complicate ale copacilor, adesea reflectate în apă, în pădureLacul Negru.

Le-a înregistrat în
fotografii de lucru, pe care nu le-a expus sau reprodus niciodată.Jan Mukaovsk, membru al
Cercului lingvistic din Praga, a găsit opera lui tyrsk și Toyendeosebit de interesant. El a
observat că tyrsk a construit o pictură dintr-un contur și a negat astfelcoeziunea și profunzimea
spațiului picturii. Mukaovsk a descris această abordare ca fiind unexpresia perspectivei
epistemologice a pictorului asupra realității. În schimb, în opera lui Toyen se face adeseaa văzut
obiectul legat de mediul său. Spectrele din picturile ei s-au format din structură of the
amorphous, ‘informel’ background, which recalled tree bark or the surface of a wall. According
to Nezval, the main shift between artificialism and the first phase of surrealism in Toyen’s work
consisted in the attempt to restore emotion in the object, without illustrative tendencies and
without slipping into representational painting. Toyen drew on her experiences from 1928-1929,
when, in her striking work with paints, including the relief layering of the paint materials,
roughening with sand, cutting, scratching and spilling, she was able to evoke emotions that
were based on tactile as well as visual impressions. While Toyen concentrated mainly on
paintings, tyrsk also focused intensively on photographs. In these, inspired by Atget, he
exposed the concrete irrationality of the most ordinary surroundings. He was also interested in
collages, in which he combined psychoanalysis with Gestalt psychology. The large set of
collages, Sthovací kabinet (Moving Cabinet), from 1934-1935, treats variations on the theme of
sentimentality and cruelty. tyrsk ironised and fundamentally changed the meaning of the
banal kitsch reproductions.

La fel ca Toyen, sculptorul Vincenc Makovsk a creat o lucrare inovatoare cu materiale în al său
relief ena s vázou (Femeie cu vază) din 1933, combinând plută, ceară, gudron, țesătură, sfoară,
chibrituri și carton. Prin distrugerea formei corporale, el a suprimat coeziunea vizuală a
întregului; el a subliniat latura abstractă, „informală”, care era una dintre limitele expresive ale
suprarealism. S-a îndreptat către celălalt pol al suprarealismului în sculptura Dívka s dckem
(Fata cu copil,1933-1935), o persiflare unică pe tema sacră a Madonnei. Se încadra în linia care
o aveaîncepută cu faimosul tablou de Max Ernst despre pumnul lui Iisus, Preacurata Fecioară
PustiindCopilul Iisus în fața a trei martori, 1926, și s-ar încheia cu târzii colaje anti-catolice
dinJind ich tyrsk (1941). Alături de tyrsk și Toyen, Makovsk expus la primul suprarealistexpoziție
la Praga, dar și-a pierdut entuziasmul pentru experimente și s-a concentrat mai mult pe
tradiționalsculptură și comisioane oficiale. În 1936, acest lucru a dus la expulzarea sa din grup.
Activitatea suprarealistilor din Praga s-a concentrat în jurul expozițiilor (1935 și 1938)și
dezbateri, iar publicațiile lor constau atât din texte originale, cât și din traduceri în
francezăliteratura suprarealista. La invitația lor, au venit André Breton, soția sa Jacqueline și
Paul EluardCehoslovacia în primăvara anului 1935. Potrivit lui Breton, li s-a dat o primire
triumfală.Breton a făcut pregătiri temeinice pentru călătorie, scriind două prelegeri importante
pentru vizita sa la Praga.Acestea au fost: „Situația suprarealistă a obiectului - Situația obiectului
suprarealist”; siPunctul de vedere politic al artei astăzi. ”În plus, a susținut prelegerea sa de la
Bruxelles din anul precedent,„Ce este suprarealismul?”, La Universitatea Charles. Toate cele
trei prelegeri au fost publicate ulterior în cehă traducere în Co je surrealismus? (1937), cu o
copertă de Karel Teige. În prelegerile de la Praga, carea atras un public larg, Breton a analizat
ideile suprarealiste contemporane. Reflecțiile sale corespundeaufaza de „raționament” a
suprarealismului, în care prima fază „intuitivă” a devenit material pentru studiu. Laîn același
timp, a reacționat la adâncirea crizei politice. Prin „întâmplare obiectivă” s-a întâmplat același
lucruanul, Edmund Husserl a susținut prelegeri cheie despre „criza poporului Europei” la
Praga;Rudolf Carnap a lucrat la universitatea germană din Praga și structuraliștii din Praga au
început să publicejurnalul Slovo a slovesnost (Cuvânt și literatură). Astfel, au apărut curenți
intelectuali disparatiPraga în 1935 - suprarealism, fenomenologie, pozitivism logic și
structuralism - care în acel momentau fost uniți de încercarea de a diagnostica starea
contemporană de criză și de a propune un curs pentruviitorul.8

Breton și Eluard au ajuns la un acord cu suprarealiștii din Praga cu privire la primul număr al
Mezinárodní bulletin surrealismu (Buletinul internațional al suprarealismului), care a fost publicat
într-un Ediție ceh-franceză în anul următor. tyrsk și Toyen le-au oferit câteva dintre lucrările lor,
care apoi a apărut în mod regulat la expoziții internaționale de suprarealism. Suprarealiștii din
Praga au fost încorporată în mișcarea internațională. Breton i-a îndemnat pe tyrsk și Toyen să
investigheze suprarealitatea obiectivă. Acest lucru este confirmat de pictura monumentală a lui
Tyrsk Trauma zrození (Trauma nașterii, 1936), pe care artistul a descris-o ca un panou de
obiecte, care creează o entitate obiect, care este în sine o pictura. El s-a bazat pe propria sa
experiență existențială în timpul șederii sale la Paris în 1935, când, în apucat de o boală gravă,
el a planat între viață și moarte . Titlul se referă la cartea populară apsihanalistul Otto Rank,
Das Trauma der Geburt (1924), fragmente ale cărora au fost traduse înZvrokruh al lui Nezval.
Rank a fost, de asemenea, popular printre suprarealiștii parizieni și a influențat în mod
clarCartea lui Breton și Eluard L’immaculée conception (The Immaculate Conception). In acelasi
timp,tyrsk s-a confruntat cu mica pictură în ulei a lui Dalí în colajul Cazările dorințelor(1929).
După mijlocul anilor treizeci, Toyen a combinat abordările artistice „informale” cu reprezentarea
realistăa obiectelor iraționale concrete. Când se gândește la munca ei, Mukaovsk a ridicat
întrebarea dacăobiectele descrise erau lucruri sau ființe și au ajuns la concluzia că există o
mișcare înambele direcții, cu una latentă în cealaltă.
Teige s-a apropiat treptat de poziția lui Breton, atât în ceea ce privește înțelegerea lui
despreteoria modelului intern și a pericolului fascismului și stalinismului. Ceilalți suprarealiști,
cucu excepția comunistului Nezval, a împărtășit viziunea sa critică asupra terorii din Uniunea
Sovietică. În martie1938, Nezval a intrat în conflict cu restul grupului când a aprobat
condamnările la moartetrecut în procesele de la Moscova. În situația tensionată, a decis să
dizolve grupul. Amandouapresa comunistă și fascistă au salutat această decizie, dar ceilalți
membri au rezistat șia continuat să coopereze fără Nezval.
O problemă similară a apărut și în grupul parizian în 1938, când comunistul Eluard a părăsit
grupul. În broșura polemică, Surrealismus proti proudu(Surrealismul împotriva curentului), Teige
a scris o analiză dură a stalinismului politic și cultural. La fel derezultat, a fost etichetat ca
troțkist și a câștigat ura durabilă a comuniștilor. În 1938,poetul Jind ich Heisler, o generație mai
tânără, s-a alăturat grupului, aducând inspirație proaspătă. Els-a implicat imediat în proiecte
comune cu tyrsk și Toyen și sa mutat în experimentele salede la o expresie literară la una
vizuală. În timpul ocupației, grupul a continuat să funcționezeilegal, până la moartea lui Jind ich
tyrsk în martie 1942. În anii următori, Teige, Toyen șiHeisler a continuat să lucreze împreună,
dar ceilalți membri au abandonat suprarealismul.
Influența suprarealismului nu a fost în niciun caz limitată la Grupul suprarealist din
Cehoslovacia.Acest lucru a fost adevărat încă din anii treizeci, dar paradoxal, suprarealismul s-
a extins foarte mult în cehăaterizează în timpul războiului, când a fost interzis. În atmosfera
înăbușitoare a Protectoratului, acestaa reprezentat, pentru tânăra generație, o provocare
atrăgătoare de a se angaja în gândirea creativă liberă. Acoloerau grupuri ilegale de tineri
suprarealiști în diferite cartiere din Praga și în alte țări cehe și moravieneorase. Imediat după
eliberare, activitățile suprarealiste au ieșit la suprafață de lasubteran conspirativ. În
Cehoslovacia, însă, perioada libertății a durat puțin sub treiani. În acest timp, au existat
dezbateri la Praga, la fel ca la Paris și Bruxelles, desprestarea contemporană a
suprarealismului și orientarea sa viitoare, inclusiv polemici cu revoluționarsuprarealisti si
existentialisti. Jind ich Heisler a selectat un set de noi opere suprarealiste din faimoasaExpoziție
pariziană Le Surréalisme en 1947. În noiembrie 1947 au fost expuse la Praga la unexpoziție
intitulată Mezinárodní surrealismus (Surrealism internațional), pentru catalogul căreiaBreton a
scris „Druhá archa” („A doua arcă”). În acest text, el a apărat viabilitatea suprarealismuluiși
independența sa de orice fel de presiune externă: „În artă, nici o comandă politico-militară nu
poate fiacceptat sau declarat fără trădare. Singura obligație a poetului și a artistului este să o
rostească pe a luiNU schimbabil la toate decretele disciplinare.’9 În Cehoslovacia de la acea
vreme, provocarea sa a avut ourgență deosebită. Primii trimiși cehi la Breton, Nezval și Honzl,
nu s-au ridicat la provocare;s-au supus dictaturii comuniste. În schimb, Toyen, Heisler și Teige
au urmat acest lucruprincipiu - Toyen și Heisler în exil la Paris, unde s-au alăturat grupului lui
Breton; și Teige la Praga,unde se afla în centrul unui cerc prietenos de tineri artiști
independenți. A păstrat contactul cuei până când henchmenii regimului comunist l-au urmărit
până la moarte în toamna anului 1951.