UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

Facultatea de Științe ale Educatiei, Științe Sociale şi Psihologie 

NEUROPSIHOLOGIE

Prof.înv.primar IONAȘC RODICA

Conversie Psihologie
Anul 1, Semestrul 1

Întârzierea în achizițiile psihomotorii a fost în trecut numită și Retard

mintal (termen încă utilizat pentru codificările europene ale bolilor), iar ghidurile
americane o numesc Dizabilitate intelectuală. Se referă la o vârstă mentală sub
nivelul vârstei cronologice, însemnând că sistemul nervos și creierul nu s-au
dezvoltat la fel de rapid ca la majoritatea persoanelor de aceeași vârstă.
Descriere
Deficitele prezente în întârzierea în achizițiile psihomotorii includ abilități
mentale vaste, precum gândirea logică, rezolvarea de probleme, planificarea,
învățarea din experiență, judecata, gândirea abstractă, învățarea academică, limbajul.
Problemele pot include, mai ales la vârste mici și motricitatea: copii ating mai târziu
puncte-cheie precum statul în șezut, manipularea obiectelor, coordonarea, mersul în
picioare, etc.
Circa 1-3% din populația din țările dezvoltate este afectată de această
tulburare. Gradul de afectare este variabil, de la ușor la profund.  Întârzierile în
dezvoltare apar în urma unei afectări a dezvoltării normale a sistemului nervos
central, fie încă din perioada în care se formează embrionul (intrauterin), fie mai
târziu. Deși întotdeauna se recomandă investigarea cauzei care ar fi putut cauza
deficitul intelectual, aceasta nu se gasește într-o mare parte din cazuri.
Tratamentul include strategii pentru a stimula dezvoltarea intelectuală, a
învăța tehnici de adaptare la cerințele sociale și a îmbunătăți calitatea vieții. În plus,
deoarece retardul psihic se asociază frecvent cu alte probleme fizice sau mentale, este
necesară monitorizarea și tratamentul acestora, dacă apar. Recuperarea este variabilă
în funcție de severitate, cauză, vârsta la diagnostic, tratament și mediul în care se află
copilul. În general, intervențiile sunt mai eficiente cu cât sunt începute mai devreme.
Cauze
În funcție de severitatea dizabilității intelectuale, anumiți factori și anumite
boli sunt cauze mai frecvente. QI-ul doar ușor/ moderat sub medie (>50) este mai
frecvent influențat de factori familiali și substimulare cognitivă. În cazul întârzierilor
severe în achiziții (QI<50) se regăsesc mai frecvent cauze genetice, complicații la
naștere, deprivare severă de grija parentală în primii ani de viață (copii în insituții).
 Aceasta nu este însă o regulă, astfel încât se evaluează întotdeauna aspectul copilului,
problemele fizice și mentale asociate care ar putea sugera necesitatea unor teste
suplimentare.
Din afecțiunile genetice, cele mai frecvent asociate cu un QI sub medie includ:
 Sindrom Down și alte afecțiuni cromozomiale (Klinefelter, Tuner, etc.);
 Sindromul X fragil;

 Neurofibromatoză, scleroză tuberoasă;

 Homocistinuria, fenilcetonuria și alte tulburări metabolice.

Factorii din mediu pot include:
 Consum de alcool sau droguri în timpul sarcinii;
 Complicații medicale în timpul sarcinii sau la naștere;
 Stimulare cognitivă insuficientă în familie.

Simptome și diagnostic

Întârzierile în achizițiile psihomotorii corespunzătoare vârstei se

diagnostichează pe baza a două criterii majore:
 Coeficientul intelectual sau developmental sub nivelul vârstei cronologice
 Afectarea funcționării în ariile principale ale vieții: comunicare, social,
familial, academic, autoîngrijire.
În funcție de QI, dizabilitatea intelectuală se clasifică în:
 Intelect liminar: QI= 80-70
 Retard psihic usor: QI=69-50

 Retard psihic mediu: QI=49-35

 Retard psihic sever: QI=34-20

 Retard psihic profund: QI < 20

 Pentru stabilirea coeficientului intelectual sau a vârstei mentale, se
utilizează teste standardizate pentru vârstă și populație, care se aplică de către
psiholog.
Consultul psihiatric informează în plus despre posibile cauze ale intârzierii
în dezvoltare, ariile cele mai afectate, punctele forte ale copilului, alte dificultăți
psihiatrice sau pediatrice. Se pot solicita și alte consultații de specialitate, în funcție
de problemele descoperite. Retardul psihic se asociază deseori cu alte probleme, care
pot include:
 Tulburări de comportament și/ sau emoționale
 ADHD

 Tulburări de învățare

 Tulburări ale spectrului autist

 Epilepsie

Semne pentru părinți

Părinții sunt în general foarte atenți la modul în care se dezvoltă copilul lor și
ridică primele semne de alarmă. Menționez că nu orice întârziere este îngrijorătoare,
copiii având ritmuri diferite de creștere, dar devierea evidentă de la tiparul obișnuit de
dezvoltare, mai ales dacă este în mai multe domenii, necesită evaluare.
Semnele pot include:
 Întârzieri de mai multe luni în achiziția întoarcerii de pe o parte pe
alta, mersului “târâș”, ridicării în picioare, mersului în 2 picioare;
 Copilul nu vorbește la vârsta la care majoritatea copiilor au spus deja câteva
cuvinte sau vocabularul său pare a fi mult în urmă;
 Copilul pare a nu înțelege sarcini simple după 1-1,5 ani, nu recunoaște obiecte,
nu achiziționează concepte noi (de exemplu culori, forme geometrice) la fel ca cei
de aceeași vârstă;

 Copilul nu pare a lega acțiunile de consecințe;

 Mai târziu, dificultățile legate de achiziționarea gândirii logice și rezolvarea de

probleme devin evidente;

 Dificultăți în achiziționarea cunoștințelor necesare pentru școală.

Tratament

Tratamentul specific pentru întârzierea în achiziții este terapia

comportamentală, efectuată de către un psihoterapeut. În aceste ședințe, accentul se
pune atât pe învățarea cunoștințelor specifice vârstei, cât și pe achiziționarea unui
comportament general mai adaptat nevoilor vârstei (de exemplu, reglare emoțională,
comunicare, autoservire). Dacă limbajul este și el afectat, poate fi recomandată și
terapie logopedică.
Tratamentul medicamentos este rezervat problemelor asociate cum ar fi
crize de afect severe (izbucniri de furie necontrolabile, care fac terapia imposibil de
efectuat), ADHD, episoade depresive și altele. Suplimentele (vitamine, minerale,
aminoacizi) sunt deseori prin asigurarea unui mediu suportiv și stimulant cognitiv.
Școlarizarea (inclusiv grădinița) este un alt domeniu foarte important, iar
consensul recomandate cu rol adjuvant pentru dezvoltarea creierului.
Familia are un rol esențial, atât prin generalizarea tehnicilor învățate la terapie, cât și
international, cât și în România, este de a include copiii cu dizabilități intelectuale în
școli de masă și aplicara metodelor de psihopedagogie diferențiată.
Evoluție
 Recuperarea depinde de severitatea afectării și cauza acesteia, vârsta la
diagnostic, terapia efectuată și implicarea familiei. Ca și regulă generală, cu cât se
observă întârzierea în dezvoltare mai devreme, cu atât se pot lua măsuri pentru
recuperarea deficitului și îmbunătățirea abilităților mai târziu.
Întârzierile ușoare până la medii au prognosticul cel mai bun, mulți copii având un
parcurs academic și social favorabil. În întârzierile severe sau profunde, accentul se
pune, mai ales la începutul terapiei, pe achiziția abilităților necesare pentru a scădea
în viitor dependența de îngrijitori, iar progresele pot fi mai lente. Este esențial ca
părinții să nu se deznădăjduiască, să înțeleagă că poate fi un proces de lungă durată și
să vadă fiecare achiziție ca un nou succes, adaptându-și așteptările în funcție de copil.
Concluzii
Retardul mintal este o condiție medicală și socială caracterizată de abilități
intelectuale cognitive și adaptative sub medie. În aproape jumătate din cazuri, cauzele
rămân necunoscute sau neinvestigate; cel mai adesea se poate vorbi doar de
intervenții medicale limitate, cu accent pe prevenție. La începutul secolului al XXI-
lea, țările dezvoltate dau o mare importanță integrării reale a persoanelor cu
dizabilități intelectuale, în toate aspectele vieții sociale.
Resurse :

1. http://aaidd.org/

2. Dobrescu I, Petrovai D, Eparu I, Tudose D. (2009). Ghid de intervenţie psihosocială destinat

profesioniştilor care lucrează cu copii cu vârste cuprinse între 0 – 6/7 ani cu probleme de

sănătate mintală, Speed Promotion;

3. Alois Gherguţ, (2011) Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională, terapii educaţionale,

reecuperatorii şi compensatorii, Editura Polirom, Iaşi.