Calcanelul(Calcaneus)

Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit antero-
posterior şi uşor turtit transversal. Are şase feţe: superioară, inferioară, laterală, medială,
anterioară şi posterioară

Orientare. Se aşază în sus faţa prevăzută cu trei feţişoare articulare; posterior extremitatea cea
mai voluminoasă; medial faţa prevăzută cu un şanţ adânc.

Faţa posterioară răspunde c ă l c â i u l u i . Jumătatea inferioară a feţei este rugoasă, face

parte din tuberozitatea calcaneului şi dă inserţie tendonului lui Achille. Jumătatea superioară
răspunde bursei seroasea tendonului Achille.

Călcâiul (Calx) sau regiunea calcaneană (Regio calcanea) este format din tuberozitatea
calcaneană şi părţile moi care o acoperă.

1.1.3 Navicularul (Os naviculare)

Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medială a piciorului, fiind
cuprins între capul talusului, cuboid şi cele trei cuneiforme. Prezintă urmă toarele elemente:
Faţa posterioară este concavă şi se articulează cu capul talusului.
Faţa anterioară prezintă trei feţişoare, destinate articulaţiei cu cele trei cuneiforme.
Faţa dorsală face parte din dosul piciorului.
Faţa plantară face parte din plantă.
Faţa medială prezintătuberculul navicu1aru1ui (Tuberositas ossis navicualris) care se poate
palpa sub piele; pe ea se insera tendonul muşchiului tibial posterior.
Faţa laterală prezintă o feţişoară articulară pentru cuboid.

1.1.4 Cuboidul (Os cuboideum)

Este un os scurt, cu o formă neregulată cuboidală; este aşezat pe partea laterală a

piciorului. Prezintă următoarele elemente:
Faţa superioară face pate din dosul piciorului, unde se poate palpa.
Faţa inferioară prezintă tuberozitatea cuboidu1ui (Tuberositas ossis cuboidei)
Faţa posterioară serveşte pentru articularea cu calcaneul.
Faţa anterioară este subdivizată printr-o creastă verticală în două feţişoare, care se articulează
cu metatarsienii IV, şi respectiv V.
Faţa medială prezintă o suprafaţă articulară pentru cuneiformul lateral.
Faţa laterală, îngustă, este situată pe marginea laterală a piciorului şi palpabilă sub piele.

1.1.5 Cuneiformele (Ossa cuneiformia)

Sunt trei oase de formă prismatic triunghiulară. Ele contribuie la edificarea bolţii
transversale a piciorului. Ocupă spaţiul dintre cuboid şi navicular.

1. Cuneiformul medial (Os cuneiforme mediale) este cel mai mare, are baza situată plantar, iar
marginea ascuţită, face parte din dosul piciorului. Se articulează anterior cu metatarsianul I,
posterior cu navicularul, lateral cu metatarsianul II şi cuneiformul intermediar; faţa medială a
osului face parte din marginea medială a piciorului şi dă inserţie muşchiului tibial anterior.

2. Cuneiformul intermediar (Os cuneiforme inter- medium) este cel mai mic, are o bază ce
face parte din dosul piciorului, iar vârful răspunde plantei. Osul se arti- culează anterior cu
metatarsianul II, posterior cu navi- cularul, lateral cu cuneiformul lateral, iar medial cu cunei-
formul medial.

3. Cuneiformul lateral (Os cuneiforme laterale) are baza orientată spre dosul piciorului, iar
vârful răspunde plantei. Osul se articulează anterior cu metatarsianul III, posterior cu
navicularul, lateral cu cuboidul, iar medial cu cuneiformul intermediar şi metatarsianul II.

1.2. METATARSUL(Metatarsus)

Este format din cinci oase metatarsiene (Ossa metatarsi). Numerotarea lor se face dinspre
marginea medială spre cea laterală a piciorului, de la I la V.

Caractere generale. Metatarsienii sunt oase lungi şi perechi. Prezintă un corp, o bază şi un cap.

1. Corpu1 (Corpus metatarsale) este prismatic triunghiular, având o faţă dorsală, alta laterală,
iar a treia medială. Faţa dorsală face parte din dosul piciorului; celelalte feţe delimitează
spaţiile interosoase.
2. Baza (Basis metatarsalis) numită şi extremitate posterioară, se articulează cu oasele tarsului
şi cu metatarsienii învecinaţi.
3. Capu1 (Caput metotarsale) numit şi extremitate anterioară, este turtit transversal şi se
articulează cu falanga proximală.
Caractere proprii ale metatarsienilor.
Metatarsianul I este cel mai scurt şi cel mai gros. Baza osului se articulează cu cuneiformul
medial şi cu metatarsianul II. Pe bază se găseşte o tuberozitate (Tuberositas ossis metatarsalis
primi) care se poate explora prin palpare, pe ea se insera muşchiul peronier lung.
Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articu- lează cu toate cele trei cuneiforme,
respectiv cu meta- tarsianul I şi III.
Metatarsianul III. Baza se articulează cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsienele II şi
IV.
Metatarsianul IV. Baza se articulează cu cuboidul şi cu cuneiformul lateral, respectiv
metatarsienele III şi V.
Metatarsianul V. Baza se articulează cu cuboidul şi cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral
o tuberozitate (Tuberositas ossis metatarsalis quinti) ce se poate palpa sub piele.

1.3 OASELE DEGETELOR [Ossa digitorum (pedis)]

Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medială spre cea

laterală a piciorului. Degetul I poartă numele încă de ha1uce (Hallux) iar degetul V de deget
mic (Digitus minimus).

Oasele care formează degetele se numesc falange (Phalanges). Se găsesc în total 14 falange:
fiecare deget are trei, afară de haluce care are numai două. Falangele se prezintă după tipul
celor de la mână cu deosebirea că cele de la picior sunt mult mai reduse în dimensiune. în
acest fel fiecare falangă prezintă un corp (Corpus phalangis), o bază sau extremitate
posterioară (Basis phalangis) şi un cap sau extremitatea anterioară (Caput phalangis).
Falangele halucelui sunt deosebit de puternice.
Falanga proximala (Phalanx proximalis) este turtită transversal, prezintă o suprafaţă ovalară,
concavă, pentru articularea cu capul metatarsianului corespunzător.
Falanga mijlocie (Phalanx media) este scurtă, fiind formată aproape numai din bază şi cap.
Falanga distala (Phalanx distalis) este de dimensiuni reduse. Capul este turtit. Pe faţa plantară
are o rugozitate numită tuberozitatea falangei distale (Tube- rositas phalangis distalis) în
raport cu pulpa degetului, iar faţa dorsală susţine unghia.

1.3.1 OASELE SESAMOIDE

Ca şi la mână, şi la picior vom întâlni oase sesamoide (Ossa sesamoidea). Acestea se

dezvoltă în tendoane şi ligamente. Ele apar regulat dedesubtul capului metatar- sianului I, pe
ambele laturi ale tendonului flexorului lung al halucelui.

Piciorul la om prezintă caractere de diferenţiere foarte importante, caractere ce sunt strâns

legate de procesul de umanizare.
Piciorul la om este foarte bine adaptat bipediei şi înde- plineşte două funcţii: de susţinere a
corpului (de staţiune) şi de mişcare (de locomoţie). Adaptarea la aceste funcţii se realizează
printr-o boltă plantară caracteristică.
Bolta plantară are trei stâlpi de sprijin reprezentaţi de: tuberozitatea calcaneului posterior, de
capul metatar- sienilor I, II, III antero-medial şi de capul metatarsienilor IV şi V antero-
lateral. Stâlpii sunt uniţi prin două arcuri longitudinale: arcul lateral format de calcaneu,
cuboid şi metatarsienii IV şi V, şi arcul medial format de calcaneu, talus, navicular, de cele
trei cuneiforme şi primii trei meta- tarsieni. Calcaneul reprezintă deci stâlpul posterior, comun
pentru cele două arcuri, în timp ce anterior arcurile diverg spre ceilalţi doi stâlpi.
Arcul longitudinal medial este mai înalt şi nu intră în contact cu suprafaţa de sprijin a plantei;
este arcul denmişcare. Arcul longitudinal lateral, mai puţin boltit, atinge suprafaţa de sprijin;
este arcul de sprijin.
Arcurile longitudiale sunt unite prin arcuri transver- sale, mai înalte posterior şi mai turtite
anterior.
Asamblarea oaselor tarsului contribuie la alcătuirea scobiturii formate de bolta plantară.
Feţele dorsale ale oaselor tarsului sunt, în general, mai largi ca cele plantare. De asemenea,
trabeculele osoase din substanţa spongioasă a tarsului şi a metatarsului sunt dispuse paralel cu
arcurile bolţii plantare, întărind arhitectural bolta. Trohleea talusului conţine trabecule
verticale, care materializează liniile de forţă transmise de la oasele gambei. De aici trabeculele
se grupează în două mănunchiuri principale: a) unul se
îndreaptă postero-inferior şi se continuă în calcaneu cu trabeculele terminate la nivelul
tuberozităţii calcaneului; b) altul se îndreaptă antero-inferior şi se continuă cu sistemul
trabecular al navicularului, al cuneiformului medial şi al metatarsianului I. Aceste două
mănunchiuri trabeculare se sprijină pe doi din cei trei stâlpi ai bolţii: stâlpul posterior şi cel
anteromedial.
Din calcaneu porneşte al treilea mănunchi de trabecule, care se continuă cu cel din cuboid,
metatarsianul IV şi V; acest mănunchi se termină în al treilea stâlp, stâlpul antero-lateral al
bolţii.
Bolta plantară este menţinută arcuită de ligamente, muşchi şi tendoane, care se studiază odată
cu capitolele respective.
 2. AFECTIUNI ALE PICIORULUI
La nivelul piciorului si gleznei putem intalni afectiuni cornice sau acute. Multe afectiuni ale
piciorului sunt ereditare, inclusiv monturile, deget „in ciocan”, platfusul si chiar unghiile
incarnate. Sunt influentate de alimentatie, exercitii fizice, stilul de viata, varsta, afectiuni
asociate si modificari hormonale. De asemenea, o contributie importanta o are si rasa.
Asiaticii, de exemplu, au o densitate osoasa mai scazuta decat rasa alba, albii mai scazuta
decat rasa negroida. Persoanele care apartin rasei negroide au manifestat cu 20% mai putine
probleme de sanatate ale piciorului decat albii, desi primii dezvolta risc mai mare de a suferi
de calusuri, bataturi si platfus.

Zona geografica si nationalitatea pot influenta structura piciorului. Mediteraneenii au

arcadele plantare (ale piciorului) destul de reduse, iar nord europenii le au foarte inalte. In cele
din urma, in unele comunitati etnice si culturale, standardele joaca un rol important intrucat
membrii acestora pot purta incaltaminte traditionala, specifica. Exista persoane care chiar
sufera in urma folosirii anumitor tipuri de pantofi, a caror purtare este impusa cu strictete de
norme.

Printre argumentele importante pentru intelegerea si prevenirea cauzelor durerilor de

picioare sunt constientizarea de catre o persoana a influentei factorilor ereditari (care nu pot fi
modificati) si a celor specifici stilului de viata (care pot fi deseori modificati) care pot fi
hotaratoare pentru sanatatea sau afectiunile picioarelor. In continuare, veti fi informati in
legatura cu modalitatile de tratament ale celor mai comune boli ale piciorului experimentate
de oameni.

2.1 Piciorul plat la adulti - Platfusul

Platfusul dobandit la adulti, este o conditie dureroasa care rezulta din prabusirea arcului
longitudinal medial al piciorului. Dupa cum sugereaza si numele, aceasta conditie nu este
prezenta la nastere sau in timpul copilariei, aparand dupa terminarea perioadei de crestere.
Complexul de ligamente calcaneo- talo-naviculare este adesea implicat in platfusul la adult.
Acest grup de ligamente sustine articulatia talonaviculara. Complexul de ligamente impreuna
cu tendonul tibial posterior si fascia plantara sprijina si stabilizeaza bolta longitudinala a
piciorului. Slabirea sau afectarea ligamentelor care sustin acest arc, poate contribui la
deformare in platfus la adulti.
Cauze
Exista mai multi factori care contribuie la dezvoltarea acestei probleme. Leziuni ale nervilor,
ligamentelor, si / sau tendoanelor de la picior, pot provoca subluxatie (dislocare partiala) a
articulatiei subtalara sau talonaviculara. Fractura este o posibila cauza. Artrita reumatoida este
una dintre cele mai comune cauze. Aproximativ jumatate din toti adultii cu acest tip de artrita,
vor dezvolta platfus in timp. In astfel de cazuri, conditia este treptata si progresiva.
Simptome
La inceput, se vor observa dureri si inflamatii de-a lungul partii mediale a piciorului. Cand
starea se inrautateste, tendonul tibial posterior cedeaza, se rupe, si durerea devine mai severa.
Unii pacienti prezinta dureri si de-a lungul marginii laterale a piciorului.
Diagnostic
Istoria medicala si examenul clinic, sunt cei mai importanti pasi pentru ca medicul sa
stabileasca diagnosticul. Radiografiile sunt adesea folosite pentru a studia pozitia, forma, si
alinierea oaselor, picioarelor si gleznelor.
Tratamentul nechirurgical. Se recomanda in primul rand tratamentul nechirurgical. O simpla
modificare in pantof poate fi suficienta. Uneori, achizitionarea de pantofi cu un bun suport
medial pentru arc, este solutia ideala. Medicamentele anti-inflamatorii pot fi de ajutor.
Pacientii cu simptome de durata si cu deformare mai mare, pot avea nevoie de sustinatoare
plantare personalizate. Este necesar sa se efectueze un program de kinetoterapie, pentru
intinderea si tonifierea muschilor.
Tratamentul chirurgical . Cele mai comune proceduri folosite in aceasta afectiune includ
artrodeza (fuziune), osteotomie (taierea unei pene de os), si alungirea coloanei laterale, care
implica utilizarea unei grefe osoase la nivelul articulatiei calcaneocuboidale. Aceasta
procedura ajuta la restabilirea arcului longitudinal median (arc pe partea interioara a
piciorului). Alte optiuni chirurgicale includ scurtarea, alungirea sau transpozitia tendoanelor.
Tipul de procedura chirurgicala se va stabili in functie de starea pacientului.

2.2 Montul croitorului (Taylor’s bunion)

Montul croitorului este similar cu montul normal (care apare pe raza I), dar se dezvolta pe
partea externa a piciorului, la cel de-al cincilea deget. Acesta afectiune a primit aceasta
denumire deoarece croitorii stateau cu picioarele incrucisate toata ziua, si acest lucru era
cauza deformarii.

Cauze
Montul croitorului apare ca o umflatura anormala la capatul celui de-al cincilea metatarsal (
cap metatarsal ), care se freaca de pantofii prea ingusti. Presiunea constanta produce un calus
si o ingrosare a tesuturilor, ceea ce duce la un mont dureros pe partea exterioara a piciorului.
Tesuturile ingrosate de sub el sunt iritate si dureroase. Solutia pentru reducerea durerii este
eliminarea presiunii. Presiunea poate fi redusa din exterior prin schimbarea pantofilor ingusti,
sau din interior.
Simptome
Simptomele montului croitorului (Taylor`s bunion) includ durere, si dificultate in purtarea
pantofilor. Zona este inestetica.
Diagnostic
Diagnosticul pentru montul croitorului este usor de pus la examenul clinic. Radiografiile pot
arata daca piciorul s-a deformat, si vor ajuta medicul sa decida ce trebuie facut in cazul in care
o interventie chirurgicala este necesara.
Tratamentul nechirurgical. Tratamentul initial consta in folosirea pantofilor adecvati, care vor
fi suficient de lati in fata. Pasturii plasati pe zona montului pot ajuta la ameliorarea presiunii si
la reducerea durerii. Acesti plasturi sunt de obicei disponibili in farmacii. Ei sunt mici,
rotunzi, si cu o gaura in mijloc.
Tratamentul chirurgical. Chirurgia, de obicei, implica eliminarea proeminentei pentru a
elibera presiunea. Chirurgia poate fi, de asemenea, efectuata pentru a realinia al cincilea
metatarsal, in cazul in care piciorul este deformat. Daca unghiul intermetatarsian este prea
mare, al cincilea os metatarsal poate fi taiat si realiniat.

2.9. Monturi (Hallux valgus)

Hallux valgus (montul) este o boala care afecteaza atat primul metatarsian cat si degetul mare.
Conditia este numita de obicei mont. Montul, de fapt se refera la cucuiul care creste pe partea
mediala a primei articulatii metatarso-falangiane. In realitate, starea este mult mai complexa
decat un simplu cucui pe partea mediala a degetului. Pantofii largi, reduc sansele de a
dezvolta o deformare si ajuta la reducerea iritarii montului, daca aveti deja unul.

Cauze
Multe probleme care apar la nivelul picioarelor sunt rezultatul presiunii anormale sau frecarii.
Cele mai multe dintre simptomele care se dezvolta in timp, apar deoarece pielea si tesuturile
moi sunt prinse intre osul tare in interior, si pantoful dur pe exterior. Pielea reactioneaza la
frecare si la presiunea constanta, prin formarea unui calus, iar tesuturile moi de sub piele
raspund prin ingrosare. Atat calusul gros cat si tesuturile, sunt iritate si dureroase. Montul
presupune si deformarea osoasa a metatarsianului I si a degetului mare, care pot avea cauze
ereditare, pot fi determinate de incaltamintea neadecvata sau uneori sunt inexplicabile.
Raspunsul la reducerea durerii este de a elimina presiunea.
Simptome
Simptomele, de obicei, se centreaza pe mont. Montul este dureros. Deformarea severa este, de
asemenea, dureroasa pentru multi, si devine o problema cosmetica. Gasirea unui pantof
adecvat poate deveni dificila, mai ales pentru femeile care doresc sa fie la moda, dar au
dificultati in tolerarea pantofilor. In final, deformarea incepe sa deplaseze al doilea deget in
sus, si poate crea o situatie in care al doilea deget este in continua frecare pe pantof.
Diagnostic
Diagnosticul incepe cu o istorie atenta si un examen clinic, efectuat de catre medicul
dumneavoastra. Aceasta va include, de obicei, o discutie despre incaltaminte, si importanta
pantofilor in dezvoltarea si tratarea starii. Vor fi sugerate cel mai probabil cateva radiografii.
Acest lucru va permite medicului sa masoare mai multe unghiuri importante ale oaselor de la
picioare, pentru a determina tratamentul adecvat.
Tratamentul nechirurgical. Tratamentul pentru hallux valgus incepe aproape intotdeauna cu
folosirea unor pantofi care se potrivesc piciorului. In stadiile incipiente ale montului,
schimbarea pantofilor poate incetini sau opri progresarea deformarii. Deoarece durerea este
din cauza presiunii din pantof, tratamentul se concentreaza pe eliminarea presiunii.
Tratamentul chirurgical. In cazul in care toate masurile non-chirurgicale nu reusesc sa
controleze simptomele, atunci chirurgia poate fi sugerata. Exista peste 100 de proceduri
chirurgicale pentru a trata monturile. Consideratiile de baza in efectuarea oricarei proceduri
chirurgicale pentru monturi sunt:
– eliminarea montului
– realinierea oaselor
– echilibrarea muschiilor din jurul articulatiei, astfel incat deformarea sa nu revina.
2.4 Degetul in ciocan – Degetul in gheara

Degetul in gheara si degetul in ciocan, sunt afectiuni destul de comune la persoanele care
poarta pantofi nepotriviti. Partea din fata a antepiciorului si degetele de la picioare, sunt
formate din mai multe oase. Fiecare dintre cele patru degete mici incep cu un os metatarsian
in partea din fata a piciorului, urmat de alte trei oase mici numite falange. Primul dintre aceste
oase mici este numit falanga proximala. (Proximala inseamna mai aproape.) Apoi vine
falanga de mijloc, si ultima este falanga distala. (Distal inseamna mai departe.) Intr-o
deformare de deget in ciocan, prima articulatie este curbata in sus, si articulatia de mijloc este
in jos. Degetul in gheara are prima articulatie curbata in sus, si atat articulatia de mijloc cat si
articulatia de la capatul degetului, sunt deviate in jos ca o gheara.

Cauze
Ambele probleme pot fi cauzate de purtarea unui pantof nepotrivit, prea mic. La multe
persoane al doilea deget de la picior este mai lung decat degetul mare, iar daca pantofii se
potrivesc pe picior in functie de primul deget, al doilea deget si chiar si al treilea se vor indoi
pentru a se potrivi in pantof. Un deget in ciocan este, de asemenea, o afectiune intalnita si la
persoanele care au monturi la degetele mari. Degetele in gheara sunt des intalnite la
persoanele care au arcul piciorului inalt.
Simptome
In cele din urma, degetele de la picioare, care sunt „strivite” zi de zi, vor deveni fixe in
aceasta pozitie si nu se vor indrepta. Cand se intampla acest lucru, presiunea apare in trei
locuri:
– la capatul degetului
– in prima articulatie
– in articulatia din mijloc
Diagnostic
Diagnosticul pentru aceste doua afectiuni este de obicei evident din examenul clinic. In unele
cazuri, este important sa va asigurati ca nu exista alte probleme neurologice care pot cauza
afectiunea dstra, in special atunci cand aveti degetele de la picioare in gheara. Pot fi necesare
si alte teste speciale.
Tratamentul nechirurgical. Tratamentul depinde de cat de avansata este afectiunea. La
inceput, pur si simplu trecerea la pantofi adecvati poate opri deformarea, iar degetele de la
picior pot reveni la o stare mai normala.
Tratamentul chirurgical. Daca tratamentele nechirurgicale nu dau rezultate, poate fi necesara
interventia chirurgicala pentru a realinia degetul de la picior. Pentru deformarea degetului in
ciocan, poate fi sugerata o artroplastie a articulatiei distale. Una dintre cele mai comune
proceduri pentru a corecta deformarea degetului in gheara, este artroplastia articulatiei
proximale. Cand articulatia se vindeca, se formeaza tesut cicatricial, care conecteaza cele
doua oase impreuna. Cea mai des intalnita interventie este artrodeza (blocarea) articulatiei
afectate.

2.5 Deformarea Haglund

Uneori forma unui os poate cauza probleme la nivelul piciorului. Un exemplu in acest sens
este deformarea Haglund, o afectiune cauzata de o denivelare proeminenta, pe partea din spate
a calcaiului. Calcaneul (sau osul calcaiului) este cel mai mare os al piciorului. In jurul
articulatiei se formeaza osteofite (pinteni), ca parte a procesului degenerativ. Pintenii pot
restrictiona miscarea in articulatie.
Cauze
Cauza principala in deformarea Haglund este presiunea pe partea din spate a calcaiului,
exercitata de pantofi. Calcaneul are forma diferita la unele persoane, iar cele care au un cucui
mai proeminent sub tendonul lui Ahile, au mai multe sanse de a dezvolta deformarea
Haglund.
Simptome
Simptomul principal in deformarea Haglund este durerea in partea din spate a calcaiului. De-a
lungul timpului tesuturile se ingroasa, formand un calus. Calusul poate creste destul de mult,
si devine inflamat in timp ce purtati pantofi. Pot aparea umflaturi, care nu vor cauza probleme
functiei motorii, insa poate aparea durere daca zona este inflamata.
Diagnostic
Diagnosticul incepe cu o istorie completa si un examen clinic efectuat de catre medicul
dumneavoastra. De obicei, starea este destul de evidenta. De obicei sunt necesare radiografii,
pentru ca medicul sa vada forma exacta a calcaneului.
Tratamentul nechirurgical. Cauza principala a acestei probleme este incaltamintea. Un mod
simplu de a elimina presiunea din partea din spate a calcaiului, este de a purta pantofi deschisi
in spate, cum ar fi sabotii. Daca trebuie sa purtati pantofi inchisi in spate, plasturii speciali
pentru pantofi plasate pe partea din spate a calcaiului, pot da o oarecare usurare.
Tratamentul chirurgical. Mai multe proceduri chirurgicale au fost efectuate pentru a trata
deformarea Haglund. Scopul acestor proceduri este de a reduce proeminenta de pe partea din
spate a calcaiului, astfel incat presiunea din pantof sa nu se mai produca. Printre procedurile
chirurgicale se numara eliminarea proeminentei si osteotomia.

2.6. Hallux Rigidus

Este un tip de artrita degenerativa, care afecteaza articulatia metatarso-falangiana de la baza

degetului mare. Daca acest cartilaj articular care acopera cele doua suprafete osoase este
afectat in vreun fel, incepe un procedeu de uzare sau de degenerare.
Cauze
Medicii inca nu sunt 100% convinsi de cauzele care duc la „Hallux Rigidus”, insa ceea ce s-a
descoperit pana acum, este ca majoritatea problemelor care cauzeaza aceasta boala incep cu o
accidentare a degetului in zona respectiva. Aceasta problema poate ramane „ascunsa” multi
ani pana ce va fi descoperita. Sunt cazuri in care aceasta boala apare fara sa fi fost o
accidentare prealabila, ceea ce inseamna ca mai pot fi si alte cauzele care declanseaza „Hallux
Rigidus”.
Diagnostic
Diagnosticarea se stabileste in urma unei radiografii, pentru a putea vedea cat de extinsa este
boala, si in ce zona a aparut cu exactitate.
Tratament nechirurgical. Incepe prin administrarea medicamentelor antiinflamatoare, pentru
a ameliora durerea pacientului si pentru a preveni umflarea degetului. Pot fi folositi pantofi
speciali si o injectie in incheietura degetului, pentru ameliorarea simptomelor.
Tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical se aplica in cazul in care orice alta metoda a
esuat. Exista mai multe tehnici chirurgicale, a caror indicatie depinde de cat de grava este
problema pacientului. Operatia poate fi facuta pentru inlocuireaarticulatiilor degetului, sau
pentru fuzionarea incheieturilor respective. Alte metode chirurgicale pot necesita inlocuirea a
doua incheieturi, in functie de gravitatea afectiunii.

2.7 Osteocondrita disecanta a talusului

Osteocondrita disecanta a talusului este cauzata de cele mai multe ori de traume, insa conteaza
foarte mult pozitia in care se afla talusul in momentul impactului.
Simptome
La inceput, pacientul simte durere in urma traumei care tocmai a avut loc. Pacientul va avea
dificultati in a calca in acel picior, si a lasa greutate pe el. Mai tarziu, pacientul va simti ca
incheietura il deranjeaza, pentru ca fragmentele rezultate in urma traumei sunt acolo, si se
misca odata cu piciorul.
Diagnostic
Diagnosticarea osteocondritei disecante a talusului se face in primul rand prin RMN, in urma
careia medicul stabileste cat de grava este starea. Daca este necesar se vor efectua si alte teste
imagistice.
Tratamentul nechirurgical. Conteaza foarte mult in ce moment este descoperita afectiunea,
pentru ca daca aceasta este descoperita imediat, este nevoie ca piciorul sa fie imobilizat pentru
sase saptamani, pentru a da sansa incheieturii sa se refaca.
Chirurgie. In cazul in care problema este descoperita tarziu, este nevoie de o interventie
chirurgicala. Aceasta se poate face prin metoda artroscopica, sau prin metoda clasica deschisa.
Se urmareste revascularizarea zonei afectate si inlociurea tesutului osos necrozat.

2.8 Afectiunile oaselor sesamoide

Doua oase de marimea unui bob de mazare, numite sesamoide, sunt situate in tesuturile moi
din partea inferioara a articulatiei principale a degetului mare. Chiar daca sunt de dimensiuni
reduse, sesamoidele joaca un rol important in modul in care piciorul si degetul mare
functioneaza. In cazul in care sesamoidele sunt afectate, ele pot fi o sursa de durere severa si
de invaliditate. Cele doua oase mici sesamoide, sunt situate pe partea inferioara a articulatiei
metatarso-falangiene raza I. Exista un os sesamoid pe fiecare parte a bazei degetului mare.
Cauze
Durerea sesamoida poate aparea din mai multe cauze. Atunci cand tesuturile din jurul oaselor
sesamoide devin inflamate, medicii numesc starea Sesamoiditis. Sesamoiditis este adesea
cauzata de miscari repetitive ale picioarelor, precum in dans. Fracturile pot provoca, de
asemenea, dureri la nivelul oaselor sesamoide. Sportivii sufera cel mai adesea fracturi de stres
ale sesamoidelor, din cauza antrenamentelor grele si a miscarilor repetitive. In unele cazuri,
alimentarea cu sange a osului sesamoid este scazuta. Aceasta conditie se numeste
osteocondrita. Osteocondrita duce la moartea unei bucati de tesut osos.
Simptome
Persoanele cu probleme la nivelul oaselor sesamoide, simt de obicei durere vaga in articulatia
principala a degetului mare. Sesamoidele sunt de obicei sensibile la atingere. Miscarea
degetului mare este adesea limitata. Unii oameni raporteaza senzatie de amorteala in primele
doua degete de la picioare.
Diagnostic
Medicul dumneavoastra va va pune intrebari referitoare la istoria medicala. Va examina
degetul dureros palpandu-l si miscandu-l. Acest lucru poate fi dureros, dar este important ca
medicul sa localizeze sursa durerii. Se vor efectua radiografii pentru a vedea daca sunt
probleme la oasele sesamoide. Medicul dumneavoastra poate dori sa faca si alte teste
imagistice, cum ar fi RMN.
Tratamentul nechirurgical. Medicii prefera sa inceapa cu tratamentul nechirurgical. Medicul
poate recomanda tratarea inflamatiei si durerii cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.
Posibil sa fie nevoie sa limitati greutatea plasata pe picior. Unii medici plaseaza fractura in
ghips pentru aproximativ 6 saptamani. Dupa aceea, pacientul trebuie sa poarte un pantof rigid
pana cand durerea dispare. Fracturile de stres sunt un pic mai complicate. In cazul in care o
fractura de stres nu se vindeca, ea devine o fractura pseudartroza, o conditie extrem de
dureroasa, care poate duce la invaliditate semnificativa.
Tratamentul chirurgical. In cazul in care o interventie chirurgicala devine necesara, o serie de
proceduri sunt disponibile pentru a trata problemele de sesamoid. Chirurgul poate recomanda
eliminarea unei parti din os, sau tot osul sesamoid. Pentru pacientii diagnosticati cu keratoza
plantara, chirurgii efectueaza, in general, o interventie chirurgicala pentru a indeparta tesutul
suplimentar. Cand pacientii continua sa aiba probleme cu fracturile de stres, o grefa osoasa
poate ajuta partile osului sa se vindece impreuna. Chirurgii folosesc in mare parte acest tip de
interventie chirurgicala, pentru sportivii de inalta performanta, pentru a mentine punctul de
sprijin intact. Chirurgul face o incizie de-a lungul marginii interioare, in articulatia principala
a degetului mare. Aceasta procedura expune osul sesamoid. Chirurgul aduna mici bucati de os
dintr-o parte a osului degetului, care este in apropiere. Fragmentele osoase sunt apoi plasate in
zona nevindecata a sesamoidului. Tesutul moale din jurul sesamoidului este cusut. Apoi,
tesuturile moi sunt puse la loc, iar pielea este suturata.
Bibliografie

Victor Papilian Anatomia omului Aparatul Locomotor editia a XI a

Wikipedia- Anatomia piciorului (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Picior_(anatomie))
Afectiunile piciorului si gleznei (http://www.lectiadeortopedie.ro/afectiuni-cronice-
ortopedice/afectiunile-piciorului-si-gleznei/)