Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Ceea ce m-a motivat sa aleg acest subiect este faptul ca in societataea noastra se comunica
foarte puțin atat despre discriminarea la locul de munca, cat si despre opțiunile pe care le au
victimele pentru a se proteja sau pentru a denunta. În caz de discriminare care are ca rezultat
defavorizarea unui angajat pe criterii de gen, religioase, politice și altele, consider ca este
necesara o comuicare mai ampla cu victimele. În primul rand, pentru ca acestea să poată
detecta la timp cazurile de discriminare. Iar în al doilea rând, pentru că aceste cazuri sa fie
raportate cat mai devreme și pedepsite.
În același timp, lucrurile vor evolua mai rapid doar dacă va exista un cadru general prielnic -
nu doar legi care funcționează, dar și o societate educata în spiritul respectării libertăților
individuale. În acest fel, vor exista mai multe repere care ar putea conduce la înlăturarea
problemei și care ar putea preveni apariția acesteia din nou.
Cuprins
Conform legislației UE, se disting două forme de discriminare la locul de muncă : cea directă
și cea indirectă.
Discriminarea directă este atunci când un angajator tratează o persoană mai rău decât pe
celelalte într-o situație comparabilă, în raport cu unul din motivele menționate mai sus. Un
exemplu ar fi refuzul de a angaja o persoană pentru că are copii mici.
Discriminarea indirectă este atunci când o practică, o politică sau o normă care se aplică
tuturor persoanelor are efect negativ asupra unora dintre ele. Aceste măsuri par neutre la
prima vedere, dar, de fapt, discriminează anumite persoane.
Deși discriminarea directă este cea mai vizibilă, cea indirectă este și ea la fel de grava, în
special pe termen lung.
In acest context, trebuie tratat si subiectul instigarii la discriminare; care se produce atunci
când o persoană incită o alta să discrimineze o terță parte. De exemplu, în cazul în care un
angajator îi cere unei agenții de muncă temporară să găsească doar lucrători cu vârsta sub 40
de ani. Acest fenomen nu face decat sa amplifice și să agraveze manifestările discriminării la
locul de munca.
Este însă la fel de necesar de controlat si, uneori, de redus, fenomenul de dicriminare
pozitiva, din dorinţa initiala de a echilibra anumite inechităţi (spre exemplu, de acces la
educaţie). Acesta, la fel, este o cale de a perpetua situaţiile de discriminare.
● la angajare
● în timpul exercitării contractului de munca
● în momentul întreruperii contractului de munca (spre exemplu, în momentul în care o
persoana este concediata din motiv ca are copi mici)
Concluzii
(Recomandări: )