UNIVERISTATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

BĂTRÂNEȚEA

CA ETAPĂ DE VÂRSTĂ

Badea Andreea-Raluca

KPD, gr.1

1
UNIVERISTATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

Bătrânețea este perioada apropiată de sfârșitul duratei medii de viață și reprezintă ultima parte
a ciclului vital uman. De obicei se preferă utilizarea eufemismelor pentru a indica faptul că o
persoană este bătrână. Bătrânii au capacități regenerative limitate și sunt mai vulnerabili
decât adulții din punct de vedere imunitar.

Declinul fizic se resimte din ce in ce mai puternic, cu trecerea anilor. Procesul general de
imbatranire se particularizeaza pentru fiecare persoana, cu aparitia unor boli in functie de
sensibilitatea individuala. Intre cele mai frecvente se numara: bolile cardiovasculare
(hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica, accidentele vasculare cerebrale), afectiuni ale
sistemului locomotor (artrita, osteoporoza), modificari senzoriale (dizabilitate auditiva, vizuala),
dementele. La nivel global, se modifica aspectul general al pielii, scade procentul de apa din
organism, apar atrofii musculare, scade capacitatea de efort. La nivelul sistemului nervos central,
scade numarul de neuroni – pierderea lor poate fi accentuata de diverse stari dismetabolice
(diabet, suferinte hepatice, renale, pancreatice), de hipoxie (prin patologie cadio-vasculara ce
duce secundar la o insuficienta oxigenare cerebrala), de substante toxice (alcool, medicamente).

 Declinul psihic se manifesta la nivel cognitiv, afectiv si comportamental.

Modificarile cognitive sunt printre cele mai importante conditii medicale ale batranetii, cu
impact asupra calitatii vietii si asupra anturajului. Ele pot fi stadializate in functie de intensitate.
Astfel, in mod normal pot sa existe acuze subiective de scadere a randamentului intelectual, cu
dificultati tipice de evocare a numelor si de localizare a unor obiecte. Ulterior apare un declin
usor, cu simptome discrete, dar vizibile pentru cei din jur: probleme de orientare in locuri
nefamiliare, concentrare dificila, dificultati manifeste in gasirea unor nume sau cuvinte, tendinta
de a uita ceea ce tocmai s-a spus. La acest nivel, se recomanda monitorizarea periodica, deoarece
in multe cazuri evolutia poate fi spre instalarea unei demente.

In plan afectiv, persoanele varstnice traiesc suficient de des sentimente negative determinate de
situatiile noi carora trebuie sa le faca fata. Pana la un punct, tristetea, nelinistea, ingrijorarile sunt
considerate firesti in efortul de adaptare. Insa in momentul in care intensitatea si durata acestor
trairi atrag atentia devenind probleme in sine, se impun masuri pentru evaluarea si ameliorarea

2
UNIVERISTATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

lor. Varstnicii isi restrang de obicei activitatile, fapt datorat in mare masura unor limitari de ordin
fizic ce scad capacitatea de efort si mobilitatea. Campul lor de interese si preocupari se
ingusteaza, concentrandu-se adesea pe domeniile de interes si vizand perfectionarea si
aprofundarea lor. Exista o necesitate a unui cerc existential bine definit, controlabil. Schimbarile
sunt fie refuzate, fie acceptate cu o anxietate puternica.

 Îmbătrânirea celulară

Odată cu îmbătrânirea celulară, se produc modificări funcționale și structurale la nivelul tuturor

celulelor. Astfel, îmbătrânirea celulară determină lezarea ADN-ului și totodată scade și
capacitatea sa de reparare. Din cauza acumulării de produse de peroxidare lipidică, scade
capacitatea oxidativă. Accelerarea îmbătrânirii celulelor și creșterea fibrozei reprezintă
modificări fiziologice celulare din cauza înaintării în vârstă.

 Sistemul musculo-scheletic

Oasele tind să piardă din densitatea minerală osoasă odată cu înaintarea în vârstă. Astfel,
rezistența oaselor scade, iar riscul de producere a fracturilor crește. După menopauză, femeile
prezintă o scădere rapidă a densității mineral osoase din cauza nivelului scăzut de estrogen.
Modificările care apar la nivelul vertebrelor din partea superioară a coloanei vertebrale, tasările
vertebrale și artroza produc un declin funcțional cu implicații medico-sociale importante. Din
cauza uzurii și a mișcării, cartilajul care învelește articulațiile osoase își pierde din elasticitate și
poate conduce la apariția osteoartritei. După vârsta de 30 de ani și continuând pe tot parcursul
vieții, masa musculară și forța musculară încep să scadă. Cu toate acestea, atât masa cât și forța
musculară se reduc cu aproximativ 15% în timpul vieții unui adult. Scăderea importantă a masei
musculare se numește sarcopenie și apare din cauza unor afecțiuni sau a lipsei de activitate fizică
pe o perioadă lungă de timp.

 Sistemul respirator

Modificările produse la nivelul aparatului respirator odată cu înaintarea în vârstă apar în

contextul deteriorării progresive a țesutului pulmonar, creșterea rigidității cutiei toracice și
reducerea rezervei de mușchi respiratori. Modificările pulmonare produse de vârstă sunt prezente

3
UNIVERISTATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

atât la nivel parenchimatos, cât și la nivelul țesutului interstițial. Emfizemul senil reprezintă o
stare de involuție fiziologică, frecvent întâlnită la persoanele vârstnice.

 Sistemul cardiovascular

Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția modificărilor atât la

nivel structural, cât și funcțional. Modificările structurale precum hipertrofia ventriculară stângă
(creșterea în diametru a miocitelor, a depozitului de amiloid și colagen), calcificări și fibroze
valvulare sunt frecvent întâlnite la persoanele vârstnice. Modificările de tip degenerativ sunt
întâlnite la nivelul țesutului excitoconductor. La nivelul sistemului arterial, apar modificări
precum rigiditate, disfuncție endotelială, care conduc la apariția modificărilor funcționale:
creșterea presiunii arteriale, scăderea distensibilității arteriale, afectarea microcirculației renale.

 Sistemul digestiv

La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care progresează odată cu

vârsta. Majoritatea segmentelor tubului digestiv suferă un proces de hipotrofie involutivă, 
scăderea contracției musculare esofagiene, scăderea secreției de acid gastric și a evacuării
conținutului gastric. Motilitatea colonului este frecvent afectată, ceea ce duce la modificări
importante ale tranzitului intestinal și la apariția constipației cronice.

 Sistemul endocrin

Îmbătrânirea este asociată cu modificări hormonale și structurale ale glandelor endocrine –

moartea celulară programată, distrugerea autoimună a glandei sau modificările de la nivelul
țesutului glandei endocrine. Modificările legate de vârstă pot influența secreția hormonală,
secundar modificărilor fiziologice. Alte modificări includ schimbări în bioactivitatea
hormonilor,  modificarea transportului hormonilor la nivelul celulei și alterarea mecanismului
post-receptor. O diminuarea a secreției hormonale poate fi observată odată cu îmbătrânirea din
cauza schimbărilor fiziologice de la nivelul celulei endocrine.