ASISTENȚA JUDICIARĂ ÎN MATERIE

PENALĂ ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI

ALTE STATE

BRAȘOV 2020
 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………….3
1. ACORD PRIVIND ASISTENȚA JUDICIARĂ RECIPROCĂ ÎNTRE
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII……..4
2. ACORD PRIVIND ASISTENȚA JUDICIARĂ RECIPROCĂ ÎNTRE
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI JAPONIA…………………………………...6
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………...9

2
 INTRODUCERE

Asistența judiciară în materie penală reprezintă o formă de cooperare

internațională care, împreună cu celelalte forme de colaborare sau conlucrare în
combaterea anumitor categorii de infracțiuni, are ca scop înfăptuirea unei uniuni mai
strânse între state, prin adoptarea unor reguli comune in materie, de natură să asigure
atingerea acestui obiectiv.
„Interesul pe care fiecare stat îl are în combaterea fenomenului infracțional,
necesitatea unei apărări internaționale contra anumitor infracțiuni, a unei protecții
internaționale a drepturilor omului, ca și necesitatea administrării în bune condiții a
justiției penale, au facut să apară ideea de asistență juridică între state, în domeniul
prevenirii infracțiunilor și reprimării infractorilor.”1
Odată cu intensificarea relațiilor de asistență și cooperare între Uniunea
Europeană și alte state din Europa sau chiar din întreaga lume, au început să existe din
ce în ce mai multe posibilități prin care oamenii sau bunurile să circule pe teritoriile altor
state.
S-a apreciat faptul că pentru asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și
justiție, este nevoie de înființarea unui sistem complex de de norme juridice care să fie
îmbunătățit pe parcurs, norme realizate cu ajutorul organelor judiciare autorizate ce dau
dovadă de profesionalism și competență. Dar s-a dovedit faptul că aceste metode nu sunt
suficiente. De aceea, s-a formulat ideea precum că „asigurarea unui spațiu de libertate,
securitate și justiție pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, obiectiv asumat,
presupune, pe lângă intensificarea activităților specific de cooperare judiciară în materie
penală între statele membre, și instituirea unui sistem eficient de cooperare judiciară în
materie penală cu alte state ale lumii.”2
Acest lucru s-a realizat prin semnarea unor instrumente juridice internaționale cu
alte state ale lumii, care să întemeieze o procedură modernă și eficace de asistență
judiciară în materie penală, astfel încât orice persoană care a comis o infracțiune pe
teritoriul Uniunii Europene și s-a refugiat pe teritoriul altor state sau care a comis o
infracțiune pe teritoriul altor state și s-a refugiat pe teritoriul Uniunii Europene să fie
trasă la răspundere penală pe teritoriul unde a săvârșit respectiva infracțiune. S-au
semnat, astfel, câteva instrumente internaționale cu S.U.A., Japonia, Islanda și Norvegia.

1
Stănoiu Rodica Mihaela, Asistența juridică internațională în materie penală, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1975,
pg 14
2
Rusu Ion, Asistența judiciară în materie penală între Uniunea Europeană și Japonia.Observații critice, în C.D.P.
nr.4/2011, p.91
3
 1.ACORD PRIVIND ASISTENȚA JUDICIARĂ RECIPROCĂ ÎNTRE
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII

Odată cu creșterea criminalității transfrontaliere, anumite state occidentale și

Statele Unite ale Americii și-au îndreptat tot mai mult atenția către prevenirea și
combaterea unor forme grave ale criminalității, cum ar fi: terorismul, traficul de droguri,
traficul de carne vie, traficul de armament, acest lucru fiind posibil cu ajutorul formelor
de cooperare judiciară internațională în materie penală. Astfel, unele state europene au
încheiat tratate sau convenții bilaterale cu Statele Unite ale Americii.
Între România și Statele Unite la Americii au existat asemenea relații de la
începutul secolului XX, relații ce au fost materializate prin încheierea Convenției de
extrădare din 1924. În prezent, asistența judiciară în materie penală dintre România și
Statele Unite ale Americii este reglementată în Tratatul privind asistența judiciară în
materie penală, semnat la Washington D.C. la 26 mai 1999 și Protocolul semnat la
București la 10 septembrie 2007.
„Semnarea Protocolului prin care se modifică și completează unele prevederi ale
Tratatului semnat inițial s-a impus datorită aderării României la Uniunea Europeană,
situație care a impus respectarea de către România a prevederilor Acordului de asistență
judiciară dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii.”3
Acordul privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele
Unite ale Americii a fost semnat din necesitatea intensificării activităților specific de
cooperare judiciară în materie penală în scopul prevenirii și combaterii cu mai multă
eficiență a formelor de manifestare a criminalității transfrontaliere.
Formele prin care se realizează asistența judiciară între Uniunea Europeană și
Statele Unite ale Americii sunt identificarea informațiilor bancare, echipele comune de
anchetă, videoconferințele și asistența judiciară acordată autorităților administrative.
Identificarea informațiilor bancare a început să fie folosită în special după
atentatele teroriste din S.U.A., din anul 2001. „ La cererea statului solicitant, statul
solicitat verifică fără întârziere, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, dacă
băncile situate pe teritoriul său dețin informații cu privire la faptul că o persoană fizică
sau juridică identificată, suspectă sau învinuită pentru o faptă penală, este titulara unuia
sau mai multor conturi bancare. Statul solicitat comunică fără întârziere statului
solicitant rezultatul verificărilor sale.” 4
De asemenea, aceste acțiuni se pot efectua pentru a identifica
informațiile referitoare la persoane fizice sau juridice condamnate sau implicate într-o
infracțiune, informațiile deținute de instituțiile financiare nebancare și operațiunile
financiare care nu sunt legate de conturi bancare. Cu privire la cererea de asistență
3
Idem, Asistența judiciară în materie penală între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, în R.D.P. nr.4/2009,
p.137.
4
Acord privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, art. 4, alin.1, lit.a.

4
judiciară, aceasta va cuprinde informații precum identitatea persoanei fizice sau juridice,
în scopul localizării acestor conturi sau operațiuni, informații suficiente pentru a permite
autorității competente a statului solicitat să aibă motive rezonabile de a bănui că
persoana fizică sau juridică în cauză este implicată într-o infracțiune și că băncile sau
instituțiile financiare nebancare situate pe teritoriul său pot deține informațiile solicitate
și să tragă concluzia că informațiile cerute au legătură cu ancheta sau urmărirea penală
și, dacă este posibil, informații privind numele băncii sau al instituției financiare
nebancare care poate fi implicată, precum și alte informații a căror cunoaștere poate
contribui la restrângerea amplorii anchetei.
Cererile de asistență judiciară se transmit între autoritățile centrale competente în
materie de asistență judiciară reciprocă din statele membre, sau autoritățile naționale ale
statelor membre responsabile de anchetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor și
autoritățile naționale ale Statelor Unite ale Americii responsabile de anchetarea sau
urmărirea penală a infracțiunilor.
În cazul în care România primeste o astfel de cerere din partea Stelor Unite ale
Americii, autoritatea desemnată este Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și
Justiție. În schimb, pentru Statele Unite ale Americii, competența revine
Departamentului de Justiție al S.U.A. – Administrația de Aplicare a Legii în Domeniul
Narcoticelor, Departamentului de Siguranță Națională al S.U.A.- Biroul de Aplicare a
Legii în Materie de Imigrație și Vamă și Departamentului de Justiție al S.U.A. – Biroul
Federal de Investigații.
Echipele comune de anchetă sunt create pe baza măsurilor adoptate de părțile
contractate și funcționează pe teritoriul fiecărui stat membru și al Statelor Unite ale
Americii pentru a facilita anchetele și urmăririle penale care implică unul sau mai multe
state membre și Statele Unite ale Americii, atunci când statul membru în cauză și Statele
Unite ale Americii consideră că acest lucru este oportun.
Cu privire la procedurile de funcționare a acestor echipe, cum ar fi compunerea,
durata, amplasarea, organizarea, funcțiile, scopul, precum și condițiile de participare a
membrilor unei echipe a unui stat la activitățile anchetei care se desfășoară pe teritoriul
altui stat, acestea sunt stabilite prin acordul autorităților competente responsabile de
cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor, desemnate de statele implicate.
Conform art.5 alin. 4 din Acord, în cazul în care echipa comună de anchetă
consideră că unele măsuri de anchetă trebuie luate pe teritoriul unuia dintre statele care
compun echipa, un membru al echipei care aparține acelui stat poate cere autorităților
sale competente să ia respectivele măsuri, fără a mai fi nevoie ca celelalte state să
prezinte o cerere de asistență judiciară reciprocă.
Videoconferințe. Părțile contractante adoptă măsurile necesare pentru a permite
utilizarea tehnologiilor de transmisie prin video între fiecare stat membru și Statele
Unite ale Americii pentru a se lua declarația unui martor sau a unui expert aflat în statul
solicitat, într-o procedură pentru care este posibilă asistența judiciară reciprocă. În mod

5
obișnuit, statul solicitant suportă costurile legate de stabilirea și realizarea transmisiei
video.
Articolul 6 alin.4 din Acord exprimă faptul că orice declarație falsă făcută cu
intenție sau orice altă abatere comisă de martor sau expert în timpul videoconferinței
sunt pasibile de pedeapsă în statul solicitat, ca și cum fapta respectivă ar fi fost săvârșită
în cursul unei proceduri de drept intern.
Asistența judiciară acordată autorităților administrative. Acestea anchetează
faptele în vederea unei urmăriri penale a comportamentului sau a trimiterii în fața
autorităților de anchetă sau de urmărire penală, în temeiul competențelor administrative
sau de reglementare pentru a efectua o astfel de anchetă.
Cererile de asistență se transmit între autoritățile centrale desemnate, în temeiul
tratatului bilateral de asistență judiciară reciprocă în vigoare între statele în cauză, sau
între alte autorități desemnate de comun acord de autoritățile centrale. În absența unui
tratat, cererile se transmit între Departamentul Justiției al Statelor Unite și Ministerul
Justiției sau, în temeiul articolului 15 alineatul (1), ministerului corespunzător din statul
membru în cauză responsabil pentru transmiterea cererilor de asistență judiciară
reciprocă, sau între alte autorități desemnate de comun acord de Departamentul Justiției
și ministerul respectiv.

2. ACORD PRIVIND ASISTENȚA JUDICIARĂ RECIPROCĂ ÎNTRE

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI JAPONIA

Intensificarea activităților de cooperare între Uniunea Europeană și Japonia a avut

ca rezultat încheierea unor instrumente internaționale, creând astfel condiții propice
pentru deplasarea persoanelor fizice din Japonia în Uniunea Europeană și invers și
ajutând dezvoltarea societăților comerciale și de producție multinaționale.
Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia privind asistența judiciară în
materie penală este primul instrument international între cele două entități ce are în
vedere cooperarea judiciară. Prin adoptarea acestui instrument, Uniunea Europeană a
reușit să îndeplinească asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pe
teritoriul său.
„Instrumentul internațional în cauză ar trebui să stabilească implementarea
principiului recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești și a altor acte juridice
între fiecare stat membru al Uniunii Europene și Japonia, în condiții speciale, de la caz
la caz. Pe de altă parte, recunoașterea unor asemenea hotărâri sau acte judiciare ar trebui

6
să se realizeze potrivit dispozițiilor interne ale legii fiecărui stat membru și a Japoniei,
permițând și extinderea prin adoptarea unor acorduri bilaterale.”5
Orice stat membru al Uniunii Europene sau Japonia are dreptul să solicite prin
acest instrument international acordarea asistenței judiciare printr-o cerere care trebuie
să cuprindă „denumirea autorității competente care efectuează ancheta, urmărirea sau
altă procedură, inclusiv procedura judiciară; fapte referitoare la obiectul anchetei,
urmăririi sau al altei proceduri, inclusiv o procedură judiciară; natura și stadiul anchetei,
urmăririi sau ale altei proceduri, inclusiv o procedură judiciară; textul legislației
pertinente ale statului solicitant sau o declarație referitoare la aceasta, inclusiv
sancțiunile aplicabile; o descriere a asistenței solicitate și o descriere a scopului
asistenței solicitate.”6
Atunci când este posibil și relevant pentru tipul de asistență solicitat, cererea mai
poate cuprinde informații privind identitatea și locul în care se află orice persoană
solicitată să depună mărturie, să dea declarații sau să furnizeze obiecte; o listă a
întrebărilor care urmează să fie adresate persoanei solicitate să depună mărturie sau să
dea declarații; o descriere precisă a persoanelor sau locurilor care urmează a fi
percheziționate și a obiectelor care urmează a fi căutate; o descriere a motivelor pentru
care statul solicitant consideră că registrele, documentele sau rapoartele solicitate
referitoare la conturile bancare sunt relevante pentru anchetarea infracțiunii, precum și
alte informații care ar putea facilita executarea cererii; informații privind persoanele,
obiectele sau locurile care urmează să fie examinate; informații privind persoanele,
obiectele sau locurile care urmează să fie localizate sau identificate; informații privind
identitatea și locul în care se află persoana căreia urmează să i se comunice un document
sau să fie informată cu privire la o invitație, relația respectivei persoane cu procedurile și
modalitatea în care urmează să se efectueze comunicarea documentului; informații
privind indemnizațiile și cheltuielile la care este îndreptățită persoana solicitată să se
înfățișeze în fața autorității competente din statul solicitant și o descriere precisă a
produselor sau a instrumentelor, locul în care se află acestea, precum și identitatea
proprietarului acestora.

Executarea cererii de asistență. După primire, cererea de asistență este

executată de autoritățile abilitate din statul solicitat în fondul legislației sale. În cazul în
care cererea nu poate fi executată în statul solicitat prin modalitățile și procedurile cerute
de statul solicitant, cele două state se consultă cu privire la soluționarea cererii.
În condițiile în care autoritățile judiciare ale statului solicitat consideră că
executarea cererii împiedică o anchetă, o urmărire sau o altă procedură, acesta poate
amâna executarea, dar să informeze statul solicitant cu privire la motivele amânării și să
se consulte cu acesta în vederea continuării procedurii.
Statul solicitat trebuie să ia toate măsurile pentru a păstra caracterul confidential
cu privire la formularea cererii, conținutul acesteia, rezultatul executării și alte informații
5
Rusu Ion, Asistența judiciară în materie penală între Uniunea Europeană și Japonia.Observații critice., p.106-107.
6
Acord între Uniunea Europeană și Japonia privind asistența judiciară reciprocă în materie penală, art.8, alin.3.
7
relevante legate de executarea cererii, dacă aceasta confidențialitate este cerută de statul
solicitant. „În cazul în care cererea nu poate fi executată fără divulgarea acestor
informații, statul solicitat informează statul solicitant despre acest lucru, acesta stabilind
ulterior dacă este sau nu cazul ca cererea să fie totuși executată.”7
De asemenea, statul solicitat are obligația de a informa statul solicitant cu privire
la rezultatul executării cererii și de a furniza acestuia mărturiile, declarațiile sau
obiectele obținute în urma executării din partea persoanei solicitate referitoare la
imunitate, incapacitate sau la un privilegiu conform legislației acestuia. Dacă există
posibilitatea ca cererea să nu poată fi executată în totalitate sau să fie executată doar în
parte, statul solicitat va informa statul solicitant cu privire la motivele acestei situații.
Motive de refuz al executării cererii de asistență. Executarea unei cereri de
asistență judiciară poate fi refuzată în cazul în care cererea se referă la o infracțiune
politică sau la o infracțiune legată de un politică sau ar putea prejudicial suveranitatea,
securitatea, ordinea publică sau alte interese fundamentale ale acestuia.
Un alt motiv prin care executarea cererii ar putea fi refuzată este reprezentat
existența unor motive bine întemeiate de a presupune că cererea a fost formulată în
vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de rasă, religie, naționalitate,
origine etnică, opinii politice sau gen sau că statutul acestei persoane ar putea fi
prejudiciat pentru oricare dintre aceste motive.
De asemenea, executarea unei cereri mai poate fi refuzată dacă persoana care face,
în statul solicitant, obiectul anchetelor penale, al urmăririlor sau al altor proceduri,
inclusiv proceduri judiciare, pentru care s-a solicitat asistență, a fost deja achitată sau
condamnată definitiv, pentru aceleași fapte, într-un stat membru sau în Japonia. Sau
dacă cererea nu corespunde cerințelor stabilite în Acord.
Conform art.11 alin. 3 din Acord, asistența judiciară nu se poate refuza prin
invocarea secretului bancar.
Formele de asistență. Statele membre și Japonia își pot solicita reciproc asistența
judiciară în materie penală prin luarea mărturiilor sau a declarațiilor; audierea prin
videoconferințe; obținerea de obiecte; conturi bancare; examinarea persoanelor, a
obiectelor și a locurilor; localizarea sau identificarea persoanelor, a obiectelor sau a
locurilor; furnizarea obiectelor aflate în posesia autorităților legislative, administrative,
judiciare sau locale; comunicarea documentelor și informarea unei persoane cu privire la
o invitație; imunitate; transferul temporar al persoanelor deținute; înghețarea sau
sechestrarea și confiscarea produselor sau instrumentelor și schimbul spontan de
informații.
Statul solicitant nu va folosi declarațiile, mărturiile, obiectele sau alte informații,
inclusive datele cu character personal în alt scop decât cel al anchetei pentru care s-a
solicitat asistența judiciară. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin.3 din Acord, în circumstanțe
excepționale, un stat poate cere, în momentul în care transmite mărturii, declarații,

7
Ibidem, art. 10, alin. 4.
8
obiecte sau orice informații, inclusiv date cu caracter personal, ca statul destinatar să
furnizeze informații privind modul în care le-a utilizat.

BIBLIOGRAFIE

1. Acord între Uniunea Europeană și Japonia privind asistența judiciară reciprocă

în materie penală
2. Acord privind asistența judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și Statele
Unite ale Americii
3. Rusu Ion, Asistența judiciară în materie penală între Uniunea Europeană și
Japonia.Observații critice, în C.D.P. nr.4/2011
4. Rusu Ion, Asistența judiciară în materie penală între Uniunea Europeană și
Statele Unite ale Americii, în R.D.P. nr.4/2009
5. Stănoiu Rodica Mihaela, Asistența juridică internațională în materie penală,
Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1975