Structuri din oțel pentru clădiri înalte

Obiectivul lucră rii constă în calculul bazei unui stâ lp (A3B3) al unei clă diri cu
destinație comercială , avâ nd regimul de înă lțime P+5E, cu structură metalică , alcă tuită din
cadre transversale și longitudinale metalice încastrate la bază . Clă direa este amplasată în
orașul Iași. Categoria de importanță a clă dirii este C (normală ), conform HG 776/97
Dimensiunile caracteristice ale clă dirii sunt:
- deschideri: 2x5,00 m,
- travee: 3x6,00 m,
- lungimea clă dirii: 18,00 m,
- lă țimea clă dirii: 10,00 m,
- înă lțimea maximă : 27,00 m,
- sistem de acoperiș: terasă necirculabilă .
Structura de rezistență a clă dirii este solicitată la acțiunea greută ții proprii, a încă rcă rilor
utile, la acțiuni climatice (încă rcă ri din vâ nt și ză padă ) și se va ține cont de imperfecțiunile
structurale (efectul P-Δ). Încă rcă rile caracteristice permanente se stabilesc în funcție de
elementele structurale ale clă dirii. Încă rcă rile caracteristice utile se stabilesc în conformitate
cu prevederile din SR EN 1991-1-1/2004.
Parametrii de calcul specifici amplasamentului sunt urmă torii:
- conform CR 1-1-3/2012, amplasamentul clă dirii se situează în zona în care intensitatea
normată a încă rcă rii dată de ză padă este 𝑠𝑘 = 2,5 kN/m2.
- conform CR 1-1-4/2012, amplasamentul clă dirii se încadrează în zona în care presiunea de
referință a vâ ntului, mediată pe 10 minute, avâ nd 50 ani interval mediu de recurență este de 𝑞𝑏 =
0,7 kPa.
- ipotezele și combinațiile de încărcă ri s-au stabilit conform cu codul de proiectare, indicativ CR
0/2012, pentru starea limită ultimă (SLU) și starea limită de serviciu (SLS).
Sistemul de fundare pentru structura metalică este alcă tuit din fundații de suprafață ,
rigide, izolate sub stâ lpi, în care sunt înglobate buloane pentru ancorarea suprastructurii
metalice. Fundațiile sunt de tip bloc din beton simplu. Tipul de beton folosit la fundații este
C20/25.
Structura clă dirii este realizată din cadre din oțel cu euro-profile de tipul:
- IPE400 din oțel S235JR pentru grinzi.
- HE 320M din oțel S235JR pentru stâ lpi.
Ambele clase de profile au secțiunea transversală de clasă 1, astfel încâ t calculul
structurii se poate face atâ t în domeniul plastic câ t și în cel elastic. În cazul de față se va
recurge la analiza elastică a structurii.
Proprietă țile secțiunilor pofilelor metalice sunt cele din Figurile I și II.

1
 Figura I – Caracteristicile profilelor IPE 400

Figura II – Caracteristicile profilelor HE 320M

Planșeele sunt adoptate în soluție mixtă oțel-beton, fiind realizate dintr-o placă de beton
armat monolit, cu beton de clasă C20/25 și grinzi metalice. Conlucrarea dintre grinzi și placa de
beton armat este asigurată de conectori metalici de tip dorn. Stâlpul este ancorat în fundație cu
buloane de ancoraj. Pereții exteriori sunt alcă tuiți din panouri termoizolante și placă ri cu
ALUCOBOND.
Caracteristicile elastice și mecanice ale materialelor sunt date în Figurile III și IV.

2
Figura III –
Caracteristicile elastice și mecanice ale oțelului S235

Figura IV – Caracteristicile elastice și mecanice ale betonului C20/25

ETAPA I – Determinarea solicitărilor de la baza stâlpului A3B3

1) Schema statică - pentru a simplifica partea de calcul, în programul de calcul structural va fi
modelat și analizat un cadru plan longitudinal curent, ignorând astfel solicitările din afara planului.
Programul de calcul utilizat este AxisVM X4.

Figura V – Cadrul plan

3
2) Încărcările ce acționează asupra structurii se calculează pentru o deschidere de 5 m:
- încărcări permanente
 greutatea proprie este calculată automat de program
 planșeele din beton armat: 3,5 kN/m2 => 17,5 kN/m
- încărcări variabile
 utile: pt. etaj current 4 kN/m2 => 20 kN/m
pt. terasă necirculabilă 0,75 kN/m2 => 3,75 kN/m
 pereți despărțitori: 1 kN/m2 => 5 kN/m o zăpadă: 2 kN/m2 => 10 kN/m (vezi 2.1).
 vântul se aproximează prin forțe uniform distribuite pe stâlpi (vezi 2.2).
 efectul P-Δ se aproximează prin forțe laterale echivalente la nivelul planșeelor (vezi 2.3).

2.1) Încărcările din zăpadă

Calculul încărcărilor din zăpadă se realizează conform normativului CR 1-1-3/2012.
Amplasamentul este situat în Iași, corespunzătorm2 unei zone climatice caracterizată prin
încărcarea din zăpadă pe sol sk= 2,5 kN/ având 2% probabilitate de depăşire într-un an, respectiv
interval mediu de recurenţă IMR=50 ani.

Fig. 3.1 din CR 1-1-3/2012 - Zonarea valorilor caracteristice ale încă rcă rii din ză padă pe
sol 𝑠𝑘 în kN/m2, pentru altitudini A ≤ 1000 m. În cazul orașului Iași 𝑠𝑘=2,5 kN/m2.
Acțiunea ză pezii pe suprafața expusă a elementului de construcție considerat se calculează
cu relația:
s = γIs · µi · Ce · Ct · sk
unde:
• s - valoarea caracteristică a încă rcă rii din ză padă pe acoperiș (kN/m2);
• γIs - este factorul de importanță -expunere pentru acțiunea ză pezii;
• µi - coeficient de formă (aglomerare) pentru încă rcarea din ză padă , în zona considerată pe clă dire,
datorită formei acoperişului;
• Ce- coeficient de expunere al amplasamentului construcției funcție de condițiile de expunere ale
construcției;
• Ct - coeficient termic prin care se ţine seama datorită pierderilor termice ale clă dirii;
• sk - valoarea caracteristică a încă rcă rii din ză padă pe sol.
În conformitate cu CR 0/2012, construcțiile sunt împă rțite în clase de importanță -expunere
(Tabelul 4.1), în funcție de consecințele umane și consecințele economice ce pot fi provocate de un
hazard natural sau/și antropic major, precum și de rolul acestora în activită țile de ră spuns post-
hazard ale societă ții.

Tabelul 4.1 din CR 1-1-3/2012 - Clasele de importanță-expunere pentru clădiri și structuri. Structura
analizată se încadrează în clasa III de importanță
4
 Valorile factorului de importanţă -expunere pentru acțiunea ză pezii sunt indicate în
Tabelul 4.2 pentru cele patru clase de importanţă -expunere a clă dirilor și structurilor.
Tabelul 4.2 din CR 1-1-3/2012 - Valorile factorului de importanţă-expunere pentru acțiunea
zăpezii. Pentru structura analizată γIs = 1,0

Coeficientul de expunere al construcției în amplasament, Ce, este funcție de topografia

terenului înconjură tor și de mediul natural și/sau construit din vecină tatea construcției (atâ t la
momentul proiectă rii câ t și ulterior), și are valorile din Tabelul 4.3.

Tabelul 4.3 din CR 1-1-3/2012 - Valorile coeficientului de expunere. Pentru structura

analizată Ce=1,0

Coeficientul termic Ct poate reduce încă rcarea dată de ză padă pe acoperiș în cazuri speciale
câ nd transferul termic ridicat la nivelul acoperișului (coeficient global > 1 W/m2K) conduce la
topirea ză pezii. În aceste cazuri, valoarea coeficientului termic se determină prin studii speciale și
este aprobată de autoritatea competentă . În toate celelalte cazuri Ct = 1,0
5
Figura 5.2 din CR 1-1-3/2012 – Distribuția coeficientului
de formă pentru încă rcarea din ză padă pe
acoperișuri cu o singură pantă

Distribuția coeficientului de formă µi al încă rcă rii din ză padă pe acoperișurile cu o singură
pantă , pentru situațiile în care ză padă nu este împiedicată să alunece de pe acoperiș, este cea din
Figura 5.2. Distribuția din Figura 5.2 se folosește atâ t pentru cazul ză pezii neaglomerate câ t și pentru
cel al ză pezii aglomerate. Valoarea coeficientului µi este dată în Tabelul 5.1 în funcție de unghiul
acoperișului, α [º].
Tabelul 5.1 din CR 1-1-3/2012 - Valorile coeficienților de formă pentru încă rcarea din ză padă
pe acoperișuri cu o singură pantă , cu două pante și pe acoperișuri cu mai multe deschideri. Pentru
structura analizată 𝛼0= 00, deci 𝜇1=0,8.

=> s = γIs · µi · Ce · Ct · s=1,0·0,8·1,0·1,0·2,5 => s = 2,0 kN/m2.

2.2) Acțiunea vântului

Calculul încărcărilor din acțiunea vântului se realizează conform CR 1-1-4/2012, evaluând
presiunile produse de vânt pe suprafețele clădirilor. Construcția este amplasată în orașul Iași,
așadar se consideră presiunea de referință = 0,7 kPa, mediată pe 10 minute la 10 m, având 2%
probabilitate de depășire într-un an, echivalent cu un interval mediu de recurență IMR = 50 ani.

Figura 2.1 din CR 1-1-4/2012 - Zonarea valorilor de referință ale presiunii dinamice a vâ ntului, 𝑞b în
kPa, avâ nd IMR = 50 ani. În cazul orașului Iași 𝑞b=0,7 kPa.

Presiunea rezultantă (totală ) a vâ ntului pe un element de construcție este

diferența dintre presiunile (orientate că tre suprafață ) și secțiunile (orientate dinspre
suprafață ) pe cele două fețe ale elementului; presiunile si sucțiunile se iau cu semnul lor.
Presiunile sunt considerate cu semnul (+) iar sucțiunile cu semnul (-) (vezi Figura 3.1). In

6
cazul de față se va ține cont doar de presiunea / sucţiunea vâ ntului ce acționează în
exteriorul clă dirii.

Figura 3.1 din CR 1-1-4/2012 - Presiuni / sucțiuni pe suprafețe

Presiunea / sucţiunea vâ ntului ce acționează pe suprafețele rigide exterioare ale clă dirii /
structurii se determină cu relațiile ce urmează :

unde:
• we(z) - presiunea normală a vâ ntului la înă lțimea z deasupra terenului în kN/m2;
• z - este înă lțimea de referință pentru presiunea exterioară ;
• γIw - este factorul de importanță -expunere pentru acțiunea vâ ntului;
• cpe - este coeficientul aerodinamic de presiune / sucțiune pentru suprafețe exterioare;
• qp(z) - este valoarea de vâ rf a presiunii dinamice a vâ ntului evaluată la cota ze;
• cpq(z) - este factorul de rafală pentru presiunea dinamică medie a vâ ntului;
• cr 2(z) - este factorul de rugozitate pentru presiunea dinamică a vâ ntului la înălțimea z;
• qb - este valoarea de referință a presiunii dinamice a vâ ntului;
• Iv(z) - este intensitatea turbulenței vâ ntului la înă lțimea z;
• β - este factorul de proporționalitate ce variază cu rugozitatea suprafeței terenului;
• kr(z0) - este factorul de teren;
• z0 – este lungimea de rugozitate a terenului dată în Tabelul 2.1.

7
 Tabelul 2.1 din CR 1-1-4/2012 - Lungimea de rugozitate, 𝑧𝑧0, în metri, pentru diverse categorii de
teren. Structura analizată se încadrează la categoria de teren IV.

În conformitate cu CR 0, construcțiile sunt împă rțite în clase de importanţă -expunere, în

funcție de consecințele umane și economice ce pot fi provocate de un hazard natural sau/și antropic
major, precum și de rolul acestora în activită țile de ră spuns post-hazard ale societă ții (vezi mai sus
Tabelul 4.1 de la ză padă ). Pentru evaluarea acțiunii vâ ntului asupra construcțiilor, fiecă rei clase de
importanţă -expunere (I-IV) i se asociază un factor de importanţă - expunere, γIw aplicat la valoarea
caracteristică a acesteia. Valorile factorului de importanţă - expunere, γIw pentru acțiunile din vâ nt
sunt:
- γIw = 1,15 pentru construcțiile din clasele de importanţă -expunere I și II;
- γIw = 1,00 pentru construcțiile din clasele de importanţă -expunere III și IV.
Se va lua în considerare presiunea vâ ntului longitudinal asupra pereților laterali (zonele D și
E din Figura VI) și asupra acoperișului (zonele F, G, H și I din Figura VI). Înălțimile de referință , ze,
pentru determinarea profilului presiunii vâ ntului pe pereții verticali ai clă dirilor cu formă
dreptunghiulară în plan, expuși acțiunii vâ ntului, depind de raportul h/b și sunt date în Figura 4.4.
Pentru clă dirile la care înă lțimea h este mai mare de 2b se vor considera mai multe zone astfel: o
zonă inferioară extinzâ ndu-se de la nivelul terenului pâ nă la o înă lțime egală cu b; o zonă superioară
extinzâ ndu-se de la vâ rful clă dirii în jos pe o înălțime b; o zonă de mijloc, între zonele precedente,
divizată în benzi orizontale cu o înă lțime hbandă .

8
 Figura VI - Notații pentru acoperiș și pereții verticali

Figura 4.4 din CR 1-1-4/2012 - Înălțimi de referință ze și profilul corespondent al presiunii vâ ntului
în funcție de h și b
Coeficienții aerodinamici de presiune / secțiune exterioară , 𝑐𝑐pe, pentru clă diri și pă rți
individuale din clă diri, depind de mă rimea ariei expuse - A. Aceștia sunt dați în tabele, pentru arii
expuse, A de 1 m2 și 10 m2, pentru configurații tipice de clă diri, sub notațiile 𝑐𝑐pe,1 pentru
coeficienți locali, respectiv 𝑐𝑐pe,10 pentru coeficienți globali. Aria expusă este acea arie a structurii
prin care se transmite acțiunea vâ ntului în secțiunea considerată în calcul. Pentru alte mă rimi ale
ariei expuse, variația valorilor coeficienților aerodinamici poate fi obținută din Fig. 4.2.

Fig. 4.2 din CR 1-1-4/2012 - Variația coeficientului aerodinamic de presiune / sucțiune exterioară cu
dimensiunile ariei expuse vâ ntului A
Valorile coeficienților aerodinamici de presiune / sucțiune exterioară 𝑐𝑐pe,10 și 𝑐𝑐pe,1
pentru zonele D și E sunt date în Tabelul 4.1, în funcție de raportul h/d. Valorile intermediare pot fi
obținute prin interpolare liniară . Valorile coeficienților pentru un acoperiș plat cu margini drepte
sunt date în Tabelul 4.2.

9
10
 Figura VII – Încărcări pe structură datorate acțiunii vântului
Conform SR EN 1993-1-1/2006 §5.3.2, pentru cadrele sensibile la flambaj într-un mod cu
noduri deplasabile, trebuie luat în considerare efectul imperfecțiunilor globale în analiza cadrului, cu
ajutorul unei imperfecțiuni echivalente sub forma unei abateri inițiale de la verticală ϕ (Figura 5.2).

Figura 5.2 din SR EN 1993-1-1/2006 - Imperfecțiuni echivalente corespunză toare abaterii de la axa
verticală
Absența verticalită ții stâ lpilor cuantificată sub forma lui ϕ poate fi simulată cu ajutorul unor forțe
orizontale echivalente aplicate la nivelul fiecă rui planșeu ce sunt proporționale cu încă rcă rile
verticale de calcul (VEd) aplicate la nivelul respectiv (Figura VIII).

11
 Figura VIII – Încărcări pe structură datorate imperfecțiunilor globale

unde:
• ϕ - este abaterea globală inițială de la axa verticală ;
• ϕ0 - este valoare de bază și are valoarea 1/200;
• αh - este coeficientul de reducere aplicabil pentru înă lțimea h a stâ lpilor;
• h - este înă lțimea structurii în metri (h= 27m);
• αm - este factor de reducere pentru numă rul de stâ lpi dintr-un;
• m - este numă rul de stâ lpi într-un șir, introducâ nd aici numai stâ lpii care preiau o încă rcare
verticală NEd mai mare sau egală cu 50% din valoarea medie pe stâ lp în planul vertical considerat
(Navg).
Pentru a alege corect valoarea lui m, este necesar un calcul static al structurii încă rcată doar
cu solicită rile verticale, combinate în gruparea fundamentală (GF) de la SLU, conform CR 0/2012:

12
 Așadar, în urma analizei liniar elastice utilizâ nd GF din rel. II, au rezultat eforturile axiale din
stâ lpi evidențiate în Figura V.

957.318+2122.189+2124.279+1244.163
 Navg = =1611.987 kN
4
Din Figura IX se observă că, pentru fiecare dintre cei 4 stâ lpi, efortul axial de la bază (𝑁𝐸d)
este mai mare decâ t 50% din N𝑎vg=802,9 kN=> m=4.

Figura IX – Forțele axiale NEd ce acționează asupra stâ lpilor în GF în kN

13
Pentru calcul forțelor orizontale echivalente se utilizează rel. III:

VEdterasă =2∙(121.548+244.106)=731.308 kN=>𝐅1𝐏−𝚫=1.93 kN

VEdnivel=2∙(317.583+615.051-121.548-244.106)=1133.96 kN=>𝐅1𝐏−𝚫=2.99 kN

Figura X – Forțele axiale/verticale VEd din stâ lpi în kN, precum și forțele laterale echivalente
corespunză toare efectului P-Δ (în GF𝑉𝐸d se consideră doar încă rcă rile verticale)

14
3) Determinarea eforturilor din stâlpul A3B3 pe baza analizei elastice globale
Analiza globală a structurilor în cadre metalice se realizează pe baza unor ipoteze, atâ t în ceea
ce privește comportarea globală a structurii (teoria de ordinul I/ordinul II) câ t și în ceea ce privește
comportarea secțiunilor (elastic, plastic) și a îmbină rilor (rigiditate, capacitate de rezistență ,
capacitate de rotire).
Pentru a lua în considerare influența formei deformate a structurii asupra eforturilor,
structurile sunt împă rțite în structuri rigide sau cu noduri fixe (la care analiza se poate face pe forma
nedeformată ) și structuri zvelte sau cu noduri deplasabile (la care trebuie să se ia în considerare
forma deformată ). În funcție de această clasificare, se poate face un calcul de ordinul I sau un calcul
de ordinul II. Pentru a lua în considerare posibilitatea pierderii stabilită ții locale a pereților
secțiunilor transversale ale barelor, acestea sunt împă rțite în patru clase distincte, în funcție de
raportul lă țime - grosime al pereților supuși la compresiune. În funcție de clasa secțiunii se poate
recurge la o analiză elastică sau la analiza plastică.
Efectele imperfecțiunilor (adică tensiunile reziduale și imperfecțiunile geometrice) trebuie luate în
considerare în mod corespunză tor în analiza structurală . În cazul imperfecțiunilor geometrice,
trebuie făcută distincție între imperfecțiunile globale pentru cadre și sisteme de contravâ ntuiri și
imperfecțiunile locale pentru bare.
În calcul trebuie luate în considerare urmă toarele imperfecțiuni (SR EN 1993-1-1, § 5.3):
a) imperfecțiuni globale pentru cadre (efectul P - Δ);
b) imperfecțiuni locale pentru elemente (efectul P - δ).
Pentru structurile la care primul mod de flambaj este cel corespunză tor unei structuri cu
noduri deplasabile, efectul imperfecțiunilor globale și locale se poate lua în considerare prin
intermediul unei abateri de la verticală și al unei curburi a elementului (Figura 2.5).

Efectele imperfecțiunilor inițiale datorită abaterii de la axa verticală și ale imperfecțiunilor

locale în arc pot fi înlocuite prin sisteme de forte orizontale echivalente, introduse pentru fiecare
stâ lp, Figura 5.4.

15
 3.1) Imperfecțiunile globale ale cadrului
Conform SR EN 1993-1-1/2006 §5.2.1, efectele deformației geometrice a structurii trebuie
luate în considerare dacă mă resc efectele acțiunilor sau modifică comportarea structurală în mod
semnificativ. Analiza de ordinul întâ i a structurii poate fi utilizată dacă deformațiile au o influenta
neglijabilă asupra creșterii solicită rilor respective sau asupra comportamentului structural în
general, condiție care se presupune a fi îndeplinită dacă urmă torul criteriu este satisfă cut (în cazul
analizei elastice) - relația 5.1:

Programul de calcul structural știe să -l determine pe αcr conform rel. 5.1 pt. G.F., iar rezultatul
care interesează este cel calculat pentru modul 1 de flambaj, respectiv 13.929 (Figura XI).
Alternativ, structurile plane de clă diri de tip grindă -stâ lp pot fi verificate în raport cu cedarea
după un mod cu noduri deplasabile, utilizâ nd o analiză de ordin întâi dacă relația 5.1 este satisfă cută
pentru fiecare etaj. Pentru aceste structuri α𝑐r poate fi calculat cu relația 5.2, cu condiția ca în grinzi
compresiunea axială să nu fie semnificativă . Notațiile sunt cele din Figura 5.1.

16
nr nivel HEd (kN) VEd (kN) δ H,Ed (cm) α cr niv α cr
1 P 225,83 6459,50 0,78 20,30
2 E1 194,53 5325,54 1,27 12,99
3 E2 163,15 4191,58 1,18 14,91
12,99
4 E3 128,13 3057,62 0,92 20,54
5 E4 89,97 1923,67 0,60 35,09
6 E5 44,45 789,71 0,29 86,35

17
18
 Datorită faptului că , atâ t în cazul în care este determinat automat de programul de calcul câ t
și atunci câ nd este calculat manual cu rel. 5.2, 𝛂𝐜r >𝟏0 , structura este clasificată ca fiind una cu noduri
fixe sau rigidă, caz în care nu este necesar să se ia în considerare influența imperfecțiunilor globale
ale cadrului.
Eforturile din stâlpul A3B3 sunt ilustrate în figura XIV:

Nx Vz My
Fig. XIV

ETAPA II – Calculul bazei stâlpului A3B3 încastrat în fundație

Calculul bazei stâlpului implică parcurgerea următorilor pași:
1) Alegerea plăcii de bază și a buloanelor de ancoraj
2) Verificarea rezistenței îmbinării la acțiunea solicitărilor
3) Determinarea rigidității bazei stâlpului
Parametrii necesari pe parcursul desfășurării calculului sunt cei din Tabelul IV. În Figura
XVIII sunt evidențiate componentele îmbinării cu placă de bază dintre stâlpul metalic și fundație,
cu explicitarea câtorva dintre parametrii geometrici implicați.

19
 Rezistența de calcul a betonului din fundație și rezistența de calcul mortarului de sub placa de
bază sunt identice:

Încă rcă rile ce acționează asupra îmbină rii de la baza stâ lpului A3B3 au fost determinate în
capitolul precedent și au valorile:
NEd = 2124,28 kN (compresiune)
VEd = 149,13 kN
MEd = 182.99 kNm
Forțele axiale ce acționează asupra îmbină rii în dreptul tă lpii din partea stâ ngă /dreaptă a
stâ lpului sunt (rel. VI):

F l=488.51 kN F r=1635.78 kN
… așadar forța de compresiune este dominantă , dezvoltâ ndu-se eforturi de compresiune atâ t sub
talpa stâ ngă câ t și sub talpa dreaptă , iar îmbinarea analizată se încadrează la cazul (a) din Figura XIV.

4.1) Alegerea plă cii de bază și a buloanelor de ancoraj

Placa cu proiecție largă este preferată în cazul ancoră rii cu buloane situate în exteriorul
proiecției stâ lpului pentru că oferă suficient spațiu pentru prinderea buloanelor dar și pentru că
brațul pâ rghiei dintre reacțiunile îmbină rii este mai mare decâ t în cazul proiecției scurte, ceea ce
conduce la tensiuni de întindere mai mici în buloane. Rezistența la strivire locală a plăcii de bază pe
fundație se determină utilizâ nd trei zone de compresiune distincte, denumite elemente T-echivalent,
una în zona inimii și celelalte două în zonele tălpilor.
Dimensiunile secțiunii transversale a stâ lpului HE 320M, adaptate la noile notații folosite în
acest capitol, sunt urmă toarele: ℎ𝑐=359𝑚𝑚,𝑡𝑤𝑐=21𝑚𝑚,𝑏𝑓𝑐=309𝑚𝑚,⁡𝑡𝑓𝑐=40𝑚𝑚.
4.1.A) Efortul dominant este cel datorat forței de compresiune (Figura XIX.a)

20
 În situația de față efortul dominant este cel datorat forței de compresiune și în acest caz
trebuie urmați pașii de mai jos. Datorită faptului că nu există eforturi de întindere, buloane de
ancoraj cu 𝜙30 din clasa 4.6 se prevă d constructiv pe un singur râ nd, ca în Figura XVIII.
Pasul A.1 - Aria recomandată a plă cii de bază (A𝑐0) este estimată cu rel. VII.

Aco = 228934 mm2

Pasul A.2 - Alegerea tipului de placă de bază face cu rel. VIII.

Aco = 228934 mm2>105384.5 mm2 ⇒ aleg placa de bază cu proiecție largă

Pasul A.3 – Determinarea lă țimii adiționale (c) se realizează din condiția ca rezistența la
strivire locală a plăcii de bază să facă față solicită rilor de compresiune din forță axială . În cazul plă cii
de bază cu proiecție largă se presupune că lă țimea (c) este aceeași pe tot perimetrul aferent tă lpilor
și inimii secțiunii stâ lpului iar rezistența de calcul a îmbină rii se determină cu rel. IX.

Nj,Ed =Nj,Ed = 2124,28 kN

Pasul A.4 – Verificarea suprapunerii elementelor T-echivalent. Dacă 𝑐>ℎ𝑐/2 există
suprapuneri și trebuie schimbate soluțiile alese în felul urmă tor: varianta 1 se înlocuiește cu varianta
2 iar varianta 2 se înlocuiește cu varianta 3, după care se reia pasul A.3 și se recalculează valoarea lui
c. În cazul în care am trecut de la varianta 2 la varianta 3, în loc de rel. IX se folosește rel. XI:

21
 Pasul A.5 – Estimarea dimensiunilor minime ale plăcii de bază se face cu ajutorul relațiilor din
Tabelul VI. Grosimea minimă a plăcii se determină punâ nd condiția ca placa (de fapt aici este vorba
de extremită țile plă cii care ies în afara secțiunii stâ lpului) să reziste la solicitarea de încovoiere
datorată presiunii reactive, cel puțin la fel de bine ca mortarul de poză (Figura XXI).

4.2) Verificarea rezistenței îmbină rii la acțiunea solicită rilor

Pasul 1 – Verificarea rezistenței la forță axială de compresiune a îmbină rii se face cu relația:

⇒ NEd = 2124,28 kN<2147.94 =Fc,Rd

Pasul 2 – Verificarea rezistenței la forță tă ietoare a îmbină rii se face conform normativului SR
EN 1993-1-8/2006 §6.2.2 în condițiile în care rezistența îmbină rii la forfecare se bazează pe forța de
frecare dintre placa de bază și mortarul de poză, datorată apă să rii stâ lpului (rel. 6.1). Dacă aderența
datorată frecă rii nu este suficientă , este necesar ca diferența să fie preluată de buloanele de ancoraj,

22
caz în care acestea vor fi verificate la forfecare (rel. 3.2 pt. șuruburi normale) și presiune pe gaură
(rel. 6.2).

VEd = 149,13 kN<423.73 kN=Fv,Rd (e suficientă frecare, nu am nevoie de buloane)

23
Pasul 3

24
Deci ⇒
NEd = -2124,28 kN (intindere)
MEd = 182.99 kNm
M Ed
e= =−0.0816 m
N Ed
hc −t fc 359−40
z C ,l=z C , r= = =0.1595 m
2 2
z=z C ,l + z C ,r =0.319 m

F c, fc ,Rd =¿ 2147.94 kN

25
 Pasul 4 – În cazul în care mă car una dintre extremită țile îmbină rii lucrează la
întindere, trebuie verificată rezistența la forțe axiale de întindere a îmbină rii folosind rel.
XVI, luâ nd în calcul tipurile de cedare din Figura XXIII.

4.3) Determinarea rigidită ții bazei stâ lpului

Conform SR EN 1993-1-8/2006 §6.3.4, rigiditatea la rotire 𝑆𝑗 a bazei stâ lpului solicitat
la acţiunea combinată a forței axiale și a momentului încovoietor se calculează folosind
26
metoda din tabelul 6.12. Întrucâ t influența solului asupra fundației nu este analizată în SR
EN 1993-1-8/2006, în cazul în care este necesar, se recomandă să se apeleze la NP
112/2014.

Pentru stâ lpul analizat forța de compresiune este dominantă și se încadrează în cazul
(a)

μ=1

27
 E C ∙ √ A eff , 1 30000 ∙ √ 69348,24
k C ,l=k C ,r = = =29,5
1,275 ∙ E 1,275 ∙210000
z k −z k 0,1595∙ 29,5−0,1595∙ 29,5
e k = C ,r C ,r C , l C ,l = =0
k C ,l + k C ,r 29,5+29,5

210 000∙ ( 159,5+159,5 )2 e

S j= ∙ =¿
1 1 e +0 3.16
1( +
29,5 29,5 )

28