. 1.

Agentul economic reprezintă o asociere de persoane fizice și/sau juridice care

desfășoară o activitate economică și care au interese comune.
Se clasifică în:
1. Întreprinderi
Acestea au ca scop producerea de bunuri, respectiv prestarea de servicii.
- Societățile comerciale (au capitalul divizat în părți sociale, acțiuni)
- Regiile autonome aparțin societății care le-a creat ( RA a pădurilor – Romsilva, RA a
huilei, RA Apele Române)
Societățile comerciale se împart în:
a) Societăți de persoane: SNC, SCS
b) Societăți de capitaluri: SCA, SA, SRL
2. Sistemul societăților financiar- bancare este un intermediar monetar între ceilalți agenți
economici. (BNR supraveghează activitatea celorlalte bănci, emite monedă, elaborează
împreună cu Guvernul politica monetară și o pune în practică).
3. Sectorul administrației publice – presteaza servicii cu caracter nemarfar pentru
comunitate. (Ex: apărare publică, sănătate, învățământ)
4. Sectorul administrației private – apăra interesele unor anumite categorii de persoane.
(Sindicatele, partidele politice, organizatiile patronale)
5. Sectorul societăților de asigurări – Scopul lor este acela de a prelua, în schimbul plății
unei prime de asigurare, riscul producerii unui anumit eveniment.
6. Menajele (gospodăriile sau familiile) reprezintă agentul economic purtător al calității de
consumator de bunuri personale.
7. Străinătatea sau Exteriorul - celelalte economii naționale cu care agenții economici
intră în tranzacții economice. (ambasade, consulate)

2. Funcțiile întreprinderii sunt următoarele:

1. Funcția de producție activitățile care caracterizează profilul întreprinderii și
care asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de producție
(producerea de bunuri sau prestarea de servicii).
2. Funcția de cercetare-dezvoltare
activităților prin care se studiază, se concepe și se elaborează viitorul cadru
tehnic, tehnologic și organizatoric al întreprinderii.
3. Funcția comercială activitățile prin care se realizează legăturile întreprinderii cu
exteriorul (aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil, desfacerea
produselor finite, reclame, prospectarea pieței).
4. Funcția financiar – contabilă activități care asigură obținerea și folosirea
rațională a mijloacelor financiare necesare activității, înregistrarea și evidența
contabilă a fenomenelor economice din unitate, măsurarea cheltuielilor și a
veniturilor.
 5. Funcția de personal
Urmărește asigurarea întreprinderii cu forța de muncă necesară (elaborarea
necesarului de personal).

3. Economia naturală reprezintă acea formă de organizare a economiei în care nevoile sunt
satisfăcute din rezultatele propriei activități, adică prin autoconsum.
Trăsăturile economiei naturale:
a) Satisfacerea nevoilor se realizează prin autoconsum;
b) Nivelul scăzut de dezvoltare economică cu o gamă restrănsă de trebuițe și nevoi;
c) Este o economie închisă;
d) Nivelul eficienței economice este foarte scăzut;
e) Diviziunea simplă a muncii;
f) Economia naturală este o economie descentralizată.

4. Economia de schimb este acea formă de organizare a economiei în care agenții

economici produc bunuri și servicii în vederea vânzării, obținând în schimbul lor altele
necesare satisfacerii trebuințelor.
Trăsăturile principale ale economiei de schimb sunt:
a) Activitatea economică gravitează în jurul pieței;
b) Tranzacțiile care se desfășoară între agenții economici sunt tranzacții bilaterale de piață.
Tranzacțiile unilaterale presupun trecerea bunurilor (valorii) de la un subiect la altul, de la o
persoană fizică și/sau juridică la altă persoană fizică și/sau juridică fără echivalent, fără compensarea
consumului de factori de producție.
Tranzacțiile bilaterale sunt acele modalități de trecere a bunurilor (valorii) de la un subiect la
altul, de la o persoană fizică și/sau juridică la altă persoană fizică și/sau juridică prin recuperarea
consumului de factori utilizați. Acestea pot fi:
- Coercitive. Sunt cele impuse în mod administrativ unuia dintre participanții la schimb
(naționalizarea cu despăgubire).
- De piață (libere). Sunt cele generate de întâlnirea cererii cu oferta, a interesului
cumpărătorului de a-și maximiza utilitatea și cel al vânzătorului de a-și maximiza profitul.
c) Monetarizarea economiei;
d) Bunurile îmbracă forma de marfă (bun destinat vanzării – cumpărării);

5. Economia de piață reprezintă acel mod de organizare și funcționare a activității

economice în care oamenii produc în mod liber, autonom și eficient, iar produsele create trec de la
producător la consumator sub formă de mărfuri, mecanismul economic fiind pus în mișcare de
instrumente și pârghii dezvoltate de piață.
Trăsăturile economiei de piață:
a) Existența și dominanța proprietății private;
 b) Egalitatea deplină a agenților economici autonomi;
c) Existența unui sistem de piețe în care se confruntă direct vânzătorii și cumpărătorii;
d) Concurența loială îi favorizează pe cei puternici, înlăturându-i pe cei slabi și
inadaptabili;
e) Pentru majoritatea bunurilor economice, prețurile se formează liber prin negocieri
între vânzător și cumpărător;
f) Economia de piață dispune de o structură tehnico-economică modernă;
g) Statul democratic intervine direct sau indirect în viața economică;
h) Mobilul întregii activități economice este profitul.

6. Tipuri de societati comerciale

Societatea in nume colectiv

obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara
a tuturor asociatilor.
Societatea in comandita simpla
obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara
a tuturor asociatilor comanditati. Asociatii comanditari raspund numai pana la limita aportului lor.
Societatea pe actiuni
capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social. Actionarii raspund numai in limita aportului lor.
Societatea in comandita pe actiuni
capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social
si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Asociatii comanditari raspund numai
pana la limita aportului lor.
Societatea cu raspundere limitata
carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund numai in
limita aportului lor.

VII. Asociatii S.R.L

Pentru a forma o societate comerciala se pot asocia persoane fizice si/sau persoane juridice
romane sau straine. Numarul minim de actionari ai unei societati comerciale este 2, iar numarul maxim
este 50. Exceptie de la aceasta regula face societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, care trebuie
sa respecte urmatoarele doua reguli:
1. O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura
societate cu raspundere limitata;
2. O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu
raspundere limitata, alcatuita dintr-o singura persoana.
 Actul constitutiv al societatii
Societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut, iar in cazul
societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, numai prin statut. Contractul de societate si statutul pot
fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Nu pot fi fondatori persoanele care,
potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de
incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum
si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta lege.
Actul constitutiv al unei societatii comerciale cu raspundere limitata va cuprinde:
• numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor, persoane
fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor, persoane juridice;
• forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;
• obiectul de activitate al societatii *, cu precizarea domeniului si a activitatii principale; •
capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in
natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral
capitalul social subscris. Se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si
numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau;
• asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane
fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;
• partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;
• sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara
personalitate juridica - atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea
lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;
• durata societatii;
• modul de dizolvare si de lichidare a societatii.
La autentificarea actului constitutiv se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului
comertului privind disponibilitatea firmei si a emblemei.

8.Etapele infiintarii unui SRL

Dupa ce actele au fost stabilite sa vedem ce trebuie sa facem efectiv pentru a avea propria
noastra firma. Pentru infiintarea unei societati comerciale, in general, trebuie parcurse urmatoarele
etape:
 Se alege forma juridica de societate
 Alegerea si rezervarea denumirii societatii: se aleg cel putin 3 denumiri, in ordinea
preferintelor
 Alegerea obiectului de activitate al firmei, potrivit clasificarii activitatilor din
economia nationala (codul CAEN); stabilirea obiectului principal de activitate ti a
obiectelor secundare de activitate
 Stabilirea locului / spatiului unde societatea va avea sediul principal si, daca este
cazul, a sediilor secundare
  Stabilirea administratorului sau administratorilor societatii
 Tipul de societate pentru a fixa baza de impozitare: intreprindere mica -
microintreprindere (3% impozit) sau intreprindere mare - macrointreprindere (16%
impozit)
 Se alege ca firma sa fie platitoare de TVA sau nu (foarte important)
 Se intocmeste actul constitutiv corespunzator formei juridice de societate pe care
asociatii au ales-o
 Declaratii ale asociatilor privind faptul ca nu au antecedente penale si ca indeplinesc
conditiile prevazute de lege pentru a fi asociati si administratori
 Incheierea contractului de comodat sau de inchiriere, indiferent daca spatiul unde se
desfasoara activitatea este proprietate sau nu
 Cazierele fiscale ale viitorilor asociati - se elibereaza de Directia Generala a
Finantelor publice (dureaza 5 zile lucratoare)
 Capitalul social al firmei - se stabileste suma, se alege banca la care se doreste
deschiderea contului si se depun banii de catre un administrator, asociat sau un
imputernicit al acestora). Capitalul social minim este de 200 lei pentru SRL
 Depunere specimen semnatura la Registrul Comertului sau la notarul public Se face
cererea de inregistrare societate
 Declaratie pe propria raspundere pentru desfasurarea unei activitati sau fara activitate
 Dupa finalizarea intregii documentatii se depune dosarul la Biroul Unic din cadrul
Oficiului Registrului Comertului. In termen de aproximativ 4 zile vor iesi actele de
infiintare ale societatii, adica: incheierea judecatoreasca de autorizare a functionarii
societatii, certificatul de inregistrare, certificatul sau certificatele constatatoare care
tin loc de autorizatii (in cazul in care nu se desfasoara o activitate care sa aiba un
impact semnificativ asupra mediului).

9.. ELEMENTELE PATRIMONIALE CUPRINSE ÎN BILANȚUL

CONTABIL
Scopul bilanțului contabil este de a reflecta situația financiară a unei întreprinderi la un
moment dat. El prezintă imaginea întreprinderii deținătoare de bunuri economice/ active a căror valoare
este egală cu suma drepturilor și obligațiilor asupra acestora/ surselor de proveniență. Drepturile
corespund capitalurilor proprii/ surselor proprii, iar obligațiile corespund datoriilor/ surselor atrase sau
împrumutate.
Legislația contabilă românească prevede că "Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin
care se prezintă elementele de activ și de pasiv la încheierea exercițiului. El cuprinde toate elementele
de activ și de pasiv grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv natură, proveniență și
exigibilitate."
 În concepția clasică, bilanțul reprezintă procedeul specific al metodei contabilității prin
intermediul căruia se oglindește principiul dublei reprezentări a patrimoniului, pe baza următoarei
relații:
ACTIV = PASIV
Activul delimitează elementele patrimoniale astfel:
- Din punct de vedere juridic:
a) Bunuri reale;
b) Creanțe sau drepturi asupra persoanelor;
- Sub aspect economic:
a) Active de investitie;
b) Active de exploatare;
- Din punct de vedere financiar, în raport de lichiditatea lor (perioada de transformare în
bani):
a) Active imobilizate;
b) Active circulante;

Pasivul delimitează elementele patrimoniale astfel:

- În funcție de criteriul juridic:
a) Capitaluri propria;
b) Datorii;
- În raport de criteriul economic, datoriile se delimitează în:
a) Datorii financiare;
b) Datorii de exploatare;
- Din punct de vedere financiar, în funcție exigibilitate (perioada cât stau la dispoziția
întreprinderii):
a) Surse de finanțare permanente/ stabile (cu perioadă mai mare de 1 an)
b) Surse de finanțare curente (cu perioadă mai mica de 1 an)

În țara noastră activele sunt prezentate în ordinea crescătoare a lichidității, astfel:

A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanțe
III. Investiții financiare pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli înregistrate în avans
 10. Preţul constituie expresia bănească a valorii unui bun material sau serviciu. El este un
instrument complex de măsurare monetară, care reflectă, în mărimea lui, atât cheltuielile de muncă
efectuate pentru obţinerea bunului, cât şi utilitatea acestuia, cererea şi oferta, raritatea precum şi alţi
factori.
Funcţiile preţului:
- funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor – constă în aceea că prin
intermediul preţurilor sunt evidenţiate dimensiunile cantitative şi structural - calitative ale evoluţiei
diverselor activităţi;
- funcţia de informare - preţul exprimă şi măsoară raritatea bunurilor şi serviciilor, cât şi a
factorilor de producţie;
- funcţia de stimulare a producătorilor - preţul constituie componenta motivaţională
principală a acţiunilor întreprinzătorilor pe linia perfecţionării continue a condiţiilor de producţie şi a
opţiunilor consumatorilor.
- funcţia de distribuire a veniturilor. Aceasta presupune, în primul rând, ca prin nivelul lor,
preţurile să asigure agenţilor economici compensarea cheltuielilor şi obţinerea unui anumit profit.
Strategii de preţuri:
- strategia bazată pe costuri şi pe un anumit nivel al preţului existent pe piaţă (strategia
japoneză). Utilizând această strategie, firma poate practica preţuri joase şi preţuri înalte.
- strategia preţurilor psihologice. În cadrul acesteia, stabilirea preţului se face apelându-se la
psihicul cumpărătorului. În cadrul acestei strategii se pot practica preţuri de prestigiu, preţuri de lider,
preţuri de momeală şi preţuri magice.
- strategia preţurilor diferenţiate. În cadrul acestei strategii, preţurile sunt diferenţiate în
funcţie de volumul tranzacţiei, de termenul tranzacţiei sau al livrării, precum şi de modul de plată.
Utilizarea acestei strategii permite folosirea următoarelor tipuri de preţuri: preţuri cu bonificaţie, preţuri
negociate în funcţie de termenul de livrare preţuri negociate în funcţie de forma de plată, preţuri cu
bonificaţie şi preţuri indexate în funcţie de rata inflaţiei

XI. Cecul este un titlu de credit prin care titularul de cont dă ordin băncii depozitare să
plătească din contul său suma înscrisă pe cec.

a) De gir – toate cecurile emise şi utilizate ca instrument de plată şi credit îşi îndeplinesc funcţia prin
gir.
Girul - operaţiunea prin care posesorul cecului numit girant, transferă toate drepturile ce rezultă din
conţinutul acestui instrument în favoarea unei alte persoane numită giratar.
b) De aval – garanţie personală prin care o anumită persoană avalist, garantează obligaţiile asumate
de una din persoanele obligate în cec pentru toate sumele prevăzute sau numai pentru o parte din
acestea. Persoana specificată = avalizat.
Avalul se menţionează tot pe spatele cecului utilizând formula ”bun pentru aval” sau ”bun
pentru garanţie”. Această precizare este însoţită de semnătura avalistului sau a unui împuternicit al său.
c) Operaţiuni de plată a cecului – plătit la vedere. Banca este obligată să-l achite înmomentul
prezentării acestuia (cazurile cele mai frecvente) sau la un interval foarte scurt de la prezentare
 (Mai rar). De regulă plata cecurilor se face la banca asupra căruia sunt trase cecurile. În acest caz,
banca verifică valabilitatea semnăturilor şi respecterea condiţiilor de formă.

12. PFA (Persoană Fizică Autorizată) are următoarele avantaje:

 Costuri reduse de înfiinţare (Registrul Comerţului percepe o taxă de aproximativ 250 lei);
 Costuri reduse pentru administrare;
 Nu există obligativitatea unui contabil autorizat, deţinătorul de PFA putând să ţină propria
contabilitate. Dacă totuşi se optează pentru angajarea unui contabil, serviciile au un cost mai redus faţă
de un SRL;
 procesul de depunere a documentaţiei este mai facil şi constă în depunerea unor declaraţii la
ANAF;
 O persoană fizică autorizată are dreptul de a avea angajaţi;
 Profitul realizat de PFA poate fi valorificat oricând, fără necesitatea împărţirii dividendelor
sau menţionării anului în documentele oficiale;
 Desfiinţarea unui PFA se realizează mai simplu faţă de un SRL, iar costurile sunt mai reduse;
 Taxele obligatorii pentru un PFA sunt

Dezavantajele unui PFA constau în următoarele:

 Un PFA se poate înfiinţa numai pe baza unor documente care să ateste pregătirea profesională
a solicitantului;
 Prin urmare, se pot alege doar codurile CAEN care privesc activităţi ce pot fi prestate de
solicitant;
 Dacă PFA-ul nu realizează venit în cursul unui an, acesta nu este scutit de la plata
contribuţiilor la CASS si CAS, care se va calcula pe baza venitului minim pe economie;
 Răspunderea persoanei fizice este maximă în cazul în care se înregistrează datorii;
 În cazul unui PFA, posibilitatea de dezvoltare este limitată.

Societatea cu Răspundere Limitată, cunoscută şi sub abrevierea de SRL are o serie de avantaje:

 Solicitantul nu trebuie să ateste pregătirea profesională;
 Nu există limite în alegerea domeniilor de activitate şi a codurilor CAEN reprezentative;
 Răspunderea personală a asociaţilor în caz de datorii este limitată la capitalul social pe care l-a
depus în momentul înfiinţării;
 SRL-urile au dreptul de a participa la licitaţii publice sau private;
 Dacă veniturile anuale se situează sub pragul de 65000 euro, impozitul pe profit de 16% este
înlocuit cu un impozit pe venit de 3%. Astfel, firmele cu cheltuieli mici sunt avantajate în cazul optării
pentru SRL;
 Orice persoana, indiferent de varsta, poate beneficia de sprijin nerambursabil de stat, prin
programele tip SRL-D, daca respecta cateva criterii (Nu a mai fost acţionar în cadrul altor firme din
spatiul economic european. Daca a avut un PFA sau un II, poate sa-si înfiinţeze un SRL-D. Important
este să nu fi fost acţionar într-un SRL(-D) sau SA).

Sigur, SRL-ul are şi o serie de dezavantaje care nu trebuie neglijate:

 Investiţia iniţială necesară pentru înfiinţarea unui SRL este mai mare faţă de cea pentru un
PFA, taxele percepute la Registrul Comerţului fiind de 550 lei (SRL cu asociat unic), iar capitalul
social minim este de 200 lei;
 Există obligativitatea colaborării cu un contabil autorizat;
 Cheltuielile de administrare sunt, în general, mai ridicate faţă de un PFA;
 Asociatul unui SRL nu poate beneficia de profitul obţinut decât prin distribuirea de dividende,
pe care se aplică un impozit de 16%;
 În cazul în care asociatul nu obţine venituri din care să poată plăti contribuţiile sociale, statul
va reţine automat această sumă din dividende;
 Procesul de desființare a unui SRL este mai anevoios şi se rezolvă, uzual, în termen de
aproximativ două luni.

13.. Biletul la ordin – reprezintă instrumentul prin care emitentul se angajează să plătească la
un anumit termen o sumă determinată de bani în favoarea beneficiarului sau celui care-l deţine.
biletul la ordin, în calitate de instrument de credit comercial, pune în legătură doar două persoane:
emitentul (debitorul) şi beneficiarul ( creditorul).

Biletul la ordin este emis la cererea creditorului ca o recunoaştere a datoriei

debitorului.
În calitate de beneficiar, creditorul are mai multe posibilităţi de a-şi exercita drepturile
ce decurg din conţinutul biletului la ordin şi anume:
a) dacă scadenţa este la un anumit timp de la vedere, prezintă biletul la ordin emitentului pentru
avizare deoarece după această procedură decurge termenul de scadenţă;
b) prezintă trasului biletul la ordin;
c) girează biletul la ordin în favoarea unei alte persoane înscriind pe verso-ul biletului la ordin
următoarele date: numele girantului, numele giratarului, data girării, semnătura girantului;
d) scontează la bancă biletul la ordin înainte de scadenţă şi primeşte suma înscrisă, mai puţin
comisionul băncii pentru astfel de operaţiuni.
Principalele elemente obligatorii pe care trebuie să le conţină biletul la ordin sunt:
1. data şi locul emiterii;
2. numele emitentului;
3. denumirea băncii şi numărul de cont al emitentului;
4. scadenţa şi locul de plată;
5. suma de plată;
6. numele beneficiarului;
7. numele şi semnătura avalistului;
8. felul biletului la ordin.
Biletul la ordin – reprezintă o promisiune de plată: „ voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin
suma de …”.

14. b) Rolul cambiei.

1) Lipsa de lichiditate impune utilizarea acestui instrument de plată pentru înlocuirea
monedei efective din circuitul monetar.
Utilizând şi acceptând cambia ca mijloc de plată, agenţii economici pot pe baza propriilor lor
înscrisuri să înlocuiască într-un moment al schimbului lipsa de lichidităţi.
2) Transferabilitatea cambiei, posibilitatea utilizării sale ca mijloc de plată pe termenul transferului,
acest instrument conduce la utilizarea aceleiaşi cambii ca mijloc de plată în mai multe cazuri
succesive. Acest caracter are ca efect sporit eficienţa utilizării sale ca mijloc de plată. Prin aceasta,
cambia reprezintă un instrument de promovare a comerţului intern şi internaţional.
3) răspunderea solidară a persoanelor implicate în circuitul cambial – ea exprimă o relaţie de credit (o
relaţie între debitor şi un creditor).
c)Forma cambiei:
Trata = forma predominantă a cambiei şi utilizată cu prioritate ca instrument de plată şi credit
pentru operaţiunile comerciale.
Participanţii iniţiali la circuitul plăţii sunt:
- trăgătorul = are semnificaţia celui ce se obligă (el dă ordin să se plătească);
- trasul = este obligat să plătească (prin această dispoziţie dată de trăgător) o sumă de bani
în favoarea unei terţe persoane –beneficiar;
- beneficiarul = sunt situaţii în care poate fi chiar trăgătorul.

15. Tipuri de cecuri

În practica bancară există criterii în raport de care grupăm cecurile :

1. Criteriul beneficiarului : a) cec nominativ ;

b) cec la purtător.

2. Criteriul modului de încasare a cecului :

a) cec nebarat ;

b) cec barat ;

c) cec de virament ;

d) cec certificat ;

e) cec circular ;

f) cec de călătorie.

1.a).Cecul nominativ = cecul girabil. El se plăteşte unei anumite persoane cu/fără clauza « la ordin ».
Dacă nu se precizează această clauză, cecul nu poate fi transmis prin gir (andosare) ci numai pe calea
cesiunii simple, ordinare.

1.b).Cecul la purtător = se plăteşte fie unei persoane nominalizate de beneficiar, fie purtătorului
acestuia. Acest tip de cec se transmite prin simpla remitere de la un purtător la altul.

2.a) Cecul nebarat = se numeşte creditul de casă sau cecul în alb. Se plăteşte în numerar sau prin
remiteri, în nume în contul beneficiarului fără restricţii, la dorinţa acestuia.

2.b) Cecul barat = denumirea lui este dată de cele 2 linii paralele fie verticale, fie oblice pe suprafaţa
cecului.

2.c) Cecul de virament = este prevăzut cu clauză specială şi acesta poate fi « plătibil în cont » sau
« numai pentru virament ». Din această cauză rezultă că, cecul, plata cecului se face numai în monedă
de cont, creditându-se contul beneficiarului. Creditarea contului echivalează cu plata cecului.

2.d) Cecul certificat este instrumentul prin care o bancă aflată în poziţie de tras trebuie să confirme,
înaintea remiterii cecului către beneficiar, evidenţa sumelor necesare efectuării plăţii onorate.
2.e) Cecul circular = un titlu de credit la ordin, emis de o bancă fie asupra subunităţilor sale
(sucursale, filiale), fie asupra unei altei bănci.

2 .f) Cecul de călătorie – caracteristici :

 ele se emit ca şi biletele de bancă (bacnotele) în sumă fixă (valoarea nominală) şi se exprimă fie în
monedă proprie, fie în valută, fie în euro valute (ECU) ;

 aceste cecuri se pun în circulaţie fie pe perioade limitate, fie pe perioade nelimitate ;

 în momentul emiterii, trăgătorul poate să condiţioneze plata cecului de identitatea dintre semnătura
persoanei care l-a primit şi cea a persoanei care îl încasează la prezentare ;

 trăgătorul poate fi una şi aceeaşi persoană cu trasul.

16. Elementele cecului - elemente obligatorii:

1. denumirea - pe cec trebuie să apară în mod expres în textul ordinului de plată
dat de trăgător băncii sale.
2. ordinul de plată trebuie să fie necondiţionat. Formula consacrată,  « plătiţi cu
schimbul acestui cec, suma … ».
3. Numele trasului, denumirea băncii plătitoare.
4. Locul de plată – important ca beneficiarul să ştie unde să se prezinte pentru
încasarea sumei înscrisă pe cec.
5. Locul emiterii, data.
6. Semnătura trăgătorului – cel ce emite cecul.

17. Cambia = un instrument de plată care exprimă obligaţia asumată de

un debitor de a plăti la scadenţă o sumă determinată în favoarea unui
beneficiar.
Trăsăturile cambiei:
1) transferabilitatea = ea poate fi transmisă de la o persoană la alta ceea ce
înseamnă că obligaţia plătitorului rămâne valabilă în timp ce creditorul se
schimbă pe măsură ce cambia trece din diferite motive de la un posesor la altul;
2) negociabilitatea = noul creditor acceptă cambia plătind sau rambursând o
anumită valoare a acesteia la data consimţământului; Deci pentru cambia
negociată se practică un anumit preţ acceptat de cei doi contractanţi.
3) cesiunea creanţelor = reprezintă actul prin care un creditor transferă altei
persoane drepturile de creanţă, fie în mod gratuit, fie cu titlu oneros;
4) răspunderea solidară a persoanelor implicate în circuitul cambial = persoanele
implicate în calitate de beneficiari, răspund solidar privind plata la scadenţă a
datoriilor pe care le generează circuitul cambial.
 18.Cecul este un titlu de credit prin care titularul de cont dă ordin băncii
depozitare să plătească din contul său suma înscrisă pe cec. Plata se face:
 la ordinul titularului;
 la ordinul purtătorului ;
 la ordinul unei terţe persoane.
Deci, ca  şi cambia (trata), cecul pune în relaţie directă trei persoane :
- trăgătorul;
- trasul;
- beneficiarul;
Trăgătorul este cel care emite cecul. Acesta pe baza unui disponibil pe care îl
constituie anticipat la banca sa, poate da un ordin necondiţionat de a plăti la
prezentarea cecului suma înscrisă. Banca care primeşte ordinul e în poziţia de tras.
Persoana care încasează cecul (care poate fi chiar trăgătorul) se situează pe poziţia de
beneficiar.
Trăgătorul – persoana care dispune plata şi poate fi:
- un debitor;
- un cumpărător;
- un beneficiar (consumator) a unor servicii.
Acestea emit cecurile, le prezintă la bancă, îşi achită astfel obligaţiile care le au
faţă de furnizor, creditor, prestatorul de servicii.
Trasul – persoana care efectuează plata din dispoziţia trăgătorului, de regulă este o
bancă. Acestea în baza depozitului creat de debitor eliberează acestora carnete de
cecuri.
Depozitul constituit anticipat se alimentează din: depunerile normale ale
titularului contului sau virările de sume de la un debitor de-al său sau intrările de sume
acordate de bancă.
Beneficiarul – persoană fizică sau juridică, persoana care beneficiază de suma
scrisă pe cec. El poate fi un vânzator, creditor sau un prestator de servicii.

Cecul se trage asupra băncii, în limita fondurilor constituite drept depozit.

Banca are posibilitatea să verifice existenţa acoperirii cecului emis cu

depozitele utilizând anumite posibilităţi :
- sa certifice cecul – banca blochează pentru un nr. de zile suma certificată ;
- vizarea cecului – situaţie în care banca certifică existenţa depozitului, dar ea nu
se obligă să blocheze suma respectivă.
Desi la circuitul cecului apar trei persoane (ca la trata) totuşi uilizarea lui se
deosebeşte esenţial de cea a cambiei :
1. Trasul în cazul cecului e banca la care trăgătorul are contul deschis ;
2. Emiterea cecului are la bază o convenţie, înţelegere între emitent şi bancă
(trăgător şi tras) privind depozitul din care urmează să facă plata sumelor înscrise ;
3. Banca pe baza depunerii, şi la cererea clientului (titularului de cont) eliberează
acestuia un carnet de cecuri ;
4. Spre deosebire de cambie, unde acceptarea este obligatorie; pentru a putea fi
plătită, această operaţiune nu este necesară. Cecul se plăteşte la vedere, cu un
termen de prezentare foarte scurt ;
5. Principalul obligat la plata sumelor înscrise pe acest titlu este trăgătorul care în
anumite situaţii poate fi chiar şi beneficiarul acesteia.

18.