UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE

CONF. UNIV. DR. RAMONA ORĂŞTEAN

FINANłE INTERNAłIONALE
(note de curs)

SIBIU
2012

1
 CUPRINS

Capitolul 1. SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL - trecut, prezent şi viitor -

1.1. Încercări de reglementare instituŃionalizată a relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale
1.2. Sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods
1.3. Sistemul monetar internaŃional post Bretton Woods
1.4. Noua arhitectură monetar-financiară internaŃională

Capitolul 2. GLOBALIZAREA FINANCIARĂ - de la cauză la efect -

2.1. Premise ale globalizării financiare
2.2. Globalizarea şi contagiunea crizelor financiare
2.3. Rolul FMI în prevenirea şi gestionarea crizelor financiare

Capitolul 3.SISTEMUL MONETAR EUROPEAN – de la şarpele monetar la uniunea

monetară
3.1. Primii paşi spre unificarea monetară în Europa
3.2. Principiile de bază ale funcŃionării Sistemului Monetar European
3.3. Uniunea Monetară Europeană

Capitolul 4. MIJLOACELE DE PLATĂ NAłIONALE ŞI INTERNAłIONALE

4.1. UnităŃile monetare naŃionale - de la etaloanele monetare la aranjamentele valutare
4.2. Valutele. Devizele
4.3. Euro - moneda unei Europe fără frontiere
4.4. UnităŃile monetare compozite

Capitolul 5. PIAłA VALUTARĂ ŞI RISCUL VALUTAR

5.1. OperaŃiuni specifice pieŃei valutare
5.2. Riscul valutar – tehnici de acoperire sau aplatizare a riscului
5.3. Factori determinanŃi ai cursului valutar

Capitolul 6. BALANłA DE PLĂłI. REZERVA MONETARĂ ŞI LICHIDITATEA

INTERNAłIONALĂ
6.1. Elemente metodologice privind balanŃa de plăŃi
6.2. Structura balanŃei de plăŃi
6.3. Echilibrul balanŃei de plăŃi
6.4. Datoria externă
6.5. Rezerva monetară şi lichiditatea internaŃională

Capitolul 7. PIAłA FINANCIARĂ INTERNAłIONALĂ

7.1. PiaŃa monetară internaŃională. EuropiaŃa
7.2. PiaŃa de capital internaŃională
7.3. PiaŃa produselor financiare derivate
7.4. PiaŃa internaŃională a creditului

Capitolul 8. SISTEMELE DE PLĂłI ŞI DECONTĂRI - DE LA NAłIONAL LA

INTERNAłIONAL
8.1. Trăsături ale sistemelor de plăŃi şi decontări
8.2. Sistemul de plăŃi şi decontări al SUA
8.3. Sistemele de plăŃi şi decontări din Uniunea Europeană
8.4. Sistemul de plăŃi şi decontări din România

2
Capitolul 9. CARACTERISTICI ACTUALE ALE PIEłELOR FINANCIARE
INTERNAłIONALE
9.1. Integrarea pieŃelor financiare europene
9.2. Caracteristicile unei monede internaŃionale
9.3. Utilizări private ale euro comparativ cu alte valute
9.4. Utilizări oficiale ale euro comparativ cu alte valute

3
 Capitolul 1

SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

- trecut, prezent şi viitor -

Obiective:
- cunoaşterea modului de aplicare a principiilor care au stat la baza sistemului monetar internaŃional de
la Bretton Woods;
- însuşirea informaŃiilor referitoare la evoluŃia sistemului monetar internaŃional post Bretton Woods;
- cunoaşterea direcŃiilor prin care se conturează în prezent arhitectura monetar-financiară
internaŃională.

Rezumat: Pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra sistemului monetar internaŃional este necesară o
cronologie a evenimentelor monetar-financiare internaŃionale începând cu a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, care să contureze perspectiva istorică şi să demonstreze că sistemul monetar internaŃional nu
este unul static, ci unul care evoluează continuu.

ConŃinutul capitolului:
1.1. Încercări de reglementare instituŃionalizată a relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale
1.2. Sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods
1.3. Sistemul monetar internaŃional post Bretton Woods
1.4. Noua arhitectură monetar-financiară internaŃională

1.1. Încercări de reglementare instituŃionalizată a relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale

Desfăşurarea relaŃiilor monetar-financiare până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial s-a
realizat, de regulă, pe baze bilaterale, fără existenŃa unor reglementări concrete, adoptate expres de marea
majoritate a Ńărilor lumii. Regulile de comportament, acolo unde ele au existat, s-au impus spontan şi au
fost într-o măsură mai mare sau mai mică respectate.
În cadrul sistemului monetar bazat pe etalonul aur, raporturile valorice dintre monede se
stabileau în funcŃie de definirea lor în aur, cursurile valutare oscilau în jurul parităŃilor aur, având din
acest punct de vedere un caracter relativ fix, stabil. Stingerea obligaŃiilor internaŃionale se făcea în aur sau
monede convertibile în aur (liră sterlină, franc francez, dolar american). În funcŃie de mecanismele de
convertire adoptate de Ńările lumii, acest sistem a cunoscut mai multe forme: aur-monedă, aur-lingouri şi
aur-devize.
Primele încercări de reglementare instituŃionalizată a relaŃiilor monetar-financiare dintre Ńări au
apărut în secolul al XIX-lea, prin crearea uniunilor şi blocurilor monetare, acestea din urmă
transformându-se în zone monetare.1 Obiectivul lor îl constituia, pe de o parte, uniformizarea circulaŃiei
monetare între Ńările participante şi astfel facilitarea dezvoltării relaŃiilor comerciale şi, pe de altă parte,
reglementarea uniformă a comportamentului monetar faŃă de Ńările din afara uniunilor.
Uniunile monetare au fost create în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în scopul unificării
unor sisteme monetare naŃionale şi înlăturării dificultăŃilor generate de funcŃionarea bimetalismului sau
monometalismului argint.
În acea vreme, cele mai cunoscute uniuni monetare erau: Uniunea Monetară Germană, Uniunea
Monetară Latină, Uniunea Monetară Scandinavă. Uniunea Monetară Germană, creată în 1857 prin
participarea Prusiei şi Austriei, ulterior aderând şi alte Ńări, cuprindea reglementări privind emisiunea şi
circulaŃia monedelor în şi între Ńările membre, sistemul funcŃionând pe baza monometalismului argint. De
asemenea, era reglementată emisiunea şi circulaŃia aşa-numitelor "monede comerciale" utilizate în
relaŃiile de plăŃi cu Ńările din afara uniunii. Uniunea Monetară Latină a fost înfiinŃată prin ConvenŃia din
1865, încheiată între FranŃa, Belgia, Italia, ElveŃia şi Grecia. łările membre au adoptat un sistem monetar
comun, având ca monedă centrală francul francez şi o circulaŃie liberă a monedelor naŃionale la cursuri
fixe stabilite în raport cu moneda franceză. Crearea acestei uniuni a contribuit la o anumită consolidare de
scurtă durată a poziŃiilor internaŃionale ale bimetalismului. Uniunea Monetară Scandinavă creată în 1872

1
Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. - "Monedă, credit, bănci", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 46

4
între Suedia, Danemarca şi Norvegia, cuprindea reglementări monetare uniforme pentru Ńările
participante. DificultăŃile cu care s-au confruntat aceste uniuni erau legate de absenŃa unei autorităŃi de
gestiune monetară suficient de puternică şi lipsa armonizării politicilor economice ale statelor
participante.
Prin crearea blocurilor monetare (1934-1936) s-a urmărit, pe de o parte, promovarea intereselor
expansioniste ale unor Ńări pe plan valutar-financiar şi înlăturarea efectelor crizei din perioada 1929-1933
iar pe de altă parte, întărirea legăturilor dintre Ńările metropolă şi fostele colonii. Blocurile monetare s-au
constituit având la bază o monedă pivot şi mai multe monede satelit, caracteristicile lor principale fiind:
fixitatea raporturilor valorice dintre moneda pivot şi cele satelit; convertibilitatea şi transferabilitatea
nelimitată a monedelor satelit în moneda pivot şi între ele; concentrarea rezervelor monetare şi
administrarea lor de către banca emitentă a monedei pivot; reglementarea şi aplicarea uniformă a relaŃiilor
monetare ale Ńărilor membre faŃă de statele din afara blocului.
În funcŃie de moneda care a îndeplinit rolul de pivot, au existat blocul aurului, lirei sterline,
francului francez şi dolarului SUA. Blocul aurului a fost creat în anul 1933 şi a cuprins Ńările care doreau
menŃinerea etalonului aur: FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, ElveŃia, Polonia. Blocul lirei sterline a
reprezentat modelul blocului monetar şi a funcŃionat în perioada 1931-1939, având ca obiectiv asigurarea
stabilităŃii cursurilor valutare ale monedelor componente. Blocul francului francez s-a desfăşurat până în
anul 1945, moneda franceză având aceeaşi putere circulatorie atât în FranŃa, cât şi pe pieŃele Ńărilor
membre. Blocul dolarului a fost creat în anul 1933, după eşecul ConferinŃei Monetare şi Economice de la
Londra, monedele Ńărilor sud-americane fiind legate de dolarul SUA, evoluând şi fluctuând în funcŃie de
modificările intervenite în valoarea paritară şi în cursul valutar ale acestuia.
În condiŃiile în care uniunile şi blocurile monetare reprezentau interesele unui grup de Ńări şi
aveau, deci, un caracter limitat, funcŃionarea lor nu a condus la o reglementare internaŃională a relaŃiilor
monetar-financiare, aşa cum se aştepta. Era necesară, în continuare, asigurarea stabilităŃii relative a
raporturilor valorice dintre monedele naŃionale pentru prevenirea şi înlăturarea mişcărilor speculative de
capital, crearea unor rezerve monetare şi a unor lichidităŃi suficiente cantitativ şi calitativ, precum şi
instituirea unor mecanisme de ajustare a balanŃelor de plăŃi în cazul unor deficite sau excedente exagerat
de mari.
După cel de-al doilea război mondial, unele blocuri monetare au dispărut (blocul aurului) iar
altele s-au transformat în zone monetare. O zonă monetară reuneşte un grup de Ńări, de regulă dominat
economic de una dintre ele, în cadrul căruia convertibilitatea monedelor este nelimitată, ratele de schimb
sunt fixe, mişcările de capitaluri sunt complet libere iar rezervele valutare (aur şi valute convertibile în
aur) sunt administrate în comun de banca centrală a metropolei.2 Din această perspectivă se poate
considera că în anul 1931, după devalorizarea monedei engleze, a apărut zona lirei sterline; de asemenea,
s-a constituit zona dolarului şi zona francului.
Rezultatul practic cel mai important al existenŃei unei anumite zone monetare a fost acela că
monedele mai slabe au beneficiat de influenŃa permanentă a monedei mai puternice, care juca astfel rolul
de "monedă comună", la care se raportau monedele participante şi care era singura având o funcŃie
internaŃională, atât în cadrul zonei, cât şi în relaŃiile cu Ńările terŃe. Din acest punct de vedere se poate
spune că Sistemul Monetar European creat mai târziu a fost de fapt o zonă monetară, în care marca
germană s-a impus treptat ca ancoră şi monedă internaŃională a sistemului.
Privite în ansamblu, toate aceste încercări de reglementare instituŃionalizată au avut un caracter
limitat, determinat de numărul redus al Ńărilor participante şi, în acelaşi timp, întrucât interesele grupărilor
erau divergente, ele au servit după caz ca mijloc de apărare sau ofensivă economică, dezavantajând Ńările
din afara grupărilor în ceea ce priveşte dezvoltarea relaŃiilor internaŃionale.

1.2. Sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods

Prin acordurile ConferinŃei Monetare şi Financiare a NaŃiunilor Unite şi Asociate din anul 1944
de la Bretton Woods, la care au participat 45 de naŃiuni, s-a încercat pentru prima dată în istorie crearea
unui sistem monetar internaŃional pe baze instituŃionalizate. S-a marcat astfel trecerea de la înŃelegerile
bilaterale sau de grup în sfera relaŃiilor monetar-financiare, la o înŃelegere multilaterală între state în acest
domeniu.
Sistemul monetar internaŃional, într-o accepŃiune generică, constituie un ansamblu de norme şi
tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituŃionalizate, menite să coordoneze

2
Cerna, S. - "Unificarea monetară în Europa", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 49-50

5
comportamentul monetar al Ńărilor în raporturile de plăŃi şi de stingere a angajamentelor reciproce
determinate de schimburile comerciale, necomerciale şi mişcările internaŃionale de capital.
Obiectivul principal al sistemului monetar internaŃional instituit în 1944 a fost să asigure, prin
intermediul mecanismelor monetare, evoluŃia echilibrată, armonioasă şi echitabilă a relaŃiilor economice
dintre state, în scopul dezvoltării economice a fiecărei Ńări membre în parte şi a economiei mondiale în
ansamblul ei.
Cu toate aceste intenŃii generoase, desfăşurarea ConferinŃei de la Bretton Woods şi organizarea
ulterioară a sistemului monetar internaŃional au stat sub semnul dominant al poziŃiei politico-economice a
SUA, care la sfârşitul celui de-al doilea război mondial au ieşit întărite atât politico-militar, cât şi
economic.
Principiile sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods înscrise în Statutul FMI
adoptat atunci au fost:
1. Universalitatea. Deşi la ConferinŃa de la Bretton Woods a participat un număr relativ redus de
state, sistemul instituit a fost conceput ca un sistem deschis, nediscriminatoriu, la el putând adera orice
stat. Participarea implica recunoaşterea şi acceptarea drepturilor şi obligaŃiilor ce reveneau statelor
membre şi care erau înscrise în Statutul FMI. În consecinŃă, calitatea de membru al FMI determina
participarea unui stat la sistemul monetar internaŃional.
2. Etalonul monetar. În cadrul sistemului adoptat, dolarului i-a revenit, alături de aur, rolul de
etalon şi principal instrument de rezervă şi plată pe plan internaŃional. Acest lucru a însemnat instituirea
prin statut a sistemului monetar bazat pe etalonul aur-devize, de fapt pe etalonul aur-dolar, sistem în
cadrul căruia monedele naŃionale nu mai erau convertibile direct în aur, ci indirect, în sensul că băncile
centrale asigurau convertibilitatea bancnotelor deŃinute sau primite în valute străine convertibile la rândul
lor în aur, respectiv în dolari americani. Astfel, dolarul a devenit etalon al sistemului, deci ca şi aurul,
măsură a valorii. Între aur şi dolar a fost stabilit un raport valoric de 1 uncie aur = 35 dolari americani (1 $
= 0,888671 g aur), acesta fiind convenit şi ca preŃ fix şi oficial al aurului.
3. Stabilitatea parităŃilor şi a cursurilor valutare. Fiecare stat membru era dator să-şi
definească valoarea paritară a monedei naŃionale în aur sau în dolari. FaŃă de parităŃi, Ńările membre erau
obligate să menŃină evoluŃia cursului monedelor lor în limite foarte strânse (±1% până în 1971 şi ±2,25%
între 1971-1973). Stabilitatea cursurilor valutare era subordonată principalului obiectiv de reaşezare a
relaŃiilor comerciale şi monetar-financiare dintre state pe o bază cât mai solidă.
4. Convertibilitatea monedelor. Singura monedă convertibilă în aur era dolarul american.
AutorităŃile monetare americane se angajau, dată fiind poziŃia dolarului în sistem, să convertească dolarii
oricând la cererea celorlalte bănci centrale, la preŃul oficial de 35 dolari uncia. Monedele celorlalte Ńări
erau convertibile reciproc şi numai prin dolar, în aur. Convertibilitatea monedelor implica desfiinŃarea
restricŃiilor şi a discriminărilor de orice fel privind plăŃile curente cu străinătatea ale unei Ńări. În acelaşi
timp, în statut era prevăzută posibilitatea ca acele Ńări care nu îndeplineau condiŃiile de trecere la
convertibilitate a monedei lor să menŃină, o anumită perioadă de tranziŃie, restricŃiile valutare.
5. Crearea rezervelor monetare internaŃionale. Băncile centrale ale statelor membre trebuiau
să-şi constituie rezerve monetare internaŃionale corespunzător necesităŃilor determinate, în general, de
convertibilitate şi de intervenŃiile pe piaŃa valutară pentru asigurarea stabilităŃii cursurilor valutare.
6. Echilibrul balanŃei de plăŃi. łările membre erau datoare să supravegheze şi să menŃină
echilibrul balanŃelor de plăŃi. Ca măsură extremă pentru menŃinerea acestui echilibru, Ńara membră, de
comun acord cu FMI, putea recurge la devalorizarea sau revalorizarea propriei monede. Făceau excepŃie
SUA, întrucât potrivit principiului amintit, pentru acoperirea deficitului puteau emite dolari, propria
monedă.
Un alt rezultat al ConferinŃei de la Bretton Woods a fost crearea unui cadru instituŃional - Fondul
Monetar InternaŃional şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare - de vocaŃie
internaŃională, investit cu anumite funcŃii în scopul de a contribui prin mijloace specifice la menŃinerea,
funcŃionarea şi stabilitatea sistemului monetar internaŃional adoptat. Prin activitatea acestor două instituŃii
s-a conturat pentru prima dată în istorie sistemul asistenŃei financiare internaŃionale.
Privit în ansamblul său, sistemul de la Bretton Woods a reflectat dorinŃa statelor lumii de
reconstrucŃie şi dezvoltare economică într-un climat de stabilitate a relaŃiilor monetar-financiare
internaŃionale, el constituind un pas important pe linia unei cooperări monetare cu adevărat internaŃionale.
Criza care a zdruncinat din temelii acest sistem începând cu anii ’70 îşi găseşte originea, pe de o
parte, în principiile adoptate atunci şi care, fie că nu au putut fi aplicate, fie că la un moment dat nu au
mai putut fi respectate, iar pe de altă parte, în mutaŃiile ce au avut loc pe plan politic, economic şi social
în cadrul economiei mondiale.

6
 Potrivit acordurilor din anul 1944, SUA beneficiau de dreptul, ca Ńară emitentă a valutei de
rezervă, de a finanŃa implicit deficitul permanent al propriei balanŃe de plăŃi prin simpla emisiune de
dolari, prelevându-se în acelaşi timp de situaŃia în care Ńările care aveau excedent al balanŃei de plăŃi,
depozitau şi nu solicitau convertirea în aur a dolarilor primiŃi. Acest sistem a stat la baza formării
lichidităŃii internaŃionale şi a contribuit la creşterea ponderii şi rolului dolarului în structura acestei
lichidităŃi. Atât timp cât rolul internaŃional al monedei americane a corespuns cererii de mărfuri şi servicii
produse de economia SUA, necesare refacerii postbelice a majorităŃii Ńarilor vest-europene şi Japoniei,
sistemul a evoluat potrivit principiilor convenite. Mai mult decât atât, în perioada anilor ’50, deficitul
balanŃei de plăŃi americane a fost considerat un “rău necesar” întrucât alimenta economia mondială cu
mijloace de plată şi corespundea “foamei de dolari” ce se manifesta pe plan internaŃional.
BalanŃa de plăŃi a SUA a continuat însă să înregistreze mari deficite şi după dispariŃia “foamei de
dolari”, datorită, în principal, investiŃiilor străine şi cheltuielilor militare. Această scurgere a monedei
americane în afara SUA a determinat acumulări masive de dolari nu numai de către băncile centrale ale
celorlalte Ńări, dar şi de băncile comerciale private din afara SUA.
O consecinŃă a acestei situaŃii a fost creşterea solicitărilor din partea băncilor centrale ale
diferitelor state către autorităŃile monetare americane de convertire a dolarilor pe care îi deŃineau în aur.
Astfel, dacă la sfârşitul războiului rezervele de aur ale SUA se ridicau la 24,6 miliarde USD (comparativ
cu 14,6 miliarde USD în anul 1938), în urma solicitărilor amintite, formulate mai ales în anii ’60, acestea
au scăzut în 1968 la 10,6 miliarde USD. Scăderea rezervelor de aur ale SUA în condiŃiile unei mase
enorme de dolari în afara graniŃelor acestei Ńări s-a manifestat pe mai multe planuri care reflectau, în fond,
neîncrederea ce a început să apară faŃă de moneda americană.
În declanşarea evenimentelor ce au urmat, un rol important l-a jucat schimbarea raportului de
forŃe pe plan economic. FaŃă de situaŃia din 1947, când SUA deŃineau o pondere de 55% din producŃia
industrială a lumii dezvoltate, spre sfârşitul anilor ’60 aceasta era de 39%. În acelaşi timp, Ńări ca RFG,
Japonia, FranŃa, Anglia, Canada şi Italia au început să participe tot mai intens la comerŃul internaŃional.
În condiŃiile în care administraŃia SUA manifesta tot mai multe rezerve în ceea ce priveşte
convertirea în aur a dolarilor deŃinuŃi de băncile centrale din alte Ńări (deoarece risca să-şi epuizeze
propriile rezerve de aur), deŃinătorii de dolari americani au început să caute: plasarea acestora în valori
mai sigure – aur, solicitările masive de aur conducând la îndepărtarea preŃului aurului practicat pe piaŃa
aurului de preŃul oficial al acestuia şi apoi la scindarea pieŃei aurului în două - o piaŃă oficială, în cadrul
căreia operau numai băncile centrale la preŃul oficial şi o piaŃă liberă, unde se realizau operaŃiunile de
vânzare-cumpărare de aur de către particulari; fructificarea lor prin operaŃiuni speculative sau convertirea
în alte monede a căror evoluŃie era mai stabilă.
Pe de o parte, dezvoltarea economică a unor Ńări ca RFG, Japonia, ElveŃia etc. iar pe de altă parte,
trecerea monedelor acestor Ńări la convertibilitate în perioada 1958-1965 au determinat creşterea
interesului pentru monedele lor şi, în consecinŃă, utilizarea acestora din ce în ce mai mult în relaŃiile
monetar-financiare internaŃionale. MutaŃiile economice şi comerciale din acea perioadă au avut ca rezultat
reaşezarea parităŃilor valutare, reflectată în devalorizarea lirei sterline (1967) şi a francului francez
(1969), care s-au manifestat ca şi crize în sistem, în condiŃiile în care alte monede (de exemplu, marca
germană) au fost revalorizate (1969).
După crize financiare repetate, în anul 1969 s-a luat decizia modificării Statutului FMI prin
crearea DST în sensul sporirii lichidităŃii internaŃionale, dar colapsul sistemului nu a mai putut fi prevenit
sau amânat. Toate aceste crize au avut loc în condiŃiile înrăutăŃirii conjuncturii economice,
interconexiunea fenomenelor economice cu cele monetar-financiare reflectându-se puternic în etapa care
a marcat trecerea de la o evoluŃie latentă a crizelor în sistem, la o formă explozivă şi anume, criza
sistemului monetar internaŃional în ansamblul său.
Deficitul balanŃei comerciale a SUA în 1971, înregistrat pentru prima dată în acel secol, a fost
evenimentul care a accentuat şi mai mult lipsa de încredere în dolari, ceea ce a determinat o stare de
panică pe pieŃele valutar-financiare internaŃionale, manifestată prin “fuga de dolar”.
În aceste condiŃii, la 15 august 1971, administraŃia SUA a suspendat oficial convertibilitatea în
aur a dolarului, ceea ce a însemnat eliminarea ultimei legături, prin intermediul dolarului, între diferitele
monede ale lumii şi aur. Ruptura cu aurul a reprezentat diminuarea profundă a capacităŃii dolarului de a
îndeplini funcŃia de etalon. Acesta a fost primul moment oficial al declanşării crizei sistemului monetar
internaŃional, al prăbuşirii unuia dintre principiile convenite.
După această hotărâre, SUA au procedat la devalorizarea dolarului în 1971 (1$ = 0,818513 g aur)
şi apoi în 1973 (1$ = 0,736662 g aur), ceea ce a ridicat preŃul oficial al aurului de la 35 $ uncia, la 38 $ şi
respectiv, 42,2 $ uncia. Pe piaŃa liberă însă, preŃul aurului a cunoscut salturi spectaculoase (la 13 martie

7
1973 era de 102,25 $ uncia). Acest fenomen reflecta şi, la rândul său, exacerba procesul inflaŃionist la
nivel mondial.
În această situaŃie, statelor lumii le-a fost din ce în ce mai greu să păstreze cursurile valutare
stabile - în limitele de ±2,25% - astfel că în intervalul februarie-decembrie 1973, autorităŃile monetare din
diferite Ńări au anunŃat pe rând abandonarea cursurilor fixe şi lăsarea acestora să se formeze în funcŃie de
cerere şi ofertă. Această hotărâre a însemnat renunŃarea la un alt principiu instituit la Bretton Woods,
acela al stabilităŃii parităŃilor şi cursurilor valutare şi trecerea la cursurile fluctuante.
Cronicizarea deficitului balanŃei de plăŃi a SUA, în condiŃiile în care alte state (RFG, Japonia)
înregistrau excedente, a agravat conflictele comerciale, valutare şi financiare între Ńările dezvoltate.
Aceste conflicte s-au acutizat odată cu izbucnirea crizei energetice (şocul petrolier din perioada 1973-
1974), care pe lângă alte efecte a condus la imposibilitatea, pentru marea majoritate a Ńărilor dezvoltate,
de a supraveghea echilibrul balanŃelor de plăŃi, ceea ce însemna neîndeplinirea unei alte condiŃii necesare
funcŃionării echilibrate a sistemului conceput în 1944.
Prăbuşirea principiilor sistemului de la Bretton Woods a determinat dezorganizarea întregului
sistem monetar internaŃional şi adâncirea crizei sale. Dat fiind impactul negativ asupra economiilor
tuturor Ńărilor lumii, a apărut necesitatea reorganizării sale, a aşezării pe baze mai stabile.

1.3. Sistemul monetar internaŃional post Bretton Woods

Odată cu măsurile adoptate în scopul menŃinerii temporare a sistemului monetar internaŃional

într-o stare de funcŃionare acceptabilă, prin Acordul Smithsonian (decembrie 1971) a fost luată şi
hotărârea privind necesitatea reformei sistemului. Aceasta a marcat, practic, începerea oficială a
preocupărilor pentru pregătirea reformei sistemului monetar internaŃional. În acest scop, în anul 1972 a
fost creat “Comitetul pentru reforma sistemului monetar internaŃional şi probleme conexe”. În iunie 1974,
acest comitet a prezentat o “schiŃă” a proiectului de reformă, în care au fost cuprinse atât propunerile de
principiu pentru pregătirea reformei sistemului, cât şi o serie de anexe care priveau problemele şi
principiile asupra cărora nu s-a putut cădea de acord. Având în vedere dificultăŃile semnalate de această
“schiŃă”, în anul 1974 s-a renunŃat la ideea unei reforme în bloc, considerându-se că reorganizarea
sistemului nu se va putea realiza decât în etape. În acest context, “Comitetul celor 20” a fost dizolvat,
fiind create alte două comitete: “Comitetul interimar” al FMI pentru reforma sistemului monetar
internaŃional, care îşi propunea ca obiectiv modificarea Statutului FMI; “Comitetul dezvoltării”, organism
comun al FMI şi BIRD, în scopul studierii şi găsirii unor soluŃii în problema finanŃării Ńărilor în curs de
dezvoltare.
Rezultatele propunerilor formulate şi discuŃiile premergătoare ale şefilor principalelor state
dezvoltate (înŃelegerea de la Ramboillet) au stat la baza Acordurilor de la Kingston (Jamaica, 1976), prin
care s-a convenit în termeni concreŃi asupra modificărilor ce aveau să fie aduse Statutului FMI.
Statutul modificat al FMI a intrat în vigoare la 1 aprilie 1978. El reafirmă unele principii ale
vechiului statut, în sensul că FMI urmăreşte: să promoveze cooperarea monetară internaŃională, ca
instituŃie permanentă care oferă cadrul corespunzător pentru consultare şi colaborare în problemele
monetare internaŃionale; să faciliteze creşterea echilibrată a comerŃului internaŃional; să promoveze
stabilitatea valutară competitivă; să ofere Ńărilor membre posibilitatea de a corecta dezechilibrele
temporare ale balanŃelor de plăŃi prin sprijinul financiar acordat.
Alături de aspectele de ordin mai mult sau mai puŃin general, statutul cuprinde şi o serie de
elemente noi.
În ceea ce priveşte etalonul monetar s-a convenit asupra eliminării treptate a aurului şi dolarului
american din această funcŃie şi înlocuirii lor cu DST. Drept urmare, statele membre erau invitate să-şi
definească valoarea paritară a monedei lor în DST sau un alt numitor comun ales împreună cu Fondul. În
cazul în care o Ńară nu îşi definea astfel valoarea paritară a monedei proprii, ea putea opta pentru varianta
aranjamentelor valutare.
Înlăturarea aurului din funcŃia de etalon monetar al sistemului monetar internaŃional
(demonetizarea aurului) s-a materializat în adoptarea unor măsuri tehnice menite să conducă la
restrângerea rolului lui:
• renunŃarea la preŃul oficial al aurului - Ńările membre erau libere să vândă şi să cumpere aur la preŃul
pieŃei, recunoscându-se astfel preŃul de piaŃă al aurului;
• desfiinŃarea plăŃilor obligatorii în aur ale statelor membre către FMI şi ale Fondului către Ńările
membre şi înlocuirea lor prin plăŃi în DST;
• evitarea influenŃării preŃului pe piaŃă al aurului sau a stabilirii unui preŃ fix de către FMI;

8
• diminuarea rezervelor de aur ale FMI, prin vânzarea la licitaŃie a 1/6 din acestea pe piaŃă şi restituirea
a încă 1/6 Ńărilor membre, la preŃul de 42,2 $ uncia. łările membre puteau însă în continuare să
păstreze aur în rezervele lor oficiale.
În paralel cu demonetizarea aurului au fost adoptate măsuri privind ridicarea DST la rangul de
principal activ de rezervă, cu scopul de a înlocui aurul, în acest sens convenindu-se:
- dreptul FMI de a modifica tehnica de evaluare a DST potrivit nevoilor sale, de a desemna şi alŃi
deŃinători de DST decât Ńările membre, limitând însă circulaŃia de DST tot la nivelul autorităŃilor
monetare şi de a revizui modalitatea de atribuire de DST Ńărilor membre;
- dreptul Ńărilor membre de a-şi defini valoarea paritară a monedei lor în DST şi de a efectua tranzacŃii
în DST direct între ele;
- posibilitatea dezvoltării operaŃiunilor cu DST, altele decât cele cuprinse în vechiul statut;
- exprimarea în DST a valorii monedelor Ńărilor membre deŃinute la FMI.
În materie de cursuri valutare, statutul modificat oferă o mai mare libertate, statele membre ale
FMI având posibilitatea de a alege un anumit tip de curs valutar - inclusiv cel flotant - obligativitatea
menŃinerii cursurilor fixe fiind abandonată.
În domeniul convertibilităŃii monedelor, având în vedere lipsa stabilităŃii parităŃilor şi cursurilor
valutare, convertibilitatea capătă caracterul unei convertibilităŃi de piaŃă.
De asemenea, relativ şi pe o perioadă scurtă, a fost mărit numărul valutelor pe care Fondul le
putea utiliza în operaŃiunile sale. Astfel, alături de monedele utilizate până atunci (dolarul american,
marca germană, francul belgian, yenul japonez, florinul olandez), în principiu, orice altă monedă putea fi
folosită cu acordul Ńării emitente, dacă balanŃa de plăŃi şi rezervele internaŃionale ale Ńării respective erau
suficient de puternice. În acelaşi timp a fost definită o nouă grupă de valute, denumite “liber utilizabile”.
După anul 2000, numărul valutelor utilizate de FMI s-a redus considerabil.
DivergenŃele dintre Ńările dezvoltate, dintre acestea şi statele în curs de dezvoltare, nu au permis
adoptarea de hotărâri care să aşeze pe baze noi relaŃiile monetar-financiare internaŃionale, ci doar luarea
unor măsuri cu caracter tranzitoriu, reflectate în amendamentele Statutului modificat al FMI. Deşi noul
statut a intrat în vigoare la 1 aprilie 1978, modificările aduse nu au vizat mutaŃii profunde, structurale în
domeniu, motiv pentru care relaŃiile monetar-financiare au continuat să se afle în criză, fapt care a
perturbat profund întreaga economie mondială.
Continuarea stării de criză a fost de altfel şi motivul pentru care la Reuniunea anuală a FMI din
septembrie 1983, problema reformei a început să se pună din nou. În acest scop, noile tratative s-au
desfăşurat în cadrul mandatului dat de FMI “Grupului celor 10” (G10 - SUA, Germania, FranŃa, Japonia,
Marea Britanie, Italia, Canada, Olanda, Belgia şi Suedia şi ElveŃia), de a face propuneri de îmbunătăŃire a
sistemului monetar internaŃional. Negocierile G10 s-au orientat prioritar în trei direcŃii: asigurarea unei
mai mari stabilităŃi a cursurilor valutare; sprijinirea FMI pentru a putea impune o disciplină mai severă în
politica economică promovată de statele membre; găsirea modalităŃii de asigurare a unei suficiente
lichidităŃi internaŃionale pentru redresarea economică a statelor lumii.
Criza datoriilor externe din perioada 1982-1985 a determinat „Grupul celor 7” (G7 - SUA,
Germania, FranŃa, Japonia, Marea Britanie, Italia, Canada) să iniŃieze prima înŃelegere - Acordul de la
Plaza (septembrie 1985) - destinată să asigure o mai mare stabilitate a monedelor utilizate în relaŃiile
monetar-financiare internaŃionale. S-a impus astfel ideea de stabilizare macroeconomică la scară
mondială a cursurilor valutare şi de coordonare a politicilor bugetare, fiscale şi monetare, ceea ce s-ar
putea interpreta şi printr-o revenire la practica conformă cu spiritul de la Bretton Woods, pe o bază mai
discretă, în sensul abandonării doctrinei monetariste a flotării pure. Critica adusă acestui acord se referă la
faptul că urmăreşte doar controlul modificărilor bruşte ale cursului valutar, pe termen lung însă putând
avea loc evoluŃii de apreciere sau depreciere a monedelor.
Astfel de acorduri periodice la nivelul G7 au devenit de atunci o practică: Acordul de la Louvre
(februarie 1987) prin care s-a adoptat un set de măsuri privind coordonarea supravegherii cursurilor
valutare, el urmărind monitorizarea schimburilor internaŃionale în planul evoluŃiilor pieŃei valutare şi
controlul evoluŃiei dolarului american; Acordul de la Halifax (2002) prin s-a elaborat un plan de control al
potenŃialelor crize financiare internaŃionale şi de cooperare în identificarea finanŃărilor terorismului etc.
„Grupul celor 8” (G7 + Rusia) urmăreşte identificarea unui set de principii şi norme de acŃiune în
cadrul sistemului monetar-financiar internaŃional. Acestea ar putea aduce un plus de informaŃie care să
ajute autorităŃile să definească şi să aplice reforme şi reglementări şi să construiască instituŃiile necesare
dezvoltării sistemelor lor financiare şi integrării pe pieŃele mondiale.3

3
Petria, N. - “Monedă, credit, bănci şi burse”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003, p. 41

9
 Prin aplicarea acestor politici şi coduri de conduită, sistemul monetar internaŃional actual încearcă
să elimine o parte din disfuncŃionalităŃile cu care se confruntă. Se impune însă continuarea eforturilor de
adaptare a arhitecturii sale la transformările permanente care au loc în domeniul monetar şi financiar, la
explozia extraordinară a tehnologiilor financiare şi monetare, care conduc la integrarea financiară ca pilon
al integrării globale.

1.4. Noua arhitectură monetar-financiară internaŃională

Sistemele monetar-financiare anterioare nu au fost rezultatul unui singur text cu caracter de

valabilitate şi aplicabilitate pentru toate statele lumii. IniŃial, relaŃiile monetar-financiare au evoluat
spontan, pentru ca mai târziu sistemul monetar internaŃional să fie constituit dintr-o îmbinare de texte, de
acorduri internaŃionale, alături de care au existat şi funcŃionat o serie de metode şi practici utilizate de
persoanele fizice sau juridice pentru reglementarea operaŃiunilor lor valutare sau financiare. În acest
conglomerat de acorduri şi practici, un loc însemnat a continuat să-l deŃină elementul psihologic,
respectiv părerea oamenilor sau a autorităŃilor despre diferite monede, despre DST şi aur şi utilizarea lor
în anumite condiŃii.
Desfăşurarea relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale, indiferent de cadrul pe care îl îmbracă -
instituŃionalizat sau nu - presupune existenŃa anumitor elemente de bază: tipul de curs valutar practicat;
accepŃiunea dată convertibilităŃii; aranjamentul valutar adoptat pentru definirea valorii unei monede;
instrumentele monetare acceptate ca mijloace de plată şi/sau rezervă monetară internaŃională etc.
Datorită faptului că toate aceste elemente reprezintă în primul rând componente ale sistemelor
monetar-financiare naŃionale ale statelor, măsura în care acestea respectă sau nu normele convenite
constituie un factor fundamental în funcŃionarea sistemului monetar internaŃional. Aceasta este în fond
una dintre cele mai dificile probleme pe care le are de rezolvat în funcŃionarea sa un sistem monetar
internaŃional, problemă care izvorăşte din contradicŃia ce există între caracterul internaŃional al relaŃiilor
economice şi caracterul naŃional al monedelor care sunt utilizate în derularea acestor relaŃii. În mod
firesc, în domeniul sistemului monetar naŃional fiecare Ńară doreşte să aibă o libertate totală în realizarea
politicii sale monetare şi valutare în scopul promovării propriilor interese. Dar, interdependenŃele ce
există între state determină, în acelaşi timp, ca măsurile adoptate de o Ńară – în special de acele Ńări a căror
monedă este utilizată prioritar în plăŃile internaŃionale – să se repercuteze asupra celorlalte Ńări. De aceea,
regulile de comportament ale statelor într-un sistem monetar dat trebuie să fie recunoscute de toŃi
participanŃii la relaŃiile internaŃionale ca având caracter echitabil, dar mai ales trebuie să fie respectate.
Luarea în considerare a acestor aspecte impune existenŃa unor principii care să guverneze
realizarea unei noi ordini monetar-financiare internaŃionale:
a). Universalitatea, ca principiu fundamental al funcŃionării unui sistem monetar internaŃional,
presupune:
- participarea tuturor statelor lumii atât la adoptarea deciziilor în acest domeniu, cât şi la desfăşurarea
relaŃiilor monetar-financiare şi respectarea hotărârilor convenite;
- valabilitatea cât mai largă şi îndelungată a hotărârilor luate, astfel încât să constituie un cadru real
pentru dezvoltarea pe baze stabile a relaŃiilor dintre statele lumii;
- transformarea FMI din instituŃie de supraveghere şi sprijinire a aplicării principiilor sistemului
monetar internaŃional, într-un organism cu adevărat mondial, astfel încât să aibă capacitatea de a
hotărî în numele şi în interesul tuturor statelor.
b). Democratismul, ca un alt principiu esenŃial în contextul unei noi arhitecturi monetar-
financiare, implică:
- participarea activă şi egală a statelor la crearea şi funcŃionarea sistemului;
- eliminarea oricăror tendinŃe de dominaŃie a unor state de către altele cu ajutorul instrumentelor
monetar-financiare;
- restructurarea sistemului de luare a deciziilor în cadrul FMI, ştiut fiind că, în etapa actuală, puterea de
vot este proporŃională cu cota subscrisă la Fond, ceea ce determină ca anumite Ńări să deŃină un rol
precumpănitor sau chiar să blocheze luarea unor hotărâri;
- realizarea unei corelaŃii între necesităŃile reale ale Ńărilor şi sprijinul de care pot beneficia din partea
organismelor internaŃionale. Cota de participare la FMI constituie criteriul de repartizare a fondurilor.
łările care au depus cote mari pot beneficia de trageri mai mari iar Ńările sărace şi în curs de
dezvoltare, care potrivit nivelului lor de dezvoltare au depus cote mai mici - ele fiind tocmai acelea
care au nevoie de un ajutor mai mare - beneficiază de fonduri mai mici.

10
 c). Respectarea independenŃei şi suveranităŃii Ńărilor se impune ca un alt principiu de bază, care
vizează:
- hotărârile şi deciziile privind restructurarea sistemului monetar internaŃional nu trebuie să contravină
sau să ştirbească suveranitatea statelor în domeniul monetar-financiar, ci să creeze un cadru propice
afirmării lor pe acest plan;
- întărirea monedelor naŃionale ale tuturor statelor constituie un obiectiv prioritar, din cel puŃin trei
puncte de vedere:
♦ utilizarea precumpănitoare a unor monede naŃionale în relaŃiile internaŃionale nu trebuie să
conducă la restrângerea sau imposibilitatea folosirii şi a altor monede în tranzacŃiile
internaŃionale;
♦ întărirea monedelor naŃionale trebuie să fie rezultatul, în primul rând, al eforturilor interne ale
statelor, dar în acelaşi timp să presupună mecanisme financiare internaŃionale care să sprijine
Ńările în acest proces;
♦ eventualele hotărâri privind întărirea şi creşterea rolului instrumentului monetar internaŃional
DST nu trebuie să afecteze rolul şi importanŃa monedelor naŃionale.
d). Un alt principiu care trebuie să guverneze sistemul monetar internaŃional îl constituie
necesitatea de a fi astfel conceput încât prin mecanismele sale să conducă la lichidarea decalajelor şi a
sărăciei în lume.
Alături de principiile prezentate, restructurarea sistemului monetar internaŃional comportă
anumite schimbări care vizează mecanismele specifice acestuia.
Prima problemă care se pune este aceea a etalonului monetar / aranjamentului valutar ca bază a
sistemului monetar internaŃional. Analiza evoluŃiei sistemelor monetare scoate în evidenŃă că acesta a
evoluat de la forme materiale (aur, argint) la forme reprezentative (bancnote), pentru ca apoi să fie
“împins” spre această funcŃie un element imaterial (DST). Limitele în utilizarea DST şi experienŃa în
domeniu au impus o serie de rezerve în utilizarea sa. Începând din anul 1978, statele membre ale FMI îşi
definesc valoarea monedelor lor pe baza aranjamentelor valutare, locul principal ocupându-l evoluŃia pe
piaŃă a cursului valutar, în contextul flotării generalizate.
Într-un sistem de rate de schimb flexibile, acestea sunt determinate de forŃa cererii şi ofertei pe
piaŃă, în timp ce într-un sistem de rate fixe, autorităŃile monetare sunt cele care intervin pe piaŃa valutară
pentru a preveni fluctuaŃiile.
Aranjamentele valutare s-au modificat de-a lungul timpului, de obicei ca răspuns la deficienŃele
apărute în procesul de ajustare. SoluŃionarea unei probleme poate genera apariŃia altor dificultăŃi, care la
rândul lor trebuie rezolvate. În prezent, deşi la nivel internaŃional predomină ratele de schimb flexibile, nu
există garanŃia că lucrurile vor rămâne aşa, în multe Ńări persistând regimurile de schimb fixe.
În vederea asigurării unui sistem coerent, eficace şi echitabil, o problemă ce trebuie soluŃionată
este cea a rezervelor valutare şi a lichidităŃii internaŃionale. Criza de lichiditate şi inegala repartiŃie între
Ńări a acesteia au ca efect direct deteriorarea relaŃiilor internaŃionale. De aceea, structura rezervelor
oficiale şi a lichidităŃii internaŃionale a Ńărilor, modul în care anumite mijloace (DST) se atribuie şi se
utilizează în relaŃiile internaŃionale constituie tot atâtea probleme ce trebuie rezolvate.
Creşterea datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare impune o nouă viziune asupra fluxurilor
financiare, în general şi asupra creditelor şi dobânzii, în special.
Pe plan mai general, în domeniul balanŃelor de plăŃi, ordinea monetar-financiară internaŃională
trebuie să cuprindă şi principiul obligaŃiei simetrice a tuturor Ńărilor cu deficit sau excedent al balanŃei de
a lua măsuri de echilibrare. În afară de influenŃa negativă a dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi asupra
celorlalte componente ale sistemului (cursuri valutare, rezerve valutare etc.), deseori acestea au fost
utilizate ca mijloc de expansiune economică a unor Ńări asupra altora.
Sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a fost inovator din cel puŃin patru motive:
- prin el, cooperarea monetară internaŃională s-a realizat pentru prima dată pe o bază permanentă şi
instituŃionalizată;
- sistemul respecta principiul suveranităŃii naŃionale, în timp ce membrii se angajau la responsabilitate
colectivă;
- el oferea un mecanism de consultare interguvernamental;
- chiar dacă se respecta principiul suveranităŃii, drepturile de vot erau alocate în raport cu cotele de
participare la capitalul FMI şi nu pe baza principiului un stat-un vot.
De-a lungul timpului, acest sistem s-a modificat considerabil: de la un sistem de rate de schimb
fixe pentru majoritatea valutelor, la un sistem de flotare astăzi; de la controlul circulaŃiei capitalului, la

11
pieŃele financiare globale; de la un grup restrâns de Ńări care au fondat FMI, la un număr mare de state
membre în prezent.
Având în vedere complexitatea şi nesiguranŃa care caracterizează lumea monetar-financiar
contemporană, sistemul de la Bretton Woods pare să evoce o lume mai ordonată, apărând astfel întrebarea
dacă nu cumva comunitatea internaŃională se îndreaptă spre un nou Bretton Woods.
MulŃi economişti văd sistemul monetar şi financiar internaŃional actual ca o reînviere a celui creat
în anul 1944. Astăzi, ca şi atunci, sistemul monetar internaŃional are un centru şi o periferie: centrul are
privilegiul de a emite moneda utilizată ca rezervă internaŃională, în timp ce periferia trebuie să ajungă din
urmă centrul şi să-şi sporească exporturile, pe baza menŃinerii unei rate de schimb subevaluate.4 În anii
`60, centrul era reprezentat de SUA iar la periferie se situau Europa şi Japonia. În prezent, în era
globalizării, a apărut o nouă periferie, respectiv pieŃele emergente din Asia şi America Latină, dar centrul
este acelaşi, SUA. În acelaşi timp, la mijloc s-a delimitat un al treilea bloc - Europa.
Prima parte a anilor `90 ne aduce aminte de euforia provocată de beneficiile liberalizării
financiare, de fluxurile private de capital şi de pieŃele emergente. Acum, când riscurile şi costurile au
devenit mai evidente, este nevoie de un sprijin suplimentar. TurbulenŃa şi contagiunea crizelor de pe
pieŃele emergente au impus începând din anii `90 eforturi pentru îmbunătăŃirea sistemului monetar-
financiar internaŃional. Crizele financiare au demonstrat că integrarea economiilor emergente în sistemul
monetar-financiar global aduce schimbări care nu au fost anticipate.
Crizele din Asia şi Argentina au provocat discuŃii aprinse la nivelul comunităŃii financiare
internaŃionale pentru accentuarea flexibilităŃii ratelor de schimb. Multe Ńări continuă însă să urmeze
regimuri valutare cu rate de schimb fixe. În acest context, se nasc o serie de întrebări: Care este pasul
pentru asigurarea flexibilităŃii în economiile emergente? Cum poate sistemul ca întreg să-şi
îmbunătăŃească contribuŃia la ajustarea dezechilibrelor de balanŃă de plăŃi? łinând cont de faptul că euro a
devenit mai stabil şi economia japoneză s-a revigorat, este posibil să asistăm la o diversificare a activelor
de rezervă ale statelor lumii.
China este percepută ca o ameninŃare deoarece se bucură de o creştere a exporturilor cu 35% în
anul 2004 comparativ cu anul precedent şi înregistrează un ritm anual de creştere de 9%, în condiŃiile în
care media mondială este de 3%. Ca rezultat al sporirii investiŃiilor străine directe cu 43% în anul 2004 şi
reîntoarcerii capitalului, China are rezerve valutare de 400 miliarde USD, situându-se pe locul doi în lume
după Japonia. Intrările masive de capital pot crea un „balon speculativ” clasic în economia chineză, care
poate avea efecte nefavorabile. Această Ńară ar trebui să se îndrepte spre o mai mare flexibilitate a ratei de
schimb, nu pentru a construi o revalorizare a monedei naŃionale (în prezent, o apreciere cu 15% a
renminbi poate distruge profiturile exportatorilor chinezi şi poate determina o scădere a productivităŃii), ci
pentru a realiza un control al cererii agregate prin politica monetară implementată (controlul capitalului
nu poate oferi segmentarea pieŃei necesară pentru asigurarea obiectivelor interne şi externe).
SUA îşi pot finanŃa deficitele - bugetar şi de cont curent - şi datorită intervenŃiei monetare a
băncilor centrale din Asia, în special din Japonia şi China. Banca centrală a Chinei şi a Hong Kongului au
cumpărat în perioada 2002-2004 obligaŃiuni de stat în valoare de peste 100 miliarde USD. Băncile
centrale din Asia de Est deŃin în prezent circa 70% din rezervele valutare mondiale, faŃă de 30% în anul
1990 şi 21% în 1970, în principal în obligaŃiuni de stat americane (80-90%).5
Aşa cum Europa şi Japonia au beneficiat de rate de schimb fixe în anii `50-`60, în prezent Asia
este cea care le utilizează foarte mult. Succesul Chinei şi al Indiei în exportul de bunuri şi servicii este
datorat, în parte, unor monede supraevaluate.
O reformă a sistemului monetar-financiar de proporŃiile celei care a avut loc în anul 1944 este o
excepŃie de la regulă, ca răspuns la circumstanŃe neobişnuite - prăbuşirea regimurilor valutare şi
comerciale în anii `30 şi războaiele mondiale.6
În perioada cât a funcŃionat corespunzător, sistemul monetar şi financiar internaŃional a completat
expansiunea puternică a comerŃului, prin transformarea economiilor în investiŃii productive, oferind pieŃe
financiare funcŃionale şi deschise şi sisteme de plăŃi eficiente. Pe de altă parte, el a contribuit la creşterea
economică globală şi a permis Ńărilor lumii să adopte politici de creştere a standardelor de viaŃă ale
populaŃiei.

4
Eichengreen, B. - „Global Imbalances and the Lessons of Bretton Woods”, NBER Working Paper, No. 10497, 2004
5
Haugsth, E., Jandl, E., Siegert, P., Walle, J. - „China – An Assessment in the Light of the Asian Crises”, Sophia Antipolis
European School of Business, 2004
6
Eichengreen, B. - „Monetary and Financial Reform in Two Eras of Globalization”, NBER Conference on the History of
Globalization, Santa Barbara, 2001

12
 ExperienŃele recente scot la iveală slăbiciunile reale şi potenŃiale ale sistemului monetar-financiar
internaŃional şi identifică noi provocări pentru factorii de decizie. Deşi integrarea pieŃelor financiare şi
cadrul instituŃional şi legislativ în care operează impulsionează creşterea economică, sistemul continuă să
fie vulnerabil la crize.
Reforma monetară şi financiară este indicată atunci când există un consens asupra beneficiilor
comerŃului liber şi când problemele monetare şi financiare sunt văzute ca o ameninŃare la stabilitatea
sistemului global.
Consensul larg înregistrat la sfârşitului secolului XX a fost cel referitor la beneficiile comerŃului
liber. Teama că dezordinea monetară ar putea provoca o reacŃie protecŃionistă violentă aduce în discuŃie
necesitatea reformei la nivel regional, acolo unde comerŃul contează cel mai mult. Atunci când, la
începutul anilor `90, criza Sistemului Monetar European ameninŃa controlul devalorizărilor competitive şi
se risca pierderea sprijinului politic pentru piaŃa unică, Europa a accelerat marşul spre uniunea monetară.
Pe de altă parte, în momentul în care volatilitatea cursului valutar a influenŃat negativ comerŃul asiatic
urmând criza regiunii în perioada 1997-1998, factorii de decizie s-au arătat pregătiŃi să vină cu reforme
ambiŃioase precum IniŃiativa Chiang Mai şi Fondul asiatic de obligaŃiuni.
Dacă fluxurile financiare sunt globale - şi nu doar regionale - este nevoie de un răspuns global.
Dacă în secolul al XIX-lea, aderarea la etalonul aur a fost privită ca fiind necesară şi suficientă pentru ca
o Ńară să devină activă pe pieŃele financiare internaŃionale, în prezent aderarea la un standard monetar
particular este văzută ca insuficientă. Schimbarea reflectă extinderea fără precedent a integrării financiare,
atât la nivel de tehnologie cât şi de politică, care a şters graniŃele între pieŃele financiare naŃionale şi
internaŃionale şi conduce la recunoaşterea faptului că măsurile de stabilizare a pieŃelor financiare sunt
premise ale stabilităŃii monetare şi financiare internaŃionale.
InstituŃiile financiar-bancare internaŃionale create de-a lungul timpului deŃin un loc important în
derularea şi orientarea fluxurilor monetare şi financiare internaŃionale, ele urmărind promovarea
cooperării financiare internaŃionale, facilitarea accesului Ńărilor mai puŃin dezvoltate la resursele
financiare şi stimularea dezvoltării economice şi sociale a Ńărilor membre. Odată cu extinderea şi
adâncirea procesului de globalizare pe pieŃele financiare internaŃionale, rolul acestor instituŃii a crescut
semnificativ.

Cuvinte cheie: uniune monetară; zonă monetară; sistem monetar internaŃional; DST.

Întrebări recapitulative:
1. Care au fost principiile sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods?
2. Ce elemente noi aduce statutul modificat al FMI?
3. Care sunt instituŃiile financiare create ca rezultat al ConferinŃei de la Bretton Woods?
4. ComentaŃi posibilitatea instituirii în condiŃiile actuale a unui nou sistem monetar internaŃional de tip
Bretton Woods.

13
 Capitolul 2

GLOBALIZAREA FINANCIARĂ - de la cauză la efect -

Obiective:
- înŃelegerea implicaŃiilor macroeconomice ale globalizării;
- formularea de opinii privind direcŃia potrivită pentru sistemul monetar-financiar internaŃional actual;
- cunoaşterea cauzelor şi efectelor globalizării financiare;
- determinarea şi înŃelegerea cauzelor crizelor financiare internaŃionale şi a modalităŃilor concrete de
prevenire şi/sau de gestionare a acestora.

Rezumat: În sfera economică şi financiară, globalizarea se caracterizează printr-o puternică expansiune a

comerŃului cu bunuri şi servicii şi, mai recent, a fluxurilor de capital. Factorii care au favorizat
globalizarea au fost progresul tehnologic, creşterea capacităŃii de procesare a informaŃiilor şi măsurile de
reducere a restricŃiilor comerciale şi de liberalizare a mişcărilor de capital. Globalizarea financiară este
tendinŃa care a remodelat economia globală prin prisma elementelor urmărite de cei care au creat sistemul
monetar de la Bretton Woods.

ConŃinutul capitolului:
2.1. Premise ale globalizării financiare
2.2. Globalizarea şi contagiunea crizelor financiare
2.3. Rolul FMI în prevenirea şi gestionarea crizelor financiare

2.1. Premise ale globalizării financiare

Mobilitatea impresionantă a capitalului din ultimele decenii trebuie privită cu mai multă reticenŃă,
în comparaŃie cu gradul de integrare al economiei globale, întrucât o experienŃă similară a cunoscut
economia mondială şi cu un secol înainte: creşterea accentuată a mobilităŃii capitalului în perioada 1860-
1914, urmată de o reducere drastică până în anul 1945. La începutul anilor `70, fluxurile de capital au
atins noi dimensiuni ca urmare a crizei sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods, apariŃiei
inovaŃiilor financiare şi mişcării generalizate de liberalizare şi globalizare economică.
Liberalizarea financiară se bazează pe regula celor „3D”: dereglementare, dezintermediere,
deschidere.
Fenomenul de dereglementare a apărut la sfârşitul anilor `70 în SUA, având ca obiect creşterea
libertăŃii de inovare într-un sistem cu o concurenŃă pură, prin atenuarea sau suprimarea reglementărilor
autoritare care tindeau să normeze strict funcŃionarea şi accesul pe piaŃa de capital, rolul şi libertatea de
acŃiune ale intermediarilor financiari şi să impună limite operaŃiunilor de împrumut după natura, durata,
regimul fiscal sau obiectul acestora. Decizia care a dat tonul dereglementării în domeniul financiar-
bancar a fost abolirea „reglementării Q” care din anul 1933 fixa un plafon al ratei dobânzii active pentru
băncile americane.
Dezintermedierea este dată de posibilitatea operatorilor internaŃionali de a acŃiona direct pe
pieŃele financiare, fără a recurge la intermediari bancari şi financiari pentru efectuarea operaŃiunilor de
plasament şi de împrumut.
Deschiderea presupune eliminarea frontierelor dintre pieŃele financiare naŃionale, deschiderea lor
spre exterior şi suprimarea graniŃelor între diferitele compartimente existente în interiorul acestora: piaŃa
monetară, piaŃa de capital, piaŃa valutară etc.
Globalizarea financiară este tendinŃa care a remodelat economia globală prin prisma
elementelor urmărite de cei care au creat sistemul monetar de la Bretton Woods. ÎnŃelegerea implicaŃiilor
macroeconomice ale globalizării este crucială în formularea unei păreri privind direcŃia potrivită pentru
sistemul monetar-financiar internaŃional actual.
Globalizarea financiară a fost favorizată atât de inovaŃiile din domeniul tehnologic, cât şi de
inovaŃiile financiare.
InovaŃiile tehnologice au contopit pieŃele financiare ale lumii într-un sistem mondial unic, în care
un individ poate fi tot timpul la curent cu fluctuaŃiile de preŃuri înregistrate pe principalele pieŃe şi poate
executa operaŃiuni în timp real pe oricare dintre ele.

14
 ApariŃia de noi pieŃe şi produse financiare în perioada 1970-1980 a fost rezultatul nevoilor
financiare ale economiei mondiale şi dorinŃei de a găsi o soluŃie pentru eliminarea riscurilor legate de
instabilitatea ratelor de schimb, a ratelor dobânzii şi inflaŃiei. InovaŃiile financiare cele mai importante
sunt: produsele derivate (contracte futures, opŃiuni etc.), care au apărut la începutul anilor `80,
dezvoltându-se mai întâi în SUA, în special la Chicago; valorile mobiliare utilizate pe piaŃa internaŃională
de capital (euroobligaŃiuni, euroacŃiuni şi eurocertificate de depozit).
Principala funcŃie a instituŃiilor financiare internaŃionale este în prezent aceea de a crea cel mai
bun cadru pentru guvernarea globalizării, astfel încât acest proces să devină unul benefic, în care toate
economiile să câştige prin efecte de productivitate şi creştere. O lume a pieŃelor de capital globale oferă
recompense rapide pentru succesul Ńărilor implicate şi al sistemului monetar internaŃional. Globalizarea
poate aduce noi oportunităŃi economiilor lumii. Fluxurile comerciale şi de investiŃii substanŃiale
determină reducerea preŃurilor activelor, creşterea şanselor, economii de scară şi adoptarea rapidă a noilor
tehnologii.
Există însă şi riscuri asociate globalizării şi liberalizării, care necesită o gestionare
corespunzătoare. Globalizarea presupune nu numai noi oportunităŃi, dar şi noi inegalităŃi, care trebuie
anticipate atât de Ńările dezvoltate cât şi de cele în curs de dezvoltare.

2.2. Globalizarea şi contagiunea crizelor financiare

Globalizarea financiară a determinat creşterea rapidă a activelor şi datoriilor în monede străine,

ca procent din PIB sau ca variabilă financiară naŃională. De asemenea, a permis diversificarea poziŃiilor
de active străine nete, cu un număr semnificativ de Ńări emergente în calitate de creditor sau debitor net.
O piaŃă de capital internaŃională concurenŃială ar fi trebuit să stimuleze creşterea eficienŃei
sistemului monetar-financiar, permiŃând o reducere a costului de finanŃare şi o mai bună alocare a
capitalului între Ńări şi sectoare de activitate, de unde să rezulte o creştere mai rapidă a economiei
mondiale. Deşi practic a avut loc o reducere a costurilor de finanŃare, de aceasta au beneficiat corporaŃiile
multinaŃionale şi instituŃiile financiare şi mai puŃin întreprinderile mici şi mijlocii. În aceea ce priveşte
alocarea capitalurilor între regiunile lumii, nu trebuie uitat faptul că după criza datoriilor din anii `80, cea
mai mare parte a finanŃărilor internaŃionale se concentrează în Ńările dezvoltate.
Procesul de globalizare financiară s-a produs pe fondul fluctuaŃiilor ratelor dobânzii, cursurilor
valutare şi preŃurilor titlurilor financiare, fapt care scoate în evidenŃă relaŃia între globalizare şi
instabilitate financiară. Pe de o parte, cea mai mare parte a inovaŃiilor financiare au ca obiect protejarea
agenŃilor economici împotriva fluctuaŃiilor preŃurilor activelor financiare, iar pe de altă parte, noile
instrumente financiare sunt ele însele factori de instabilitate.
Dereglementarea şi internaŃionalizarea pieŃelor financiare au avut drept consecinŃă plasarea sub o
strictă supraveghere a politicilor economice ale statelor lumii. PieŃele sunt cele care decid acum dacă
politicile economice naŃionale sunt eficiente - orice decizie de politică economică necorespunzătoare este
sancŃionată rapid. În câteva momente, investitorii din lumea întreagă, alertaŃi în timp real de terminalele
Reuters, îşi exprimă neîncrederea şi dezaprobarea.
De asemenea, autorităŃile monetare nu pot face prea mult pentru a-şi apăra monedele proprii în
faŃa speculaŃiei: rezervele valutare ale Ńărilor dezvoltate reprezintă de două ori mai puŃin decât valoarea
zilnică a tranzacŃiilor pe piaŃa valutară. Criza valutară care a făcut să explodeze Sistemul Monetar
European în perioada 1992-1993 ilustrează perfect acest lucru.
Reforma sistemului monetar-financiar internaŃional trebuie să Ńină seama de aceste restricŃii, care
de altfel au stat şi la baza izbucnirii crizelor financiare din ultimul deceniu. Mobilitatea crescută a
capitalului a condus la creşterea vulnerabilităŃii în faŃa speculaŃiilor. łările în curs de dezvoltare au
răspuns la aceste tendinŃe prin renunŃarea la autonomia politicilor monetare (adoptând regimuri valutare
de tip consiliu monetar - Argentina, Bulgaria, Estonia, Lituania etc.) sau la fixitatea ratelor de schimb
(optând pentru flotarea liberă sau controlată), multe dintre ele neputând însă suporta costurile mari ale
fluctuaŃiilor cursurilor valutare.
Crizele financiare din anii `90 au demonstrat riscurile asociate volatilităŃii pieŃelor financiare
globale. Liberalizarea deplină, timpurie şi într-un ritm prea rapid, fără îndeplinirea în prealabil a unor
condiŃii minime, se poate dovedi periculoasă.7

7
Oesterreichische Nationalbank - “60 Years of Bretton Woods – The Governance of the International Financial System –
Looking Ahead”, Proceedings of OeNB Workshops, No. 3, 2004

15
 Criza mexicană a început în martie 1994, când intrările de capital s-au oprit brusc după
asasinarea candidatului la preşedinŃie din partea Partidului RevoluŃionarilor, Luis Donaldo Colosio.
Bazându-se pe o revenire rapidă, autorităŃile mexicane au refuzat să ia măsuri corective, de exemplu să
impună restricŃii de politică monetară sau să treacă la o devalorizare a peso. În aceste condiŃii, intrările de
capital au rămas în continuare prea mici pentru a acoperi deficitul mare de cont curent iar rezervele
valutare au început să scadă. Pentru a limita reducerea rezervelor, guvernul mexican a emis bonuri de
tezaur (tesobonos – instrumente de debit pe termen scurt răscumpărabile în peso dar denominate în
dolari).8 În septembrie 1994, un al doilea asasinat, al secretarului general al Partidului RevoluŃionarilor, a
fost urmat de scăderea dramatică a pieŃei de capital şi de pierderi mari de rezerve. Noul guvern mexican
ales a urmărit devalorizarea puternică a peso. La 20 decembrie 1994 a lărgit banda de fluctuaŃie a cursului
valutar, peso a scăzut prompt spre limita negativă a benzii, dar rezervele valutare erau prea mici pentru a-l
proteja. Banca Mexicului a trebuit să lase peso să floteze liber, acesta depreciindu-se rapid, pierzând
jumătate din valoarea în dolari în mai puŃin de două săptămâni.
În acel moment, criza monetară a Mexicului a devenit una a datoriilor. Deprecierea peso a
implicat o creştere a valorii în dolari a bonurilor de tezaur nerăscumpărate şi astfel o majorare a
cheltuielilor bugetare pentru răscumpărarea lor. Investitorii erau dispuşi să le transforme în alte creanŃe,
povara bugetară – creşterea valorii în peso a plăŃilor de dobânzi pentru bonurile de tezaur – putând fi
gestionată. Mexicul nu a putut însă să răscumpere rapid întreaga cantitate de bonuri de tezaur în circulaŃie
la acea dată şi nu a putut converti în dolari sumele în peso plătite către deŃinătorii de titluri ajunse la
scadenŃă. La acea dată, investitorii nu mai erau dispuşi să transforme în alte creanŃe deŃinerile lor.
La începutul anului 1995, Trezoreria SUA a cerut aprobarea Congresului american pentru a
acorda asistenŃă financiară Mexicului, dar efortul său a eşuat. În faŃa riscului crescut al crizei mexicane,
Trezoreria SUA şi FMI au constituit un pachet de finanŃare oficială în valoare de 50 miliarde USD, din
care 20 miliarde USD de la Fondul de stabilizare valutară (US Exchange Stabilization Fund) şi 18
miliarde USD de la FMI. Această sumă a ajutat Mexicul pentru răscumpărarea întregului stoc de bonuri
de tezaur emise. ContribuŃia Fondului a fost cea mai mare din istorie, depăşind dublul limitei normale de
finanŃare ca Ńară membră. Mexicul a adoptat un set de măsuri pentru diminuarea deficitului de cont curent
în 1995 şi pentru reducerea ratei inflaŃiei la o singură cifră în anul 1997. Deşi s-a evitat un eşec
dezastruos, ajutorul acordat Mexicului a fost aspru criticat. A fost văzut de unii ca o creştere a „hazardului
moral”9, deoarece debitorii şi creditorii pot ajunge la concluzia că ei nu vor fi penalizaŃi atunci când fac
greşeli. AlŃii au considerat acest ajutor ca fiind necinstit, deoarece proteja împotriva pierderilor o anumită
clasă de investitori (cei care au cumpărat bonuri de tezaur), dar nu şi pe cei care au cumpărat acŃiuni sau
alte titluri denominate în peso. Au fost voci care l-au privit ca un precedent îngrijorător, chiar şi printre
cei care l-au aprobat, deoarece FMI nu are suficiente resurse pentru a oferi asistenŃă financiară pe scară
largă altor Ńări aflate în criză.
La Reuniunea de la Halifax din iunie 1995, guvernele G7 au încercat să analizeze aceste obiecŃii.
Ele au cerut măsuri pentru reducerea riscului unor viitoare crize şi pentru susŃinerea FMI – sporirea
resurselor şi îmbunătăŃirea procedurilor sale – care să contribuie decisiv la prevenirea apariŃiei altor crize.
S-au făcut o serie de recomandări, care priveau:
- în scopul prevenirii crizelor, dezvoltarea unui „sistem de avertizare timpurie” (EWS - Early Warning
System), care să se bazeze pe creşterea supravegherii FMI şi punerea la dispoziŃia participanŃilor pe
piaŃă a mai multor date şi informaŃii economico-financiare;
- în scopul rezolvării crizelor, disponibilitatea imediată a finanŃării oficiale, în sumă suficient de mare
pentru o gestionare efectivă a şocurilor. Pentru aceasta, era necesar ca FMI să instituie un mecanism
de finanŃare de urgenŃă, pentru a asigura accesul rapid la finanŃare atunci când apar crizele şi a putea
să-şi sporească disponibilităŃile în diferite situaŃii. Acordurile generale de împrumut (GAB - General
Arrangements to Borrow) au fost încheiate în anul 1962 între FMI şi guvernele sau băncile centrale
ale G10. În baza acestor acorduri, împrumuturile se contractau în monedele Ńărilor creditoare care
erau cele mai utilizate în tranzacŃiile celorlalte Ńări membre şi erau utilizate pentru rezolvarea
dezechilibrelor de balanŃă de plăŃi care nu proveneau din balanŃa comercială, ci din balanŃa mişcărilor
de capital. Se impunea dublarea sumelor care se puteau împrumuta, prin lărgirea comitetelor de
împrumut şi creşterea numărului de participanŃi;

8
Aglietta, M. - „Macroeconomie financiară”, Ed. Coresi, Bucureşti, 2001, p. 52
9
Hazardul moral (engl. moral hazard) este o problemă creată de asimetria de informaŃii după realizarea unei tranzacŃii (engl.
asymetric information) - deŃinerea de informŃii incomplete sau inexacte despre un proces sau fenomen economic - şi constă în
angajarea în operaŃiuni imorale, indezirabile, din punctul de vedere al partenerului de tranzacŃie.

16
- protejarea sistemului monetar-financiar internaŃional prin adâncirea cooperării internaŃionale în
materie de supraveghere a instituŃiilor şi pieŃelor financiare. łările lumii trebuiau încurajate să-şi
înlăture restricŃiile de pe pieŃele de capital iar instituŃiile financiare internaŃionale trebuiau să le ajute
să-şi creeze structuri proprii de supraveghere.
- revizuirea aspectelor legale şi de altă natură ridicate de criza datoriilor.
Unele dintre aceste recomandări au fost implementate rapid. Astfel, FMI a adoptat un mecanism
de finanŃare de urgenŃă, a continuat consultările între organismele de conducere şi guvernele Ńărilor care
aveau nevoi urgente de asistenŃă şi a început să instituie standarde statistice pentru a asigura publicarea
rapidă a datelor economice şi financiare.
La sfârşitul anului 1996, Acordurile generale de împrumut au ajuns la o schemă care sporea
capacitatea de creditare a FMI la 34 miliarde DST. Pentru lărgirea acestor acorduri, 25 de Ńări membre ale
FMI au convenit să introducă Noile acorduri de împrumut (NAB - New Arrangements to Borrow). Atunci
când cererile de finanŃare de la Fond cresc, Consiliul guvernatorilor poate solicita activarea acestor
acorduri, pentru a ajuta sistemul monetar-financiar internaŃional când acesta se confruntă cu situaŃii
excepŃionale care îi ameninŃă stabilitatea. Noile acorduri de împrumut au fost utilizate pentru prima dată
în anul 1999, pentru a completa finanŃarea acordată Braziliei.
Recomandarea privind supravegherea sistemului monetar-financiar internaŃional nu a condus
rapid la rezultate vizibile, dar nu a fost neglijată. În acest sens, la Reuniunea de la Lyon din anul 1996, G7
a cerut insistent adâncirea cooperării între autorităŃile responsabile cu supravegherea instituŃiilor
financiare internaŃionale, precum şi clarificarea rolului şi responsabilităŃilor acestora. De asemenea, s-a
încurajat adoptarea unor standarde prudenŃiale în economiile emergente şi s-a solicitat cooperarea cu
autorităŃile naŃionale de supraveghere. La acel moment, Morris Goldstein a propus dezvoltarea
standardelor bancare internaŃionale, acest obiectiv fiind în atenŃia Comitetului de la Basel, care a publicat
la sfârşitul anului 1997 versiunea finală a „Principiilor supravegherii bancare”.
Raportul Rey al G10 din anul 1996 nu a impus asistenŃa financiară la scară largă a debitorului –
strategie adoptată în cazul crizei mexicane – precizând că acest tip de sprijin este garantat doar în
circumstanŃe excepŃionale. Utilizarea fondurilor oficiale pentru restituirea datoriilor contravine
principiului distribuŃiei echitabile a sarcinii şi nevoii de conservare a resurselor financiare oficiale. De
asemenea, utilizarea frecventă a finanŃării la scară largă poate duce la creşterea „hazardului moral” de
partea debitorului şi a creditorului - protejează debitorii de costurile unui management defectuos al
datoriei şi creditorii de costurile unei asumări necorespunzătoare a riscurilor.
Criza asiatică. Dacă criza asiatică din perioada 1997-1998 a fost sau a devenit o criză a datoriilor
de tip mexican, constatările Raportului Rey au avut influenŃe asupra politicilor adoptate. Există două
diferenŃe majore între aceste crize.
În primul rând, criza asiatică nu a pornit ca cea din Mexic, ca urmare a şocului produs de
asasinarea candidatului la preşedinŃie. În schimb, Thailanda – Ńară în care a început criza – se confrunta,
cu mai mult de un an înainte, cu o deteriorare graduală a condiŃiilor economice şi financiare. Liberalizarea
financiară a fost în acelaşi timp factorul şi vectorul de difuzare a crizei. Fluxurile masive de capital care s-
au îndreptat spre sud-estul Asiei au format un „balon speculativ”, fără a se preocupa de slăbiciunea
economiilor locale. Acest balon a explodat brusc şi pieŃele financiare interconectate au amplificat şocul.
Deficitul de cont curent al Thailandei era de 8%. Balonul imobiliar şi bursier acumulat în anii de creştere
devenea ameninŃător. Capitalurile au început atunci să părăsească Ńara iar speculatorii internaŃionali să
mizeze pe căderea monedei naŃionale. Pe data de 2 iulie 1997, bahtul – monedă legată de dolar – s-a
prăbuşit, într-o lună pierzând 25% din valoarea sa faŃă de dolar. Celelalte monede asiatice au început să se
deprecieze şi ele. Colapsul monedei tailandeze a produs şocuri neaşteptate în alte Ńări asiatice: Filipine,
Malaezia şi Indonezia au fost primele afectate iar când Taiwanul şi-a devalorizat moneda proprie pentru a
pune capăt crizei, criza asiatică s-a răspândit spre Hong Kong şi Coreea. În ceea ce priveşte Japonia,
primul furnizor de fonduri pentru Ńările emergente din sud-estul Asiei, ea a fost de asemenea atinsă de
criză.
În al doilea rând, guvernele asiatice nu înregistrau datorii mari în monedă străină, aşa că nu
exista riscul unor crize de datorie externă. Ca şi în Mexic, capitalurile, adesea plasate pe termen scurt în
scop speculativ, au plecat la fel de repede cum au venit; băncile străine au cerut rambursarea creditelor pe
termen scurt, pe care înainte le reînnoiau foarte uşor. Întreprinderile şi băncile asiatice au început să
cumpere dolari şi yeni pentru a-şi onora obligaŃiile scadente. Pentru a le ajuta, băncile centrale şi-au
sacrificat rezervele valutare. Rezultatul pierderii de rezervă a fost foarte rapid, pe de o parte din cauza
ieşirilor masive de capital şi pe de altă parte, ca urmare a speculaŃiilor. Problemele băncilor şi altor
debitori privaŃi au fost exacerbate de deprecierea continuă a monedelor naŃionale.

17
 Spre deosebire de moneda mexicană, prăbuşirea bahtului thailandez a fost văzută la început ca o
proastă funcŃionare a sistemului şi nu ca un prevestitor al unor probleme mai grave. Răspunsul oficial a
fost similar în ambele cazuri - finanŃare oficială masivă în Asia, de către FMI, împreună cu Banca
Mondială, Banca Asiatică de Dezvoltare şi alŃi creditori. Pachetul financiar pentru Thailanda a fost în
valoare de 17 miliarde USD, pentru Indonezia de 36,1 miliarde USD iar pentru Coreea de 58,4 miliarde
USD.
Această intervenŃie a reprezentat o încercare târzie şi limitată de a transforma datoria în monedă
străină a băncilor tailandeze. Băncile japoneze au fost de acord să nu reducă creanŃele rămase asupra
corespondentelor tailandeze. Efortul a fost mai mare pentru restructurarea şi transformarea datoriilor pe
termen scurt ale băncilor coreene. Chiar şi după prima tranşă din finanŃarea oficială, băncile străine au
continuat să stopeze creditarea, iar rezervele Coreei au scăzut cu 1 miliard USD pe zi. De fapt, prima
tranşă s-a epuizat în două săptămâni. Pentru a evita eşecul, băncile centrale şi guvernele din statele
dezvoltate au cerut insistent convertirea restului creanŃelor asupra băncilor coreene, băncile creditoare
acceptând această situaŃie. În plus, ele au căzut de acord să convertească 24 miliarde USD din creanŃele
pe termen scurt în obligaŃiuni cu scadenŃă de 1-3 ani, majoritatea garantate de Guvernul coreean.
Şi de data aceasta, comunitatea internaŃională a jucat rolul de „pompier” pentru a preveni un
dezastru mondial - 100 miliarde USD au fost alocaŃi pentru Asia, de două ori mai mult decât pentru
Mexic în perioada 1994-1995. Dezastrul a fost atât de mare încât nici intervenŃia FMI în Thailanda,
Coreea şi Indonezia nu a fost suficientă pentru a stopa criza.
Problema scoasă la lumină de această criză - mişcările speculative de capital pe termen scurt - a
impus reglementarea prudenŃială a împrumuturilor externe, în special a împrumuturilor pe termen scurt
ale băncilor comerciale.
Criza asiatică a adus o serie de inovaŃii la nivelul FMI. Fiind nevoit să declare că Mexicul şi
Thailanda se confruntau cu probleme excepŃionale pentru a le permite să obŃină finanŃare în sume
neobişnuit de mari, Fondul a trebuit să reglementeze tragerile de mare valoare. În decembrie 1997 a creat
Facilitatea rezervei suplimentare (SRF - Supplemental Reserve Facility) pentru a oferi asistenŃă
financiară pe scară largă Ńărilor membre care se confruntau cu o pierdere rapidă şi importantă a încrederii
pieŃei, reflectată în presiuni asupra contului de capital şi rezervelor. Alocările prin acest mecanism trebuie
rambursate mult mai repede comparativ cu cele normale, iar rata de dobândă este mai mare.
InstituŃionalizarea finanŃării pe scară largă a fost rezultatul implicării Fondului în Asia, constituind însă şi
cel mai controversat aspect al acestei implicări.
În anul 1998, Secretarul Trezoreriei SUA, Robert Rubin insista în legătură cu necesitatea
modificării arhitecturii sistemului monetar-financiar internaŃional. Această nevoie a fost identificată cu
trei ani în urmă, după criza financiară din Mexic din perioada 1994-1995, când guvernele din majoritatea
statelor dezvoltate au propus o serie de reforme menite să prevină viitoarele crize şi să le rezolve mult mai
eficient pe cele care apar.
Criza din Rusia. În iulie 1998, FMI a aprobat pentru Rusia o finanŃare în valoare de 11,2
miliarde USD iar 4,8 miliarde USD au fost disponibilizaŃi imediat. Guvernul rus a promis să reducă
deficitul bugetar de la 5,6% la 2,8% din PIB în anul 1999 prin măsuri de creştere a colectării veniturilor
bugetare. De asemenea, s-a obligat să restructureze sistemul bancar şi să crească scadenŃa datoriei
publice, oferind deŃinătorilor de certificate de trezorerie (GKO – titluri de stat pe termen scurt emise în
ruble, de către statul federal) posibilitatea de a le converti în obligaŃiuni denominate în valută. Având în
vedere performanŃele anterioare ale Rusiei, acestea erau semne de întrebare pentru credibilitatea unor
astfel de angajamente, dar programul a fost aprobat în ciuda rezervelor guvernelor vestice. Cei din afară
explicau că Rusia este „prea nucleară” pentru a eşua. Cei din interior au făcut mai mult un pariu: cu bani
nu se poate cumpăra mai multă reformă reală dar se poate cumpăra supravieŃuirea reformatorilor înşişi.
Din nefericire, nu au putut cumpăra timpul.
Convertirea voluntară a datoriei a redus nesemnificativ datoria publică pe termen scurt iar
investitorii străini au început să se întrebe dacă acea datorie se putea converti. Ei au luat în calcul decizia
FMI din iulie 1998 ca dovadă că Rusia va fi ajutată şi au continuat să cumpere certificate de trezorerie.
MulŃi au reuşit să-şi acopere riscul valutar prin vânzarea rublelor către băncile ruseşti, dar au început să
realizeze că se confruntă cu un alt risc – Rusia putea eşua şi acest lucru s-a întâmplat în luna august 1998.
Atunci când Rusia nu şi-a mai respectat promisiunea făcută în iulie, FMI a refuzat să elibereze a doua
tranşă, de 11,2 miliarde USD. Rusia a anunŃat în schimb restructurări unilaterale ale datoriei în ruble,
impunând un moratoriu de 90 de zile privind plăŃile datoriei private, incluzând contractele la termen în
valută. De asemenea, a devalorizat rubla, care putea să fluctueze mai puŃin decât cu două săptămâni
înainte, după aceea fiind nevoită să restructureze datoria în monedă străină.

18
 În anul 1999, după criza din Rusia şi confuzia creată de aceasta, FMI a creat Facilitatea liniilor
de credit preventive (CCL - Contingent Credit Lines) pentru a ajuta Ńările membre a căror economie este
fundamental sănătoasă şi bine gestionată, dar care se confruntă totuşi cu dezechilibre excepŃionale ale
balanŃei de plăŃi, generate de mişcări bruşte şi necontrolate ale pieŃelor de capital prin propagarea
efectelor unei crize financiare internaŃionale.
Criza din Brazilia din perioada 1998-1999 a reafirmat angajamentul FMI de salvare a fiecărui
debitor. Întrebarea care se punea atunci era dacă Brazilia, obŃinând o finanŃare oficială de valoare mare, a
intrat în criză la un moment mai puŃin turbulent. Chiar şi cei care au criticat pachetele de finanŃare pe
scară largă au recunoscut că suma de 41 miliarde USD mobilizată pentru Brazilia a contribuit la amânarea
devalorizării monedei proprii (real brazilian) pentru un moment mai favorabil.
Problemele au început cu mult înainte de criza din Rusia. Într-o perioadă de patru ani după
introducerea Planului Real, rata inflaŃiei a scăzut de la 2700% la 3% şi PIB real a crescut cu 4% pe an.
Brazilia semăna însă puŃin cu Rusia – avea o datorie publică însemnată, în cea mai mare parte pe termen
scurt, ea situându-se la 6,3% din PIB în 1997 şi se aştepta să ajungă la 8% în 1998. Cea mai mare parte
era faŃă de rezidenŃi, dar aceştia şi străinii erau îngrijoraŃi de rata la care a ajuns datoria.
Brazilia a reuşit să oprească ieşirile de capital prin creşterea ratei dobânzii şi un pachet fiscal
ambiŃios care nu a fost în totalitate implementat, devenind astfel vulnerabilă la confuzia creată de criza
din Rusia. Dacă în luna august 1998, ieşirile de capital erau de 12 miliarde USD, ele au ajuns în
septembrie la 19 miliarde USD. Rata dobânzii de referinŃă a fost majorată la 43%, au fost anunŃate noi
măsuri fiscale, s-a cerut ajutorul FMI care a mobilizat 41 miliarde USD. Brazilia s-a obligat încă o dată
să-şi rezolve problemele fiscale, crescând scadenŃa datoriei publice. Dar din nou a intrat în încurcătură. În
decembrie 1998, opoziŃia congresului a blocat planul guvernului de reformare a sistemului de securitate
socială. În ianuarie 1999 s-a trecut la restructurarea serviciului datoriei. Ieşirile de capital au reînceput,
ratele de dobândă au crescut şi Brazilia a trecut la un regim valutar de flotare, iniŃial în limitele unei benzi
şi apoi liberă. A făcut acest lucru înainte de a-şi epuiza rezervele valutare sau de a utiliza foarte mult din
cei 41 miliarde USD alocaŃi, fără să reaprindă inflaŃia, una din problemele cronice ale Ńării.
Criza din Argentina. Cauzele principale ale acestei crize au fost: slăbiciunile sistemului fiscal,
creşterea nesusŃinută a datoriei publice, instabilitatea politică şi şocurile externe. După trecerea la
convertibilitate, economia Argentinei s-a dezvoltat foarte bine, cu o excepŃie determinată de „criza
Tequila”.
În anii `90, Argentina devenise atracŃia comunităŃii internaŃionale, în special a FMI, fiind
considerată un model pe care alte economii emergente să îl urmeze. Fondul a monitorizat şi a ajutat
Argentina pe toată perioada ultimului deceniu al secolului XX, sprijinind politicile macroeconomice şi
reformele structurale implementate. La început, FMI a fost sceptic cu privire la convertibilitate, dar
abilitatea Argentinei în timpul „crizei Tequila” a convins Fondul. În ciuda creşterii rapide a stabilităŃii
macroeconomice, o mică parte a populaŃiei a beneficiat de pe urma succesului economic înregistrat în anii
`90, şomajul crescând şi sărăcia rămânând ridicată. În vara anului 1998, Argentina a intrat pe o spirală
recesionistă care s-a agravat continuu.
Disciplina monetară nu a garantat disciplina fiscală, cel puŃin cât exista accesul pe pieŃele de
capital. PiaŃa muncii nu a fost suficient de flexibilă pentru a facilita deflaŃia fără a se intra într-o perioadă
de recesiune. Argentina s-a confruntat cu o serie de şocuri externe, în special criza din Rusia, care au
cauzat o schimbare puternică a percepŃiei riscului de către investitori în economiile emergente.
Primăvara anului 1998 a reprezentat punctul de cotitură pentru Argentina, deşi nu a necesitat
asistenŃă multilaterală de mare valoare până la începutul anului 2000 (7 miliarde USD de la FMI). Cu
toate acestea, situaŃia economică a Ńării s-a deteriorat mai mult, în decembrie 2000 fiind aprobat un pachet
de finanŃare oficială (7 miliarde USD de la FMI şi 5 miliarde USD de la Banca Mondială). După o
perioadă scurtă de aparent succes, programul a început să iasă din tipar, având în vedere performanŃa
economică mai slabă decât se aştepta. O suplimentare de fonduri a fost aprobată în septembrie 2001, dar
situaŃia economică a continuat să se deterioreze şi Ńinta nu a putut fi atinsă.
FMI a încurajat Argentina să-şi lege moneda naŃională de dolarul american.10 În general, costurile
şi beneficiile dolarizării depind de caracteristicile Ńării care adoptă un astfel de regim valutar: dolarizare
pentru consolidarea reformei (de exemplu, El Salvador în 2001) sau pentru prevenirea crizelor (de
exemplu, Ecuador în 2000). Dolarizarea poate contribui la reducerea riscului deprecierii monedei
naŃionale şi la creşterea încrederii investitorilor, dar nu poate rezolva problemele de competitivitate şi pe

10
Stiglitz, J. - „Globalizarea – speranŃe şi deziluzii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 364

19
cele fiscale. În anul 2002, autorităŃile din Argentina aveau de ales între costurile economice şi politice ale
restricŃiilor sistemului monetar-financiar şi instabilitatea potenŃială a cursului valutar şi ratei inflaŃiei.
Criza din Argentina a scos la iveală două învăŃăminte importante. În primul rând, legarea fixă a
cursului monedei este necesară doar dacă există flexibilitate a preŃurilor şi politici fiscale prudente. În al
doilea rând, nu este indicată izolarea sectorului financiar privat de riscul de Ńară, băncile naŃionale
solvabile putându-se contamina de la una străină insolvabilă. În Argentina, temerile în legătură cu
solvabilitatea naŃională au dus la falimentul unor bănci.
Dacă după criza din Asia FMI a susŃinut că Ńările lumii ar trebui să adopte regimuri valutare cu
rate de schimb fixe sau de tipul flotării controlate, în urma dezastrului înregistrat în Argentina, o astfel de
recomandare pare să nu mai fie valabilă.
Succesiunea crizelor din anii ’90 – Mexic, Thailanda, Indonezia, Malaezia, Hong Kong, Coreea,
Rusia, Turcia, Brazilia şi Argentina – i-a determinat pe unii analişti să considere crizele financiare ca
fiind un rezultat inevitabil al globalizării. Cert este faptul că aceste crize nu s-ar fi dezvoltat până la un
nivel incontrolabil şi nici nu s-ar fi propagat dacă nu ar fi fost supuse expunerii la pieŃele de capital
globale. Aceste crize au raŃiuni mai complexe, care Ńin de interacŃiunile existente între politicile naŃionale
şi sistemul monetar-financiar internaŃional.
O consecinŃă a globalizării financiare o reprezintă „efectul de contagiune”, deoarece pieŃele
financiare sunt puternic interconectate. Pe baza mijloacelor moderne de comunicare, informaŃia se
difuzează în timp real de la un capăt la altul al globului. ReacŃiile operatorilor pe o piaŃă considerată
directoare se repercutează imediat asupra celorlalte pieŃe financiare. FluctuaŃiile preŃului activelor şi ale
cursului valutar afectează direcŃia şi mărimea fluxurilor nete de capital, generând schimbări în evaluarea
poziŃiilor investiŃionale existente. De exemplu, valoarea poziŃiei debitoare nete a SUA este foarte
sensibilă la mişcarea relativă înregistrată pe pieŃele de acŃiuni din SUA şi pe cele din afara SUA şi
produce oscilaŃii ale cursului valutar al dolarului american.11
Globalizarea financiară presupune un risc de instabilitate globală rezultat din disfuncŃionalităŃi
ale sistemelor financiar-bancare naŃionale. Un exemplu în acest sens este criza financiară asiatică din
perioada 1997-1998, al cărei focar l-a constituit Thailanda, dar care s-a extins cu repeziciune asupra
tuturor economiilor asiatice, iar apoi asupra întregii economii mondiale, sub diverse manifestări: crize
financiare puternice în Indonezia şi Rusia soldate cu devalorizări puternice ale monedelor naŃionale şi un
moratoriu asupra plăŃilor Rusiei; atacuri speculative însemnate asupra Braziliei; căderi ale cotaŃiilor
bursiere şi ale cursurilor valutare în Ńările Europei Centrale şi de Est, Ńările Americii Latine, Turcia şi
Africa de Sud. Se poate spune că această criză a stat la baza declanşării unei serii de crize financiare pe
pieŃele latino-americane.
PieŃele emergente au fost mai grav afectate decât pieŃele mature. Extinderea oportunităŃilor de
investiŃii în Ńările în curs de dezvoltare a fost însoŃită de o creştere a riscului de Ńară, în principal prin
intermediul unui potenŃial sporit de propagare internaŃională a crizelor. Acesta a rezultat din
vulnerabilitatea sporită a Ńărilor emergente şi din persistenŃa dezechilibrelor structurale.
Cu toate că Ńările Europei Centrale şi de Est - noi sau viitoare membre ale UE - se poziŃionează
global pe scena economică internaŃională, ele nu au fost în totalitate la adăpostul contaminării, directe sau
indirecte, a crizei ruse. Şocul provenind din Rusia s-a soldat cu deprecierea monedelor, căderea puternică
a indicilor bursieri şi reducerea rezervelor valutare.
LecŃiile desprinse din contagiunea crizelor financiare au impus estimarea vulnerabilităŃii externe a
unei Ńări înainte de a se hazarda spre liberalizarea mişcărilor de capital. Stabilitatea macroeconomică,
sănătatea sistemului financiar, transparenŃa politicilor guvernamentale şi modul de guvernare s-au dovedit
a fi elemente esenŃiale pentru participarea la piaŃa globală.

2.3. Rolul FMI în prevenirea şi gestionarea crizelor financiare

Primele crize sistemice majore – prăbuşirea sistemului monetar bazat pe etalonul aur-devize şi pe
fixitatea cursurilor valutare – au fost surprinzătoare. Spre deosebire de anii `30, relaŃiile monetare nu au
degenerat într-un haos total, sub auspiciile FMI păstrându-se totuşi un anumit nivel de cooperare. Mai
târziu, sistemul monetar-financiar internaŃional a fost expus la un şir de crize, la începutul anilor `80, dar
FMI a fost condamnat pentru rolul său în crizele financiare de la jumătatea anilor `90.

11
Lane, P., Milesi-Ferretti, G. - „Financial Globalization and Exchange Rates”, IMF Working Paper, No. 5, 2003

20
 Având în vedere diferenŃele de natură ale acestor crize, există tentaŃia de a le clasifica pe
generaŃii.12
Crizele anilor `80 au fost considerate modele de primă generaŃie. Creşterea îndatorării publice
finanŃate prin aportul de capital bancar a devenit nesustenabilă în urma accelerării inflaŃiei şi
supraevaluării cursurilor valutare. Factorii determinanŃi ai acestor crize erau de natură macroeconomică,
sursele lor putând fi regăsite în sectorul public, respectiv incompatibilitatea între dezechilibrul finanŃelor
publice şi constrângerile externe.
Crizele de a doua generaŃie (de exemplu, criza obligaŃiunilor din 1994) sunt crize de piaŃă,
dinamica lor fiind independentă de dimensiunile macroeconomice observate.
Criza asiatică se înscrie între modelele de a treia generaŃie, ea găsindu-şi sorgintea în însuşi
sistemul financiar. Specificul dinamicii crizei este dat de interdependenŃa riscurilor.
Mecanismul pus la punct pentru administrarea crizelor de primă generaŃie a fost validat prin
Consensul de la Washington - stabilit între FMI, Banca Mondială şi Trezoreria SUA - cu privire la
politicile „bune” pentru Ńările în curs de dezvoltare, consens care a marcat o abordare complet diferită a
problemei dezvoltării şi stabilităŃii economice.13 Este o doctrină care glorifică liberalizarea financiară,
simultan cu acreditarea FMI pe post de tutore al politicilor economice şi de furnizor de finanŃări în cadrul
ajustării structurale. FMI a dezvoltat o serie de facilităŃi de finanŃare, a prelungit scadenŃa, a lărgit
permanent limitele accesului la resursele sale. Astfel, şi-a adjudecat rolul de intermediar financiar care s-a
dovedit incompatibil cu crizele de a treia generaŃie. Gestionarea acestor crize nu presupune substituirea
finanŃării private oprite pentru perioade îndelungate, ci recâştigarea încrederii pieŃelor şi împiedicarea
contaminării.
Trăsătura comună a acestor crize a fost aceea că au crescut în slăbiciuni la nivelul politicilor
economice naŃionale, accentuate de fluxurile internaŃionale de capital şi adesea în combinaŃie cu regimul
cursurilor fixe nesusŃinute. În multe din aceste cazuri, supravegherea FMI nu a fost una cu rol de
prevenire (ex ante) şi nici una transparentă, accentuând slăbiciunile economiei naŃionale şi ale sectorului
financiar sau întrebându-se în legătură cu inconsistenŃa politicilor economice într-un regim de cursuri
fixe.
Academicieni, factori de decizie şi organizaŃii neguvernamentale au criticat deopotrivă FMI
pentru că a sprijinit liberalizarea rapidă a contului de capital şi politicile care serveau în principal
interesele creditorilor, pentru că nu a acordat atenŃia cuvenită intereselor de stabilitate şi creştere şi pentru
că nu a fost suficient de deschis la sfaturile din afară. Deşi unele critici sunt justificate, nu se poate însă
exagera - ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat FMI? Pe de altă parte, Fondul a reacŃionat şi a modificat
unele politici, de exemplu în ceea ce priveşte liberalizarea contului de capital.
După crizele din Asia şi Rusia s-a repus în discuŃie regândirea sistemului monetar-financiar
internaŃional. În acest scop s-a format Forumul pentru Stabilitate Financiară, condus de oficialul cu
poziŃia cea mai înaltă la Banca Reglementelor InternaŃionale, dar fervoarea ce a caracterizat perioada
imediat următoare lansării crizelor s-a stins în ultimul timp.
În ultimii 20 de ani, instituŃiile de la Bretton Woods s-au confruntat cu o serie de incidente
financiare. Acestea au indus dezechilibre şi vulnerabilităŃi sistemice care au fost evidente în crizele
financiare din Mexic sau Asia de Est şi perturbaŃii financiare, datorită „efectului de contagiune”, pe
diferite pieŃe şi în diferite Ńări, ca de exemplu în timpul crizei din Rusia.
În prezent, FMI se află în faŃa unor noi provocări. S-au înmulŃit criticile la adresa sa,
considerându-se că este o instituŃie privată, subordonată intereselor Ńărilor dezvoltate, mai ales ale SUA.
Printre criticile aduse Fondului se numără:
- dobândirea unei puteri mult prea mari, care riscă să scape de sub control. Argumentul adus în acest
sens este intervenŃia FMI în criza asiatică, îndatorând Ńările afectate în scopul de a salva băncile
internaŃionale care au garantat creditele plasate în economia acestor Ńări;
- lipsa de transparenŃă, fiind acuzat de faptul că operaŃiunile pe care le derulează nu sunt cunoscute în
amănunt, oferindu-se opiniei publice doar informaŃii sumare;
- aplicarea unei reŃete unice în materie de tranziŃie nu a condus la o creştere economică în Ńările sărace
şi în tranziŃie. Analiştii economici consideră că în cazul Ńărilor în tranziŃie şi sărace, programele FMI
trebuie să realizeze un compromis viabil între ajustare şi dezvoltare;
- în calitate de instituŃie centrală a Sistemului Monetar InternaŃional, FMI este incapabil să facă faŃă
unei crize declanşate în interiorul sistemului. Există opinii care susŃin că o criză în SUA sau Japonia

12
Aglietta, M. - „Macroeconomie financiară”, Ed. Coresi, Bucureşti, 2001, p. 186
13
Stiglitz, J. - „Globalizarea – speranŃe şi deziluzii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 46

21
 ar duce la prăbuşirea întregului sistem financiar internaŃional. Crizele din Mexic, Asia de Sud-est şi
Argentina au arătat o vulnerabilitate deosebită a sistemului. De aceea mulŃi experŃi consideră necesară
realizarea unor mecanisme flexibile care să permită intervenŃia FMI în cazurile de urgenŃă de tipul
crizei asiatice;
- globalizarea tot mai accentuată a economiei mondiale necesită racordarea acŃiunilor FMI la noile
realităŃi economice mondiale, inclusiv la îmbunătăŃirea statutului şi a obiectivelor funcŃionale.
FMI are încă un rol important de jucat în privinŃa reducerii riscurilor şi eşecurilor financiare, dar
şi în determinarea unor noi jucători să intre pe piată. PrezenŃa sa este importantă şi în momentul în care
Ńările adoptă politici de devalorizare competitivă pentru a-şi echilibra balanŃa comercială. Aceste
devalorizări produc grave dezechilibre monetare, constituindu-se într-unul dintre cele mai vulnerabile
canale de transmisie a crizelor la nivel regional şi global, de fapt unul dintre motivele pentru care FMI a
fost creat: să evite devalorizările competitive în lanŃ.
IntervenŃia Fondului descurajează speculaŃiile, calmează piaŃa şi permite monedelor în dificultate
să revină la un curs normal. Este arbitrul de care o piaŃă are nevoie.
Rolul financiar al FMI trebuie şi poate fi unul de catalizator, sub rezerva resurselor sale limitate.
Există temeri legate de utilizarea prelungită a resurselor Fondului, lucru care contravine mandatului său.
łările care beneficiază de programe de sprijin de la Fond de ani de zile sau de decenii nu demonstrează
succesul instituŃiei. Astfel, FMI trebuie să încerce să prevină situaŃiile de genul celor în care Ńările lumii să
devină dependente de finanŃarea pe care el o oferă.
EficienŃa asistenŃei externe depinde foarte mult de credibilitatea acestui proces. InstituŃiile
internaŃionale pot adăuga greutate vocilor locale. În mandatul său de supraveghere, FMI întâmpină o serie
de limitări critice. În încercarea de a oferi o asistenŃă corespunzătoare, Fondul este constrâns, de exemplu,
de progresul economic al Ńării sau de bunăvoinŃa autorităŃilor de a urma sfaturile sale. Pe baza experienŃei
mai multor Ńări a apărut un consens în legătură cu cadrul general de orientare al diferitelor politici, care
serveşte scopului creşterii economice durabile şi poate ajuta la prevenirea crizelor. Aceste politici includ,
printre alŃi factori, sprijinirea mediului micro şi macroeconomic, dezvoltarea unei economii de piaŃă
competitive, deschiderea către comerŃul internaŃional şi investiŃii, stabilitatea preŃurilor şi a cursului
valutar.14
Toate acestea se pot constitui în elemente ale strategiei de prevenire a crizelor angajată de FMI.
În prezent, Fondul se concentrează pe identificarea vulnerabilităŃilor - de exemplu, datoria externă
excesivă sau dezechilibrul de balanŃă de plăŃi - şi solicită statelor membre să aibă în primul rând
capacitatea instituŃională şi un sector financiar puternic, cu un anumit nivel de supraveghere.
FMI încearcă să stabilească o serie de indicatori ai vulnerabilităŃii externe pentru aplicarea unui
„sistem de avertizare timpurie” şi un mecanism de intervenŃie prin politicile fiscale, monetare şi valutare.
Aceste măsuri vizează prevenirea pierderii lichidităŃii externe şi a solvabilităŃii Ńărilor membre, cu impact
negativ asupra credibilităŃii lor. Ele impun însă creşterea transparenŃei politicilor macroeconomice ale
Ńărilor membre şi ale FMI.
O iniŃiativă importantă în sfera prevenirii crizelor o reprezintă Programele de evaluare a
sectorului financiar (FSAP - Financial Sector Assessment Programs) care sunt dezvoltate împreună cu
Banca Mondială. Ele sunt destinate să stabilească profilul slăbiciunilor şi forŃelor sectorului financiar
dintr-o Ńară şi se adresează atât Ńărilor dezvoltate cât şi celor în curs de dezvoltare.
Pe lângă găsirea unor mecanisme efective de prevenire şi management al crizelor, comunitatea
internaŃională trebuie să facă faŃă şi altor provocări, cum ar fi eradicarea sărăciei. Se impune astfel
orientarea Ńărilor în dezvoltare spre maximizarea beneficiilor globalizării prin minimizarea costurilor.
Aceasta necesită sprijinirea acestor Ńări în atragerea unor fluxuri de capital private, perfecŃionarea
măsurilor de prevenire şi gestionare a crizelor, reforme structurale pentru facilitarea dezvoltării,
asigurarea unor finanŃări externe pentru susŃinerea creşterii economice şi reducerea sărăciei.
Prin lansarea IniŃiativei Ńărilor sărace puternic îndatorate şi a IniŃiativei de reducere a sărăciei -
împreună cu Banca Mondială - şi a FacilităŃii de reducere a sărăciei şi creştere, FMI şi-a redefinit rolul
în Ńările în curs de dezvoltare, făcând din reducerea sărăciei şi asigurarea creşterii economice obiectivele
cheie şi motivaŃiile principale pentru programele pe care le susŃine.
Rolul FMI în Ńările în curs de dezvoltare trebuie să fie unul de catalizator şi nu neapărat unul
substanŃial. FMI trebuie să aloce fonduri limitate pentru asistenŃa financiară în aceste Ńări, în vederea
asigurării stabilităŃii macroeconomice şi financiare.

14
Oesterreichische Nationalbank - “60 Years of Bretton Woods – The Governance of the International Financial System –
Looking Ahead”, Proceedings of OeNB Workshops, No. 3, 2004

22
 Cu excepŃia crizei Sistemului Monetar European din perioada 1992-1993, crizele financiare ale
anilor `90 au afectat în principal economiile emergente şi, pentru cele mai multe dintre ele, au avut
consecinŃe importante în termeni de pierderi de producŃie, bunăstare, condiŃii sociale şi locuri de muncă.
În plus, schimbarea mediului financiar internaŃional a favorizat o serie de abuzuri concretizate în
operaŃiuni de spălare a banilor, finanŃare a activităŃilor ilegale şi evaziune fiscală.

Cuvinte cheie: globalizare financiară; inovaŃie financiară; criză financiară.

Întrebări recapitulative:
1. Care este rolul FMI în prevenirea şi gestionarea crizelor financiare?
2. În ce constă liberalizarea financiară?
3. Care sunt principalele efecte ale globalizării financiare?
4. În ce fel s-a implicat FMI în gestionarea crizei financiare din Rusia? Dar a celei din Argentina?
5. La ce se referă efectul de contagiune a unei crize financiare?
6. Care este rolul FMI în gestionarea crizei financiare actuale?

23
 Capitolul 3

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN – de la şarpele monetar la uniunea monetară

Obiective:
- înŃelegerea procesului de integrare monetară europeană, cunoaşterea cadrului organizatoric şi
instituŃional specific;
- cunoaşterea şi înŃelegerea principalelor etape în evoluŃia procesului de unificare monetară europeană;
- însuşirea informaŃiilor privind criteriile de convergenŃă stabilite în Tratatul de la Maastricht;
- evaluarea convergenŃei economice în Ńările membre UE.

Rezumat: Istoria economică prezintă situaŃii care au demonstrat faptul că Ńările europene aspirau la mai
multă cooperare în domeniul monetar, lipsa acesteia conducând la prăbuşirea principiilor pe care erau
construite sistemele monetare naŃionale şi sistemul monetar european aşa cum a funcŃionat în diferite
etape, până la crearea unei uniuni monetare în Europa.

ConŃinutul capitolului:
3.1. Primii paşi spre unificarea monetară în Europa
3.2. Principiile de bază ale funcŃionării Sistemului Monetar European
3.3. Uniunea Monetară Europeană

3.1. Primii paşi spre unificarea monetară în Europa

a. TRATATUL DE LA ROMA nu a prevăzut sau anticipat crearea unei zone monetare europene,
ci doar coordonarea politicilor economice ale statelor membre. Aspectele monetare - aşa cum rezultă din
art. 105 şi 107 - se referă la "necesitatea unei politici a ratelor de schimb şi a stabilităŃii monetare". In
ceea ce priveşte politica monetară, coordonarea s-a realizat în cadrul Comitetului Monetar, organism
format din reprezentanŃii băncilor centrale şi ai ministerelor de finanŃe. Cu toate acestea, mişcările de
capitaluri au rămas, în multe Ńări, foarte strict reglementate şi supuse controlului valutar, ceea ce a
împiedicat atât efectuarea de plasamente în străinătate, cât şi deŃinerea de conturi în valută, chiar şi la
băncile autohtone.15
b. RAPORTUL WERNER. La sfârşitul anilor '60, Acordul de la Bretton Woods a prezentat
semne tot mai dese de slăbiciune. Marca germană şi francul francez s-au devalorizat ameninŃând astfel
stabilitatea celorlalte monede europene.
Pe baza hotărârilor adoptate la ConferinŃa la nivel înalt a CEE din decembrie 1969 de la Haga a
fost elaborat un plan concret de realizare treptată, în decursul unei perioade de 10 ani (1971-1980), a
uniunii economice şi monetare - Planul Werner - după numele prim-ministrului luxemburghez sub
preşedinŃia căruia a fost adoptat.16 Raportul Werner a fost dat publicităŃii în 1970, folosind pentru prima
dată termenul de "Uniune Economică şi Monetară" şi afirmând nu numai necesitatea unei cooperări
monetare, dar şi faptul că era posibilă crearea unei monede unice europene.
Planul Werner a schiŃat principiile care să stea la baza uniunii monetare, şi anume:
• convertibilitatea monedelor;
• diminuarea fluctuaŃiilor ratelor de schimb până la fixitatea irevocabilă a parităŃilor;
• liberalizarea totală a mişcărilor de capital şi integrarea completă a pieŃelor bancare şi financiare.
Având la bază principiile sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods, momentul
prăbuşirii acestuia coincide cu abandonarea Planului Werner. Cu toate acestea, multe dintre obiectivele
sale apar, în mod singular, precursoare.
c. CREAREA ŞARPELUI MONETAR EUROPEAN ÎN CONTEXTUL PRĂBUŞIRII
SISTEMULUI DE LA BRETTON WOODS. Sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a
acumulat în cursul timpului o serie de tensiuni şi de dezechilibre, care, la începutul anilor ‘70, au dus la o
dezorganizare treptată şi apoi la o adevărată criză a acestuia.
În lunile care au urmat suspendării convertibilităŃii în aur a dolarului, discuŃiile asupra viitorului

15
Portes, R. - „A Monetary Union in Motion: the European Experience”, London Business School and CEPR Discussion Paper
No. 2954, September 2001, p. 12
16
Sută, N. (coord.) - „ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed. ALL, Bucureşti, 1995, p. 126

24
sistemului monetar internaŃional s-au încheiat cu Acordurile de la Washington din decembrie 1971, care
lărgeau marjele de fluctuaŃie în raport cu dolarul de la ±1% la ±2,25%.17
În aceste condiŃii, Ńările europene au trecut pentru prima dată la o aplicare mai fermă a
recomandărilor cuprinse în Raportul Werner. Astfel, printr-o rezoluŃie adoptată la 21 martie 1972 de
Consiliul CE, urmată de un acord între băncile centrale încheiat la 10 aprilie 1972 la Bâle, s-a decis ca
monedele europene să oscileze una faŃă de alta cu cel mult ±2,25%, fiind creat astfel mecanismul
şarpelui monetar. Totodată, s-a convenit ca Ńările europene să continue să limiteze la ±2,25% fluctuaŃiile
monedelor lor faŃă de dolarul american. Cu această constrângere adiŃională, sistemul a fost numit "şarpele
monetar" (bandă de fluctuaŃie limitată între Ńările europene) "în tunel” (marja de fluctuaŃie în raport cu
dolarul). Într-o conjunctură puternic marcată de ample mişcări speculative de capitaluri, de consecinŃele
primului şoc petrolier (octombrie 1973) şi de devalorizarea dolarului (10%) şarpele a ieşit din "tunel",
mai multe state participante abandonând marjele de fluctuaŃie restrânse faŃă de dolar.18
Începând din anul 1974, comportamental mărcii vest-germane, pe de o parte, şi al celorlalte
monede, pe de altă parte, a fost diferit, uneori chiar divergent. Luând în considerare aceste aspecte, ca
răspuns la consecinŃele primului şoc petrolier, guvernul vest-german a aplicat o politică monetară foarte
restrictivă, caracterizată prin dobânzi reale ridicate. Spre deosebire de acesta, guvernele celorlalte state au
implementat politici monetare mult mai lejere (în FranŃa, de exemplu, până la sfârşitul anilor ‘70, rata
reală a dobânzii a avut valori negative). Ca urmare, în RFG, inflaŃia a fost Ńinută sub control, iar deficitul
comerŃului exterior a fost eliminat rapid, în timp ce în alte Ńări, ca Italia, FranŃa, inflaŃia s-a accelerat, iar
situaŃia balanŃei de plăŃi externe s-a deteriorat. În consecinŃă, lira italiană, iar apoi lira sterlină s-au detaşat
rapid de "şarpe"; la rândul său, francul francez a părăsit "şarpele" în luna ianuarie 1974, pentru a reveni în
iulie 1975, ieşind din nou în luna martie 1976 etc.
Din anul 1976 şarpele s-a redus la o zonă a mărcii, având în jur marca vest-germană (revalorizată
în câteva rânduri) şi câteva monede strâns legate de aceasta (francul belgian, guldenul olandez, coroana
daneză şi unele dintre monedele scandinave).
Şarpele monetar european a permis afirmarea ideii de solidaritate monetară europeană,
contribuind în modul acesta la menŃinerea unei relative coeziuni a Ńărilor europene într-o lume complet
debusolată de dezorganizarea sistemului monetar internaŃional.
Pe de altă parte, în iunie 1973 este creat Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM),
fiind instituită şi "unitatea monetară europeană" (European Currency Unit), definită iniŃial prin raportare
la aur - la o cantitate de aur egală cu cea din definirea oficială a dolarului american - iar apoi la un "coş"
de monede ale Ńărilor participante. Această unitate monetară europeană, numită ECU, se va regăsi la baza
Sistemului Monetar European creat mai târziu.
În acest cadru, sub presiunea evenimentelor, într-un interval de timp foarte scurt, au fost create
trei elemente esenŃiale ale unei uniuni monetare: cursuri valutare fixe, embrionul unei bănci centrale
comunitare şi o unitate monetară de cont comună.

3.2. Principiile de bază ale funcŃionării Sistemului Monetar European

Degringolada apărută pe pieŃele valutare la începutul anilor '70 a fost percepută de Ńările membre
ale ComunităŃii Europene ca factor care atenua efectele pozitive realizate în planul unificării vamale şi
politicii agricole. S-a conturat tot mai clar ideea că o stabilitate a cursurilor valutare era condiŃia esenŃială
a consolidării şi amplificării rezultatelor obŃinute în celelalte secvenŃe ale arhitecturii integraŃioniste.
In aceste condiŃii, şefii de stat europeni, reuniŃi în luna aprilie 1978 la Copenhaga, au luat decizia
de a crea din nou o zonă de stabilitate monetară în Europa. Această decizie de principiu a fost apoi
detaliată pe parcursul mai multor reuniuni ale Consiliului, şi anume: Reuniunea de la Bremen (iulie
1978), care trasează marile linii ale unei reforme a şarpelui monetar; Reuniunea de la Paris (martie 1979),
care dă startul Sistemului Monetar European.
Sistemul Monetar European viza "crearea unei zone de stabilitate monetară şi a unor rate de
schimb stabile". Termenul de "stabil" nu este sinonim cu cel de fix, sistemul nefiind unul de rate de
schimb fixe, pe parcurs având loc numeroase realinieri ale parităŃilor.19
Principiile de bază ale noului sistem erau următoarele:
1. Cursuri de schimb fixe, dar ajustabile la perioade de timp relativ lungi; aceste cursuri se stabileau prin
definirea şi respectarea unui "curs pivot" al fiecărei monede participante faŃă de etalonul comun
17
Brociner, A. - "Europa monetară - SME, UEM, moneda unică", Institutul European Iaşi, 1999, p. 8-10
18
Cerna, S. - "Unificarea monetară în Europa", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 26
19
Dumitrescu, S., GheorghiŃă, V., Marin, G., Puiu, O. - "Economie mondială", Ed. IndependenŃa Economică, Brăila, 1998, p. 148

25
 reprezentant de ECU.
2. Repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenŃie şi de ajustare care revin diverselor Ńări participante.
3. Solidaritatea Ńărilor membre, realizată în principal, prin crearea unei rezerve valutare comune şi prin
credite reciproc acordate în caz de dificultăŃi în ceea ce priveşte balanŃa de plăŃi sau finanŃarea
intervenŃiilor.
Aceste principii s-au concretizat într-o serie de caracteristici tehnice ale sistemului:20
• o monedă comună (ECU);
• un mecanism al ratelor de schimb;
• indicatori de divergenŃă;
• un sistem de ajutorare reciprocă;
• reguli de realiniere.
Sistemul Monetar European a fost conceput pentru a funcŃiona în mod simetric. ECU a fost
definit pe baza unui "coş" format din monedele tuturor Ńărilor participante, ponderea iniŃială a monedelor
din coş stabilindu-se în funcŃie de nivelul participării fiecărei Ńări la comerŃul comunitar. Aceste ponderi
se revizuiau din cinci în cinci ani sau ori de câte ori era necesar, de exemplu, cu ocazia aderării unei noi
monede sau în cazul în care ponderea procentuală a unei monede s-ar fi modificat cu peste 25% (o primă
modificare a avut loc la 24 septembrie 1979).
Fiecare monedă participantă avea un curs central denumit şi "curs pivot" care era exprimat în
ECU. În jurul acestor "cursuri pivot" bilaterale au fost stabilite marje de variaŃie de ±2,25% (±6% pentru
lira italiană), care, dacă erau depăşite, impuneau obligaŃia băncilor centrale de a interveni pentru
susŃinerea cursului monedei lor; „cursurile pivot” puteau fi modificate de comun acord de Ńările
participante.21 Marea Britanie a semnat acordul SME dar nu a participat la Mecanismul Ratelor de
Schimb până în octombrie 1990. Spania s-a alăturat în iunie 1989, iar Portugalia în aprilie 1992, toŃi noii
veniŃi optând pentru o marjă de ±6%. În urma turbulenŃelor din 1992, Marea Britanie şi Italia au părăsit
Mecanismul Ratelor de Schimb, pentru ca Italia să revină în 1996, marja de fluctuaŃie fiind majorată la
±15% în august 1993.
Pentru fiecare monedă participantă s-a stabilit un "indicator de divergenŃă", menit să permită
repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenŃie. Când o monedă atingea 75% din distanŃa maximală,
băncile centrale din Ńările în cauză erau chemate să intervină. Acest indicator, construit astfel încât să
reflecte evoluŃia disparată a unei monede faŃă de toate celelalte, constituie el însuşi o prezumŃie relativ la
necesitatea intervenŃiei statului în cauză; intervenŃia se putea realiza prin vânzări-cumpărări de valută,
adoptarea de măsuri de politică monetară şi economică sau, în ultimă instanŃă, prin modificarea „cursului
pivot”.
Sistemul de ajutorare reciprocă avea ca bază:
- punerea în comun a unei părŃi din rezervele valutare: fiecare bancă centrală transfera la FECOM 20%
din rezervele sale în aur şi dolari, în schimbul unei cantităŃi corespunzătoare de ECU;
- mecanismele de creditare reciprocă: pe termen foarte scurt - în volum nelimitat şi pe o durată de
maximum 45 de zile; pe termen scurt - pe o durată de maximum 9 luni; pe termen mediu - în volum
mai mare, însă în mod condiŃionat.
Datorită diferenŃelor semnificative între performanŃele economice ale Ńărilor participante, a apărut
necesitatea introducerii unor reguli de realiniere pentru a corecta dezechilibrele acumulate. Acest lucru
deoarece sistemul monetar internaŃional nu a avut astfel de realinieri, în timp ce în cazul şarpelui valutar
ele erau unilaterale, fără criterii clare referitoare la modul şi momentul realinierii.
Adesea s-a spus că Sistemul Monetar European a devenit o zonă a mărcii germane, fără ca acest
fapt să reprezinte prea mult la început. łări ca FranŃa sau Italia, care aveau o inflaŃie mai mare decât
partenerul lor german, sufereau pierderi de competitivitate, putându-le recupera prin diminuarea cursului
valutar care determina reducerea preŃurilor exporturilor şi creşterea preŃului importurilor. Din acest motiv,
în perioada 1979-1987 realinierile au fost frecvente.
În timpul primilor patru ani de funcŃionare a sistemului a existat în medie o realiniere la fiecare
opt luni; între 1983 şi 1986 realinierile se efectuau în medie la fiecare 12 luni, iar în perioada 1987-1992
nu mai existau realinieri (în afară de o scădere tehnică a cursului lirei italiene). Această evoluŃie reflectă
prioritatea pe care Ńările au acordat-o stabilităŃii ratei de schimb, majoritatea preferând să conveargă spre
o rată germană a inflaŃiei şi deci să renunŃe la autonomia lor în domeniul politicii monetare.
Caracteristicile tehnice şi mecanismele Sistemului Monetar European au fost ulterior

20
Miron, D. - "Economia integrării europene", ASE Bucureşti, 1998, p. 262-264
21
Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. - "Monedă, credit, bănci", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 66

26
perfecŃionate prin adoptarea unor măsuri care au permis folosirea pe scară din ce în ce mai mare a ECU în
relaŃiile dintre băncile centrale: refinanŃare, utilizarea în mecanismul de creditare pe termen foarte scurt,
mai buna remunerare a disponibilităŃilor în ECU, posibilitatea deŃinerii ECU şi de către alte organisme
comunitare etc. Guvernul francez şi cel vest-german, partizanii sistemului, au argumentat că aceste
mecanisme erau de natură să declanşeze ajustările necesare pentru corectarea dezechilibrelor, constituind
în modul acesta, încă un pas în direcŃia unificării monetare.
Măsurile care au fost adoptate pe parcursul funcŃionării Sistemului Monetar European determină
o analiză a evoluŃiei acestuia pe diferite etape, fiecare având caracteristici distincte:
a. Perioada 1979-1983 s-a asemănat foarte mult cu funcŃionarea relaŃiilor monetare în contextul
"şarpelui valutar". Politicile economice ale Ńărilor membre s-au menŃinut diferite, iar ratele inflaŃiei erau
relativ ridicate. Au avut loc 7 schimbări ale parităŃilor, ele fiind precedate de presiuni speculative asupra
cursurilor de schimb existente.
b. Perioada 1983-1987. În acest interval, treptat, marca germană a ajuns pivotul sistemului,
devenind bază de referinŃă pentru celelalte Ńări, iar climatul financiar-monetar european a înregistrat un
calm relativ. Ultima realiniere din această perioadă, în ianuarie 1987, a fost legată de speculaŃiile ce au
avut loc pe pieŃele monetare, referitor la deprecierea dolarului şi nu de indicatorii de divergenŃă
macroeconomică între participanŃi.
Creşterea economică continuă a Ńărilor Europei de Vest a fost factorul care a condus în cele din
urmă la adoptarea Actului Unic vest-european, în decembrie 1985, de către Consiliul CE, ca expresie a
hotărârii Ńărilor membre de a desăvârşi procesul de integrare pe care Tratatul de la Roma l-a stabilit, în
sensul realizării unui spaŃiu economic integrat pe baza liberei circulaŃii a persoanelor, mărfurilor,
serviciilor şi capitalurilor.22 Acest document permitea tuturor Ńărilor membre să menŃină controlul asupra
circulaŃiei capitalurilor doar până la 1 iunie 1990 (cu excepŃia Spaniei şi Irlandei - 31 decembrie 1991 şi
Portugaliei şi Greciei - 31 decembrie 1993).
ObligaŃiile Ńărilor europene în materie de cursuri de schimb au fost redefinite în anul 1987 prin
Acordurile de la Nyborg. IntervenŃiile în favoarea monedelor aflate în dificultate au fost sistematice: fără
a aştepta ca o monedă să atingă valoarea critică, banca centrală interesată putea pretinde să beneficieze de
credite pe termen scurt din partea FECOM. Aceste acorduri au marcat momentul unei veritabile stabilizări
a Sistemului Monetar European, care nu a cunoscut nici o reajustare monetară până în august 1992 şi au
făcut ca lira italiană să adere la marja restrânsă, aşa cum şi peseta spaniolă, lira sterlină şi escudo
portughez au aderat la mecanismul de schimb.
c. Perioada 1987-1990 s-a caracterizat printr-o mai mare stabilitate a cursurilor de schimb,
neavând loc realinieri, cu excepŃia ajustării tehnice a lirei italiene, în ianuarie 1990. Un rol important l-a
avut adoptarea de către Consiliul Ministerial, în iunie 1988, a Directivei asupra liberalizării complete a
mişcărilor de capital în cadrul ComunităŃii.
Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei,
dezmembrarea URSS), la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest-european,
Jacques Delors, pe atunci preşedinte al Comisiei Europene, a dat publicităŃii un raport crucial, care a
reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. La fel ca şi Raportul Werner, Planul Delors, adoptat la
Madrid în iunie 1989, a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare, chemând la
crearea unei singure monede europene. Raportul a fost apreciat atât de persoanele care considerau că
integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa, cât şi de către
persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerŃului liber şi ale unor rate de schimb stabile.
MulŃi specialişti au considerat euro ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de
cooperare internaŃională regională, deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa
ireversibilă. Odată ce monedele şi politicile monetare naŃionale sunt distruse, este aproape imposibil ca
acestea să fie aduse înapoi.
d. Perioada 1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993. Redresarea spectaculoasă a economiei franceze a
constituit factorul dinamizator al negocierilor şi deciziilor europene din anii 1989-1992 şi a favorizat
accelerarea procesului de unificare monetară după publicarea Raportului Delors. Prima etapă a Uniunii
Economice şi Monetare a început în luna iulie 1990 şi a avut aceleaşi obiective ca şi cele precizate în
Actul Unic, şi anume, asigurarea că vor fi eliminate definitiv toate restricŃiile din calea circulaŃiei
bunurilor, serviciilor, forŃei de muncă şi capitalului.
DorinŃa de stabilizare a cursului de schimb a condus la elaborarea şi semnarea Tratatului de la
Maastricht (7 februarie 1992), moment în care Uniunea Monetară a devenit parte a Uniunii Europene.

22
Basno, C., Dardac, N. - "Integrarea monetar bancară europeană", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 6

27
Programul uniunii monetare trebuia să determine, în trei etape, crearea unei monede unice şi a unei bănci
centrale europene, care să gireze politica monetară a Ńărilor interesate, în coordonare cu băncile centrale
naŃionale.
Mecanismul Ratelor de Schimb, aşa cum a fost conceput, părea să reprezinte o reuşită a
aranjamentelor monetare, capabil să asigure un cadru funcŃional care putea conduce la uniunea monetară.
Cu toate acestea, spre sfârşitul anului 1992, Sistemul Monetar European a trebuit să facă faŃă celei mai
severe crize din istoria sa.
Lira sterlină şi lira italiană au părăsit sistemul, Grecia nu făcea parte din Mecanismul Ratelor de
Schimb, peseta spaniolă, escudo portughez şi lira irlandeză s-au depreciat rapid. łările afectate au
reintrodus controlul asupra liberei circulaŃii a capitalului.
Banca Italiei a intervenit prin măsuri insuficiente, în septembrie 1992 lira italiană dând din nou
semne de slăbiciune. Semne de îngrijorare dădea şi moneda britanică, în aprilie 1992 lira sterlină atingând
cel mai scăzut nivel în raport cu marca germană. În septembrie, Banca Angliei s-a angajat într-o masivă
intervenŃie în susŃinerea lirei, cheltuind jumătate din rezervele sale valutare, dar măsurile nu au avut
efectul scontat. Dobânda de refinanŃare a crescut în mai multe etape atingând 15%, Marea Britanie şi
Italia părăsind Mecanismul Ratelor de Schimb în aceeaşi zi, iar Spania a devalorizat peseta cu 5%,
Portugalia cu 5%, lucru realizat de Irlanda ulterior (10% în ianuarie 1993).
Perspectiva pieŃei unice europene a constrâns Ńările europene să pună în practică într-o manieră
progresivă libera circulaŃie a capitalurilor. A fost evident că, în absenŃa controlului mişcărilor de
capitaluri, speculanŃii obligau autorităŃile monetare să intervină pe piaŃă, dar rezervele valutare ale unei
bănci centrale reprezintă puŃin comparativ cu suma totală disponibilă şi vehiculată pe pieŃele valutare. S-a
văzut acest lucru în momentul crizei speculative din septembrie 1992 în timpul căreia Marea Britanie, cu
rata de inflaŃie mai ridicată decât cea a Germaniei, şi-a epuizat jumătate din rezerve, în câteva ore, înainte
de a fi obligată să părăsească sistemul.
Criza monetară a ajuns la faza finală în august 1993, fiind precedată la data de 29 iulie de decizia
de menŃinere neschimbată a dobânzii de refinanŃare de către Bundesbank. Dat fiind Mecanismul Ratelor
de Schimb, celelalte Ńări nu puteau să procedeze la reducerea ratelor dobânzii datorită rolului esenŃial al
mărcii germane. łinta principală a speculaŃiilor a fost francul francez, deoarece având o rată ridicată a
dobânzii, o recesiune puternică şi un şomaj ridicat, FranŃa nu mai putea urma o politică de austeritate. În
data de 30 iulie 1993, în pofida eforturilor financiare ale Bundesbank (intervenŃii pe piaŃă de 35 miliarde
mărci germane), francul francez s-a depreciat puternic în raport cu marca. Alte bănci centrale au sprijinit
coroana daneză, peseta spaniolă, escudo portughez şi francul belgian, prin intervenŃii pe pieŃele valutare.
Pentru a descuraja acŃiunile speculative şi a introduce o componentă de incertitudine, în data de
31 iulie 1993 marjele de fluctuaŃie au fost lărgite la ±15% de o parte şi de alta a cursurilor pivot
neschimbate faŃă de ±2,25% cât au fost înainte. Datorită dimensiunilor noii marje, Sistemul Monetar
European a devenit practic un sistem cu rate flotante.

3.3. Uniunea Monetară Europeană

Unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenŃa în trei faze, astfel:
Faza I (1992-1993), ca primă etapă, aflată deja în derulare în momentul semnării Tratatului (a
început în iulie 1990), a rămas rezervată înfăptuirii depline a PieŃei unice, a liberei circulaŃii a
capitalurilor (art. 73B, 73H) şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor
membre (art. 109C). Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data
intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaŃie a capitalurilor în Uniunea Europeană (Directiva
Consiliului nr. 361 din 24 iunie 1988).
Faza a II-a (1994-1999), prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994 conform art. 109E, s-a
caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare,
realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităŃilor publice prin credite acordate de
băncile centrale.
De asemenea, a fost prevăzută crearea Institutului Monetar European (art. 109F şi Protocolul
asupra Statutului Institutului), înfiinŃat la 1 ianuarie 1994, cu rolul de a contribui la o mai bună
coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziŃia spre Banca Centrală Europeană,
Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. Acest sistem se baza pe modelul german, în
care Bundesbank decidea politica monetară pusă apoi în practică de băncile centrale ale landurilor.

28
 Această etapă a fost mai puŃin ambiŃioasă în plan instituŃional decât Raportul Delors, însă Tratatul
prevedea că ea trebuia parcursă astfel încât, până la sfârşit, Banca Centrală Europeană să dispună de toate
mijloacele tehnice şi procedurale necesare pentru intrarea sa în funcŃiune.
Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza
finală a Uniunii Economice şi Monetare, în care intră numai Ńările care îndeplinesc criteriile de
convergenŃă. Caracteristicile acestei perioade au fost:
- fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 decembrie 1998);
- implementarea unei politici monetare unice, bazată pe stabilitatea preŃurilor;
- introducerea monedei unice, prin înlocuirea rapidă a monedelor naŃionale ale statelor participante
cu euro (1 ianuarie 1999).
Acele Ńări care nu au îndeplinit condiŃiile necesare la data demarării etapei a treia au făcut
obiectul unor derogări, pe baza unei decizii a Consiliului, neaplicându-li-se dispoziŃiile referitoare la
politica monetară şi la sistemul de sancŃiuni al deficitelor excesive în baza art. 109K.
Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat, în cadrul unor protocoale speciale, dreptul de a nu
participa la Uniunea Economică şi Monetară la începutul celei de-a treia faze. Protocolul asupra anumitor
dispoziŃii referitoare la Marea Britanie recunoaşte acesteia dreptul de a nu se angaja să treacă în faza a
treia decât printr-o decizie distinctă în acest sens a guvernului şi a parlamentului său. Celălalt protocol
permitea Danemarcei să supună acest angajament organizării unui referendum, având în vedere că în
ConstituŃia acestei Ńări erau surprinse dispoziŃii susceptibile să facă necesar acest lucru.
Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare, anexat la Tratat,
subliniază "caracterul ireversibil" al drumului ComunităŃii spre unificarea monetară.
Un alt principiu al Uniunii Monetare Europene, cel al "monedei unice" presupune, spre deosebire
de principiul "monedei comune", emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere
circulatorie legală.23 Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană, iniŃial prin preschimbarea
depozitelor în diverse monede naŃionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale
naŃionale, iar apoi prin operaŃiuni proprii.
Principiul ireversibilităŃii procesului de unificare monetară rezultă din:
- fixarea unei scadenŃe (1 ianuarie 1999) pentru începerea celei de-a treia etape;
- respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro ("opting out") care ar fi permis unei
Ńări să nu participe la faza finală, dar să rămână în continuare membră a Uniunii Europene (excepŃie
au făcut Danemarca şi Marea Britanie);
- modalitatea de trecere la faza a treia, care era condiŃionată de îndeplinirea unor criterii de
convergenŃă foarte precise (art. 109 I):
1. rata inflaŃiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5% performanŃa celor mai bune trei economii ale
ComunităŃii;
2. deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3% din PIB;
3. datoria publică să se situeze la cel mult 60% din PIB;
4. să se respecte marjele de fluctuaŃie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar
European, fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani;
5. rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2% mai mare decât media ratelor de
dobândă din statele care au realizat cele mai bune performanŃe în materie de stabilitate a
preŃurilor.
Concluziile Raportului Institutul Monetar European (25 martie 1998), referitoare la îndeplinirea
criteriilor de convergenŃă de către statele membre ale UE au fost următoarele:
- 14 din cele 15 Ńări membre au înregistrat o rată a inflaŃiei sub 2% pe o perioadă de un an (până la 1
ianuarie 1998),
- 14 din cele 15 Ńări au respectat criteriul ratelor dobânzii pe termen lung;
- monedele a 10 state au participat pe o perioadă mai mare de 2 ani la Mecanismul Ratelor de Schimb
al SME, cursul monedelor acestora situându-se aproape de nivelul central stabilit;
- 14 din cele 15 Ńări au înregistrat un deficit bugetar mai mic sau egal cu 3% din PIB în 1997;
- în majoritatea statelor membre datoria publică s-a situat sub 60% din PIB.
Pe baza Raportului Institutului Monetar European, la 3 mai 1998 Consiliul European a decis că
11 din cele 15 Ńări membre ale Uniunii Europene care doreau să adopte moneda unică au îndeplinit cele
cinci criterii de convergenŃă. Acestea erau: Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg,
Spania, Portugalia, Germania, Italia, FranŃa.

23
Cerna, S. - “Unificarea monetară în Europa”, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 67

29
 Grecia nu a reuşit să îndeplinească criteriile de convergenŃă şi, ca urmare, nu a fost inclusă în
primul val. Alte trei Ńări - Marea Britanie, Suedia, Danemarca - au refuzat deocamdată să introducă euro.
Intrarea Greciei în zona euro (1 ianuarie 2001) a însemnat un pas important pentru cel mai puŃin
avansat stat al Uniunii Europene, dar şi o lecŃie pentru statele candidate din Europa Centrală şi de Est.
Tratatul de la Maastricht a deschis calea unor noi reuniuni ale Consiliului European menite să
netezească drumul spre moneda unică şi să conducă la o adâncire a procesului de integrare pe continentul
european. O structură legislativă bine fundamentată reprezintă o condiŃie esenŃială pentru creşterea
încrederii şi securităŃii utilizatorilor monedei unice.
În urma Reuniunii de la Madrid (decembrie 1995), Consiliul European a stabilit programul şi
scenariul pentru introducerea euro. În conformitate cu Tratatul de la Maastricht a fost iniŃiată ConferinŃa
Interguvernamentală a Uniunii Europene, desfăşurată în trei etape: Torino (martie 1996); Dublin
(decembrie 1996); Amsterdam (iulie 1997). Toate aceste reuniuni au dezbătut probleme legate de
adâncirea procesului de integrare în Uniunea Europeană.
Deoarece arhitecŃii euro ştiau că responsabilitatea fiscală are sens numai dacă este menŃinută,
Reuniunea la nivel înalt din 1996 de la Dublin a întocmit Pactul de Stabilitate şi Creştere. Destinat
întăririi disciplinei fiscale pe termen lung, principala sa caracteristică este un acord privind amendarea
Ńărilor din zona euro care înregistrează "deficite excesive". Dacă o Ńară are un deficit bugetar care
depăşeşte 3% din PIB, ea trebuie să plătească Uniunii depozite nepurtătoare de dobândă echivalente cu
0,2% din PIB, plus 0,1% din PIB pentru fiecare procent de deficit peste 3% (până la un maxim de 0,5%
din PIB). Dacă Ńara aflată în dificultate nu reuşeşte să îşi micşoreze deficitul bugetar în termen de 2 ani,
Comisia Europeană consideră depozitul o amendă şi îl distribuie celorlalte state membre ale zonei euro.
Pot fi acordate unele excepŃii dacă Ńara aflată în dificultate este în recesiune. Deoarece Pactul de
Stabilitate şi Creştere stabileşte limite stricte pentru deficitele guvernamentale şi pentru imprudenŃa
fiscală din interiorul Uniunii Europene, el este considerat una dintre caracteristicile cele mai importante
ale uniunii monetare.
Cadrul legal al monedei unice europene a fost prefigurat la Amsterdam (2 octombrie 1997),
anticipându-se necesitatea parcurgerii mai multor etape: înlocuirea ECU cu euro la o rată de 1/1 la
începutul etapei a treia; continuitatea contractelor, adică neafectarea condiŃiilor şi termenilor acestora prin
introducerea monedei unice; stabilirea unor reguli tehnice cu privire la ratele de schimb ale monedelor
naŃionale în euro; definirea statutului legal al euro şi al monedelor naŃionale în perioada de tranziŃie.
Reuniunea Consiliului European de la Luxemburg (12-13 decembrie 1997) a adoptat o rezoluŃie
cu privire la coordonarea politicilor economice, care să netezească drumul în vederea pregătirilor pentru
demararea fazei a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Tot atunci au fost aprobate Pactul de Stabilitate
şi Creştere şi textele legislative cu privire la statutul juridic al euro, luându-se decizia introducerii
însemnelor monetare în euro de la 1 ianuarie 2002.
Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte, pe baza scenariului formulat la Madrid.
Faza A (mai 1998 - 31 decembrie 1998) a avut la bază Reuniunea specială a Uniunii Europene de
la Bruxelles care a nominalizat statele participante la zona euro. După ce Consiliul a anunŃat participanŃii
calificaŃi, în cele opt luni ale fazei A s-au realizat: înfiinŃarea Băncii Centrale Europene; ajustările finale
ale sistemelor legale naŃionale pentru adaptarea la o nouă monedă; prima emisiune de bancnote şi monede
euro.
Faza B (1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001) a debutat cu introducerea euro ca monedă oficială
în cele 11 Ńări care formau zona monedei unice. În cursul acestei etape, euro exista numai ca “unitate de
cont”, fiind folosit în toate operaŃiunile, începând de la cecurile personale, declaraŃiile bancare,
înregistrările electronice şi sistemele contabile, până la facturile companiilor şi situaŃiile lor financiare.
Mai mult decât atât, Uniunea Europeană a adoptat regula “nici o obligaŃie, nici o interdicŃie” în ceea ce
priveşte folosirea euro în cursul fazei B, ceea ce însemna că persoanele care doreau să folosească euro ca
unitate de cont aveau dreptul legal să facă acest lucru, dar nimeni nu putea fi obligat. Marile companii
multinaŃionale au adoptat euro în contabilitatea lor europeană şi în raportarea financiară, la 1 ianuarie
1999, chiar dacă nu puteau să oblige pe nici unul din clienŃii lor să plătească în euro. ImportanŃa
economică a acestei faze nu trebuie să fie subestimată, deoarece tranzacŃiile cu plata în numerar cuprind
numai o foarte mică parte a întregii activităŃi economice.
Faza B s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani, cuprinzând câteva evenimente majore: fixarea
irevocabilă a ratelor de schimb între euro şi monedele participante la 1 ianuarie 1999; transferul autorităŃii
în domeniul politicii monetare către Banca Centrală Europeană, care la 1 iunie 1998 a înlocuit Institutul
Monetar European, de la 1 ianuarie 1999 băncile centrale naŃionale din zona monedei unice devenind
subordonate Băncii Centrale Europene; alăturarea Greciei la zona euro începând cu 1 ianuarie 2001.

30
 Faza C (1 ianuarie - 1 martie 2002) a înregistrat prima introducere în circulaŃie a bancnotelor şi
monedelor euro, fiind singura perioadă în care vechile monede naŃionale au circulat în paralel cu moneda
unică. Consumatorii puteau să facă tranzacŃii în numerar cu monedele naŃionale sau cu euro, în contextul
în care Banca Centrală Europeană a retras treptat din circulaŃie vechile monede. La sfârşitul fazei, euro a
devenit moneda oficială exclusivă a zonei euro. Bancnotele şi monedele naŃionale vor fi schimbate în
euro la băncile centrale naŃionale pe perioade care diferă de la o Ńară la alta.
Tratatul asupra Uniunii Europene a creat criteriile de convergenŃă drept o condiŃie pentru intrarea
în Uniunea Economică şi Monetară, pentru a se asigura că Ńările care doresc să participe la zona euro
trebuie să demonstreze, înainte de a li se permite aderarea, cel puŃin un grad minim de convergenŃă ce
poate fi susŃinută.
După introducerea euro, criteriile de convergenŃă oferă destul de puŃin confort, semnele evidente
de divergenŃă reprezentând o provocare pentru BCE mulŃi ani de acum înainte. Dacă aplicarea Tratatului
de la Maastricht s-a materializat printr-o puternică convergenŃă a ratelor inflaŃiei şi a deficitelor bugetare
ale Ńărilor membre, diferenŃele între state rămân importante, mai ales în următoarele domenii: nivel de
viaŃă, şomaj, datorie publică, competitivitatea sistemelor productive.
Extinderea Uniunii Europene prin alăturarea Ciprului, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei,
Lituaniei, Maltei, Poloniei, Slovaciei şi Sloveniei (1 mai 2004) şi mai târziu a Bulgariei şi României
(2007) aduce noi provocări. Zona euro s-a extins şi cuprinde, la nivelul anului 2012, 17 economii, prin
alăturarea la cele 12 Ńări, a Sloveniei (2007), Ciprului şi Maltei (2008), Slovaciei (2009) şi a Estoniei
(2011).

Cuvinte cheie: şarpele monetar, Planul Werner, Planul Delors, Sistemul Monetar European, ECU, uniune
monetară

Întrebări recapitulative:
1. Care au fost prevederile de bază ale Planului Werner?
2. Care au fost principiile de bază ale Sistemului Monetar European?
3. În ce constă "triunghiul de incompatibilitate” enunŃat de R. Mundell?
4. PrezentaŃi pe scurt principalele etape în evoluŃia Sistemului Monetar European.
5. Care sunt funcŃiile pe care le-a îndeplinit ECU?

31
 Capitolul 4

MIJLOACELE DE PLATĂ NAłIONALE ŞI INTERNAłIONALE

Obiective:
- reflectarea tendinŃelor şi schimbărilor intervenite la nivel mondial în ceea ce priveşte instrumentele
monetare acceptate ca mijloace de plată;
- identificarea aranjamentelor valutare care se practică în prezent la nivel internaŃional;
- înŃelegerea importanŃei monedei unice euro la nivel european şi internaŃional;
- cunoaşterea caracteristicilor unităŃilor monetare compozite, de tipul ECU şi DST.

Rezumat: În cadrul relaŃiilor economice internaŃionale este necesară existenŃa unor mijloace de plată care
să fie recunoscute de partenerii de afaceri. După cel de-al doilea război mondial, rolul valutelor în
derularea plăŃilor internaŃionale a crescut neîncetat, adăugându-se noi instrumente monetare - unităŃile
monetare compozite, de tipul DST şi ECU. Adoptarea monedei unice euro a dat naştere unuia dintre cele
mai mari şi mai puternice blocuri comerciale din lume. Deşi introducerea euro nu schimbă faptul că zona
monedei unice este alcătuită din Ńări eterogene, ea întăreşte fără îndoială legăturile economice şi politice
din regiune şi greutatea acesteia în economia mondială.

ConŃinutul capitolului:
4.1. UnităŃile monetare naŃionale - de la etaloanele monetare la aranjamentele valutare
4.2. Valutele. Devizele
4.3. Euro - moneda unei Europe fără frontiere
4.4. UnităŃile monetare compozite

În cadrul relaŃiilor economice internaŃionale este necesară existenŃa unor mijloace de plată care să
fie recunoscute de partenerii de afaceri.
Instrumentele monetare care sunt acceptate pentru lichidarea unei datorii izvorâte din operaŃiunile
curente sunt cunoscute sub denumirea generică de mijloace de plată.
De-a lungul anilor, atât instrumentele monetare acceptate ca mijloace de plată pe plan
internaŃional cât şi proporŃia participării acestora la stingerea obligaŃiilor internaŃionale au cunoscut
importante modificări. Dacă până la primul război mondial aurul ocupa un loc important în efectuarea
plăŃilor pe plan internaŃional, între cele două războaie, alături de aur au început să fie utilizate şi unele
valute. După cel de-al doilea război mondial, treptat, rolul aurului în această funcŃie s-a diminuat, până la
eliminarea sa. În acelaşi timp, rolul valutelor în derularea plăŃilor internaŃionale a crescut neîncetat,
adăugându-se noi instrumente monetare - unităŃile monetare compozite, de tipul DST şi ECU.
În etapa actuală, mijloacele de plată naŃionale cuprind:
• unităŃi monetare naŃionale - monede efective (bancnote şi monede divizionare) şi monede de cont cu
transfer clasic sau electronic;
• titluri de valoare exprimate în monedă naŃională - instrumente de plată şi credit şi hârtii de valoare.
Pe de altă parte, mijloacele de plată internaŃionale sunt formate din:
- unităŃi monetare naŃionale utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale - valute efective şi valute de
cont cu transfer clasic sau electronic;
- titluri de valoare exprimate în monedă străină - instrumente de plată şi credit şi hârtii de valoare;
- unităŃi monetare regionale utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale (euro);
- unităŃi monetare compozite (DST).
Odată cu introducerea euro şi dispariŃia monedelor naŃionale ale statelor participante la Uniunea
Monetară Europeană, dar şi prin utilizarea sa - ca unitate monetară regională - în plăŃile internaŃionale,
peisajul monetar internaŃional şi-a schimbat considerabil structura şi caracteristicile.

32
 4.1. UnităŃile monetare naŃionale
- de la etaloanele monetare la aranjamentele valutare -

4.1.1. Definirea unităŃii monetare naŃionale

Moneda reprezintă unitatea monetară a unui stat abilitată să circule pe teritoriul statului care o
emite.
Fiecare Ńară, prin lege, îşi stabileşte unitatea monetară proprie, care este definită ca mijloc legal
de plată pe teritoriul geografic al Ńării respective. În adoptarea unităŃii monetare, în prezent există trei
practici:
• state a căror unitate monetară naŃională este distinctă şi individualizată în raport cu alte state. De
exemplu: România are unitatea monetară naŃională leul, cu subdiviziuni de 100 bani; SUA - dolarul
american cu 100 cenŃi; Canada - dolarul canadian cu 100 cenŃi; Marea Britanie - lira sterlină cu 100
pence; ElveŃia - francul elveŃian cu 100 centime. În toate aceste cazuri, emiterea bancnotelor şi a
monedei divizionare cade în sarcina băncii centrale a Ńării respective: România - BNR; SUA -
Sistemul Federal de Rezerve; Marea Britanie - Banca Angliei; ElveŃia - Banca NaŃională a ElveŃiei
etc.
• state care au convenit să aibă aceeaşi unitate monetară prin crearea unei noi unităŃi monetare
comune. O parte din statele membre ale UE (12 state) au convenit ca începând cu 1 ianuarie 2002 pe
teritoriul lor geografic să circule un singur mijloc legal de plată - euro cu subdiviziuni de 100 de cenŃi
- care a înlocuit monedele naŃionale ale Ńărilor participante la sistemul monedei unice: marca
germană, francul francez, francul belgian, francul luxemburghez, peseta spaniolă, escudo portughez,
lira italiană, guldenul olandez, shilingul austriac, marca finlandeză, lira irlandeză şi drahma
grecească. De la 1 ianuarie 2007 din zona euro face parte şi Slovenia, de la 1 ianuarie 2008 s-au
alăturat Cipru şi Malta, de la 1 ianuarie 2009 Slovacia iar de la 1 ianuarie 2011 zona euro numără 17
membri prin intrarea Estoniei. Adoptarea unei singure monede ca mijloc legal de plată de către un
grup de Ńări a implicat un ansamblu de măsuri organizatorice şi funcŃionale: emisiunea bancnotelor şi
a monedei divizionare este responsabilitatea Băncii Centrale Europene, care stabileşte şi politica
monetară unică pentru zona euro. Similar, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, o serie de foste
republici componente ale acesteia şi-au dobândit independenŃa şi au adoptat noi unităŃi monetare,
renunŃând la rubla sovietică.
• state care au adoptat ca monedă naŃională unitatea monetară a altui stat. Astfel de situaŃii îşi au
originea în trecutul politic, economic şi monetar al entităŃilor statelor respective. De exemplu,
Liechtenstein a adoptat ca monedă francul elveŃian. În acest caz, emiterea şi punerea în circulaŃie a
monedelor şi bancnotelor, precum şi exercitarea politicii monetare se realizează de către Banca
NaŃională a ElveŃiei iar băncile din Liechtenstein raportează situaŃiile financiare acesteia şi sunt
supuse supravegherii bancare de către autoritatea elveŃiană în materie. SituaŃii asemănătoare se
întâlnesc şi în teritoriile nesuverane, colonii, teritorii asociate unui stat, teritorii sub tutelă etc., în
general în astfel de spaŃii geografice existând ceea ce se numeşte „autoritate monetară”.
Cele prezentate reprezintă o situaŃie la un moment dat.
În trecut, monedele puterilor coloniale erau, în cele mai multe cazuri, monedele utilizate pe
teritoriile colonizate (lira sterlină, francul francez, peseta spaniolă etc.). Destrămarea sistemului colonial
şi câştigarea independenŃei fostelor colonii au condus la adoptarea unor noi denumiri de unităŃi monetare
naŃionale.
În viitor, unele state vor adera la sistemul monedei unice europene şi astfel, alte unităŃi monetare
naŃionale vor dispărea (inclusiv leul românesc), după cum pot apărea alte grupări care să adopte alte tipuri
de unificare monetară şi noi denumiri de monede.
Fiecare monedă naŃională are un simbol standardizat şi utilizat ca atare în denominarea tuturor
tranzacŃiilor interne şi internaŃionale. Potrivit codului ISO (International Organization for
Standardization), s-a convenit uniformizarea modului de simbolizare prin trei litere a unităŃilor monetare
ale statelor lumii, primele două litere reprezentând denumirea prescurtată a Ńării (în limba engleză) şi a
treia literă, prima literă din denumirea monedei (în limba naŃională). De exemplu: ROL - Romania Leu;
USD - United State Dollar; GBP - Greate Britain Pound etc. Pentru euro, abrevierea oficială recunoscută
de ISO este EUR.
Unele monede au şi un simbol grafic. Pentru dolarul american simbolul este litera S tăiată pe
verticală de două linii paralele ($). Legenda spune că simbolul provine de la semnul existent pe un thaller,
care reprezenta două coloane pe care se urca o viŃă de vie, monedă care s-a bucurat de încredere pe

33
teritoriile primelor 13 state americane, de unde şi denumirea de thaller – taller – dollar. Pentru lira sterlină
simbolul grafic este litera L tăiată pe orizontală de două linii paralele (₤), pentru yenul japonez litera Y
tăiată pe orizontală de două linii paralele (¥) iar euro are simbolul litera E tăiată pe orizontală de două linii
paralele (€), acesta fiind inspirat din litera grecească epsilon, cu trimiteri la leagănul civilizaŃiei antice
elene şi prima literă a denumirii continentului european (Europa).
Definirea prin lege a unităŃii monetare a unui stat este un atribut al autorităŃii monetare naŃionale.
De-a lungul timpului, această definire s-a realizat în funcŃie de etalonul care a fost adoptat ca bază a
sistemului monetar internaŃional, implicând analiza a trei elemente:
• valoarea paritară, respectiv conŃinutul valoric al monedei, definit prin legea monetară a Ńării care o
emite. Ea a presupus un etalon faŃă de care moneda se raporta într-o relaŃie fixă sau stabilă. FuncŃia
de etalon a fost îndeplinită la început de mărfuri obişnuite, pentru ca treptat această poziŃie să fie
cucerită de metalele preŃioase (aur, argint), locul lor fiind luat apoi de diferite valute şi mai târziu de
DST.
• paritatea monetară exprimată prin raportul dintre valorile paritare ale două monede. În funcŃie de
etalonul care a stat la baza unităŃilor monetare, aceasta a îmbrăcat forma parităŃii metalice, valutare şi
DST.
• cursul valutar sau rata de schimb, respectiv preŃul unei monede, exprimat într-o altă monedă cu care
se compară. Date fiind prefacerile care au marcat definirea unităŃilor monetare naŃionale, cu înŃeles
similar se utilizează şi termenul de paritate valutară.
Limitele în utilizarea DST şi experienŃa în domeniu au impus o serie de rezerve în utilizarea sa ca
etalon monetar. Începând din anul 1978, statele membre ale FMI îşi definesc valoarea monedelor lor pe
baza aranjamentelor valutare. Acestea constituie ansamblul măsurilor practicate de fiecare stat
membru al FMI în scopul asigurării unei evoluŃii cât mai disciplinate a cursului valutar al monedelor lor.
În timp ce definirea valorii unei monede pe baza valorilor paritare presupunea un raport fix sau
stabil, în definirea valorii unei monede pe baza unui aranjament valutar locul principal îl ocupă evoluŃia
pe piaŃă a cursului valutar, în contextul flotării generalizate. Din această cauză, selecŃionarea monedei de
contract şi adoptarea unor măsuri de aplatizare a efectelor negative ale evoluŃiei nedorite a cursului
acesteia au un rol deosebit în asigurarea eficienŃei valutar-financiare a tranzacŃiilor comerciale.

4.1.2. Aranjamentele valutare în economia mondială

Aranjamentele valutare practicate în prezent au un caracter dinamic, pe de o parte, prin

permanenta lor diversificare iar pe de altă parte, prin faptul că valorile astfel stabilite se modifică la
intervale scurte de timp.
În esenŃă, ele se diferenŃiază în funcŃie de gradul de flexibilitate adoptat în stabilirea cursului
valutar: de la forme mai rigide - consiliu monetar sau legare a monedei naŃionale de o altă unitate
monetară - până la flotare liberă. Indiferent însă de clasa în care este inclusă o monedă, în ultimă instanŃă,
la baza definirii sale se află evoluŃia cursului pe piaŃa valutară.
Pentru a avea o imagine de ansamblu, în continuare sunt prezentate pe scurt principalele tipuri de
aranjamente valutare (regimuri ale ratei de schimb) existente în prezent în lume, potrivit opŃiunii
declarate de fiecare Ńară şi comunicate FMI (tabelul nr. 4.1.).
1. Aranjamente valutare potrivit cărora Ńările nu au un mijloc de plată legal separat. În
această clasă sunt incluse două categorii de Ńări:
• Ńări care au adoptat ca mijloc legal de plată moneda altei Ńări; de exemplu moneda în Liechtenstein
este francul elveŃian, în Ecuador, El Salvador, Palau, Timorul de Est este dolarul american iar în San
Marino este euro;
• grupuri de Ńări care au convenit să utilizeze aceeaşi monedă ca mijloc legal de plată; adoptarea
acestui sistem implică crearea unei autorităŃi monetare centrale pentru coordonarea şi controlul
politicii monetare la nivelul Ńărilor respective.
În prezent există patru astfel de uniuni monetare care utilizează aceeaşi monedă ca mijloc legal de
plată - moneda este unică pentru grupul de Ńări şi independentă în sensul că nu este moneda altei Ńări:
- Zona euro formată în prezent din 17 Ńări a căror monedă acceptată ca mijloc legal de plată este euro
iar autoritatea monetară responsabilă cu emisiunea şi circulaŃia monedei este BCE. Euro este o
monedă convertibilă, Ńările membre ale zonei acceptând obligaŃiile ce decurg din art. VIII, pct. 2, 3 şi
4 din Statutul FMI privind convertibilitatea şi restricŃiile valutare cu alte Ńări.
- Uniunea monetară a Caraibelor de Est (ECCU - Eastern Caribbean Currency Union) înfiinŃată în
cadrul CARICOM (Caribbean Community and Common Market, creată în 1973). Doi ani mai târziu

34
 a fost constituită Banca Centrală a Caraibelor de Est (ECCB - Eastern Caribbean Central Bank) care
a înlocuit Consiliul monetar. Din uniunea monetară fac parte 6 state independente membre ale FMI -
Antigua şi Barbuda, Dominica, Grenada, St. Kitts şi Nevis, St. Lucia, St. Vincent şi Grenadine -
situate în Marea Caraibelor, în apropierea SUA şi 2 teritorii ale Marii Britanii - Anguilla şi
Montsserat. Unitatea monetară a acestor Ńări – ca mijloc de plată legal şi unic – este dolarul
Caraibelor de Est (EC$), legat din 1976 de dolarul american printr-un raport fix de 1 USD = 2,70
XCD. Este o monedă convertibilă, Ńările membre angajându-se să respecte prevederile art. VIII, pct.
2, 3 şi 4 din Statutul FMI. Antecedentele grupării se găsesc în angajamentele monetare create de
Marea Britanie în coloniile sale şi care din 1920 au îmbrăcat forma „autorităŃii monetare”, moneda
fiind legată de lira sterlină la un curs fix de 1 GBP = 4,80 XCD. Banca Centrală a Caraibelor de Est
centralizează rezervele valutare ale Ńărilor membre, formulează politica în domeniul emisiunii şi
circulaŃiei monetare, acordurilor şi aranjamentelor Ńărilor membre cu străinătatea.
- Uniunea economică şi monetară a Africii de Vest (WAEMU - West African Economic and
Monetary Union) creată în 1994, reuneşte unele Ńări (foste colonii franceze) care fac parte din „zona
francului”. Unitatea monetară este francul CFA care în perioada 1948-1999 a fost legat de francul
francez (iniŃial 1 FRF = 50 XOF şi apoi 1 FRF = 100 XOF din 1994) iar din anul 1999 de euro, prin
raportul fix de 1 EUR = 655,957 XOF. Acesta este în prezent cursul oficial de vânzare-cumpărare al
monedei, euro fiind moneda de intervenŃie pe piaŃă. Cursul francului CFA în raport cu ale valute se
stabileşte prin euro (cursuri încrucişate) în baza cotaŃiilor acestora la Paris. Moneda este emisă şi
supravegheată în circulaŃia sa de o bancă centrală unică, Banca Centrală a Africii de Vest (BCEAO -
Banque Centrale des l`Afrique de l`Quest).
- Uniunea monetară a Africii Centrale, iniŃial şi economică (CAEMC - Central African Economic
and Monetary Community) iar din 1999, în baza unei convenŃii a statelor membre a fost înregistrată
ca UMAC - L`Union monetaire d`Afrique Centrale. Emisiunea monedei - francul CFA - este
realizată de Banca de Emisiune a Africii Centrale (BEAC - Banque des l`Afrique Centrale), al cărei
statut din anul 1999 a fost amendat în 2003.
łările membre ale celor două grupări monetare – cea a Africii de Vest şi cea a Africii Centrale –
formează „zona francului CFA”, care în ansamblu cuprinde foste colonii franceze, dar numai o parte din
grupul Ńărilor aparŃinând ComunităŃii Economice a statelor vest-africane (ECOWAS - Economic
Community of West African States).
Francul CFA (franc de la Communauté Financiere de l`Afrique) este o monedă convertibilă,
Ńările membre asumându-şi obligaŃiile prevăzute în art. VIII, pct. 2, 3 şi 4 din Statutul FMI iar
convertibilitatea în euro este garantată de Trezoreria FranŃei, fără nici o implicare în politica monetară din
partea Băncii FranŃei sau a Băncii Centrale Europene. Prin tradiŃie însă, cele două bănci centrale ale
„zonei francului CFA” îşi păstrează 65% din disponibilităŃile valutare într-un fond de rezervă care
îmbracă forma unui cont operativ deschis la Trezoreria FranŃei (în trecut, fiecare colonie avea un astfel de
cont), putând astfel beneficia permanent de facilităŃi overdraft (din 1973). Pentru fiecare operaŃiune de
schimb valutar ele trebuie să asigure o acoperire de cel puŃin 20% din pasivele la vedere, iar plafonul de
credit se stabileşte pe fiecare Ńară ca echivalent al unei cote de 20% din veniturile bugetare ale Ńării în anul
precedent.
Prin amendamentele aduse în anul 2003 statutelor băncilor centrale din „zona francului CFA” s-
au delimitat competenŃele în materie monetară dar şi cadrul ferm al legăturii cu zona euro (de altfel, Ńările
din regiune au beneficiat şi de finanŃări de la Banca Europeană pentru InvestiŃii).
2. Aranjamente valutare bazate pe consiliu monetar. În această categorie sunt cuprinse acele
Ńări care au moneda naŃională definită prin legea monetară a Ńării, ca mijloc legal de plată, dar regimul
ratei de schimb are la bază un act legislativ prin care se stabilesc următoarele:
- preschimbarea monedei naŃionale în raport de o anumită unitate monetară străină să se efectueze la
un curs fix;
- emisiunea monedei naŃionale să fie restricŃionată în funcŃie de îndeplinirea de către banca centrală a
unor obligaŃii stabilite prin acest aranjament. În esenŃă, este vorba despre controlul masei monetare,
reducerea inflaŃiei şi stabilizarea cursului valutar al monedei naŃionale.
Prevederile unui astfel de aranjament impun ca emisiunea monedei naŃionale să se efectueze
numai contra monedă străină iar cantitatea de monedă naŃională să fie acoperită integral cu active
externe: de exemplu, emisiunea monetară poate avea loc numai în măsura în care Ńara în discuŃie are un
excedent de balanŃă de plăŃi, care în plan valutar înseamnă intrare de monedă străină. Se elimină astfel
funcŃia „tradiŃională” a băncii centrale de control al masei monetare, dar mai ales cea de „împrumutător
de ultimă instanŃă”. Urmărirea acestor aspecte este încredinŃată unui consiliu monetar, care în fapt poate

35
 constitui o entitate în cadrul băncii centrale şi care temporar, până la redresarea monetară şi valutară,
preia spre urmărire şi administrare o parte din funcŃiile băncii centrale.
Prin aranjament se stabileşte moneda străină de care este legată moneda naŃională (ca intrări
valutare sau active externe). În patru din Ńările care practică (Bosnia-HerŃegovina, Bulgaria, Lituania) sau
au practicat (Estonia) aranjamente valutare de tip consiliu monetar, raportarea se face la euro, în timp ce
în Hong Kong şi Djibouti se face la dolarul american. În cazul Brunei-Darussalam moneda naŃională
este dolarul Brunei, cu un aranjament în raport cu dolarul Singapore de 1SGD = 1BND, ambele monede
circulând pe teritoriul Ńării ca mijloc de plată legal.
În Bosnia-HerŃegovina moneda naŃională este marca convertibilă, legată de euro printr-un raport
fix de 1 EUR = 1,95583 BAM. Începând din anul 1999, Bulgaria are un consiliu monetar prin care leva
este legată de euro printr-un raport fix de 1 EUR = 1,95583 BGN. Din iunie 2004, Estonia şi Lituania
participă în cadrul Mecanismului Ratelor de Schimb - ERM II, fără să modifice prevederile
aranjamentului de tip consiliu monetar pe euro: coroana estoniană la 1 EUR = 15,6466 EEK iar litas
lituaniană la 1 EUR = 3,45280 LTL. La 1 ianuarie 2011, Estonia devine membră a zonei euro, renunŃând
la moneda naŃională.
În cazul consiliilor monetare legate de dolarul american, pentru dolarul Hong Kong raportul este
de 1 USD = 17,73 HKD iar pentru francul Djibouti de 1 USD = 177,72 DJF.
Cursul fix, evidenŃierea rezervelor valutare şi dimensionarea masei monetare, în funcŃie de
legătura stabilită, definesc şi moneda predominantă în care se fac plăŃile şi încasările internaŃionale în
aceste Ńări, în exemplele date, euro şi dolarul american.
3. Aranjamente valutare convenŃionale bazate pe legarea fixă a cursului monedei. În această
clasă sunt incluse acele Ńări a căror monedă naŃională este legată formal printr-un raport fix de o altă
monedă (35 Ńări) sau de o monedă compozită (7 Ńări). În ultimul caz, moneda compozită poate fi una
standard (DST) sau poate fi creată ad-hoc de Ńara în discuŃie, pe baza unui coş de valute format din
monedele principalelor Ńări cu care are relaŃii comerciale, a căror pondere reflectă distribuŃia
schimburilor comerciale, a serviciilor şi a fluxurilor de capital. Prin acest tip de aranjament valutar, Ńările
nu sunt obligate să menŃină irevocabil paritatea stabilită. Cursul valutar poate fluctua în limite strânse
faŃă de cursul central stabilit (de exemplu, de ±1%) sau se stabilesc limitele de variaŃie minime şi
maxime sub forma unei marje, de regulă de ±2%. Indiferent de soluŃia aleasă, autoritatea monetară
urmăreşte respectarea parităŃii fixe prin intervenŃii directe pe piaŃa valutară, cumpărând şi vânzând
monedă naŃională contra valuta de care este legată (valută de intervenŃie) sau indirecte, printr-o politică
severă a ratei dobânzii, prin stabilirea unor reglementări restrictive în materie de regim valutar sau prin
intervenŃii efectuate de alte instituŃii publice. Sistemul se aseamănă în principiu cu aranjamentul bazat pe
consiliu monetar, dar se deosebeşte de acesta prin flexibilitatea mai mare în cadrul limitelor date de
variaŃie a cursului valutar, autoritatea monetară putând să modifice nivelul acestora şi prin libertatea mai
largă în exercitarea politicii monetare şi a celei valutare.
łările din această grupă au aranjamente valutare legate în cea mai mare parte de dolarul
american (Antilele Olandeze, Arabia Saudită, Aruba, Bahamas, Bahrain, Barbados, Belize, China,
Emiratele Arabe, Eritrea, Guinea, Insulele Maldive, Iordania, Irak, Kuweit, Liban, Malaezia, Nepal,
Oman, Qatar, Seychelles, Siria, Trinidad-Tobago, Turkmenistan, Ucraina, Venezuela, Vietnam), de euro
(Cape Verde, Insulele Comore, Letonia, Macedonia) şi de monede compozite (de exemplu, Libia de DST,
Botswana de DST şi rand sud-african etc.).
Dată fiind poziŃia dominantă a Africii de Sud, moneda acesteia - rand sud-african - are circulaŃie
în zonă şi de ea sunt legate monedele naŃionale ale trei mici state grupate în jurul acesteia: Lesotho,
Namibia şi Swaziland. Practic, în unele din aceste Ńări există două monede cu putere circulatorie pe
teritoriul lor - randul sud-african şi moneda naŃională - iar aranjamentele au caracter local.
4. MenŃinerea cursului valutar în limitele unor benzi de fluctuaŃie. În această categorie intră
Ńările care prin aranjamente valutare s-au afiliat la Mecanismul Ratelor de Schimb - ERM II (Danemarca -
ianuarie 1999, Slovenia - iunie 2004 şi Cipru - mai 2005) sau au adoptat independent un sistem bazat pe
principii asemănătoare (Ungaria, Tonga). Caracteristic acestui aranjament valutar este menŃinerea
cursului valutar în cadrul unor marje de fluctuaŃie diferite de la o Ńară la alta: Danemarca ±2,25%; Tonga
±5%; Cipru, Slovenia şi Ungaria ±15%, în anul 2005. În timp ce Tonga îşi leagă moneda proprie de un
coş valutar format din euro, dolar american şi yen japonez, Danemarca şi Ungaria se raportează la euro.
Cipru şi Slovenia au devenit ulterior membre ale zonei euro.
5. Stabilitatea cursului valutar pe o anumită perioadă, cu modificări impuse de condiŃiile
pieŃei (engl. crawling pegs). În acest caz, cursul fixat (engl. peg = Ńăruş) este ajustat periodic ca urmare a
modificării unor indicatori cantitativi avuŃi în vedere de Ńara respectivă (inflaŃia în raport cu principalii

36
parteneri comerciali, diferenŃa între Ńinta stabilită şi inflaŃia aşteptată în Ńările partenere), fapt care scoate
în evidenŃă o „modificare înceată” (engl. crawling = târâtoare).
Modificarea ratei fixe târâtoare (engl. rate of crawl) se face având în vedere evenimente trecute
(de exemplu, care a fost influenŃa inflaŃiei asupra cursului valutar fix) sau evenimente viitoare (pe baza
previziunilor privind evoluŃia inflaŃiei). Ca şi în cazul aranjamentelor valutare convenŃionale bazate pe
legarea fixă a cursului monedei, se impune o politică monetară severă în controlul evoluŃiilor din Ńara
respectivă. Bolivia, Costa Rica, Honduras, Nicaragua şi Insulele Solomon au cursul fix stabilit faŃă de
dolarul american, curs ce se modifică periodic.
6. Flotare în cadrul unor benzi de fluctuaŃie. Acest tip de aranjament valutar se
particularizează prin faptul că fluctuaŃiile cursului valutar sunt menŃinute în cadrul unei variaŃii de ±1%
faŃă de cursul central sau de ±2% între cursul minim şi cel maxim, iar cursul fix este modificat în funcŃie
de anumiŃi indicatori monetari şi financiari. Gradul de flexibilitate a ratei de schimb depinde de limitele
benzii de fluctuaŃie, care pot fi stabilite simetric faŃă de cursul central sau asimetric în sus sau în jos faŃă
de paritatea centrală, în acest caz pe baza unei rate centrale preanunŃate.
Acest aranjament s-a utilizat până la sfârşitul anului 2004 în Honduras (±7%), Israel (±26%),
România şi Slovenia (bandă de fluctuaŃie necomunicată). În prezent se mai aplică în Belarus, banda în
cadrul căreia se urmăreşte cursul valutar putând fi ajustată frecvent.
7. Aranjamente valutare de flotare controlată, fără Ńinte predefinite ale cursului valutar. În
acest caz, autorităŃile monetare urmăresc să influenŃeze evoluŃia cursului valutar, fără a avea o rată de
schimb fixată ca Ńintă sau direcŃie de evoluŃie. Indicatorii utilizaŃi pentru controlul cursului valutar sunt,
de regulă, indicatori economici de ansamblu (poziŃia balanŃei de plăŃi, situaŃia rezervelor valutare,
evoluŃia pieŃei paralele etc.) iar ajustarea cursului nu este realizată automat. IntervenŃiile pe piaŃa valutară
pot fi directe sau indirecte. łările din această grupă nu au drept ancoră rata de schimb în raport cu o altă
monedă sau o monedă compozită, ci sunt grupate în funcŃie de strategia de politică monetară, bazată pe:
- Ńintirea agregatelor monetare (15 Ńări);
- Ńintirea directă a inflaŃiei (5 Ńări);
- programe monetare, inclusiv în cadrul aranjamentelor FMI (13 Ńări);
- alte strategii (19 Ńări).
De exemplu, în România, BNR intervine pe piaŃa valutară pentru respectarea Ńintei de inflaŃie
stabilită anual. Din martie 2003, cursul valutar al monedei naŃionale este fixat în raport cu euro, politica
valutară având ca scop utilizarea ratei de schimb ca ancoră nominală. Începând cu 2001 şi mai ales după
2003, intervenŃiile BNR pe piaŃa valutară au scăzut substanŃial atât ca frecvenŃă cât şi ca volum,
permiŃând în acest mod fluctuarea zilnică a cursului valutar.
8. Aranjamente valutare de flotare liberă. În Ńările care au adoptat acest tip de aranjament,
cursul valutar este determinat pe piaŃă, iar orice intervenŃie pe piaŃa valutară oficială urmăreşte asigurarea
unor modificări moderate ale cursului valutar şi prevenirea unor fluctuaŃii excesive. Dintre Ńările a căror
monedă joacă un rol important pe plan internaŃional, în această grupă sunt incluse ElveŃia, Japonia, SUA,
Australia, Canada, Marea Britanie şi Suedia, ultimele patru cu flotare independentă dar cu o strategie
monetară de Ńintire a inflaŃiei.
Deşi în descrierea aranjamentelor valutare sunt utilizate expresii ca „rată de schimb fixă” sau
„paritate fixă”, ele au la bază, în esenŃă, evoluŃia cursului valutar pe piaŃă, iar evaluarea are în vedere
raportarea la un alt curs valutar într-un alt moment, al unei alte monede.
Analiza aranjamentelor valutare de pe primele şase poziŃii evidenŃiază că moneda naŃională are un
„curs fix” „legat” de o altă monedă, iar acea „altă monedă” este cel mai adesea dolarul american sau euro,
care la rândul lor au un aranjament bazat pe flotare liberă. Prin aceste definiri „fixe”, de fapt „legate”,
factorilor interni specifici Ńării în discuŃie, care influenŃează rata de schimb a monedei naŃionale în raport
cu monedele străine, se adaugă mişcarea monedei străine la care s-a raportat.
Din aceste considerente, în descrierea regimului ratei de schimb, componenta politicii monetare
promovate de o Ńară în menŃinerea cursurilor valutare fluctuante a devenit cu mult mai importantă decât în
trecut, când exista un numitor comun, cum a fost de exemplu aurul. Ca activ monetar neutru sau aproape
neutru, aurul nu aparŃinea unei Ńări „emitente” de la care să preia şi să înmagazineze contextul economic,
financiar sau politic, cum se întâmplă în prezent prin „legarea”, „fixarea” sau „definirea” în raport cu o
altă monedă.
De la o etapă la alta, fiecare Ńară îşi stabileşte obiectivele de politică monetară în corelaŃie cu
evoluŃiile cursului monedei naŃionale. În principal, strategia politicii monetare este denumită în funcŃie
de Ńinta de atins sau de ancora de care se „leagă” pentru asigurarea unei stabilităŃi:

37
• Ńintirea cursului valutar. Este o sintagmă destinată să exprime prioritatea în planul politicii monetare
de a asigura menŃinerea sau atingerea unui anumit nivel al cursului valutar. Autoritatea monetară
intervine pe piaŃa valutară prin vânzare/cumpărare de monede străine la un anumit curs, cu scopul de
a menŃine rata de schimb în limitele preanunŃate sau la un anumit nivel. În acest ultim caz, cursul
valutar serveşte ca ancoră nominală sau Ńintă intermediară în planul politicii monetare. Această
strategie se regăseşte în sistemele aranjamentelor valutare care nu au un mijloc legal de plată separat
sau ale aranjamentelor bazate pe consilii monetare, pe cursuri fixe legate de o altă valută sau care
fluctuează în cadrul unei benzi.
• Ńintirea agregatelor monetare. În această situaŃie, autoritatea monetară utilizează o serie de
instrumente pentru atingerea unei anumite rate de creştere a agregatelor monetare (M1, M2, M3 sau
L) iar agregatul Ńintă devine ancoră nominală sau Ńintă intermediară a politicii monetare, suplimentar
urmărindu-se asigurarea unei stabilităŃi a evoluŃiei cursului valutar.
• Ńintirea directă a inflaŃiei. De regulă este utilizată de Ńările cu rate înalte ale inflaŃiei, fiind asociată
reducerii inflaŃiei prin stabilirea unor Ńinte definite numeric, în general, de la o rată a inflaŃiei cu trei
cifre să se ajungă la o rată a inflaŃiei cu două cifre şi apoi cu o cifră. În asemenea cazuri, Ńintirea
inflaŃiei presupune un ansamblu de măsuri, dar întotdeauna implică autoritatea monetară. Deciziile
de politică monetară sunt orientate în funcŃie de deviaŃia estimată a evoluŃiei inflaŃiei în raport de
Ńinta anunŃată public, inflaŃia estimată acŃionând (implicit sau explicit) ca ancoră intermediară a
politicii monetare.
• programe monetare, inclusiv susŃinute de FMI. Acestea presupun implementarea unei politici
monetare şi valutare care să creeze un cadru ce să permită constituirea unui nivel minim acceptat al
rezervelor valutare ale Ńării şi controlul dezechilibrelor de balanŃă de plăŃi.
În considerarea celor prezentate s-au avut în vedere datele oficiale comunicate de Ńări şi publicate
în documentele FMI - „Annual Report”; „Exchange Arrangements and Exchange Restriction” - date care
sunt actualizate anual.
SituaŃia la 30 aprilie 2005 a aranjamentelor valutare ale Ńărilor membre ale FMI este ilustrată în
tabelul nr. 4.1.

38
 Tabelul nr. 4.1. Aranjamentele valutare şi strategiile de politică monetară la nivel internaŃional (30 aprilie 2005)

Strategia de politică monetară

Regimul ratei de schimb programe monetare,
bazată pe Ńintirea bazată pe Ńintirea
(Număr de Ńări) bazată pe Ńintirea cursului valutar inclusiv susŃinute de altele
agregatelor monetare directă a inflaŃiei
FMI
O altă monedă ca Uniunea monetară Zona francului CFA (14) Zona euro (12)
mijloc legal de plată a Caraibelor de Uniunea
(9) Est1 monetară a Uniunea monetară a Austria
(6) Africii de Vest Africii Centrale Belgia
Ecuador, Antigua şi Benin, Camerun*, Finlanda
2 FranŃa
Aranjamente valutare cu mijloc El Salvador , Barbuda, Burkina- Faso*, Republica Central-
Insulele Marshall, Dominica*, Coasta de Africană, Germania
legal de plată comun
Kiribati, Grenada, Fildeş*, Ciad*, Congo*, Grecia
(41)
Micronezia, St. Kitts şi Nevis, Guinea-Bissau, Guinea Ecuatorială, Irlanda
Palau, Panama, St. Lucia, Mali*, Gabon* Italia
San Marino, St. Vincent şi Niger*, Luxemburg
Timorul de Est Grenadine Senegal*, Olanda
Togo Portugalia
Spania
Aranjamente valutare bazate pe
Bosnia-HerŃegovina, Bulgaria*, Estonia3, Lituania3
consiliu monetar
Djibouti, Hong Kong
(7)
Brunei-Darussalam
de o singură valută de un coş valutar
(35) (7)
Antilele Olandeze, Arabia Saudită, Botswana, Fiji, Libia, Malta3, Maroc, China**
Aruba, Bahamas, Bahrain, Barbados, Samoa de Vest, Vanuatu
Alte aranjamente valutare Belize, Bhutan, Cape Verde*, China,
convenŃionale bazate pe legarea Emiratele Arabe, Eritrea, Guinea,
fixă a cursului monedei Insulele Comore, Insulele Maldive,
(42) Iordania*, Irak, Kuweit, Letonia3,
Liban, Lesotho*, Macedonia*,
Malaezia, Namibia, Nepal*, Oman,
Qatar, Seychelles, Swaziland, Siria,
Trinidad-Tobago, Turkmenistan,
Ucraina*, Venezuela, Vietnam
MenŃinerea cursului valutar în Danemarca3 (±2,25%) Ungaria**
limitele unor benzi de fluctuaŃie Slovenia3 (±15%), Cipru3 (±15%)
(5) Ungaria (±15%)
Tonga (±5%)
Stabilitatea cursului valutar pe Bolivia, Costa Rica, Honduras*, Nicaragua*, Honduras**
o anumită perioadă, cu Insulele Solomon
modificări impuse de condiŃiile

39
 pieŃei
(engl. crawling
pegs) (5)
Flotare în cadrul unor benzi de Belarus (bandă de fluctuaŃie ajustată frecvent)
fluctuaŃie (1)

Bangladesh*, Cehia, Argentina*, Afganistan,

Cambodgia, Columbia*, Azerbaidjan*, Algeria, Angola,
Egipt, Etiopia, Guatemala, CroaŃia*, Burundi*,Gambia*,
Ghana*, Guyana*, Peru*, Georgia*, India, Kazakhstan,
Flotare controlată, Indonezia, Thailanda Haiti*, Kenya*, Mauritania, Myanmar,
fără Ńinte predefinite ale cursului Iran, Jamaica, Kirghizia*, Laos*, Nigeria,
valutar Mauritius, Mongolia*, Pakistan,Paraguay*
(52) Moldova, Mozambic*, România*, Rusia,
Sudan, Rwanda*, São Tomé, Singapore,
Suriname, Serbia*, Slovacia3,
Tunisia, Tadjikistan* Uzbekistan,
Zambia Zimbabwe
Madagascar, Africa de Sud, Albania*, Rep. Dominicană*,
Malawi, Australia, Armenia*, ElveŃia,
Sierra Leone*, Brazilia,Canada Rep. Congo*, Japonia,
Sri Lanka*, Chile, Coreea, Tanzania*, Liberia,
Uruguay, Filipine, Islanda Uganda* Papua Noua Guinee
Flotare liberă
Yemen Israel, Marea Somalia,
(34)
Britanie, Mexic, SUA
Norvegia,
Noua Zeelandă,
Polonia, Suedia,
Turcia
Sursa: IMF - “Annual Report”, April 2005; IMF - “Exchange Arrangements and Exchange Restrict”, 2004

* - indică faptul că acea Ńară beneficiază de programe monetare susŃinute de FMI sau de alte programe
** - indică faptul că acea Ńară utilizează mai multe ancore de politică monetară
1
- Ńările membre ale Uniunii monetare a Caraibelor de Est au consilii monetare
2
- pentru El Salvador este interzisă emisiunea nouă de monedă naŃională, monedele şi bancnotele vechi continuând să circule alături de dolarul american până la uzura lor morală
3
- Ńări care participă în cadrul Mecanismului Ratelor de Schimb - ERM II al Sistemului Monetar European

40
 În prezent, definirea unei monede are un caracter convenŃional, decuplat de orice suport fix şi
material, cu perspectiva dematerializării în contextul dezvoltării tehnologiei informaŃiei. Aceste prefaceri
care au marcat definirea şi poziŃia pe piaŃă a monedelor lumii şi-au pus amprenta şi asupra tehnicilor de
acoperire a riscurilor valutare.
Toate aceste aspecte au contribuit la reducerea numărului monedelor în care diferitele entităŃi îşi
desfăşoară relaŃiile comerciale şi financiare internaŃionale, pe de o parte, prin formarea unor poli monetari
– dolar american, euro, yen japonez – iar pe de altă parte, prin creşterea numărului de Ńări care utilizează
aceeaşi monedă. Exemple de utilizare a euro pot fi: Ńările Uniunii Europene care au adoptat moneda euro;
Ńările Uniunii Europene care nu au aderat la sistemul euro, dar care prin contractele pe care le au cu zona
monedei unice, utilizează implicit euro; Ńările care desfăşoară în mod tradiŃional relaŃii comerciale cu
Uniunea Europeană; Ńările din „zona francului CFA”, care este legat indirect de euro. Pentru dolarul
american, exemplul cel mai relevant îl reprezintă Ńările din America Centrală şi de Sud care fie că au ca
monedă dolarul american, fie că alături de moneda naŃională, dolarul este acceptat în paralel ca mijloc
legal de plată.

4.2. Valutele. Devizele

Prin valută se înŃelege moneda naŃională a unui stat deŃinută de o persoană fizică sau juridică
nerezidentă sau care este utilizată în relaŃiile de plăŃi internaŃionale. De exemplu, dolarul american este
monedă naŃională pentru un american şi valută pentru un francez. Acelaşi dolar utilizat de un cetăŃean
american pentru plata unor mărfuri procurate din FranŃa este valută.
În funcŃie de modul în care sunt utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale, valutele pot fi:
- valute efective, sub forma bancnotelor sau a monedelor divizionare;
- valute în cont, cu transfer clasic sau electronic.
Riscurile legate de furt şi costurile ridicate ale transportului şi asigurării valutelor efective au
determinat o permanentă reducere a utilizării acestora şi, în mod firesc, dezvoltarea plăŃilor prin
viramente bancare sau prin intermediul diferitelor tipuri de înscrisuri. În relaŃiile internaŃionale, ponderea
covârşitoare (peste 90%) o deŃin valutele în cont, plăŃile efectuându-se prin tehnica viramentelor bancare,
respectiv prin virarea banilor din contul bancar al unui titular în contul bancar al altui titular.
NoŃiunea de valută nu este legată de caracterul convertibil sau neconvertibil al acesteia, deşi acest
aspect are o deosebită importanŃă în utilizarea sa în plăŃile internaŃionale. Din punct de vedere al
posibilităŃii de preschimbare a unei monede pe alta, valutele se împart în: a. convertibile; b.
neconvertibile.
a). Valuta convertibilă reprezintă acea valută care poate fi preschimbată cu o alta în mod liber,
prin vânzare-cumpărare pe piaŃa valutară, în sensul că nu există restricŃii cu privire la suma de
preschimbat, la scopul preschimbării (plăŃi pentru tranzacŃii comerciale, necomerciale sau transferuri de
capital) şi la calitatea celui care efectuează preschimbarea (rezident sau nerezident al Ńării unde se
efectuează operaŃiunea).
Din totalul Ńărilor membre ale FMI, 164 de state au acceptat obligaŃiile ce decurg din art. VIII,
pct. 2, 3 şi 4 din Statutul FMI privind convertibilitatea şi restricŃiile valutare cu alte Ńări, puŃine adoptând
însă convertibilitatea deplină.24 Multe dintre ele au menŃinut restricŃii privind operaŃiunile la care se aplică
(de regulă, numai pentru operaŃiunile curente), persoanele care o pot practica (de regulă, numai
nerezidenŃii) iar în numeroase cazuri au fost stabilite şi plafoane valorice privind preschimbarea.
Ca rezultat al restricŃiilor adoptate de Ńările lumii în spaŃiul convertibilităŃii monedelor naŃionale,
în plăŃile internaŃionale se observă o orientare cu precădere spre un număr relativ redus de valute
convertibile (4-5), determinată de anumiŃi factori, cum sunt: puterea economică a statului emitent, soldul
balanŃei de plăŃi, rezervele de aur şi devize, cursul pe piaŃa valutară al monedei respective, stabilitatea
politică a statului, politica monetară şi valutar-financiară a acestuia, apartenenŃa la acordurile financiar-
valutare regionale şi internaŃionale etc. Până la data introducerii euro, principalele valute convertibile
utilizate în plăŃile internaŃionale erau: dolarul american (60-70%), marca germană (11-13%), lira sterlină
(6-7%), yenul japonez (6-7%), francul francez (5-6%), francul elveŃian (2-3%), dolarul canadian (1-2%),
florinul olandez (1-2%). După anul 2002, dolarul american rămâne pe primul loc, fiind urmat de euro, lira
sterlină, yenul japonez şi francul elveŃian.

24
IMF - “Annual Report”, April 2005
41
 În grupa valutelor convertibile un loc aparte îl ocupă valutele de rezervă, care sunt monede
naŃionale ale unor Ńări deŃinute de alte Ńări în rezerva lor oficială. În prezent, principalele valute de
rezervă la nivel mondial sunt: dolarul american, euro, yenul japonez şi lira sterlină.
b). Valuta neconvertibilă desemnează acea valută care nu poate fi utilizată ca mijloc de plată,
de regulă, decât în cadrul graniŃelor statului care a emis-o. În general, monedele neconvertibile au o
definire valorică convenŃională, în sensul că nu reflectă puterea lor reală de cumpărare. łările cu monedă
neconvertibilă pot practica, sub forma excepŃiilor, restricŃii la plăŃile externe, cursuri multiple etc.
Deoarece valutele neconvertibile nu au o echivalenŃă reală între valoarea declarată şi puterea lor de
cumpărare se evită încheierea de contracte într-o astfel de monedă. În general, circulaŃia monedelor
neconvertibile este strict controlată de statul emitent.
În trecut, o monedă, fără a fi convertibilă, putea fi transferabilă, prin încrederea acordată de un
grup mai mare sau mai mic de state. Folosirea valutelor transferabile consta în dreptul pe care îl avea
titularul unui cont de a transfera (fără a converti) soldul său în acea monedă transferabilă în contul unui
beneficiar din altă Ńară, cu cont deschis tot la banca din Ńara a cărei monedă era transferabilă.
Înainte de reintroducerea convertibilităŃii în Ńările vest-europene (1958-1960) au existat trei valute
transferabile: lira sterlină, marca vest-germană şi lira italiană. După trecerea la convertibilitate a acestor
monede, toate conturile în valută transferabilă au fost automat transformate în conturi cu valute
convertibile.
Rubla transferabilă a funcŃionat până în anul 1990, în baza convenŃiei privind decontările
multilaterale în ruble transferabile şi organizarea BICE, semnată la Moscova în 1963. Guvernele Ńărilor
membre ale CAER au hotărât atunci renunŃarea la sistemul de plăŃi prin conturi bilaterale de cliring şi prin
ruble de cliring şi trecerea cu începere de la 1 ianuarie 1964 la un sistem de decontări multilaterale în
ruble transferabile. Rubla transferabilă era abstractă, diferită de cea de astăzi, avea un curs forŃat, era de
fapt o monedă de cont în care se efectuau decontările multilaterale.
În etapa actuală, în relaŃiile de plăŃi dintre Ńările dezvoltate nu mai există conturi exprimate în
valute transferabile.
Alături de cele două grupe de valute - convertibile (art. VIII) şi neconvertibile (art. XIV - Ńări într-
o stare tranzitorie, care pot păstra restricŃii şi care urmează să asigure convertibilitatea monedelor lor) -
Statutul modificat al FMI a introdus o nouă categorie, aceea de valute liber utilizabile (art. XXX). O
valută poate deveni liber utilizabilă în măsura în care îndeplineşte cumulativ două condiŃii: (1) este
utilizată pe scară largă în tranzacŃiile internaŃionale; (2) are o viaŃă activă, fiind negociată pe principalele
pieŃe valutare internaŃionale. Potrivit aprecierilor FMI, aceste condiŃii sunt îndeplinite în prezent de
dolarul american, euro, lira sterlină şi yenul japonez. Introducerea acestei noi terminologii este de natură
să mărească aria operaŃiunilor efectuate între statele membre ale FMI şi între acestea şi FMI, în valutele
convertibile care prezintă un interes mai mare decât celelalte.
În terminologia curentă se utilizează adesea noŃiunea de valută “tare” sau “forte” şi valută
“slabă”, pentru a desemna poziŃia la un moment dat a unei valute pe piaŃă. De regulă, atributul “tare” sau
“forte” este alăturat acelor valute care au o largă circulaŃie internaŃională, cursul acestora pe piaŃă este
ascendent iar statul emitent are o economie puternic dezvoltată. Etichetarea într-un fel sau altul a unei
valute are un caracter pasager. În perioada 1950-1970, dolarul american constituia incontestabil
principala valută “forte”. În anii 1973-1978, acelaşi dolar american era socotit o valută în declin, în timp
ce marca vest-germană, francul elveŃian şi yenul japonez erau apreciate ca valute “forte”. După perioada
1979-1980, dolarul american a devenit din nou cea mai “tare” valută, celelalte valute fiind în declin. După
atacul terorist din septembrie 2001 şi ca urmare a intervenŃiilor repetate ale SUA în Irak, dolarul american
a pierdut teren în faŃa monedei europene.
În sens restrâns, devizele includ instrumentele de plată şi credit exprimate într-o monedă străină
(valută) şi care înlocuiesc moneda efectivă pentru stingerea unei obligaŃii de plată în străinătate.
Cu timpul, noŃiunea de devize a căpătat o accepŃiune mai largă, ea cuprinzând în prezent atât
valuta efectivă şi în cont, cât şi orice instrument de plată şi credit (cambie, bilet la ordin, cec şi ordinul de
plată) sau hârtie de valoare (obligaŃiune, acŃiune) denominate într-o monedă străină.
În funcŃie de valuta în care sunt exprimate, devizele pot fi:
• Devize convertibile, respectiv acele instrumente de plată şi credit sau hârtii de valoare denominate
într-o valută convertibilă. Drept urmare, ele pot fi transformate oricând, prin vânzare, într-o altă
valută convertibilă în cont, în numerar sau într-un alt titlu exprimat într-o altă valută convertibilă.
• Devize neconvertibile, atunci când sunt exprimate într-o valută neconvertibilă iar preschimbarea lor
pe o altă monedă este limitată de statul emitent al monedei în care este exprimat înscrisul. Utilizarea

42
 devizelor neconvertibile îşi are suportul, de regulă, în aranjamentele bancare sau acordurile încheiate
în acest sens între două sau mai multe state.
În schimburile economice externe ale României, ponderea cea mai însemnată o deŃin titlurile de
credit exprimate în valute convertibile, care sunt utilizate atât în cadrul operaŃiunilor pe credit, cât şi ca
modalitate de garantare a plăŃilor. Hârtiile de valoare sunt folosite fie în scopul mobilizării unor
împrumuturi de pe piaŃa internaŃională, fie pentru garantarea prin gaj a unor angajamente de plată externe.

4.3. Euro - moneda unei Europe fără frontiere

Adoptarea monedei unice euro a dat naştere unuia dintre cele mai mari şi mai puternice blocuri
comerciale din lume, deşi numai 16 din cei 27 de membri ai Uniunii Europene fac parte în prezent din
zona euro. Deşi introducerea euro nu schimbă faptul că zona monedei unice este alcătuită din Ńări
eterogene, ea întăreşte fără îndoială legăturile economice şi politice din regiune şi greutatea acesteia în
economia mondială.
Euro a modificat într-un mod semnificativ balanŃa globală a puterii. El a creat a doua piaŃă ca
mărime din lume care foloseşte o monedă unică, fiind depăşită doar de SUA în ceea ce priveşte producŃia
totală. Zona euro, privită din perspectiva comerŃului mondial şi a finanŃelor globale, a devenit o
superputere economică. Ea deŃine o pondere însemnată în comerŃul mondial (19% în anul 2004), puŃin
peste contribuŃia SUA (17,2% în anul 2004). PieŃele de capital europene sunt însă mai puŃin comparabile
cu corespondentele lor americane, care sunt imense şi foarte lichide.
Conform statisticilor Băncii Centrale Europene, euro se află pe locul doi în utilizările
internaŃionale, după dolarul american şi înaintea yenului japonez. Acest lucru se datorează moştenirii de
către euro a unor operaŃiuni anterioare în ECU şi în vechile monede ale Ńărilor participante la Uniunea
Monetară Europeană.
Rolul crescând al euro la scară internaŃională rezultă din dezvoltarea simultană a utilizării sale la
nivel privat şi la nivel oficial (tabelul nr. 4.2.).
În ceea ce priveşte utilizările private, ca monedă de finanŃare şi de plasament, euro deŃine 30%
din volumul titlurilor de creanŃă internaŃionale, iar ca intermediar al schimburilor internaŃionale este
implicat în 37% din operaŃiunile efectuate la nivel mondial. Chiar dacă acum este limitat, rolul său de
monedă de facturare va creşte probabil în viitor.
Cu o pondere de 25,8% din totalul activelor de rezervă la sfârşitul anului 2006, euro este cea de-a
doua valută de rezervă, situându-se după dolarul american (64,7%) şi înaintea yenului japonez (3,2%).
Utilizarea euro în regimurile valutare ale Ńărilor terŃe se manifestă în special în regiunile care au
legături strânse cu zona euro - Ńări membre ale Uniunii care nu fac parte din zona euro sau candidate la
aderare, mici state europene, Ńări balcanice sau africane, Ńări şi teritorii franceze de peste mări - şi care au
adoptat diferite tipuri de aranjamente valutare: euro ca mijloc legal de plată (Andora, Monaco, San
Marino, Vatican, Kosovo, Muntenegru, Ńările membre ale „zonei francului CFA” etc.); menŃinerea
cursului valutar în limitele unor benzi de fluctuaŃie prin Mecanismului Ratelor de Schimb - ERM II
(Cipru, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovenia, Slovacia) sau printr-un sistem bazat pe
principii asemănătoare (Ungaria); consiliu monetar (Estonia, Lituania, Bosnia-HerŃegovina, Bulgaria);
legare convenŃională fixă a cursului monedei de euro (Cape Verde, Insulele Comore, Macedonia); flotare
controlată, cu euro ca monedă de referinŃă (Cehia, CroaŃia, România, Serbia).

Tabelul nr. 4.2. Utilizarea euro la nivel internaŃional

Utilizări private şi oficiale ale euro 2003 2004

monedă de finanŃare (% în total)
stoc de instrumente de debit 24,1 25,6
emisiuni de titluri ale pieŃei monetare 33,5 35,5
emisiuni de obligaŃiuni 31,3 33,9
monedă de plasament (% în total)
credite transfrontaliere acordate de băncile din zona euro unor entităŃi 37,2 38,0
nonbancare din afara zonei
credite transfrontaliere acordate de băncile din afara zonei euro unor entităŃi 54,1 54,1
nonbancare din zona euro
credite transfrontaliere acordate de băncile din afara zonei euro unor entităŃi 7,6 5,9

43
nonbancare din afara zonei
depozite transfrontaliere constituite de entităŃi nonbancare din afara zonei euro 51,2 51,1
la bănci din zona euro
depozite transfrontaliere constituite de entităŃi nonbancare din zona euro la 60,7 54,2
bănci din afara zonei euro
depozite transfrontaliere constituite de entităŃi nonbancare din afara zonei euro 10,7 7,7
la bănci din afara zonei euro
mijloc de schimb şi unitate de măsură (% în total)
exporturi de bunuri ale Ńărilor din zona euro către nerezidenŃii zonei euro 47-63 44-63
importuri de bunuri ale rezidenŃilor zonei euro din Ńări din afara zonei euro 40-60 41-61
exporturi de servicii ale Ńărilor din zona euro către nerezidenŃii zonei euro 16-70 14-71
importuri de servicii ale rezidenŃilor zonei euro din Ńări din afara zonei euro 20-69 22-72
monedă de rezervă şi de intervenŃie în Ńările terŃe
% în rezervele valutare internaŃionale 25,3 24,9
număr de Ńări şi teritorii terŃe cu regimuri valutare legate de euro 51 50
total emisiune de bancnote euro pentru circulaŃie în afara zonei euro (miliarde 36 46
euro)
Sursa: ECB - „Review of the International Role of the Euro”, January 2005

Dacă dolarul american este o monedă internaŃională utilizată în întreaga lume, euro poate fi
considerat o monedă internaŃională cu o puternică orientare regională. Fără îndoială, moneda
europeană are de parcurs un drum lung în scopul atingerii statutului de principală valută, fapt care îi poate
conferi o serie de avantaje: primă de lichiditate pentru emitenŃii de active denominate în euro; costuri
diminuate de tranzacŃionare atât pentru schimburile valutare, cât şi pentru pieŃele de capital; costuri
reduse pentru instrumentele de acoperire a riscului valutar utilizate de importatori şi exportatori; creşterea
veniturilor obŃinute de banca emitentă ca urmare a poziŃiei superioare deŃinute pe plan mondial.
În această competiŃie trebuie să se Ńină seama şi de faptul că dolarul american are un trecut istoric
care include o hotărâre internaŃională adoptată la Bretton Woods în anul 1944, dolarul fiind moneda cea
mai importantă a sistemului monetar internaŃional creat cu această ocazie, pe când euro are o durată de
viaŃă de numai câŃiva ani şi, în parte, a preluat experienŃa Sistemului Monetar European.

4.4. UnităŃile monetare compozite

AnumiŃi factori, cum ar fi nevoia de a spori lichiditatea internaŃională, dorinŃa de a crea o

monedă cu adevărat internaŃională care să nu aparŃină nici unui stat sau de a găsi un instrument monetar
stabil în condiŃiile evoluŃiei instabile a cursurilor valutelor convertibile, au determinat apariŃia unităŃilor
monetare compozite.

1. DST - Drepturile Speciale de Tragere (SDR - Special Drawing Rights) sunt un instrument
monetar creat ca urmare a deciziei Consiliului guvernatorilor FMI adoptată în 1967 la Rio de Janeiro şi a
modificării corespunzătoare a Statutului FMI în anul 1969. Ideea care a stat la baza naşterii DST a fost
cea privind necesitatea creşterii lichidităŃii internaŃionale.
DST reprezintă o monedă de cont, emisă de FMI fără o garanŃie materială, în funcŃie de volumul
comerŃului internaŃional, rezervele valutare oficiale ale statelor membre, lichiditatea internaŃională, starea
balanŃelor de plăŃi etc.
Valoarea DST a fost exprimată iniŃial (1969) în aur, printr-o cantitate de aur egală cu a dolarului
american în acea vreme (1 DST = 0,888671 g aur). În urma devalorizărilor dolarului şi generalizării
cursurilor fluctuante (1971-1973) a apărut problema modificării valorii DST.
În anul 1974 a fost adoptată o nouă metodă de calcul al valorii DST, pe baza unui coş valutar
format din 16 valute, pentru ca în anul 1978, coşul valutar să fie restrâns la 6 valute reprezentative. O altă
reducere a dimensiunilor coşului a avut loc în anul 1981, la 5 valute (dolar american, marcă germană, liră
sterlină, franc francez, yen japonez) ale Ńărilor cu cea mai mare participare la exportul mondial. În urma
evaluării DST în anul 1986, pe baza performanŃelor în materie de export din perioada 1980-1984, s-a
decis ca regulă revizuirea periodică a coşului valutar o dată la 5 ani.
La 1 ianuarie 1999, marca germană şi francul francez au fost înlocuite printr-o cantitate
echivalentă de euro, ponderea monedei unice europene reflectând doar puterea economică a Germaniei şi
44
FranŃei. Începând cu 1 ianuarie 2001, noua evaluare se bazează pe importanŃa zonei euro ca întreg. FMI a
stabilit că 4 valute (USD, EUR, JPY, GBP) îndeplinesc criteriile pentru a intra în componenŃa coşului
valutar DST (tabelul nr. 4.3.).

Tabelul nr. 4.3. Ponderea valutelor în coşul valutar DST (%)

1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie 1 ianuarie

Valuta
2011 2006 2001 1999 1996
USD 41,9 44 45 39 39
EUR 37,4 34 29 32 -
DEM - - - - 21
FRF - - - - 11
JPY 9,4 11 15 18 18
GBP 11,3 11 11 11 11
Sursa: FMI, 2012

Ponderile reflectă importanŃa relativă a valutelor coşului în comerŃul şi în plăŃile internaŃionale,

fiind determinate pornind de la valoarea exporturilor de bunuri şi servicii şi de la soldul rezervelor
valutare ale Ńărilor participante.
Valoarea unui DST este calculată de FMI zilnic, ca medie aritmetică ponderată a cursului
dolarului american pe piaŃa valutară internaŃională faŃă de celelalte valute care compun coşul valutar.
Valoarea la 30 aprilie 2005 era de 1 DST = 1,51678 USD, comparativ cu 1 DST = 1,45183 USD la 30
aprilie 2004 iar la 1 septembrie 2008 de 1 DST = 1,55561 USD.
Rata dobânzii DST se determină săptămânal, pe baza unei medii aritmetice ponderate a ratei
dobânzii pe termen scurt pe piaŃa financiară din SUA, Japonia, Marea Britanie şi zona euro. În perioada
1995-2005, media anuală a ratei dobânzii a fost de 2,1%.
Utilizarea DST în diferite tranzacŃii şi operaŃiuni financiare este limitată la Ńările membre ale
FMI care primesc alocări de DST şi la acele instituŃii şi organisme care au primit dreptul de a le utiliza,
fără a beneficia de alocări, în calitate de “alŃi deŃinători de DST”: AsociaŃia InternaŃională pentru
Dezvoltare, Banca Centrală a Caraibelor Orientale, Banca Centrală a Statelor din Africa de Vest, Banca
de Dezvoltare a Africii de Est, Banca Statelor Africii Centrale, Banca Reglementelor InternaŃionale,
Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, Banca Islamică de Dezvoltare, Banca
InternaŃională a ElveŃiei, Banca Nordică de InvestiŃii, Fondul Andin de Rezervă, Fondul InternaŃional de
Dezvoltare Agricolă, Fondul Monetar Arab, Banca Africană de Dezvoltare, Fondul African de
Dezvoltare.
Dezvoltarea operaŃiunilor cu DST a avut la bază, în principal, ideea de a le crea un loc tot mai
important în ansamblul relaŃiilor monetare şi financiare internaŃionale.
• TranzacŃii oficiale cu DST
Fiind unităŃi monetare de cont, evidenŃa şi mişcarea DST din contul unei Ńări în contul altei Ńări
sau al FMI se efectuează prin sistemul computerizat al Departamentului Drepturilor Speciale de Tragere
existent în cadrul FMI, unde sunt evidenŃiate toate fondurile exprimate în DST.
Alocările de DST se realizează prin emisiune de DST, prin înscrierea pe creditul conturilor
participanŃilor la Departamentul DST. Suma de DST alocată fiecărui participant se determină într-un
raport procentual faŃă de cota de participare a Ńării membre la Fond, fără ca beneficiarul să fie obligat să
efectueze o contraprestaŃie.
Anulările de DST se calculează ca procente asupra alocărilor cumulative nete de DST ale fiecărui
membru şi se înscriu pe debitul contului. Alocările de DST ale FMI, în valoare totală de 21,4 miliarde
DST, au fost realizate în două etape. Prima alocare (9,3 miliarde DST) a avut loc în perioada 1970-1972,
astfel: 3 miliarde DST - 1970, 3 miliarde DST - 1971 şi 3,3 miliarde DST - 1972. A doua alocare (12,1
miliarde DST) s-a desfăşurat în intervalul 1979-1981, în sumă egală pe cei trei ani ai perioadei.
În anul 1997, Consiliul guvernatorilor FMI a propus un amendament la Statutul FMI, pentru a
permite o alocare specială unică (de 21,9 miliarde DST) în scopul de a da posibilitatea Ńărilor care au
devenit membre după ultima alocare (circa 20%) să participe şi ele la sistemul alocărilor de DST. La acea
vreme, propunerea nu a primit aprobarea Congresului american. În decembrie 2001, Consiliul executiv al
FMI a discutat cu privire la oportunitatea unei alocări pentru perioada 2002-2006, dar nici el nu a avut
succes. Pentru a deveni operaŃională, propunerea privind alocarea specială trebuie aprobată de 3/5 din

45
membri, care să deŃină cel puŃin 85% din totalul voturilor. La 30 aprilie 2005, 131 de membri cu 77,33%
din totalul voturilor au căzut de acord, dar mai este necesar acceptul SUA pentru ca alocarea unică să
devină efectivă. 25
• TranzacŃii private cu DST
Aşa cum rezultă din Statutul FMI, DST îndeplinesc următoarele funcŃii: etalon monetar (valoarea
unei monede poate fi definită în DST); instrument de rezervă (alături de celelalte valute este destinat să
completeze nevoile de lichiditate internaŃională); mijloc de plată pentru anumite operaŃiuni între Fond şi
membrii săi, precum şi pentru procurarea contra DST a altor valute.
Drept urmare, o Ńară care a primit DST le poate utiliza astfel: să îşi mărească, corespunzător cotei
alocate, rezerva valutară oficială; să procure, contra DST, valută convertibilă de la alte Ńări membre
indicate de Fond; să obŃină direct valute contra DST de la o altă Ńară membră fără intermediul Fondului;
să plătească dobânzi şi comisioane către Fond etc.
DST se folosesc în prezent şi în alte tipuri de operaŃiuni, cum ar fi: emisiunea de titluri financiare
denominate în DST (obligaŃiuni, certificate de depozit etc.); operaŃiuni la termen efectuate în DST;
stabilirea unor preŃuri sau tarife internaŃionale (tariful Canalului de Suez); instrument monetar etalon în
cazul includerii în contracte a unor clauze privind evitarea riscului valutar; instrument de evidenŃă
monetară a operaŃiunilor FMI sau ale altor organisme financiar-bancare internaŃionale.
Dat fiind faptul că DST sunt o unitate monetară de cont şi nu au o existenŃă materială propriu-
zisă, operaŃiunile de orice tip cu DST pe piaŃa valutar-financiară internaŃională presupun întotdeauna o
valută de “transmisie”, care de cele mai multe ori este dolarul american.
Diversificarea operaŃiunilor cu DST, care totuşi continuă să deŃină un loc modest, are în vedere
următoarele avantaje: oferă un grad de stabilitate mai mare comparativ cu orice valută; nu sunt legate
direct şi efectiv de nici o Ńară, drept urmare emiterea lor nu conduce la apariŃia deficitelor balanŃelor de
plăŃi (cazul SUA) şi nici la propagarea pe scară mondială a eventualelor fenomene economice şi
financiare negative din Ńara emitentă; constituie un mijloc suplu de menŃinere a unei lichidităŃi
internaŃionale echilibrate; obŃinerea lor nu conduce la imobilizări de active financiare, comparativ cu alte
tipuri de rezerve (aur, valute), care trebuie cumpărate, DST atribuindu-se gratuit.
În acelaşi timp, folosirea DST în sistemul plăŃilor internaŃionale prezintă anumite limite:
circulaŃia lor este limitată la nivelul FMI, băncilor centrale ale Ńărilor membre şi altor deŃinători oficiali
autorizaŃi; entităŃile private nu au acces direct, ci doar la înscrisuri denominate în DST; nu pot îndeplini
funcŃia de mijloc internaŃional de plată decât indirect, prin convertirea într-o valută de “transmisie”.
Având în vedere avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă, această monedă compozită este
obiect de discuŃii ale experŃilor Comitetului interimar al FMI, în sensul îmbunătăŃirii sistemului de
emisiune, utilizare şi repartizare pe Ńări.
Fără alocări de mai bine de două decenii, DST deŃin în prezent 1% din totalul rezervelor valutare
internaŃionale.26 Această situaŃie de fapt contrazice obiectivul Statutului modificat al FMI din aprilie 1978
de a ridica DST la rangul de principal activ de rezervă.

2. ECU (European Currency Unit) constituie o unitate monetară de cont creată în cadrul
Sistemului Monetar European în decembrie 1978. ECU a fost definit iniŃial prin raportare la o cantitate de
aur egală cu cea din definirea oficială a dolarului american (0,888671 g aur).
Ulterior, valoarea sa a fost determinată pe baza unui coş valutar format din valutele Ńărilor
membre ale Sistemului Monetar European, ponderea fiecăreia stabilindu-se în funcŃie de nivelul
participării la comerŃul comunitar. Aceste ponderi se revizuiau din cinci în cinci ani sau ori de câte ori era
necesar, de exemplu, cu ocazia aderării unei noi monede sau în cazul în care ponderea unei monede s-ar fi
modificat cu peste 25%.
Prima revizuire (17 septembrie 1984) a fost necesară în momentul în care drahma grecească a
intrat în coşul valutar. O a doua revizuire (21 septembrie 1989) a avut loc la admiterea pesetei spaniole şi
a escudoului portughez. Monedele celor trei Ńări care au aderat la UE la 1 ianuarie 1995 - şiling austriac,
coroană suedeză şi marcă finlandeză - nu au fost incluse în coşul valutar ECU (tabelul nr. 4.4.).

25
IMF - “Annual Report”, April 2005
26
Clark, P., Polak, J. - “International Liquidity and the Role of the SDR in the International Monetary System”, IMF Staff
Papers, Vol. 51, No. 1, 2004
46
 Tabelul nr. 4.4. Ponderea valutelor în coşul valutar ECU (%)

13.03.1979- 17.09.1984- 21.09.1989-

Valuta 16.09.1984 20.09.1989 31.12.1998
Marcă germană 32,98 32,08 31,915
Franc francez 19,83 19,06 20,306
Liră sterlină 13,34 14,98 12,452
Gulden olandez 10,51 10,13 9,870
Franc belgian 9,64 8,57 8,183
Franc luxemburghez * * 0,322
Liră italiană 9,49 9,98 7,840
Coroană daneză 3,06 2,69 2,653
Liră irlandeză 1,15 1,20 1,086
Drahmă grecească - 1,31 0,437
Peseta spaniolă - - 4,138
Escudo portughez - - 0,695
Sursa: Deutsche Bundesbank - „Exchange Rate Statistics”, 2005

* - francul belgian şi cel luxemburghez făceau parte dintr-o uniune monetară, motiv pentru care în
componenŃa ECU intra o singură monedă, cea a Belgiei

Comisia Europeană calcula zilnic valoarea unui ECU ca medie aritmetică ponderată a cursurilor
de schimb ale monedelor din componenŃa coşului valutar, pe baza ratelor reprezentative ale dolarului
american, comunicate de băncile centrale ale Ńărilor participante.
Spre deosebire de DST, ECU era considerat instrument de intervenŃie în cadrul SME, indicând
gradul de divergenŃă al cursului unei monede faŃă un „curs pivot”. FaŃă de acest „curs pivot”, autorităŃile
monetare erau obligate să menŃină variaŃia pe piaŃă a cursului monedelor lor în limitele unei marje de
fluctuaŃie de ±2,25%. În cazul în care intervenŃiile pe piaŃa valutară deveneau prea costisitoare pentru Ńara
în cauză, se proceda la devalorizări sau revalorizări ale monedei respective faŃă de „cursul pivot”,
stabilindu-se un nou raport. Pentru a descuraja acŃiunile speculative şi a introduce o componentă de
incertitudine, în august 1993 marjele de fluctuaŃie au fost lărgite la ±15% de o parte şi de alta a „cursului
pivot”.
Ca şi în cazul DST, operaŃiunile derulate în ECU, dată fiind existenŃa sa imaterială, impuneau
utilizarea unei valute de “transmisie”.
ECU a cunoscut în dezvoltarea sa trei etape. În prima etapă, el a fost creat ca unitate de cont şi
instrument de rezervă al băncilor centrale. DisponibilităŃile în ECU ale acestora au fost constituite iniŃial
drept contrapartidă la rezervele valutare transferate la FECOM, circulaŃia lor rămânând limitată, în pofida
nenumăratelor măsuri luate ulterior pentru îmbunătăŃirea posibilităŃilor de deŃinere şi utilizare (extinderea
utilizării ECU în mecanismele de creditare pe termen scurt ale SME; remunerarea mai bună a depozitelor
în ECU existente la FECOM etc.). Într-o a doua etapă, ECU a pătruns ca unitate de cont în relaŃiile
economice şi financiare private, exercitând astfel funcŃia de instrument de măsură şi etalon al
schimburilor. În cursul celei de-a treia etape, ECU a căpătat o dimensiune monetară mai largă, care a
condus la dezvoltarea compartimentelor în ECU pe pieŃele financiare: piaŃa de capital, cu obligaŃiuni
emise în ECU, piaŃa monetară, cu operaŃiuni pe termen scurt în ECU, piaŃa valutară şi piaŃa creditelor
bancare în ECU.27 Deşi fenomenul ECU privat a luat amploare, în majoritatea cazurilor, decontarea
tranzacŃiilor a continuat să se realizeze prin transformarea prealabilă a depozitelor în ECU într-o altă
monedă de plată.
La Reuniunea Consiliului European de la Amsterdam (octombrie 1997) a fost prefigurat cadrul
legal al monedei unice europene, fiind prevăzută înlocuirea ECU cu euro la o rată de 1/1 la începutul
etapei a treia a Uniunii Monetare Europene. La 1 ianuarie 1999, valoarea euro a fost fixată în mod
irevocabil, fiind stabilită rata de conversie între monedele naŃionale şi euro şi adoptându-se măsurile
necesare introducerii rapide a monedei unice în statelele participante.

27
Gaftoniuc, S. - "FinanŃe internaŃionale", Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 452-453
47
 3. Alte unităŃi monetare de cont
Criza valutar-financiară internaŃională declanşată la începutul anilor ‘70 a determinat tot mai
multe grupări de state sau organizaŃii internaŃionale să adopte în evidenŃierea tranzacŃiilor lor unităŃi
monetare de cont, altele decât DST şi ECU:
• IATA Unit of Value (IUV) este o unitate monetară de cont a AsociaŃiei InternaŃionale pentru
Transportul Aerian. Valoarea sa are la bază valoarea unui DST cu unele modificări şi se utilizează în
exprimarea tarifelor şi dobânzilor stabilite de IATA etc.
• European Composite Unit (EURCO) a fost creată în 1973, fiind formată din 9 monede cu pondere
fixă. Banca Europeană pentru InvestiŃii a făcut prima emisiune de obligaŃiuni în EURCO. Având în
vedere faptul că în componenŃa sa intrau multe monede slabe, succesul nu a fost cel aşteptat.
• Arab currency – related unit (ARCRU) a fost introdusă de Banca Hambros în 1974, în ideea reciclării
fondurilor provenite din exporturile de ŃiŃei. A avut la bază monedele din 12 Ńări arabe (Algeria,
Arabia Saudită, Bahrein, Egipt, Emiratele Arabe, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Siria, Oman, Qatar).
Prin eliminarea celor două monede mai puternice şi a două din cele mai slabe în raport cu dolarul,
coşul a fost stabilit la 8 monede cu ponderi egale (12,5%). EvoluŃiile acestor monede au creat
confuzie, motiv pentru care şi-a pierdut atractivitatea.
• International Financial Unit (IFU) a fost creată de Banca Credit Lyonnais în 1975, pentru utilizarea
în cadrul operaŃiunilor internaŃionale. Valoarea era iniŃial egală cu cea a dolarului american la 1
aprilie 1974, cuprinzând monedele Ńărilor G10. Avantajul consta în faptul că această unitate monetară
era formată din mai multe monede cu vocaŃie internaŃională.
Spre deosebire de ECU şi DST, nici una dintre aceste unităŃi monetare de cont nu s-a bucurat de
un succes real datorită absenŃei suportului oficial.
Cuvinte cheie: mijloc de plată; monedă, valoare paritară; etalon monetar; valută; paritate monetară; curs
valutar; devize; aranjament valutar; DST; ECU; euro.

Întrebări recapitulative:
1. Ce este aranjamentul valutar?
2. Care sunt principalele tipuri de aranjamente valutare practicate în prezent la nivel internaŃional?
3. PrecizaŃi valutele şi ponderile cu care participă acestea în componenŃa coşului valutar DST începând
cu 1 ianuarie 2011.
4. Care sunt limitele utilizării DST în sistemul plăŃilor internaŃionale?
5. Care sunt principalele deosebiri între ECU şi euro?

48
 Capitolul 5

PIAłA VALUTARĂ ŞI RISCUL VALUTAR

Obiective:
- înŃelegerea operaŃiunilor specifice pieŃei valutare;
- identificarea, monitorizarea şi gestionarea riscurilor valutare.

Rezumat: Cursurile valutare în evoluŃia lor reflectă o suită de fenomene economice, politice şi sociale
caracteristice atât Ńării care emite moneda, cât şi economiei mondiale în ansamblu. În contextul actual al
cursurilor fluctuante şi, în general, al conjuncturii financiar-monetare internaŃionale, apelul la tehnicile de
acoperire a riscurilor valutare constituie o premisă a asigurării eficienŃei schimburilor cu străinătatea.

ConŃinutul capitolului:
5.1. OperaŃiuni specifice pieŃei valutare
5.2. Riscul valutar – tehnici de acoperire sau aplatizare a riscului
5.3. Factori determinanŃi ai cursului valutar

5.1. OperaŃiuni specifice pieŃei valutare

OperaŃiunile specifice pieŃei valutare se clasifică după mai multe criterii, astfel:
1. după mijlocul de plată tranzacŃionat:
a. vânzarea-cumpărarea de valute în cont: are loc mişcarea de valute între conturi;
b. vânzarea-cumpărarea de valute efective pe valute în cont: presupune transportul efectiv
al valutelor (aerian, cale ferată etc.) şi virarea sumei echivalente în cont;
c. vânzarea-cumpărarea de titluri de credit pe valute în cont, valute efective sau pe titluri
exprimate în altă valută: presupune transportul efectiv al titlurilor şi virarea sumei
echivalente în cont sau transportul efectiv al numerarului;
d. vânzarea-cumpărarea de DST pe valute în cont sau efective: se utilizează întotdeauna o
valută „de transmisie”.
2. după scopul operaŃiunii:
a. operaŃiuni valutare în scop comercial: încasările din export sunt transformate în alte
valute pentru plata importului;
b. operaŃiuni valutare în scop financiar: un credit exprimat într-o valută este schimbat într-
un credit exprimat în altă valută;
c. operaŃiuni valutare speculative: presupun realizarea de câştig din diferenŃele de curs
dintre două valute, la momente diferite sau pe pieŃe diferite;
d. operaŃiuni valutare de acoperire a riscului valutar: paralel cu contractul comercial se
iniŃiază o operaŃiune valutară de aplatizare sau evitare a pierderii;
e. operaŃiuni valutare de corecŃie a cursului valutar: presupun intervenŃia băncii centrale
prin vânzări-cumpărări de valute.
3. în funcŃie de termenul pentru care se constituie:
a. operaŃiuni valutare la vedere (spot), caz în care vânzarea-cumpărarea valutelor se
efectuează la cursul la vedere, virarea în conturi făcându-se în 48 de ore (2 zile bancare
lucrătoare);
b. operaŃiuni valutare la termen (forward), situaŃie în care vânzarea-cumpărarea valutelor,
iniŃiată în prezent, se efectuează la un curs la termen, mişcarea sumelor în conturi având
loc la termenul convenit.

Atât operaŃiunile la vedere, cât şi cele la termen sunt variate, obiectivul lor fiind comercial,
speculativ sau de acoperire a riscului valutar.
OperaŃiunile la vedere se fac, de regulă, în scopul: obŃinerii valutei necesare plăŃii
internaŃionale, în condiŃiile în care în contul firmei disponibilul este constituit din alte valute; modificării
structurii disponibilităŃilor valutare ale firmei potrivit unor criterii de optimizare în funcŃie de evoluŃia
cursurilor valutare (se vând valute în proces de depreciere, se cumpără valute în proces de apreciere etc.).
49
 OperaŃiunile la termen sunt cele mai utilizate tehnici de acoperire a riscurilor valutare pe plan
internaŃional în cazul operaŃiunilor a căror derulare nu depăşeşte un an. Riscul valutar este eliminat sau
atenuat prin vânzarea sau cumpărarea la termen pe piaŃa valutară a valutelor provenite din încasări sau a
valutelor destinate plăŃilor ce vor avea loc în viitor. Aceste operaŃiuni se fac la un curs la termen (1, 2, 3,
6, 9 sau 12 luni), astfel încât creanŃele şi angajamentele firmei nu sunt supuse fluctuaŃiei cursurilor
valutare.
În iniŃierea şi derularea unei operaŃiuni la termen se au în vedere următoarele elemente:
- situaŃia valutei de contract, respectiv poziŃia de ansamblu pe piaŃă a valutei în care urmează să se
efectueze plata sau încasarea, comparativ cu alte valute;
- cursul la vedere şi cursul la termen al valutei de contract: valutele în proces de apreciere au cursul la
termen mai ridicat decât cursul la vedere, făcând ceea ce se numeşte „report” sau „premium”, în timp
ce valutele cu o poziŃie mai slabă în perspectivă au un curs la termen mai scăzut decât cursul la
vedere, făcând „deport” sau „discount”;
- dobânzile pe piaŃa valutară: valutele cu tendinŃă de repreciere au o dobândă mai mică decât valutele
cu tendinŃă de depreciere.
OperaŃiunile valutare la termen pot fi: simple, de acoperire a riscului (hedging valutar) şi
complexe.
OperaŃiunile la termen simple constau în posibilitatea de a realiza o vânzare-cumpărare de
valută în perspectivă, la un termen dat, la cursuri la termen stabilite în momentul iniŃierii operaŃiunii.
Suma din export contractată în prezent este vândută la un termen corelat cu încasarea exportului, pentru o
altă valută.
OperaŃiunile de hedging valutar sunt acele operaŃiuni prin care un operator se angajează să
plătească o sumă în valută la un anumit termen şi împrumută simultan aceeaşi sumă în valută, cu aceeaşi
scadenŃă de rambursare. Ele se particularizează prin faptul că firmele ordonă ca operaŃiunea (de vânzare
sau cumpărare a unei valute) să se facă în limitele unei marje – o limită de curs prestabilită. Cumpărătorul
de valută se pune la adăpost de riscul deprecierii acesteia în intervalul de timp dintre momentul încheierii
contractului şi execuŃia lui, deoarece la scadenŃa plăŃii, care coincide cu termenul de încasare a
împrumutului, eventuala pierdere realizată la cumpărarea valutei se compensează cu un câştig egal
obŃinut la împrumut. În situaŃia aprecierii valutei respective, creditorul câştigă la cumpărare, dar pierde la
împrumut, operaŃiunea având drept scop, în final, anularea oricărui efect datorat variaŃiei cursului valutar.
Pe această cale, riscul valutar este transferat băncii, care la rândul său, va încerca să se protejeze
împotriva riscului modificării de curs.
OperaŃiunile la termen complexe, prin modul în care sunt iniŃiate şi are loc derularea lor, pot fi
foarte diferite.
OperaŃiunile de swap valutar permit acoperirea unor angajamente existente la un termen dat,
exprimate într-o anumită valută, prin efectuarea simultană a două operaŃiuni valutare - una de vânzare şi
alta de cumpărare - la două scadenŃe diferite, una la vedere şi cealaltă la termen. Principalul lor scop îl
reprezintă protejarea deŃinătorilor de valută în faŃa modificărilor nefavorabile ale cursului valutar sau ratei
dobânzii.
Banca centrală efectuează astfel de operaŃiuni în scopul susŃinerii cursului monedei naŃionale,
împrumutând valute contra unei sume echivalente în monedă naŃională, valute care sunt oferite ulterior pe
piaŃă în vederea redresării cursului monedei naŃionale. Băncile comerciale apelează la swap valutar pentru
a-şi acoperi necesarul de o anumită valută din disponibilităŃile în altă valută, fără să-şi reducă aceste
disponibilităŃi.28
OperaŃiunile valutare speculative se realizează prin speculaŃii şi arbitraje valutare.
SpeculaŃia valutară este acea tranzacŃie de vânzare-cumpărare de valută prin care se urmăreşte
realizarea unui câştig, ca diferenŃă între cursurile unei valute la două momente diferite pe aceeaşi piaŃă.
Arbitrajul valutar reprezintă o tranzacŃie de vânzare-cumpărare de valută realizată de către bănci,
prin care acestea au posibilitatea de a-şi valorifica disponibilităŃile în monedă naŃională sau în valută,
vânzând acolo unde cursul este mai mare şi cumpărând acolo unde cursul valutei tranzacŃionate este mai
mic. Efectuându-se pe baza unor cursuri certe, publicate pe diferite pieŃe, operaŃiunea nu se poate solda,
în principiu, decât cu câştig din diferenŃa între cursurile: unei valute pe două pieŃe diferite; unei valute în
momente diferite, pe aceeaşi piaŃă; a două valute pe două pieŃe diferite.
OperaŃiunile valutare speculative influenŃează considerabil economiile naŃionale datorită creşterii
considerabile a volumului lor. De exemplu, speculaŃiile împotriva lirei sterline efectuate de George Soros

28
Bratu, Ş. - “ RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale”, Ed. Craiova, 1999, p. 97
50
în anul 1992 au contribuit la deprecierea monedei engleze cu 15% în doar câteva zile. IniŃial, el a vândut o
cantitate însemnată de lire, creând panică în rândul publicului care a început să vândă masiv lire. După ce
lira sterlină s-a depreciat, Soros a cumpărat aceeaşi valută, realizând un câştig imens pe seama unui
dezechilibru care a avut efecte în timp.29
OperaŃiunile futures pe valute se desfăşoară sub forma vânzării-cumpărării pe o piaŃă organizată
de contracte standardizate privind o sumă în valută prestabilită oficial pentru o dată viitoare, la un curs
valutar stabilit între părŃile contractante. Aceste operaŃiuni au un caracter mai mult speculativ decât de
acoperire a riscurilor de curs valutar.
TranzacŃiile cu opŃiuni pe valute se derulează pe baza unor aranjamente între două părŃi care
conferă investitorilor dreptul, dar nu şi obligaŃia, de a cumpăra sau de a vinde o sumă dată în valută, la o
dată convenită, la un curs valutar fixat în momentul iniŃierii operaŃiunii (preŃ de exerciŃiu).
OperaŃiunile bazate pe acorduri privind rata dobânzii la termen (FRA - Forward Rate
Agreement) se realizează pe piaŃa interbancară şi au drept scop protejarea faŃă de evoluŃia pe piaŃă a ratei
dobânzii. Contractul FRA nu este standardizat, el se negociază avându-se în vedere termenul, valuta,
cursul valutar şi suma. Aceste operaŃiuni implică două bănci care se pun de acord asupra unui anumit
nivel al ratei dobânzii pentru un termen viitor specificat în cazul unei valute.

5.2. Riscul valutar. Tehnici de acoperire sau aplatizare a riscului

În contextul actual al cursurilor fluctuante şi, în general, al conjuncturii financiar-monetare

internaŃionale, apelul la tehnicile de acoperire a riscurilor valutare constituie o premisă a asigurării
eficienŃei schimburilor cu străinătatea.
Prin risc valutar se înŃelege posibilitatea apariŃiei unei pierderi în cadrul unei tranzacŃii
comerciale, necomerciale şi financiare, ca urmare a modificării cursului monedei de contract (depreciere
sau apreciere) pe intervalul dintre momentul încheierii contractului şi momentul plăŃii.
Riscul valutar poate apărea deopotrivă pentru exportator, cât şi pentru importator.
Pentru exportator, riscul valutar apare în situaŃia în care, la data încasării sumei, valuta în care s-
a încheiat tranzacŃia are o putere de cumpărare în raport cu o altă valută (sau alte valute) mai mică decât
în momentul încheierii contractului, respectiv valuta de contract a suferit o depreciere (devalorizare).
Deprecierea unei monede are două efecte importante pentru Ńara emitentă a monedei
respective:
- efectul de impulsionare a exporturilor, care rezultă din efortul valutar mai mic pe care îl fac
importatorii străini pentru a cumpăra mărfuri din Ńara cu moneda depreciată;
- efectul de frânare a importurilor, datorat faptului că orice import care trebuie plătit în urma
deprecierii monedei proprii presupune o cheltuială mai mare decât în situaŃia anterioară.
Cu toate acestea, o politică de depreciere voită a monedei proprii pe termen lung poate avea
consecinŃe din cele mai nefaste, mai ales pentru Ńările a căror monedă este neconvertibilă. Dezechilibrele
macroeconomice pe care le provoacă o asemenea decizie pot necesita eforturi susŃinute pentru a fi
corectate.
În timp ce deprecierea valutei de contract îl dezavantajează pe exportator, ea îl avantajează pe
importator. Importatorii sunt întotdeauna interesaŃi să plătească într-o valută în proces de depreciere.
Pentru importator, riscul valutar apare în situaŃia în care, în intervalul cuprins între momentul
încheierii tranzacŃiei şi momentul plăŃii, valuta de contract s-a apreciat, s-a întărit, respectiv pentru
procurarea ei sunt necesare mai multe alte unităŃi monetare.
Drept urmare, riscul valutar se materializează prin efortul financiar mai mare, suplimentar, pe
care exportatorul sau importatorul trebuie să-l facă pentru procurarea unei sume exprimate în altă valută,
în valoare echivalentă cu suma exprimată în valuta de contract.
De exemplu, o firmă derulează în paralel un export în SUA în valoare de 1.000 USD şi un import
din ElveŃia în sumă de 1.800 CHF. La data încheierii contractului, în baza cursului valutar de 1 USD =
1,8 CHF, cei 1.000 USD încasaŃi din exportul în SUA îi erau suficienŃi pentru plata importului din ElveŃia
de 1800 CHF. În momentul plăŃii, cursul valutar a fost 1 USD = 1,7 CHF. Deci, pentru a cumpăra 1.800
CHF, cei 1.000 USD nu mai erau suficienŃi, efortul valutar suplimentar fiind de 100 CHF sau de 58,83
USD. Astfel, firma a înregistrat o pierdere din diferenŃa de curs între cele două valute în cele două
momente, importul din ElveŃia devenind mai scump. Acest aspect nu a afectat preŃurile celor două
contracte, care au rămas neschimbate.

29
Coyle, D.- “Guvernarea economiei mondiale” Ed. Antet, Prahova, 2000, p.13
51
 În scopul evitării influenŃelor nefavorabile asupra relaŃiilor financiare ale tranzacŃiilor de comerŃ
exterior şi de cooperare economică internaŃională au fost stabilite anumite tehnici de lucru. După modul
în care sunt concepute şi utilizate, aceste tehnici pot minimaliza influenŃele nefavorabile, pot consolida o
anumită poziŃie şi uneori pot crea premise pentru sporirea eficienŃei financiar-valutare a operaŃiunii de
comerŃ exterior.
Aceste metode de acoperire a riscului valutar pot fi grupate în:
- tehnici de acoperire internă sau contractuale – cuprind procedeele pe care firma le poate iniŃia şi
derula ca urmare a propriei activităŃi;
- tehnici de acoperire externă sau extracontractuale – reclamă colaborarea cu o altă instituŃie
specializată, de regulă o bancă.

5.2.1. Tehnici contractuale de acoperire a riscului valutar

Cele mai utilizate tehnici de acoperire internă (contractuale) a riscului valutar sunt:

(1) Alegerea monedei de contract

ImportanŃa selectării monedei de contract derivă din faptul că poziŃia de importator este
dezavantajată de o valută care se apreciază, iar cea de exportator de o valută care se depreciază. Din acest
punct de vedere, intenŃiile celor doi parteneri sunt diferite. Ca urmare a acestui fapt, există tendinŃa
comercianŃilor de a încheia contractele în monede care au o evoluŃie relativ stabilă (dolar american, euro,
yen japonez, franc elveŃian etc.).
În alegerea monedei de contract se pot avea în vedere mai multe criterii de selectare a acesteia:
- durata contractului, respectiv intervalul de timp în care se va efectua plata – la vedere, pe termen
scurt sau pe termen lung;
- analiza comparativă a evoluŃiei unei valute în raport cu alta sau cu un grup de alte valute;
- politica menŃinerii dinamice a structurii rezervelor valutare şi sincronizarea plăŃilor şi încasărilor în
aceeaşi valută.

(2) Includerea în preŃul de contract a unei marje asiguratorii

Includerea unei marje în preŃ are în vedere adăugarea unei sume destinată să acopere eventuale
pierderi ce ar rezulta din evoluŃia cursurilor valutare şi a ratelor dobânzilor. În principiu, marja va fi cu
atât mai mare cu cât riscurile prevăzute sunt mai mari. Limita superioară a marjei este determinată de
nivelul preŃurilor internaŃionale şi al preŃului mărfii contractate. Cu cât preŃul la care este produsă marfa
este mai mic în raport cu preŃul internaŃional, cu atât marja va fi mai mare. Adăugarea unei marje prin
care preŃul de ofertare depăşeşte preŃul internaŃional la care se comercializează marfa are ca efect
excluderea mărfii prin preŃul necompetitiv la care este oferită.

(3) Sincronizarea încasărilor şi plăŃilor în aceeaşi valută

Firmele care realizează simultan operaŃiuni de export şi de import pot limita riscul derulând
ambele tipuri de operaŃiuni în aceeaşi valută sau într-un număr mic de valute. Aceasta deoarece riscul
valutar apare numai atunci când o valută trebuie preschimbată pe alta. O încasare şi o plată în aceeaşi
valută elimină riscul valutar.

(4) Anticipări şi întârzieri în efectuarea plăŃilor şi încasărilor

Această tehnică are ca scop influenŃarea calendarului încasărilor şi plăŃilor pentru contractele
derulate de firme.
Pentru exportator presupune: amânarea (întârzierea) încasărilor în cazul în care moneda de
contract are tendinŃa de apreciere, cu scopul de a încasa o valută mai puternică, mai "tare" şi grăbirea
(anticiparea) încasărilor în cazul în care moneda de contact este în proces de depreciere, pentru a încasa o
valută mai puŃin depreciată.
Pentru importator, plăŃile sunt amânate când moneda de contract este în proces de depreciere, cu
scopul de a plăti într-o monedă cât mai "slabă", procurarea ei fiind mai ieftină pe piaŃa valutară; grăbirea
(anticiparea) plăŃilor apare în cazul în care valuta de plată are tendinŃa de apreciere, pentru a evita
pierderea care apare pentru importator prin aprecierea acesteia, el trebuind să plătească mai mult pentru
procurarea ei.

52
 (5) Clauzele valutare
Ca tehnică, clauzele valutare presupun înŃelegerea dintre cei doi parteneri cuprinsă în contractul
comercial internaŃional, potrivit căreia suma de plată exprimată într-o valută (moneda de contract) să fie
recalculată în raport cu evoluŃia cursului acesteia faŃă de o altă valută (valuta etalon) sau mai multe valute.
Alegerea valutei etalon poate avea la bază mai multe criterii: este considerată mai stabilă, se
doreşte consolidarea încasărilor în raport cu plăŃile viitoare în aceeaşi valută etc. Recalcularea sumei de
plată se poate conveni să se facă pentru orice nivel al modificării cursului valutar sau numai pentru
evoluŃiile ce depăşesc un anumit procent.
• Clauza valutară simplă are în vedere doar o singură valută etalon. Aceasta constituie o modalitate
de apărare împotriva riscurilor valutare utilizată de obicei în tranzacŃiile în care partenerii au un
interes faŃă de două valute. Moneda stabilită prin contract este „legată” de o altă valută denumită
„valută etalon” printr-un raport stabilit în momentul contractării.

- Calculul direct al sumei de plată se poate realiza pe baza formulei:

S1 = S0 x C1/C0

în care:
S1 = suma de plată recalculată
S0 = preŃul contractual
C0 = cursul monedei de contract în momentul contractării
C1 = cursul monedei de plată faŃă de moneda etalon în momentul plăŃii

- Calculul sumei de plată pe baza coeficientului de variaŃie al cursului valutar presupune utilizarea
următoarelor formule:

K = (C1/C0 - 1) x 100

în care:
K = coeficientul de variaŃie al cursului valutar
C0 = cursul valutar în momentul contractării
C1 = cursul valutar în momentul plăŃii

iar pentru suma de plată recalculată: S1 = S0 + S0 x K

• Clauza valutară DST are ca element de referinŃă rata de schimb dintre moneda de contract şi DST.
Accesul rapid şi sigur la cursul acestei unităŃi monetare de cont, curs calculat şi publicat zilnic de
FMI, a determinat extinderea utilizării acestei tehnici. Calculele se efectuează similar clauzei valutare
simple.
• Clauza coşului valutar permite evaluarea evoluŃiei cursului monedei de contract în raport cu mai
multe valute.
În practică se cunosc două forme: clauza coşului valutar simplu, caz în care valutelor în care se
construieşte coşul li se acordă aceeaşi pondere şi clauza coşului valutar ponderat, în care caz fiecărei
valute i se acordă o anumită pondere.
Formulele utilizate pentru stabilirea coeficientului de variaŃie al cursului valutar (K) sunt:

- Clauza coşului valutar simplu:

K = (1/n (C1/C0 + C`1/C0` + … + C1n/C0n) – 1) x 100

în care:

n = numărul valutelor din coş

K = coeficientul de variaŃie al cursului valutar
C1, C0 = cursul valutelor ce compun coşul ales în cele două momente

53
 - Clauza coşului valutar ponderat:

K = (a x C1/C0 + b x C`1/C0` + … + n x C1n/C0n) – 1

în care:

a, b……n = ponderea valutelor în coşul valutar constituit

K = coeficientul de variaŃie al cursului valutar
C1, C0 = cursul valutelor ce compun coşul ales în cele două momente

CoeficienŃii astfel calculaŃi se aplică preŃului contractual.

(6) Clauza marfă este utilizată, în special, pentru acoperirea riscului valutar în cazul contractelor
de compensaŃie care se derulează pe perioade mari de timp. În esenŃă, această tehnică se bazează pe
corelarea valorii contractului de export cu o cantitate de mărfuri determinată, ce urmează a fi importată.
În cazul livrărilor pe credit, cantitatea de produse ce urmează să se livreze în contul rambursării creditului
se stabileşte pe baza formulei:

C = V/P

în care:

C = cantitatea de produse (tone, bucăŃi, kg)

V = valoarea creditului
P = preŃul unitar în momentul semnării contractului

Această clauză este utilizată şi pentru acoperirea riscurilor de preŃ.

5.2.2. Tehnici extracontractuale de acoperire a riscului valutar

Apelul la tehnicile extracontractuale pentru acoperirea riscurilor valutare presupune o colaborare

între firme şi bănci. În contul şi pe riscul firmelor, acestea pot solicita băncilor efectuarea de operaŃiuni la
vedere sau la termen, contra plăŃii unui comision şi existenŃei fondurilor valutare necesare derulării
operaŃiunii.
Acoperirea riscului valutar vizează atât structura disponibilităŃilor valutare ale firmei, cât şi
derularea din punct de vedere valutar a operaŃiunilor de comerŃ exterior. Abordând astfel problema se are
în vedere acoperirea riscului valutar prin:
• operaŃiuni valutare la vedere;
• operaŃiuni valutare la termen.
Între aceste două tipuri de operaŃiuni există o strânsă interdependenŃă, ele presupunându-se
reciproc, direct sau indirect. Alegerea uneia sau alteia dintre aceste tehnici se bazează, în principal, pe
compararea poziŃiei valutare a firmei (structura valutelor în cont, a angajamentelor şi creanŃelor, pe
valute şi termene scadente) cu previziunea evoluŃiei cursurilor valutare.
În acest context, apelul la tehnicile de acoperire externă este subordonat politicii generale a firmei
de gestionare eficientă a sumelor în valută de care dispune sau pe care urmează să le încaseze sau să le
plătească. De aceea, utilizarea acestor operaŃiuni trebuie privită, în primul rând, ca o măsură menită să
asigure o bună gospodărire a disponibilităŃilor valutare în condiŃiile în care, uneori, se pot obŃine şi
diferenŃe avantajoase de curs.
Cu toate avantajele pe care le prezintă, aceste operaŃiuni nu aduc o rezolvare a tuturor
problemelor valutare cu care se confruntă firma. Tehnica acoperirii la termen este inoperantă în cazul
operaŃiunilor comerciale al căror termen depăşeşte un an, după cum apar probleme în perioadele de
tensiune pe piaŃa valutară în cazul acoperirii la vedere.

54
 5.3. Factori determinanŃi ai cursului valutar

Stabilirea cursului valutar pe piaŃa valutară internaŃională are în vedere nu numai identificarea
dimensiunilor puterii de cumpărare, dar şi evoluŃia în timp a acesteia, elaborându-se astfel modele de
abordare şi de studiere a interferenŃei factorilor de influenŃă.30

1. Modelul evolutiv
Pleacă de la puterea de cumpărare a monedelor în cele două Ńări (A, B) în momentul actual (t1),
Ńinând seama de influenŃa exercitată de factorii financiari asupra cursului valutar (dobândă, credit, masa
monetară) în momentul anterior (t0) şi de prognoza acestei influenŃe în momentul viitor (tn). De asemenea,
se analizează efectele exercitate de producŃie şi evaluarea ei în Ńara A, ca şi de factorii politici şi sociali
interni în momentul t0. În al doilea rând se precizează influenŃa factorilor economici din Ńara A, în
momentul t1. În al treilea rând se prognozează raportul cerere-ofertă în momentul tn, ca şi situaŃia balanŃei
de plăŃi a Ńării B şi eventualele lor efecte asupra cursului valutar în momentul t1. Totodată, se mai au în
vedere previziunile evoluŃiei unor factori externi şi psihologici care, eventual, vor influenŃa economia Ńării
B în momentul tn.
Etalonul putere de cumpărare este determinat de următoarele grupe de factori:31

factori interni:
1. factori economici şi de evaluare (PIB, nivelul preŃurilor);
2. factori de ordin monetar (dobândă, credit, masă monetară);
3. alŃi factori macroeconomici (situaŃia finanŃelor publice), sociali, politici, psihologici din fiecare
Ńară;

factori externi:
4. poziŃia economică a Ńării respective pe piaŃa internaŃională redată de situaŃia balanŃei de plăŃi;
5. evoluŃia raportului cerere/ofertă a monedei în cauză faŃă de alte monede pe piaŃa internaŃională;
6. factori economici, politici, militari, psihologici de pe piaŃa internaŃională, precum şi acŃiunile
instituŃiilor monetar-financiare internaŃionale şi regionale.
2. Modelul Fleming
Face distincŃie între cursul valutar nominal şi cel real şi, în plus, consideră că fluctuaŃiile ratei de
schimb se datorează anticipărilor privind mişcările de capital şi evoluŃia preŃurilor şi a salariilor.
Cursul nominal este un concept monetar care măsoară preŃurile relative pentru două monede
naŃionale, în timp ce cursul real se bazează pe puterea de cumpărare şi măsoară preŃurile relative ale
aceluiaşi bun pe două pieŃe. Cursul nominal este folosit pentru analiza şi rezolvarea problemelor legate de
datoria externă, de echilibrarea pieŃelor pe termen scurt etc. Cursul real se utilizează pentru analiza
evoluŃiei comerŃului exterior, a cererii şi ofertei, a preŃurilor etc. Astfel, veniturile din export pot creşte
substanŃial în raport cu cursul nominal, dar dacă costurile au crescut în aceeaşi măsură, competitivitatea
rămâne aceeaşi. Utilizând însă cursul real se pot determina influenŃele devalorizării interne asupra
producŃiei, cererii şi exportului.32
Abaterile cursurilor reale de la nivelul puterii de cumpărare se datorează unor cauze structurale
(care determină schimbări în preŃurile relative de echilibru - progresul tehnic, productivitatea, creşterea
economică etc.) şi unor cauze conjuncturale (legate de viteza cu care au loc ajustările spre echilibru, pe
diferite pieŃe).
În modelul de calcul al cursului valutar se Ńine cont de diferenŃierea dintre nivelul real al
etaloanelor şi nivelul informaŃional sau cel efectiv utilizat pe piaŃă. În acest sens, modelul general al
cursului valutar cuprinde:33
- modelul cursului real sau paritatea puterilor de cumpărare efective de pe pieŃele naŃionale;
- modelul cursului economic sau paritatea etaloanelor informaŃionale determinate pe piaŃă pe baza
informaŃiilor despre evoluŃia posibilă a factorilor de influenŃă.
DiscrepanŃa între cele două tipuri de cursuri este explicată de influenŃa predominantă a factorilor
de pe piaŃa internaŃională şi de modul de interpretare a factorilor naŃionali şi internaŃionali de către
operatorii de pe piaŃa internaŃională.

30
Manolescu, Gh. - „Moneda şi ipostazele ei”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 271-272
31
Bran, P., Costică, I. - „RelaŃii financiare şi monetare internaŃionale”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 79
32
Floricel, C. - „RelaŃii valutar-financiare internaŃionale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 59
33
Bran, P., Costică, I. - „RelaŃii financiare şi monetare internaŃionale”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 85-86
55
 Pornind de la nivelul informaŃional al etaloanelor naŃionale intrate în circuitul internaŃional, piaŃa
valutară determină, pe baza unor modele parŃiale şi a unor modele generalizatoare, cursul valutar
economic, varianta utilizabilă pe piaŃă a cursului valutar.
Factorii care influenŃează cursul unei monede pot avea o acŃiune convergentă sau divergentă, cu
intensităŃi diferite de la o etapă la alta. PriviŃi în ansamblu, aceşti factori pot fi grupaŃi în următoarele
categorii: economici, politici, sociali, psihologici şi tehnici.
Din punct de vedere al evoluŃiei poziŃiei unei monede pe piaŃă, atât pe termen scurt cât şi pe
termen lung, factorii economici au un rol determinant. Caracteristic acestor factori este paleta foarte
largă a influenŃelor ce îi determină, izvorâte din eterogenitatea lor ca importanŃă - fie ca indicatori sintetici
ai nivelului de dezvoltare a unei Ńări, fie ca măsuri colaterale adoptate în vederea atingerii unor obiective
într-un anumit domeniu (politica monetară, valutară, în domeniul investiŃiilor etc.).
Între starea balanŃei de plăŃi şi poziŃia pe piaŃă a unei monede există o strânsă legătură. ExistenŃa
unui export susŃinut de mărfuri şi servicii, solicitate pe piaŃa externă, determină cerere faŃă de moneda
Ńării în cauză şi, ca atare, o cerere mai mare decât oferta de valută modifică în sens pozitiv cursul acesteia.
O situaŃie inversă, constând în importuri mai mari decât exporturile, în mărfuri nesolicitate, conduce la
dezinteres pentru procurarea monedei Ńării în discuŃie şi, prin urmare, la deteriorarea cursului valutar.
Aceste mişcări se reflectă în balanŃa comercială sau în balanŃa contului curent. MutaŃiile specifice balanŃei
capitalului influenŃează, de asemenea, cursul unei monede. Mişcările de capital, determinate de
operaŃiunile specifice pieŃei de capital, a creditului internaŃional etc., materializate în preocuparea
străinilor de a cumpăra active financiare pe piaŃa respectivă, a rezidenŃilor de a vinde titluri exprimate în
altă monedă decât a Ńării în cauză sau a străinilor de a plasa, sub diverse forme, capital în Ńara respectivă,
conduc la o solicitare importantă a monedei respective şi prin urmare, la o creştere a cursului acesteia.
Efectul este invers, respectiv cursul scade atunci când oferta de monedă naŃională în acest spaŃiu al
operaŃiunilor de capital creşte. Din această pricină, operatorii de pe pieŃele valutare, precum şi toŃi cei
interesaŃi în evoluŃia cursului unei monede, urmăresc periodic starea principalelor posturi ale balanŃelor
de plăŃi ale Ńărilor emitente ale monedelor în care lucrează, pentru a le avea în vedere în deciziile lor
privind operaŃiunile viitoare.
În acest domeniu se înregistrează şi o influenŃă inversă, respectiv a cursului valutar asupra
balanŃei de plăŃi. Astfel, în momentul în care o Ńară înregistrează căderea cursului valutar faŃă de o alta,
exportul bunurilor sale în cealaltă Ńară se face mai uşor, deoarece aceste bunuri devin mai ieftine pe piaŃa
celeilalte Ńări. Dimpotrivă, un curs valutar mai ridicat favorizează importul din Ńara cu care se compară.
În acelaşi timp, cursul valutar concentrează influenŃa unui important număr de factori legaŃi de
politica economică, de investiŃii, monetară, financiară, de comerŃ exterior. Astfel, pot fi amintiŃi
indicatorii privind activitatea economică, reflectaŃi în volumul, dinamica şi structura producŃiei
industriale, dinamica şi structura comerŃului exterior, volumul şi dinamica PNB.
Un alt grup de factori este cel format de volumul şi structura comenzilor pentru export, volumul şi
structura investiŃiilor destinate ramurilor de export şi a sporirii, pe această cale, a productivităŃii muncii
şi competitivităŃii produselor destinate exportului, care pot influenŃa evoluŃia cursului unei valute, atât pe
termen scurt cât şi pe termen lung. Aceleaşi efecte directe au şi reglementările adoptate de un stat în
domeniul exporturilor şi importurilor. Măsurile al căror efect determină o impulsionare a exporturilor
influenŃează pozitiv cursul valutar, după cum cele ce restricŃionează importul îl influenŃează negativ.
ProducŃia de bunuri a unei Ńări este factorul care determină cantitatea de bunuri din acea Ńară,
element care raportat la indicele general al preŃurilor dă puterea de cumpărare în legătură cu bunurile
respective. În acest indicator se reflectă şi nivelul calităŃii, efectele conjuncturii economice, politica
fiscală a Ńării respective etc.
Volumul masei monetare, corelat cu posibilităŃile de creditare, influenŃează direct nivelul
preŃurilor într-o Ńară. Dacă la un moment dat volumul acesteia creşte peste necesarul pieŃei, adică peste
valoarea bunurilor şi serviciilor de pe piaŃă, se produce un dezechilibru care influenŃează, de asemenea,
puterea de cumpărare a monedei respective. Intern, instituŃiile financiare şi de credit pot interveni direct
asupra restrângerii masei monetare, prin renunŃarea la noi emisiuni de monedă şi indirect asupra
creditului, acŃionând asupra ratei dobânzii de referinŃă.
RelaŃia între rata dobânzii şi cursul valutar poate fi analizată pe termen scurt, mediu sau lung. Pe
termen scurt, variaŃia ratei dobânzii produce o fluctuaŃie a cursului valutar la vedere. Pe termen mediu şi
lung, relaŃia devine mai complicată. Pentru majoritatea devizelor, asocierea monedă forte – rată redusă a
dobânzii, pe de o parte şi monedă slabă – rată ridicată a dobânzii, pe de altă parte, se verifică în practică.34

34
Gaftoniuc, S. - „FinanŃe internaŃionale”, ediŃia a III-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, p. 188-189
56
Astfel, cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât se reduce cererea generală de credit, micşorând astfel
nivelul circulaŃiei monetare. În acest mod scade presiunea inflaŃiei asupra preŃurilor, ceea ce conduce la o
creştere a puterii de cumpărare. De remarcat este faptul că efectul favorabil al unei dobânzi ridicate este
de scurtă durată şi poate produce în viitor influenŃe negative, cum ar fi reducerea producŃiei, creşterea
preŃurilor şi a şomajului.
Raportul între cerere şi ofertă este un criteriu general al economiei de piaŃă, care intervine în
diferite domenii ale activităŃii economice, pe plan intern influenŃând preŃul mărfurilor şi al serviciilor şi
determinând apoi producŃia acestora. Pe piaŃa externă, acest criteriu face ca anumite bunuri şi servicii să
fie căutate şi altele nu, determinând preŃul lor pe piaŃa externă. Modificarea preŃurilor, atât pe piaŃa internă
cât şi pe cea externă, aduce schimbarea puterii de cumpărare şi deci, a cursului valutar.
Dar raportul cerere-ofertă poate acŃiona prin intermediul exportului şi importului pe piaŃă,
intervenind direct asupra monedei unei Ńări. Astfel, Ńara care are o balanŃă de plăŃi excedentară intră în
posesia valutei, în caz contrar trebuind să caute această valută pe piaŃa internaŃională.
Între factorii structurali, de durată, care exercită o incidenŃă semnificativă asupra cursului unor
monede, un loc important îl ocupă datoria externă. Cererea semnificativă de anumite valute, determinată
de plăŃile în cadrul serviciului datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare, aduce o modificare a
cursului valutar al monedelor în care sunt exprimate aceste datorii. Plata datoriilor determină relaŃii de
decontări, credite şi operaŃiuni de schimb între debitori şi creditori, exercitând o presiune suplimentară
asupra valutelor în care sunt denominate datoriile.
Grupul de factori din afara sferei economice - politici, sociali şi psihologici - influenŃează indirect
economia.
Factorii de natură politică au un rol important, în unele momente chiar determinant, în evoluŃia
cursurilor valutare. O situaŃie politică stabilă, un guvern capabil să rezolve optim problemele economice
şi politice interne şi internaŃionale, influenŃează pozitiv cursul valutei respective pe piaŃă. După cum,
apariŃia de disensiuni politice în cadrul guvernului sau posibilitatea unui conflict major cu alte state din
lume conduc imediat la deteriorarea poziŃiei pe piaŃă a monedei Ńării în cauză.
Factorii de natură socială (mişcările sociale şi grevele) creează o situaŃie socială instabilă,
afectează volumul de muncă sau nivelul salariilor, influenŃând nefavorabil activitatea economică.
Aceste fenomene, produse ca urmare a influenŃei factorilor politici şi a celor sociali, creează o
stare nefavorabilă (de teamă, nesiguranŃă) mai ales investitorului străin, care ezită să facă o investiŃie ce ar
putea susŃine activitatea economică internă. Aceşti factori subiectivi, variabili, relativi şi imprevizibili
sunt greu de apreciat ca influenŃă asupra cursului valutar.
Cursul valutar este privit adesea ca instrument de ajustare a problemelor legate de relaŃiile
economice cu străinătatea. Astfel de probleme pot fi rezolvate prin finanŃarea deficitului balanŃei de plăŃi,
prin modificarea rezervelor valutare (soluŃie la îndemâna Ńărilor cu valută convertibilă) sau prin controlul
cursului valutar - menŃinându-l o perioadă la un nivel prestabilit sau alternând perioadele de "îngheŃ" cu
cele de flotare liberă a cursului - în vederea realizării unor obiective de politică economică.
Factorii de natură psihologică, deşi imateriali, au un rol tot mai mare în evoluŃia, în special pe
termen scurt, a monedelor. DeclaraŃia unei personalităŃi politice sau economice cuprinzând opinii asupra
evoluŃiei viitoare a anumitor cursuri sau dobânzi este imediat luată în consideraŃie, sensul în care
evoluează cursul unei valute putând fi uneori inversat pe această bază. Psihoza unui posibil conflict între
două sau mai multe state, chiar dacă perspectiva acestuia este îndepărtată sau mai puŃin probabilă este, de
multe ori, un motiv al răsturnării evoluŃiei cursului valutelor.
Factorii de natură tehnică pot avea, deopotrivă, influenŃe minore sau majore asupra cursului
unei monede. IntervenŃia băncilor centrale, care se face în mod deliberat de către autorităŃile monetare ale
unei Ńări cu scopul, de regulă declarat, de a stopa o evoluŃie nedorită a monedei naŃionale sau de a accelera
o evoluŃie pozitivă, constituie o tehnică de influenŃare a cursului valutar. Nu întotdeauna intervenŃiile
băncilor centrale au efectul scontat, de multe ori aceste acŃiuni fiind întrerupte pentru a nu epuiza
rezervele valutare ale statului respectiv.
O altă grupă de măsuri tehnice cunoscute sub denumirea de „aranjarea vitrinei” (lb. engleză
window dressing) se utilizează des de către bănci, la anumite date importante, pentru situaŃia lor de bilanŃ,
atunci când doresc să prezinte în raportul de activitate rezultate cât mai bune. Motivele pentru care se
apelează la aceste măsuri sunt diverse. În unele Ńări, de exemplu ElveŃia, băncile comerciale pot beneficia
de un plafon de credite acordat de banca centrală în condiŃii avantajoase, în funcŃie de volumul
depozitelor atrase la sfârşit de trimestru, semestru sau an. Pentru a-şi crea un volum de depozite cât mai
mare, băncile comerciale atrag sume importante pentru o singură zi, la dobânzi avantajoase. În acelaşi
timp, sumele în franci elveŃieni deŃinute de alte bănci din lume se micşorează sub impulsul cererii iar
57
dobânda atinge cote apreciabile. În astfel de momente apar efecte colaterale, respectiv şi alte bănci încep
să cumpere franci elveŃieni, vânzând alte valute, pentru a plasa moneda elveŃiană la dobânda amintită. În
acest context, cursul francului elveŃian creşte datorită cererii mari de pe piaŃă, iar al altor valute scade,
acestea fiind oferite pe piaŃă într-un volum mai mare decât cel obişnuit.
Un alt factor de natură tehnică, cu repercusiuni asupra evoluŃiei cursului valutar, îl constituie
“stoparea pierderii şi materializarea profitului” (lb. engleză cutting losses and profit taking). Uneori,
datorită interpretării greşite a sensului mişcării unor valute sau a unei interpretări corecte, dar ca urmare a
apariŃiei unor factori imprevizibili care au acŃionat în sens opus, mai multe bănci sunt în situaŃia de a avea
poziŃii speculative în valute ale căror cursuri au evoluat contrar aşteptărilor. Când cursul valutei se
“răstoarnă”, băncile, pentru a evita pierderi foarte mari, preferă să accepte anumite pierderi, mai mici,
închizând operaŃiunile speculative deschise în acea valută. Acesta este fenomenul de stopare a pierderilor,
care are ca efect accelerarea noului sens al evoluŃiei valutei respective, prin oferta sporită brusc pe toate
pieŃele. În cazul în care previziunea operatorilor care au iniŃiat operaŃiunile speculative concordă cu
evoluŃia reală pe piaŃă a cursului valutei pentru care s-a făcut opŃiunea, se pune problema momentului de
închidere a operaŃiunii, pentru a realiza maximizarea câştigului. Dacă momentul este ales simultan de mai
multe bănci apare fenomenul de materializare a profitului, la care şi restul băncilor se raliază rapid şi
astfel, pentru un timp oarecare, este oprit sensul evoluŃiei valutei respective.
Prezentarea modului în care au loc formarea şi stabilirea cursului pe piaŃă relevă faptul că asupra
acestui proces acŃionează permanent o suită de factori mai mult sau mai puŃin importanŃi, pe planuri
diferite. Un prim grup de factori acŃionează la nivel local (zonă, regiune, centru financiar), concentrând
influenŃele locale mai mult sau mai puŃin semnificative. În acelaşi timp, ca urmare a sistemului de legături
ce există la nivelul unei Ńări, pe de o parte, între bănci sau între bănci şi burse, iar pe de altă parte, între
acestea privite ca un tot unitar şi statul respectiv, se formează un alt plan al influenŃelor - la nivelul
economiei Ńării respective. Având în vedere interdependenŃele şi legăturile stabilite între diferite bănci şi
burse pe plan internaŃional, dar şi impactul evoluŃiei economiei mondiale luată în ansamblu, asupra
poziŃiei externe a unei monede se formează al treilea plan al influenŃelor - la nivel internaŃional.
Aşadar, mecanismul formării cursului valutar pe piaŃă cunoaşte trei stadii, care duc la o
uniformizare a acestuia:
• prima are loc la nivelul fiecărei bănci, prin cererea şi oferta de valută la ghişeele acesteia;
• a doua se face la nivelul pieŃei naŃionale, prin compensarea interbancară;
• a treia se produce la nivel internaŃional, prin compensarea între pieŃe.
PieŃele valutare sunt supuse legislaŃiei financiare şi monetare a statului pe teritoriul căruia
funcŃionează, fiind obiect al controlului băncii centrale sau altor autorităŃi financiare.
Toate acestea relevă eterogenitatea factorilor externi şi interni care au impact asupra formării
cursurilor unor valute. Pentru realizarea unei stabilităŃi a cursurilor valutare sau pentru orientarea lor într-
un sens sau altul, corespunzător unor interese economice, comerciale sau monetare, guvernele statelor sau
alte autorităŃi guvernamentale participă tot mai activ pe piaŃa valutară prin două mijloace: control valutar
şi intervenŃie.
Regulile de control valutar îi împiedică pe cetăŃenii unei Ńări să realizeze anumite operaŃiuni
care sunt percepute de banca centrală ca având efecte negative asupra ratei de schimb. Un stat poate să
aplice un control mai accentuat asupra schimbului valutar, forma extremă fiind monopolul valutar,
respectiv dreptul exclusiv al statului de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutară. Dacă monopolul valutar
este specific statelor cu economie de comandă, forme mai mult sau mai puŃin accentuate de control se
practică în multe Ńări din lume, îndeosebi în cele în curs de dezvoltare.
IntervenŃia băncilor centrale poate îmbrăca, de regulă, două forme: modificarea nivelului ratei
dobânzii pentru a face moneda internă mai mult sau mai puŃin atractivă pentru străini; vânzarea sau
cumpărarea de monedă pentru a-i ridica sau coborî valoarea de piaŃă.
IntervenŃiile asupra ratei dobânzii la moneda naŃională pleacă de la premisa că nivelul ratei
dobânzii influenŃează deciziile agenŃilor economici privind deŃinerea de monedă, respectiv de valută.
Astfel, când moneda naŃională suferă presiuni de scădere, prin ridicarea ratei dobânzii, agenŃii economici
sunt stimulaŃi să păstreze moneda naŃională, ceea ce duce la întărirea cererii în raport cu oferta şi deci la o
influenŃă pozitivă asupra cursului monedei. Invers, când moneda naŃională este în apreciere, o diminuare
a ratei dobânzii scade cererea, reducând cursul monedei.
În cazul în care moneda se depreciază pe piaŃă în raport cu alte valute, peste anumite limite dorite,
băncile centrale, în contextul unei politici adoptate prin intermediul băncilor comerciale, procedează la
cumpărarea propriei monede (diminuând oferta de monedă naŃională) vânzând alte valute (măresc oferta
de valută). Ca rezultat al acestor intervenŃii, cursul monedei naŃionale se modifică, întărindu-se. În situaŃia
58
inversă, în care cursul monedei naŃionale este prea ridicat, banca centrală vinde moneda naŃională şi
cumpără în schimb valute, în consecinŃă moneda naŃională depreciindu-se.
Vânzările şi cumpărările de valute la care procedează băncile centrale afectează într-un sens sau
altul rezerva monetară internaŃională a statului respectiv, motiv pentru care procesul intervenŃiilor este
deseori întrerupt în momentul în care apare riscul diminuării rezervei sub o anumită limită acceptată ca
optimă.
Începând cu anii '80, intervenŃiile pe piaŃa valutară au tot mai frecvent ca punct de pornire starea
balanŃelor comerciale şi promovarea exporturilor.
Eterogenitatea tipului de organizare şi funcŃionare a pieŃelor valutare naŃionale este reflectată şi
în modalitatea tehnică de stabilire a cursului valutar. În principiu, în cadrul fiecărei pieŃe valutare
naŃionale, instituŃiile specializate în operaŃiuni de schimb valutar influenŃează, într-o succesiune
neîntreruptă, cererea şi oferta de valute.
În cazul Ńărilor unde există burse, agenŃii de bursă compară dispoziŃiile de vânzare şi cumpărare
primite de la clienŃii lor (bănci, persoane fizice şi juridice etc.) în scopul de a stabili cursurile la care se
vor efectua vânzările şi cumpărările de valută. Pe baza ofertelor de vânzare-cumpărare prezentate de
participanŃii la bursă se stabilesc de comun acord, între vânzători şi cumpărători, prin intermediul
brokerilor, cursurile valutare la care se vor face tranzacŃiile în ziua respectivă la bursă.
În etapa actuală, rolul burselor în formarea cursului valutar este în scădere, ca rezultat al
implicării tot mai puternice a băncilor în operaŃiunile de vânzare-cumpărare de valută. Drept urmare, în
marea majoritate a Ńărilor, cursul valutar este rezultatul concentrării la nivelul băncilor a dispoziŃiilor de
vânzare-cumpărare de valute pe care acestea le fac în nume propriu, în numele altor bănci (de exemplu,
al băncilor din Ńări cu monedă neconvertibilă) sau al clienŃilor nebancari din Ńara respectivă şi din alte Ńări
(societăŃi comerciale, instituŃii de asigurări etc.).
Modul de formare şi evoluŃie a cursului valutelor convertibile constituie unul din cele mai
complicate şi, în acelaşi timp, sensibile mecanisme din ansamblul relaŃiilor valutare internaŃionale. În
cadrul acestui mecanism se pot distinge două laturi: una tehnică, care are în vedere modul concret prin
care în cadrul pieŃei valutare naŃionale se stabileşte şi se publică cursul valutar şi o alta a influenŃelor
materiale şi imateriale, care determină nivelul şi evoluŃia cursului valutar.

Cuvinte cheie: curs valutar; risc valutar; depreciere valutară; revalorizare valutară; operaŃiuni futures;
swap valutar; operaŃiuni valutare la termen.

Întrebări recapitulative:
1. Ce se înŃelege prin arbitraj pe pieŃele valutare internaŃionale?
2. PrezentaŃi tehnicile de acoperire internă (contractuale) a riscului valutar.
3. Care sunt principalele tehnici de acoperire externă (extracontractuale) a riscului valutar?
4. Care este diferenŃa între speculaŃie valutară şi arbitraj valutar?
5. Care sunt factorii care influenŃează cursul unei monede?
6. ExplicaŃi influenŃa factorilor de natură politică şi socială asupra cursului unei monede?

59
 Capitolul 6

BALANłA DE PLĂłI. REZERVA MONETARĂ ŞI LICHIDITATEA INTERNAłIONALĂ

Obiective:
- cunoaşterea structurii balanŃei de plăŃi;
- înŃelegerea mecanismelor de echilibrare a balanŃei de plăŃi;
- cunoaşterea aspectelor teoretice şi înŃelegerea dimensiunilor practice legate de rezerva valutară şi
datoria externă.

Rezumat: Odată cu intensificarea schimburilor internaŃionale au apărut şi s-au dezvoltat o serie de

instrumente de înregistrare sintetică a acestora pe o perioadă determinată. Aceste instrumente sunt
utilizate de factorii de decizie în vederea elaborării politicilor comerciale, politicilor valutare, strategiilor
de finanŃare pe termen mediu şi lung etc.

ConŃinutul capitolului:
6.1. Elemente metodologice privind balanŃa de plăŃi
6.2. Structura balanŃei de plăŃi
6.3. Echilibrul balanŃei de plăŃi
6.4. Datoria externă
6.5. Rezerva monetară şi lichiditatea internaŃională

6.1. Elemente metodologice privind balanŃa de plăŃi

BalanŃa de plăŃi reprezintă un document sintetic, în care se cuprinde totalitatea plăŃilor şi

încasărilor decurgând din tranzacŃii cu caracter comercial, necomercial şi financiar ale unei Ńări cu
restul lumii, pe o perioadă determinată de timp, de regulă un an.
Structura balanŃei de plăŃi, modul de grupare a tranzacŃiilor şi chiar includerea sau neincluderea
lor în balanŃă erau foarte diverse până la primul război mondial. Prima încercare de uniformizare la nivel
internaŃional a structurii balanŃelor de plăŃi întocmite de statele lumii s-a realizat în 1992, la recomandarea
şi sub conducerea Ligii naŃiunilor. Preocupările în acest sens au continuat şi continuă. În prezent,
uniformizarea structurii şi a modului de includere şi evidenŃiere a tranzacŃiilor în balanŃa de plăŃi
formează obiectul preocupărilor FMI.
Deoarece nu există o structură a balanŃei de plăŃi unanim acceptată de Ńările lumii, acestea
continuă să întocmească balanŃe de plăŃi cu structuri diverse, determinate de anumite sisteme de
contabilitate şi evidenŃiere naŃională, tradiŃie etc.
În general, diversitatea structurilor balanŃelor de plăŃi îşi are originea în următoarele trei
elemente: preŃurile la care sunt înregistrate tranzacŃiile, momentul evidenŃierii şi cursul valutar utilizat
între moneda naŃională şi o altă monedă. În domeniul preŃurilor, unele Ńări utilizează preŃurile cu
amănuntul, altele preŃuri cu ridicata, unele preŃul unei anumite pieŃe caracteristice, altele preŃurile de
tranzacŃie, unele includ taxele vamale, altele nu le includ etc. Din punct de vedere al momentului
înregistrării în balanŃa de plăŃi, unele Ńări au în vedere momentul plăŃii, altele momentul transferului
proprietăŃii asupra mărfii. Cursul valutar utilizat poate fi cel din momentul tranzacŃiei, al plăŃii sau cursul
de la sfârşitul anului.
FMI a întocmit un model de balanŃă de plăŃi pe care îl recomandă Ńărilor membre spre uzul
general, iar acestea comunică FMI structura balanŃei lor de plăŃi utilizând modelul recomandat.
Criteriile metodologice care stau la baza întocmirii balanŃei de plăŃi sunt:
• EvidenŃierea încasărilor şi plăŃilor în balanŃă se realizează atât în formă sintetică (pe total), cât şi pe
Ńări sau grupe de Ńări.
• În balanŃă sunt cuprinse toate tranzacŃiile comerciale, necomerciale şi financiare care au loc în anul
respectiv, indiferent dacă plata sau încasarea se desfăşoară în acelaşi an.
• Criteriul de înregistrare în balanŃă a tranzacŃiilor cu mărfuri şi servicii este cel al schimbării
proprietăŃii internaŃionale, respectiv al momentului când a avut loc actul de vânzare/cumpărare
internaŃională.

60
• PreŃurile la care se înregistrează exporturile şi importurile sunt preŃuri FOB sau franco-frontieră Ńara
exportatoare.
• BalanŃa comercială se întocmeşte în monedă naŃională iar pentru statisticile internaŃionale în dolari
SUA, euro sau DST (pe baza cursurilor de piaŃă, de referinŃă sau, după caz, a cursurilor
reprezentative).
• Atât pe capitole, cât şi pe subcapitole şi pe poziŃii, fiecare Ńară urmăreşte asigurarea echilibrului între
plăŃile (ieşirile) şi încasările (intrările) valutare.
• BalanŃele de plăŃi care se dau publicităŃii sunt balanŃe executate, reflectând situaŃia la 31 decembrie.

6.2. Structura balanŃei de plăŃi

Conform ultimelor recomandări ale FMI în materie de balanŃă de plăŃi, aceasta trebuie să aibă o
structură pe patru conturi de bază: contul curent, contul de capital, contul financiar şi contul de erori şi
omisiuni, fiecare cont având detalierea proprie, astfel:35

I. Contul curent
A. Bunuri şi servicii:
• bunuri;
• servicii;
B. Venituri:
• din investiŃii directe / portofoliu;
• din alte investiŃii (dobânzi);
C. Transferuri curente:
• sectorul public;
• alte sectoare.

II. Contul de capital

• transferuri de capital;
• achiziŃionare / vânzare active nemateriale-nefinanciare.

III. Contul financiar

• investiŃii directe;
• investiŃii de portofoliu;
• alte investiŃii (credite externe, împrumuturi FMI);
• conturi în tranzit;
• conturi de cliring / barter;
• active de rezervă (aur, DST, devize convertibile, poziŃii de rezervă la FMI).
IV. Erori şi omisiuni

Principiul de bază de înregistrare a fluxurilor reale şi financiare în balanŃa de plăŃi este acela al
dublei înregistrări, fiecare furnizare de resurse reale sau financiare fiind compensată de o încasare.
Implicit, orice intrare de resurse reale sau financiare este compensată de o plată. Dacă această compensare
nu se produce, operaŃiunea este considerată a fi un transfer. Dacă se respectă acest principiu, soldul net al
tuturor înregistrărilor din balanŃă trebuie să fie teoretic egal cu zero. În practică însă, sistemul de
înregistrare nu este perfect şi deoarece datele înregistrate sunt obŃinute din surse diferite, apar o serie de
diferenŃe valorice care sunt reportate într-un cont special de erori şi omisiuni.
Un al doilea principiu se referă la înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de resurse reale şi financiare
în balanŃa de plăŃi. Ca în orice balanŃă care respectă principiul dublei înregistrări, există o poziŃie de credit
şi una de debit pentru fiecare cont şi subcont. Ca regulă generală, intrările de resurse sunt înregistrate în
creditul balanŃei şi ieşirile sunt înregistrate în debitul balanŃei. Pe ansamblu, creditul total al balanŃei de
plăŃi trebuie să egaleze debitul total al acesteia, diferenŃe putând să apară doar la nivelul conturilor
intermediare (cont curent, cont de capital sau cont financiar).
Contul curent reflectă tranzacŃiile economice cu străinătatea (vânzări/cumpărări de mărfuri,
servicii) din care rezultă încasări şi plăŃi în valută, creanŃe şi angajamente externe.

35
IMF - „Balance of Payments Manual” , April 2004
61
 În cadrul contului curent sunt incluse:
A. balanŃa comercială (încasări din export, plăŃi pentru import);
B. balanŃa serviciilor sau invizibilelor (plăŃi şi încasări privind turismul, transporturile şi asigurările
internaŃionale, întreŃinerea reprezentanŃelor diplomatice);
C. balanŃa veniturilor (dobânzi şi dividende aferente capitalului plasat în Ńară sau străinătate, venituri din
muncă sau din dreptul de proprietate intelectuală);
D. balanŃa transferurilor unilaterale şi a dobânzilor (transferuri şi dobânzi unilaterale, donaŃii publice
sau private).
BalanŃa comercială este partea cea mai importantă a balanŃei contului curent, aici fiind
evidenŃiate numai operaŃiunile comerciale, reflectându-se astfel volumul valoric al mărfurilor exportate şi
importate pe un interval de un an, indiferent dacă sunt cu plata imediată sau pe credit. Pentru majoritatea
Ńărilor, încasările din export reprezintă principala sursă de fonduri valutare. În situaŃia în care încasările
din export sunt mai mari decât plăŃile pentru import, balanŃa comercială este excedentară sau activă.
Excedentul balanŃei comerciale poate fi utilizat pentru acoperirea deficitului la alte poziŃii din balanŃă (de
exemplu, rambursarea unor împrumuturi externe), plasamente directe sau de portofoliu în străinătate sau
majorarea rezervei valutare. Dacă valoarea plăŃilor pentru import este mai mare decât încasările din
export, balanŃa comercială este deficitară sau pasivă. Deficitul se acoperă din excedentele realizate la alte
poziŃii (de exemplu, transporturi internaŃionale sau turism internaŃional), din credite externe sau din
rezerva valutară (micşorarea rezervei).
BalanŃa serviciilor grupează încasările şi plăŃile în valută rezultate din operaŃiuni care nu implică
schimbul de mărfuri. PoziŃia „Turism internaŃional” cuprinde la încasări veniturile în valută rezultate din
prestaŃiile turistice pe teritoriul naŃional în favoarea turiştilor străini, vânzări de mărfuri cu plata în valută,
iar la plăŃi, cheltuielile cu valuta cedată cetăŃenilor Ńării respective care vizitează în scop turistic alte Ńări,
cu reclama turistică în străinătate, închirieri de mijloace de transport pentru turişti etc. La poziŃia
„Transporturi internaŃionale” sunt cuprinse veniturile şi cheltuielile generate de transporturile şi
asigurarea de mărfuri, călători şi bagaje în trafic internaŃional, de tranzitul de mărfuri pe teritoriul Ńării.
PoziŃia „Asigurări internaŃionale” include veniturile şi cheltuielile efectuate pentru activitatea de asigurare
sau reasigurare, materializate în prime sau despăgubiri plătite sau încasate. Dacă încasările din operaŃiuni
necomerciale sunt mai mari decât plăŃile pentru operaŃiuni necomerciale, balanŃa serviciilor are sold
excedentar sau activ; în cazul în care plăŃile depăşesc încasările, balanŃa serviciilor este deficitară sau
pasivă.
Veniturile şi cheltuielile din investiŃiile de capital sunt reflectate în două posturi: „InvestiŃii
directe” – cuprinzând la încasări profitul şi dividendele încasate din investiŃii directe efectuate în
străinătate iar la ieşiri profitul şi dividendele plătite pentru investiŃiile directe efectuate în Ńara respectivă
şi nereinvestite; „Dobânzi şi comisioane la creditele externe” – reprezintă o cheltuială în valută când se
plătesc pentru creditele primite de Ńara în cauză şi un venit valutar în cazul creditelor acordate de Ńara
respectivă.
BalanŃa comercială, balanŃa serviciilor, balanŃa veniturilor şi balanŃa transferurilor unilaterale
publice şi private formează împreună balanŃa contului curent.
BalanŃa mişcărilor de capital se desfăşoară pe două componente:
- mişcări de capital pe termen lung, care cuprind tranzacŃiile financiare care au scadenŃe mai mari de 1
an: credite destinate finanŃării comerŃului internaŃional, intrări şi ieşiri de capital public sau privat sub
forma investiŃiilor directe şi a investiŃiilor de portofoliu, fără să includă creditele FMI;
- mişcări de capital pe termen scurt, care reflectă operaŃiunile financiare şi monetare care au scadenŃa
sub 1 an: repatrierea activelor, împrumuturile pe termen scurt primite şi acordate.
Componentele contului de capital sunt transferurile şi achiziŃiile de capital. Transferul de capital
se referă la transferul de proprietate asupra activelor fixe, transferul de fonduri legat de achiziŃionarea sau
dispunerea de fonduri fixe sau anularea unor active de către creditori.36
În ceea ce priveşte contul financiar, clasificarea componentelor se face în funcŃie de tipul de
investiŃii: investiŃii directe, investiŃii de portofoliu, alte investiŃii, active de rezervă. La intrări de fonduri
se cuprind investiŃiile străine directe efectuate pe teritoriul Ńării, aportul de capital vărsat în valută sau în
natură, precum şi profiturile reinvestite, profituri realizate în străinătate şi repatriate. La ieşiri de fonduri
sunt reflectate investiŃiile directe efectuate în străinătate, profiturile realizate în străinătate şi reinvestite în
străinătate, profiturile realizate în Ńara respectivă şi repatriate în străinătate.

36
Gaftoniuc, S. - „FinanŃe internaŃionale”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, p. 311
62
 InvestiŃiile directe sunt o categorie a investiŃiilor internaŃionale al căror obiectiv prezintă un
interes durabil pentru rezidentul unei Ńări (investitorul străin) într-o întreprindere (beneficiara investiŃiei)
localizată în economia altei Ńări decât cea a investitorului. Interesul durabil ca termen asociat investiŃiilor
directe implică şi subliniază existenŃa unei relaŃii pe termen lung. O astfel de relaŃie este creată atunci
când investitorul străin deŃine cel puŃin 10% din acŃiunile sau puterea de vot în întreprinderea beneficiară
a investiŃiei (acest procent diferă de la o Ńară la alta).
InvestiŃiile de portofoliu se referă la plasamentele rezidenŃilor în străinătate sau ale nerezidenŃilor
pe pieŃele financiare naŃionale: cumpărări de obligaŃiuni, acŃiuni, bonuri de tezaur etc.
Categoria „alte investiŃii” acoperă creditele pe termen scurt, mediu şi lung, inclusiv
împrumuturile acordate de FMI, depozitele la vedere şi la termen, alte depozite de primit sau de plătit.
Creditele externe sunt înregistrate în balanŃă în funcŃie de durata de creditare (termen scurt, mediu şi lung)
şi pe tipuri de credite (pentru import, pentru export, pentru alte plăŃi, împrumuturi pe bază de emisiuni de
obligaŃiuni, credite primite de la FMI, BIRD etc.). La intrări de fonduri sunt înregistrate creditele primite
în anul respectiv şi ratele rambursate asociate creditelor acordate anterior de Ńara respectivă iar la ieşiri de
fonduri sunt reflectate creditele acordate de Ńara respectivă străinătăŃii şi rambursările de rate la creditele
primite anterior. Soldul dintre încasări şi plăŃi la creditele primite reflectă modificarea angajamentelor
(obligaŃiilor) externe ale Ńării iar în cazul creditelor acordate modificarea creanŃelor (drepturilor) externe.
Subdiviziunea rezerve reflectă rezerva monetară internaŃională a Ńării şi cuprinde modificările în
sensul majorării sau micşorării în rezervele Ńării - aur, valută, DST şi poziŃii de rezervă la FMI.
Modificările pot fi rezultatul vânzărilor şi cumpărărilor de aur pe piaŃa aurului, producŃiei şi consumului
intern de aur, creşterii sau diminuării rezervei în devize convertibile ca rezultat al încasărilor şi plăŃilor
efectuate în cursul anului, vânzărilor şi cumpărărilor de DST primite de la FMI.
Contul de erori şi omisiuni are drept scop readucerea balanŃei la starea de echilibru.

6.3. Echilibrul balanŃei de plăŃi

Echilibrul balanŃei de plăŃi implică o corelare la nivel macroeconomic şi microeconomic a

resurselor şi necesităŃilor interne cu cele determinate de participarea eficientă a unei Ńări la schimburile
economice internaŃionale.
BalanŃa de plăŃi, ca document sintetic întocmit la nivelul economiei naŃionale, presupune, pe de o
parte, o metodologie specifică de echilibrare iar pe de altă parte, procesul echilibrării impune anumite
cerinŃe şi implicaŃii de luat în considerare. Aceasta deoarece realizarea în fapt a echilibrului constituie un
proces care reflectă sensibil starea economiei naŃionale, situaŃia economică şi politică internaŃională etc.
Dat fiind principiul contabilităŃii în partidă dublă care stă la baza întocmirii sale, din punct de
vedere contabil balanŃa de plăŃi, în ansamblu, este întotdeauna echilibrată, respectiv activul balanŃei este
egal cu pasivul. Dacă, de exemplu, importurile sunt mai mari decât exporturile, deci se înregistrează un
dezechilibru al balanŃei comerciale (semnul minus), acesta se acoperă prin intrările nete de credite externe
sau prin reducerea rezervelor valutare (semnul plus) reflectate în balanŃa contului de capital şi financiar,
destinate să acopere pasivul balanŃei comerciale. De aici rezultă că întotdeauna soldul operaŃiunilor
contului curent trebuie să fie egal cu soldul operaŃiunilor din contul de capital şi financiar, cu semnul
invers.
Din aceste considerente, balanŃa de plăŃi numai pe capitole poate fi dezechilibrată. În cazul
balanŃei contului curent, atunci când plăŃile pentru importuri şi servicii sunt mai mari decât încasările
din exporturi şi servicii, balanŃa contului curent este deficitară sau are sold pasiv iar când încasările din
exporturi şi servicii sunt mai mari decât plăŃile pentru importuri şi servicii, balanŃa contului curent este
excedentară sau are sold activ şi se consideră echilibrată atunci când diferenŃele nu sunt semnificative.
Excedentul balanŃei contului curent poate fi utilizat pentru: sporirea rezervelor valutare ale Ńării,
plasarea în investiŃii directe sau de portofoliu în străinătate, acordarea de credite externe, rambursarea
unor rate şi dobânzi la credite luate într-o perioadă trecută, toate acestea reflectându-se în balanŃa contului
de capital şi financiar.
Deficitul balanŃei contului curent se poate acoperi din: rezerva valutară, atragerea de credite de pe
piaŃa internaŃională, amânarea rambursării datoriilor scadente, de asemenea, reflectate în balanŃa contului
de capital şi financiar.
BalanŃa contului de capital şi financiar este excedentară când volumul creditelor primite şi al
ratelor încasate la creditele anterior acordate este mai mare decât volumul creditelor acordate şi al ratelor
rambursate pentru creditele primite anterior. Excedentul provenit din creditele primite indică un grad de
îndatorare al Ńării în perspectivă deoarece numai în prezent reprezintă o intrare de valută, în viitor aceste
63
credite se transformă în rate şi dobânzi de plătit. Dacă excedentul provine din rate încasate sau repatrieri
de capital din sume investite în străinătate reflectă o intrare efectivă şi definitivă de valută.
Deficitul balanŃei contului de capital şi financiar apare în cazul în care creditele acordate şi ratele
de rambursat sunt mai mari decât creditele primite şi ratele încasate. Deficitul provenit din creditele
acordate indică o economie care are disponibil material şi valutar de investit în străinătate, ceea ce în
perspectivă se va materializa în intrări valutare efective (rate şi repatrieri de capital). Deficitul provenit
din rate de plătit indică faptul că anterior a făcut apel la creditele externe şi se poate acoperi prin export,
apelul la rezerva valutară sau noi credite.
Se consideră că balanŃa contului de capital şi financiar este echilibrată atunci când volumul
creditelor primite şi al ratelor încasate este egal cu volumul creditelor acordate şi al ratelor de rambursat.
Important în realizarea acestui echilibru este corelaŃia ce trebuie să existe între creditele primite şi
acordate, ratele de încasat şi de plătit din punct de vedere al valutei în care sunt exprimate, al tipului şi
duratei creditelor.
În terminologia curentă, noŃiunea de balanŃă de plăŃi activă sau echilibrată se utilizează atunci
când o Ńară pe ansamblul balanŃei de plăŃi realizează încasări care îi sunt suficiente pentru acoperirea
tuturor plăŃilor, fără a recurge la credite externe sau la rezerva valutară. NoŃiunea de balanŃă de plăŃi
pasivă sau dezechilibrată se referă la situaŃia în care toate încasările realizate în acel an nu îi sunt
suficiente pentru acoperirea plăŃilor de onorat şi, drept urmare, apelează la noi împrumuturi, procedează la
amânarea rambursării unor rate şi dobânzi sau face apel la rezerva valutară.
Cum relaŃiile de credit presupun rambursarea împrumuturilor – sub forma ratelor şi dobânzilor –
eşalonat pe mai mulŃi ani, Ńările întocmesc un document în care acestea sunt reflectate în totalitatea lor
până la scadenŃă. BalanŃa creanŃelor şi angajamentelor este un document care se întocmeşte din prezent
spre viitor, fiind actualizată anual şi permite stabilirea volumului global al creanŃelor de încasat de Ńară şi
a angajamentelor sale de plată existente la un moment dat. Soldul acestei balanŃe, când este pasiv exprimă
gradul de îndatorare al Ńării faŃă de străinătate, iar când este activ, volumul net al fondurilor de care
dispune Ńara în discuŃie în străinătate sub diferite forme şi la diferite termene.
Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi şi subconturi analitice elaborate pe o anumită
perioadă, balanŃa de plăŃi permite compararea sub raport cantitativ şi calitativ a schimburilor reale şi
financiare ale unei Ńări cu străinătatea. BalanŃa de plăŃi nu este doar o simplă înregistrare descriptivă a
unor operaŃiuni comerciale sau financiare, ea furnizând elementele de diagnostic care permit evaluarea
avantajelor şi dezavantajelor pe care fiecare naŃiune le are în schimburile comerciale cu Ńările terŃe, cu
creditorii / debitorii sau cu organismele financiare internaŃionale.
Din analiza balanŃei de plăŃi externe şi a soldurilor conturilor acesteia se pot trage o serie de
concluzii cu privire la competitivitatea externă a economiei naŃionale, în special în ceea ce priveşte
comerŃul cu bunuri şi servicii. Pe baza balanŃei de plăŃi se poate determina de asemenea poziŃia
investiŃională internaŃională a unei economii care arată sintetic poziŃia net - debitoare / creditoare a unei
Ńări, precum şi gradul de atractivitate a mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenŃi şi
nerezidenŃi (atunci când mediul de afaceri se deteriorează investitorii îşi orientează capitalurile către alte
pieŃe mai atractive).
Deoarece starea balanŃei de plăŃi are implicaŃii multiple asupra evoluŃiei economice a Ńării, asupra
cursului monedei sale pe piaŃă, problema menŃinerii echilibrului acesteia este deosebit de importantă.
Referitor la acest lucru, în literatura de specialitate există două accepŃiuni diferite:
• echilibrul balanŃei de plăŃi este indus automat de echilibrul economic general;
• echilibrul poate fi obŃinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor
tehnici de echilibrare specifice.
În primul caz nu este nevoie de intervenŃia statului pentru echilibrarea balanŃei de plăŃi,
considerându-se că aceasta se va realiza în condiŃiile echilibrului economic general.
Unul din mecanismele care produc ajustarea automată a balanŃei de plăŃi este mecanismul
preŃurilor (accepŃiune susŃinută în teorie de Ricardo şi Hume). Acesta explică ajustarea automată a unor
dezechilibre apărute în balanŃa comercială (exporturi mai mici decât importurile). Mecanismul este relativ
simplu: un deficit în balanŃa comercială atrage după sine o scădere a masei monetare aflate în circulaŃie.
Teoria cantitativă a banilor stipulează că o scădere a masei monetare va produce implicit o scădere a
preŃurilor. Această scădere a preŃurilor se va constitui ca stimulent pentru exporturi şi ca o frână în calea
importurilor. CondiŃia de bază a unui astfel de mecanism este ca raportul valoric între monede să nu
sufere modificări semnificative (depreciere pronunŃată).
Teoria ajustării automate a balanŃei de plăŃi se bazează pe ipoteza unor cursuri de schimb stabile.
În condiŃiile actuale, în care cea mai mare parte a regimurilor valutare se bazează pe flotarea cursului
64
valutar, echilibrarea automată a balanŃelor de plăŃi este mai greu de realizat, statul având un rol din ce în
ce mai activ în corectarea deficitelor externe.
Pentru echilibrarea balanŃei de plăŃi o Ńară poate proceda şi la adoptarea unui complex de măsuri
cu caracter economic, comercial sau valutar.
Oferind posibilitatea analizei raporturilor de schimb la nivel macroeconomic, balanŃa de plăŃi se
constituie ca un instrument important în modelarea şi coordonarea politicilor comerciale externe. Atunci
când apare un dezechilibru cronic la nivelul balanŃei comerciale (exporturi mai mici decât importurile),
teoretic acesta poate fi redus printr-un pachet de măsuri de natură fiscală (creşterea taxelor vamale,
facilităŃi fiscale pentru investitorii străini, credite preferenŃiale) sau de natură comercială (promovarea şi
stimularea exporturilor).
łările care înregistrează dezechilibre ale balanŃelor de plăŃi pe perioade mai mari (2-3 ani), alături
de măsurile cu caracter economic şi apelul la rezerva monetară internaŃională, utilizează şi alte metode al
căror efect indirect este stimularea exporturilor şi reducerea importurilor.
Des utilizate sunt măsurile de politică valutară. Astfel, Ńările cu monedă convertibilă procedează
la devalorizarea monedei sau o lasă să se deprecieze pe piaŃa internaŃională şi drept urmare, pentru o
perioadă oarecare de timp, are loc o creştere a exporturilor şi o reducere a importurilor. Alteori fac apel şi
la alte măsuri de politică valutară, cum ar fi stabilirea mai multor cursuri de schimb pentru procurarea
monedei străine de către importatorii naŃionali, în funcŃie de marfa ce urmează a fi procurată din exterior.
Stabilirea unui curs de schimb dezavantajos (mai scump în moneda naŃională) pentru procurarea anumitor
mărfuri determină importatorii autohtoni să se abŃină să mai importe.
Devalorizarea monedei naŃionale presupune creşterea deliberată a cursului de schimb al monedei
naŃionale, în cazul cursurilor fixe sau administrate, în scopul reducerii deficitului balanŃei de plăŃi, în timp
ce revalorizarea monedei naŃionale urmăreşte scăderea cursului valutar al monedei naŃionale, în scopul
reducerii excedentului balanŃei de plăŃi externe.
Mecanismul de reechilibrare este următorul: creşterea cursului valutar al monedei naŃionale
ieftineşte exportul Ńării respective pentru importatorii străini, încurajând, în acelaşi timp, agenŃii
economici interni în procurarea valutei mai degrabă prin export de bunuri decât prin cumpărarea ei de pe
piaŃa valutară. Creşterea exportului măreşte fluxul de intrare de capital (valută), ceea ce reduce deficitul
balanŃei de plăŃi. În cazul revalorizării monedei naŃionale, fenomenul se produce în sens invers: scăderea
cursului valutar al monedei naŃionale întăreşte moneda respectivă, ceea ce ieftineşte importurile, adică
încurajează aceste importuri, aşa încât se produce o creştere a fluxului de ieşire a capitalului (valutei),
adică se produce o reducere a surplusului balanŃei de plăŃi. Desigur, toate aceste fenomene se petrec
concomitent, în sensul că devalorizarea monedei naŃionale nu numai că încurajează exportul dar, în
acelaşi timp, descurajează importul, care devine mai scump odată cu slăbirea monedei prin devalorizare,
iar revalorizarea monedei naŃionale nu numai că încurajează importul dar, în acelaşi timp, descurajează
exportul, care devine mai scump pentru importatorii străini odată cu întărirea monedei naŃionale prin
revalorizare.

6.4. Datoria externă

Legată strâns de starea de dezechilibru al balanŃei de plăŃi apare problema datoriei externe.
Datoria externă reprezintă suma în valută convertibilă pe care o Ńară o datorează altor Ńări, ea fiind
rezultată din intrări de capital (credite şi importuri pe credit) care în viitor trebuie rambursate.
Datoria externă, de regulă, este înŃeleasă ca datorie publică, materializată în totalitatea creditelor
şi împrumuturilor luate de stat (guvern) şi de sectorul privat dar cu garanŃia statului şi care urmează a fi
onorate (achitate) faŃă de alte Ńări într-o perioadă mai mare de un an.
Datoria externă nu cuprinde: datoria externă a debitorilor privaŃi care nu beneficiază de garanŃia
statului; datoria rezultată din tranzacŃiile cu FMI; reparaŃiile datorate de un stat altui stat; datoria externă
care poate fi plătită, la opŃiunea debitorului, în moneda sa naŃională.
Principalele surse ale datoriei externe luate în considerare sunt:
- creditele de export peste un an pe care importatorii din Ńara debitoare le primesc de la parteneri
externi;
- creditele peste un an primite de la bănci private din străinătate şi de la alŃi creditori privaŃi externi;
- împrumuturi acordate de organizaŃii internaŃionale (BIRD, AID, BERD etc.);
- împrumuturi acordate de guverne străine direct, de agenŃii internaŃionale, inclusiv de bănci centrale
străine, de organisme publice străine autonome etc.

65
 Datoria externă, fiind o datorie pe termen mediu sau lung, de regulă, se plăteşte eşalonat sub
formă de rate şi dobânzi anuale. Suma reprezentând dobânda pe un an şi rata anuală de amortizare a
împrumutului formează anuitatea împrumutului. Procedura plăŃii de către împrumutat a anuităŃii
reprezintă serviciul datoriei externe. Serviciul datoriei externe se consideră ca ieşire definitivă de capital
pentru Ńara debitoare.
În aprecierea datoriei externe se utilizează, alături de cifrele absolute care o definesc, anumiŃi
indicatori precum: rata datoriei externe, ca raport între serviciul datoriei externe şi încasările din export;
raportul dintre serviciul datoriei externe şi nivelul rezervelor valutare ale Ńării; raportul dintre serviciul
datoriei externe şi PIB etc. Rambursarea datoriei externe ridică probleme de lichiditate şi de solvabilitate.
Scăderea bruscă a veniturilor în valută ale unei Ńări şi existenŃa unei datorii fixe în anul respectiv conduc
la lipsă de lichidităŃi, de fonduri pentru onorarea datoriei şi produc o criză de lichiditate care se referă la
perioade scurte de timp.
Solvabilitatea vizează capacitatea Ńării de a face faŃă plăŃilor generate de datoria externă pe
termen lung şi, de aici, evaluarea limitelor gradului de îndatorare a unei Ńări în raport cu capacitatea sa pe
viitor de a onora serviciul datoriei externe.
În general, datoria externă devine o problemă dacă depăşeşte anumite limite faŃă de capacitatea de
plată a Ńării. Deoarece în cazul Ńarilor în curs de dezvoltare principala cale de obŃinere de venituri în valută
pentru achitarea ratelor şi dobânzilor scadente anual sunt exporturile, un element esenŃial îl constituie
menŃinerea în anumite limite a ratei datoriei externe.
În condiŃii excepŃionale, statele debitoare se pot afla în situaŃia de a nu-şi mai respecta
angajamentele de plată faŃă de străinătate, caz în care, în mod oficial se anunŃă suspendarea plăŃilor
externe - acŃiune denumită moratoriu. RelaŃiile comerciale continuă în condiŃii restrictive: plata
importurilor se face anticipat, încasările din export sunt anticipat reŃinute de creditorii externi. În alte
situaŃii similare, ratele şi dobânzile sunt reeşalonate pe noi termene de plată şi în noi condiŃii. Datoria
externă poate fi vândută pe piaŃa secundară a datoriilor externe. łara creditoare preferă să vândă o datorie
de încasat de la o Ńară, la un discount foarte mare, încasând proporŃional o sumă mică în prezent, decât să
aştepte perioade foarte lungi. Datoriile externe sunt cumpărate de la alte Ńări care au interese politice sau
economice în Ńara sau în zona unde este amplasată Ńara îndatorată.
FMI, în sprijinul financiar acordat Ńărilor cu datorii externe mari, promovează şi anumite politici
sub forma recomandărilor care au scop corecŃia evoluŃiei economice şi financiare a Ńării şi atingerea unor
parametrii la nivelul indicatorilor macroeconomici.
Problema datoriei externe se pune diferit pentru Ńările cu monedă convertibilă şi cele cu monedă
neconvertibilă. În Ńările cu monedă convertibilă, statul apelează la împrumuturi interne sau de pe
europiaŃă pentru a achita datoriile externe. Moneda sa fiind convertibilă, datoria externă este asimilată
datoriei publice, iar în balanŃa de plăŃi se reflectă, în special, mişcarea capitalului pe termen lung. Cât
timp o Ńară poate utiliza moneda naŃională, direct sau indirect, la stingerea obligaŃiilor sale externe, nu
apar probleme deosebite în onorarea datoriilor scadente. De aceea, în terminologia curentă, pentru Ńările
cu monedă convertibilă nu se foloseşte termenul de datorie externă, ci de dezechilibru al balanŃei de plăŃi,
rambursare a împrumuturilor externe contractate etc., deoarece în orice moment le pot achita cu propria
monedă prin lansarea de împrumuturi pe piaŃa internă sau pe europiaŃă. Problema ce apare în cazul Ńărilor
cu monedă convertibilă în domeniul datoriilor externe este cea a menŃinerii convertibilităŃii, deoarece
continuarea dificultăŃilor balanŃelor de plăŃi poate duce la adoptarea unor măsuri extreme privind
mişcările de capital şi comerŃul exterior.
În Ńările cu monedă neconvertibilă, datoria externă apare în mod distinct. În aceste Ńări, moneda
proprie nu poate fi utilizată pentru achitarea datoriei, ci este necesară, în prealabil, de exemplu realizarea
unor exporturi, iar sumele în valută convertibilă realizate sunt destinate achitării datoriei externe. De
aceea, în literatura de specialitate, noŃiunea de datorie externă este utilizată pentru a desemna datoriile
Ńărilor cu monede neconvertibile, marea lor majoritate Ńări în tranziŃie sau în curs de dezvoltare.
Datoria externă reprezintă, în fond, un rezultat al creditelor şi importurilor pe credit contractate de
un stat. În linii mari, apelul la credite externe poate fi determinat de: ritmul impus creşterii economice,
dotarea economiei naŃionale cu maşini şi utilaje a căror comercializare pe piaŃa internaŃională se face prin
apelul la credit furnizor, credit cumpărător etc., înregistrarea unor deficite la contul curent, cheltuieli
neproductive, importuri de armament, calamităŃi naturale etc. Datoria externă se poate amplifica deseori
din motive independente de Ńara respectivă: modificarea pe termen lung a preŃurilor internaŃionale la
produsele de import (în sus) şi a produselor de export (în jos), creşterea dobânzilor, îngustarea relativă a
pieŃei de capital, fluctuarea cursurilor valutare etc.

66
 Creşterea fără precedent a datoriilor externe ale Ńărilor în curs de dezvoltare, cu grave implicaŃii
asupra economiei mondiale, a determinat elaborarea unor studii privind căile de reducere a acestora. Se
apreciază că Ńările aflate în această situaŃie trebuie să urmărească realizarea unor corelaŃii prin care, pe de
o parte, rata medie a rentabilităŃii din Ńara îndatorată să depăşească rata medie a dobânzii la împrumuturile
externe, iar pe de altă parte, în timp, acumulările interne să depăşească investiŃiile interne şi, în general,
PNB să depăşească suma consumului, investiŃiilor şi cheltuielilor guvernamentale. Aceste două condiŃii
sunt în fond legate între ele, deoarece dacă rentabilitatea internă nu este suficient de ridicată, acumulările
interne nu pot depăşi un nivel minim necesar.
Totodată, la contractarea oricărei noi datorii, trebuie să se aibă în vedere permanent posibilităŃile
interne de care dispune Ńara în cauză pentru acoperirea serviciului datoriei externe, pe termen scurt din
exporturi, pe termen lung din acumulări.

6.5. Rezerva monetară şi lichiditatea internaŃională

Lichiditatea internaŃională, în sens larg, se referă la totalitatea mijloacelor internaŃionale de

plată de care dispune o Ńară. În acest sens, lichiditatea internaŃională a unei Ńări cuprinde, pe de o parte,
rezerva monetară internaŃională iar pe de altă parte, activele lichide denominate în valute sau uşor
transformabile în active lichide, ale băncilor comerciale, instituŃiilor financiare, firmelor, companiilor şi
altor persoane juridice şi persoane fizice din Ńara respectivă.
Din cele mai vechi timpuri, entităŃile statale, regate, ducate, imperii, oraşe-stat, acumulau şi
păstrau metale preŃioase pentru necesităŃile excepŃionale (război, foamete, calamităŃi) cunoscute sub
denumirea de tezaure. Ulterior, în parte rolul lor s-a modificat.
Rezerva monetară internaŃională reprezintă acea parte a deŃinerilor de mijloace internaŃionale
de plată ale unui stat, aflată în posesia autorităŃilor monetare ale Ńării respective (de regulă, banca
centrală) şi care sunt păstrate în rezervă de către aceste autorităŃi.
Structura rezervei monetare cuprinde: aurul, rezervele valutare oficiale şi DST.
Rezerva de aur a unei Ńări este evidenŃiată sub forma unui stoc pentru consum şi a unui stoc de
aur intangibil. Rezervele de aur, de regulă, sunt păstrate în tezaurul băncii centrale; ele pot fi păstrate şi la
depozitari externi (de exemplu, BRI) care efectuează operaŃiuni de depozitare şi de vânzare-cumpărare în
contul clienŃilor lor. Depozitarea aurului în străinătate presupune plata unor comisioane şi taxe.
Rezervele valutare oficiale sunt formate din disponibilităŃile în valută ale statului administrate de
banca centrală. Valutele ocupă ponderea cea mai importantă în ansamblul rezervei. Sumele sunt păstrate
în conturi la bănci în străinătate pentru fructificare, urmărindu-se menŃinerea unei structuri pe valute
stabile sau în proces de apreciere. Rezervele valutare pot îmbrăca şi forma unor titluri financiare
(obligaŃiuni etc.) denominate în valute care se bucură de stabilitate, au lichiditate înaltă (pot fi
preschimbate rapid fără pierderi pe piaŃă) şi sunt rentabile – fiind aducătoare de venituri certe şi stabile.
DST deŃin o pondere modestă în ansamblul rezervei monetare a unor Ńări.
Rezervele monetare internaŃionale ale unei Ńări îndeplinesc trei funcŃii: activă, pasivă,
psihologică.
FuncŃia activă are în vedere păstrarea acestora în scopul utilizării lor în cazuri extreme:
dezechilibrul balanŃei de plăŃi, respectiv preluarea din rezervă pentru achitarea unor rate şi dobânzi sau
utilizarea rezervei pentru garantarea unor împrumuturi externe în vederea susŃinerii dezechilibrului de
balanŃă sau, în cazul Ńărilor cu excedente ale balanŃei de plăŃi, ca formă suplimentară de a investi rezerva
în plasamente avantajoase în străinătate.
FuncŃia pasivă priveşte utilizarea rezervelor de banca centrală pentru menŃinerea cursului
monedei naŃionale pe piaŃa valutară prin vânzări sau cumpărări de monede străine contra monedei
naŃionale sau acumularea de rezerve pentru momentul în care moneda naŃională va trece la
convertibilitatea externă.
FuncŃia psihologică porneşte de la atitudinea şi gândirea diferitelor entităŃi din străinătate faŃă de
nivelul şi structura rezervelor monetare ale unei Ńări. O Ńară cu rezerve mari, armonios şi eficient
structurate se bucură de o mai mare credibilitate pe piaŃa valutar-financiară, poate accede mai uşor la
împrumuturi externe, moneda sa, dacă este convertibilă, se bucură de mai multă încredere în utilizarea ei
pe plan internaŃional.
Orice Ńară trebuie să urmărească realizarea nu a unui volum cât mai mare de mijloace de plată în
valută, ci a unui volum optim. Un indicator care să exprime cea mai bună lichiditate trebuie să fie un
raport între volumul total al lichidităŃii şi o altă mărime de comparaŃie (masa monetară, angajamentele la

67
vedere şi pe termen scurt ale băncii centrale, totalul plăŃilor externe sau numai pentru import, deficitul
balanŃei de plăŃi).37
Mărimea optimă a rezervei monetare internaŃionale este apreciată cel mai adesea în raport cu
valoarea importului. Potrivit studiilor FMI, un nivel optim al rezervei unei Ńări trebuie să acopere pe un
interval cuprins între 3-5 luni (20-40%) valoarea importului, presupunându-se că pe acest interval Ńara
respectivă nu realizează încasări din export.

37
Floricel, C. - „RelaŃii valutar-financiare internaŃionale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 206
68
 Capitolul 7

PIAłA FINANCIARĂ INTERNAłIONALĂ

Obiective:
- cunoaşterea componentelor pieŃei financiare;
- înŃelegerea operaŃiunilor şi instrumentelor specifice fiecărei pieŃe;
- identificarea principalelor caracteristici ale pieŃei financiare internaŃionale.

Rezumat: PieŃele financiare naŃionale reprezintă prima sursă de atragere şi plasare de fonduri. În
măsura în care la nivel naŃional există anumite limite, diferitele entităŃi acced la operaŃiuni în străinătate,
pe pieŃele financiare internaŃionale, care se constituie ca o a doua sursă, dar în ultimii douăzeci de ani
din ce în ce mai mult, ca o alternativă unică în efectuarea anumitor tipuri de operaŃiuni.

ConŃinutul capitolului:
7.1. PiaŃa monetară internaŃională. EuropiaŃa
7.2. PiaŃa de capital internaŃională
7.3. PiaŃa produselor financiare derivate
7.4. PiaŃa internaŃională a creditului

PiaŃa financiară cuprinde ansamblul relaŃiilor care iau naştere între diferite persoane fizice şi
juridice în procesul de atragere, plasare şi convertire a fondurilor pe diferite termene, precum şi
instituŃiile şi reglementările care facilitează aceste relaŃii.
PiaŃa financiară internaŃională - ca piaŃă pe care se atrag şi se plasează fonduri pe diferite
termene dincolo de cadrul naŃional - constituie un spaŃiu relaŃional în care se tranzacŃionează active
financiare pe diferite termene care, prin caracteristicile lor, delimitează componentele pieŃei financiare.
Principalele componente ale pieŃei financiare sunt:
• piaŃa monetară, pe care se atrag şi se plasează fonduri pe termen scurt;
• piaŃa de capital, unde se atrag şi se plasează fonduri pe termen mediu şi lung;
• europiaŃa, concept ce cuprinde operaŃiunile efectuate în eurovalute şi care sunt asociate din punct de
vedere al termenului pieŃei monetare (piaŃa eurovalutelor) sau pieŃei de capital (piaŃa
euroobligaŃiunilor, piaŃa euroacŃiunilor), tot aici fiind inclusă şi piaŃa eurocreditelor;
• piaŃa produselor financiare derivate, pe care se efectuează operaŃiuni destinate acoperirii sau
aplatizării riscurilor de curs valutar şi de rată a dobânzii, cu următoarea structură: piaŃa opŃiunilor şi
piaŃa contractelor financiare la termen;
• piaŃa aurului, unde se tranzacŃionează metale preŃioase şi titluri financiare raportate la aur, având un
rol în scădere pe piaŃa financiară, dar fiind încă legată de aceasta.
În clasificarea pieŃei financiare se identifică şi piaŃa internaŃională a creditului, ca termen
generic destinat să surprindă formele creditului în cadrul diferitelor pieŃe (monetară, de capital,
eurovalute).

7.1. PiaŃa monetară internaŃională. EuropiaŃa

PiaŃa monetară cuprinde ansamblul relaŃiilor ce iau naştere între persoanele fizice şi juridice în
procesul atragerii şi plasării de fonduri pe termen scurt (până la un an), precum şi instituŃiile şi
reglementările legate de derularea acestor tranzacŃii.
Din punct de vedere al spaŃiului geografic în care se efectuează operaŃiunile, se disting:
• piaŃa monetară naŃională, unde operaŃiunile se realizează în monedă naŃională iar tranzacŃiile sunt
destinate prioritar satisfacerii nevoilor de fonduri pe termen scurt ale diferitelor entităŃi dintr-o Ńară
sau fructificării fondurilor disponibile pe termen scurt. În acelaşi timp, ea se identifică ca un spaŃiu în
care banca centrală a Ńării îşi exercită direct sau indirect politica monetară la nivel naŃional. Rata
dobânzii la care sunt efectuate tranzacŃiile - ca rată a dobânzii practicată la nivel naŃional - este
influenŃată şi supravegheată de banca centrală a Ńării respective.
• piaŃa monetară internaŃională s-a constituit la nivelul diferitelor Ńări în care sunt localizate centrele
financiare internaŃionale, unde atragerea şi plasarea de fonduri pe termen scurt se realizează în alte
69
 valute decât moneda naŃională, asigurând tranzacŃii la nivel internaŃional, în timp ce plasamentele
unor entităŃi dintr-o Ńară sunt utilizate pentru acordarea de fonduri altor entităŃi, din alte Ńări.
OperaŃiunile pieŃei monetare pot îmbrăca atât forma tradiŃională a plasării fondurilor sub formă
de depozite în conturi (pe 1, 2, 3, 6, 9 şi 12 luni) şi atragerii de credite pe termen scurt, cât şi pe cea a
utilizării titlurilor financiare pe termen scurt (cambii, bilete la ordin etc.).
În funcŃie de participanŃii pe piaŃă şi/sau titlurile tranzacŃionate, piaŃa monetară cuprinde mai
multe segmente:
• piaŃa interbancară este, în esenŃă, o piaŃă rezervată băncilor comerciale. La sfârşitul zilei, unele
bănci înregistrează un surplus de lichiditate în raport cu obligaŃiile de plăŃi şi credite din zilele
următoare, în timp ce alte bănci înregistrează deficit de lichidităŃi. Drept urmare, unele bănci
împrumută alte bănci sau constituie depozite la alte bănci. Rata dobânzii la care se lucrează pe
această piaŃă este denumită rata dobânzii interbancare. Durata operaŃiunilor poate fi de la o zi la alta,
până la câteva zile sau, mai rar, câteva luni. În România, piaŃa interbancară naŃională a fost creată în
anul 1996.
• piaŃa instrumentelor financiare este un termen generic prin care se delimitează plasamentele şi
atragerile de fonduri pe termen scurt în baza tranzacŃionării de diferite instrumente financiare
specifice pieŃei monetare. Segmentele de piaŃă poartă, de regulă, denumirea operaŃiunii sau a
activului financiar negociat. Instrumentele financiare tradiŃionale sunt titluri de debit, reprezentând o
datorie a unui terŃ faŃă de posesorul/deŃinătorul titlului, iar emiterea şi/sau tranzacŃionarea acestora se
efectuează cu discount, ele fiind vândute în momentul emiterii la un preŃ sub valoarea nominală şi
răscumpărate de emitent la scadenŃă, la valoarea lor nominală. DiferenŃa între cele două preŃuri
reprezintă câştigul investitorului, ca dobândă la fondurile astfel plasate.
În legătură cu emiterea şi tranzacŃionarea acestor instrumente se disting: piaŃa primară
definită ca ansamblul operaŃiunilor privind emiterea şi plasarea instrumentelor financiare pentru prima
dată; piaŃa secundară unde, după emitere, sunt tranzacŃionate aceste titluri, prin vânzări şi cumpărări
succesive, până la scadenŃa lor. Luând în considerare instrumentele financiare, ca subsegmente ale pieŃei
monetare pot fi analizate:
- piaŃa certificatelor de trezorerie pe care se tranzacŃionează certificatele de trezorerie emise de
autorităŃile municipale sau guvernamentale cu scopul de a acoperi diferenŃele valorice şi în timp ce
apar între cheltuielile şi veniturile bugetare pe termen scurt. Emiterea lor se face, de regulă, de către
Ministerul finanŃelor sau banca centrală, în numele statului şi sunt subscrise (cumpărate) de băncile
comerciale sau alte instituŃii financiare special desemnate. Certificatul de trezorerie este un înscris
care atestă debitul autorităŃii guvernamentale faŃă de deŃinătorii titlului - bănci, persoane fizice, firme
- care au cumpărat aceste certificate şi care astfel au creditat autoritatea municipală sau statul. Fiind
emise de stat se bucură de încredere pe piaŃa monetară. În România, certificatele de trezorerie sunt
emise de Ministerul FinanŃelor Publice, în diferite valori, cu scadenŃe diferite şi nu sunt negociabile,
în sensul că răscumpărarea lor se realizează numai de către emitent.
- piaŃa certificatelor de depozit. Certificatul de depozit este un înscris care confirmă depunerea unor
fonduri exprimate într-o monedă, pe un termen scurt (de regulă, 3 luni) la o instituŃie financiară, cel
mai adesea o bancă. Certificatele de depozit sunt emise, în principal, de către băncile comerciale,
pentru a atrage fonduri de pe piaŃă cu un grad mai mare de stabilitate.
- piaŃa scontului este una dintre primele pieŃe monetare apărute de-a lungul istoriei. Pe acest segment
sunt tranzacŃionate cambii şi bilete la ordin, ca înscrisuri emise în baza unei relaŃii comerciale în care
vânzarea mărfurilor s-a făcut pe credit. DeŃinătorul lor, în calitate de beneficiar, le poate sconta la o
bancă comercială înainte de scadenŃa titlului, în acest mod putându-şi recupera fondurile investite în
marfă contra unei dobânzi (scont).
- piaŃa efectelor comerciale. În diferite Ńări, instituŃiile financiare şi marile companii emit efecte
comerciale pe care le vând direct diferiŃilor investitori, cu scopul atragerii de fonduri pe termen scurt.
Aceste efecte comerciale sunt, în esenŃă, cambii şi bilete la ordin emise în baza credibilităŃii
emitentului şi nu în baza unei tranzacŃii comerciale, aşa cum se întâmplă în mod curent. Ele se vând
la emitere cu discount şi se răscumpără la valoarea nominală.
PiaŃa monetară internaŃională a suferit mutaŃii semnificative după introducerea euro, începând din
anul 1999 constatându-se reducerea ponderii dolarului american concomitent cu creşterea rolului monedei
europene în denominarea titlurilor acestei pieŃe.
IniŃial, operaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se desfăşurau între entităŃi cu rezidenŃa în
două Ńări şi presupuneau utilizarea monedei naŃionale a unuia dintre cei doi participanŃi. După anul 1960
au apărut eurovalutele iar operaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională în eurovalute au devenit
70
 predominante.
Într-o accepŃiune generală, prin eurovalută se înŃelege o valută care este străină în raport cu
Ńara în care are loc operaŃiunea şi nici unul dintre participanŃii la operaŃiune nu este rezident al Ńării de
origine a valutei respective.
Întrucât primele depozite denominate în valute au fost efectuate în Europa, acestora li s-a adăugat
prefixul euro (de exemplu, eurodolari, eurosterline, euroyeni etc.). Specific cotării eurovalutelor este
faptul că nu se cotează cursul valutar, ci rata dobânzii la care se plasează fondurile sau se constituie
depozitele (mai mică) şi rata dobânzii la care se atrag fondurile, respectiv se obŃin împrumuturile
denominate în eurovalute (mai mare).
Un loc aparte în ansamblul ratelor de dobândă de pe piaŃa eurovalutelor îl deŃine rata dobânzii
interbancare de pe piaŃa Londrei - LIBOR. Ea reflectă sintetic nivelul ratelor dobânzilor de pe pieŃele
internaŃionale, devenind apoi bază în stabilirea ratelor de dobândă pe europiaŃă.
Alături de plasamentele tradiŃionale, pe piaŃa eurovalutelor se emit şi se negociază şi instrumente
financiare pe termen scurt denominate în eurovalute. Dintre acestea, cea mai largă utilizare au:
- eurocertificatele de depozit - sunt similare certificatelor de depozit, dar sunt denominate în
eurovalute şi emise de instituŃii amplasate în centre ale europieŃei. Ele sunt cumpărate de marile
companii care dezvoltă importante schimburi comerciale internaŃionale, ca formă de fructificare a
disponibilităŃilor temporare în eurovalute.
- euroefectele comerciale - sunt asemănătoare efectelor de comerŃ tradiŃionale, dar emiterea lor este
garantată de un sindicat bancar, iar operatorii de pe europiaŃă le asigură o piaŃă secundară fluidă, cu
posibilitatea tranzacŃionării înainte de scadenŃă. Ele sunt emise de mari companii şi firme
multinaŃionale atunci când acestea doresc să dispună imediat de fonduri, în contul unor încasări
viitoare în eurovalute. Sindicatul bancar susŃine emiterea lor, fiind apoi plasate pe piaŃa secundară.
Cele mai importante centre ale europieŃei sunt: Londra - pentru eurodolari; Paris - pentru
eurosterline; Zurich, Frankfurt, New York, Luxemburg, Singapore.

7.2. PiaŃa de capital internaŃională

PiaŃa de capital cuprinde ansamblul relaŃiilor ce iau naştere între persoane fizice şi juridice în
procesul atragerii şi plasării de fonduri pe termen mediu şi lung, precum şi instituŃiile şi reglementările
legate de derularea acestor tranzacŃii.
Caracteristica principală a pieŃelor de capital o reprezintă mobilizarea fondurilor pe termen mediu
şi lung sub forma emisiunilor de titluri financiare specifice: obligaŃiuni şi acŃiuni. Întrucât, în principiu,
plasarea fondurilor în astfel de titluri se face pe termen lung, aceste plasamente se numesc investiŃii
financiare sau de portofoliu.
PiaŃa de capital este structurată pe două componente:
• piaŃa primară, la nivelul căreia are loc mobilizarea fondurilor şi emisiunea titlurilor financiare;
• piaŃa secundară pe care, după emitere, titlurile sunt plasate şi tranzacŃionate pe toată durata vieŃii lor.
În funcŃie de calitatea titlurilor financiare, acestea se tranzacŃionează la bursa de valori (titluri care
calitativ se califică pentru a fi acceptate spre tranzacŃionare la bursă) sau pe piaŃa extrabursieră
(titluri care nu îndeplinesc criteriile cerute pentru cotarea la bursă).
ObligaŃiunea este un activ financiar care aduce deŃinătorului un venit fix sub formă de dobândă
(cupon). Emitentul obligaŃiunii este debitorul, cel care emite obligaŃiuni şi le vinde, în acest mod putând
mobiliza de pe piaŃă fonduri importante. Tot el este cel care plăteşte periodic, la date stabilite, dobânzile
şi se angajează ca la scadenŃă şi/sau la un alt termen specificat să ramburseze împrumutul, respectiv să
răscumpere obligaŃiunile de la investitori (creditori). Împrumuturile mobilizate în acest mod se numesc
împrumuturi obligatare.
La nivelul pieŃei de capital naŃionale, obligaŃiunile sunt, de regulă, denominate în monedă
naŃională iar emitentul şi investitorii sunt rezidenŃi ai Ńării respective. Acestea sunt obligaŃiuni naŃionale
sau interne.
În cazul în care fondurile necesare nu pot fi mobilizate la nivel naŃional, atunci împrumutul
obligatar poate fi lansat într-o altă Ńară care are fonduri disponibile în moneda sa naŃională. ObligaŃiunile
lansate într-o altă Ńară şi denominate în moneda naŃională a Ńării creditoare, respectiv unde s-a montat
împrumutul, se numesc obligaŃiuni străine.
EuroobligaŃiunile sunt obligaŃiunile lansate într-o Ńară străină şi denominate într-o eurovalută,
respectiv o altă monedă decât moneda Ńării creditoare, unde s-a mobilizat împrumutul.
La origine, obligaŃiunile cu rata dobânzii fixă constituiau singura formă de obligaŃiuni, ele fiind
71
denumite obligaŃiuni standard sau convenŃionale. Cu scopul de a le face cât mai atractive pentru
investitori au început să se lanseze şi alte tipuri de obligaŃiuni: cu dobândă variabilă - emise pe o durată
de 5-15 ani, care asigură deŃinătorului un venit variabil determinat de dobânda LIBOR pe 6 luni plus o
marjă de 0,125-0,250%, diferenŃiată în funcŃie de calitatea debitorului; indexate - venitul adus nu este
determinat de evoluŃia dobânzii, ci de preŃul unei mărfi de care acesta a fost indexat (petrol, aur); cu
cupon zero - preŃul de cumpărare la lansare al acestor obligaŃiuni este mai mic comparativ cu preŃul de
răscumpărare la scadenŃă, diferenŃa reprezentând dobânda cuvenită investitorului; convertibile - permit
convertirea obligaŃiunii într-o perioadă de timp de la emisiune (de exemplu, în 2 ani) pe un număr
prestabilit de acŃiuni ale aceleiaşi firme (de exemplu, pentru o obligaŃiune se pot cumpăra două acŃiuni şi
jumătate); cu warant sau cu opŃiune - emise în condiŃii standard, dar însoŃite de un certificat warant care
este detaşabil şi negociabil separat pe o piaŃă specializată, permiŃând obŃinerea unui nou titlu diferit,
şansele de plasament sporind în acest fel.
Elementele caracteristice ale obligaŃiunii sunt: dobânda (sau cuponul), scadenŃa, preŃul de
emisiune, preŃul de răscumpărare, drepturile suplimentare.
Denumirea de cupon dată dobânzii aferente împrumutului obligatar provine de la faptul că, iniŃial,
obligaŃiunile erau emise pe suport hârtie (materializate) şi aveau ataşate o alonjă (sau era marcat pe spate)
cu cupoane egale ca număr cu anii/semestrele pentru care se încasa dobânda (erau rupte sau semnate la
încasarea acesteia). În prezent, majoritatea obligaŃiunilor se emit în sistem electronic, respectiv sunt
dematerializate, deŃinătorul primind doar o confirmare scrisă privind numărul obligaŃiunilor cumpărate
sau vândute (inclusiv alte date de identificare).
Pentru a se distinge obligaŃiunile străine de obligaŃiunile interne pe diferite pieŃe, acestea au
primit convenŃional o denumire poreclă - de exemplu, pe piaŃa SUA obligaŃiunile străine sunt denumite
"yankee", în Japonia "samurai", în Marea Britanie "bulldog" etc.
AcŃiunea este un titlu financiar care atestă participarea deŃinătorului la capitalul unei societăŃi
pe acŃiuni care a emis titlul şi în baza căruia primeşte un venit sub formă de dividend din beneficiul
realizat de societatea respectivă (sau suportă o parte din pierdere).
În funcŃie de anumite particularităŃi, acŃiunile pot fi:
• nominative, având înscris numele deŃinătorului şi putând fi transmise doar prin transcrierea în
registrul acŃionarilor;
• la purtător, care nu au înscris nici un nume şi se transmit fără nici o formalitate;
• ordinare, dând dreptul la obŃinerea unei cote procentuale din beneficiul societăŃii (dividend);
• privilegiate, care dau deŃinătorului dreptul la un dividend fix, independent de mărimea beneficiului
realizat în anul respectiv de firmă.
Emisiunea de acŃiuni poate avea loc la constituirea unei societăŃi - în unele cazuri, anumite
societăŃi, prin lege, nu pot fi constituite decât ca societăŃi pe acŃiuni (de exemplu, băncile în România) -,
pentru dezvoltarea activităŃii, respectiv creşterea capitalului, în cazul fuziunilor sau achiziŃiei altor
societăŃi, în cadrul privatizării unor societăŃi de stat.
AcŃiunile pot fi lansate pe piaŃa naŃională a Ńării de origine a societăŃii şi, de regulă, denominate
în moneda naŃională sau pe o piaŃă străină, denominate într-o eurovalută, purtând denumirea de
euroacŃiuni.
TranzacŃionarea titlurilor financiare - obligaŃiuni, acŃiuni - se efectuează pe piaŃa secundară de
capital. În general, aceasta include:
- bursa de valori, ca piaŃă organizată centralizat (cu localizare geografica), unde tranzacŃiile sunt
realizate prin intermediul bursei şi preŃurile titlurilor sunt cotate continuu; operatorii de la bursă
poartă denumirea de brokeri şi execută comenzile de vânzare/cumpărare primite de la diverşi
investitori, direct sau prin intermediul unor instituŃii specializate care fac legătura între marele public
şi bursă;
- piaŃa extrabursieră, ca piaŃă organizată descentralizat - în reŃea, fără localizare geografică,
cuprinzând firme de brokeraj specializate sau brokeri individuali autorizaŃi. Pe această piaŃă se
cotează titlurile care nu îndeplinesc condiŃiile de a accede la bursă, dar pot constitui subiect de
tranzacŃionare. În unele Ńări se cotează şi titluri listate la bursă, precum şi instrumente financiare pe
termen scurt. ParticipanŃii pe o astfel de piaŃă îşi au sediul în diferite oraşe şi sunt legaŃi între ei prin
sistemul electronizat de transmitere a datelor şi informaŃiilor.
Intermediarii financiari care operează pe piaŃa secundară sunt cunoscuŃi sub denumirea de
brokeri, dealeri, brokeri-dealeri şi formatori de piaŃă (market makers):
- Brokerii sunt persoane fizice sau firme care acŃionează ca intermediari, executând ordine de vânzare
sau de cumpărare de active financiare (sau reale) în favoarea clienŃilor, percepând pentru această
72
 activitate un comision sau o taxă de brokeraj. Principala lor caracteristică este faptul că sunt simpli
intermediari iar profitul lor se obŃine din taxa/comisionul pe tranzacŃie. "Mari brokeri" sunt
considerate băncile comerciale sau instituŃiile financiare specializate care dezvoltă în favoarea
clienŃilor astfel de operaŃiuni (servicii complete de brokeraj). Băncile comerciale sunt tot mai
prezente pe piaŃa financiară şi în calitate de dealeri.
- Dealerii sunt persoane fizice sau juridice care în nume propriu, pe riscul şi răspunderea lor,
efectuează operaŃiuni de vânzare/cumpărare de active financiare. Câştigul unui dealer este dat de
diferenŃa dintre preŃul la care cumpără titlurile şi cel la care le vinde.
- Broker-dealerii sunt acele entităŃi autorizate să efectueze deopotrivă operaŃiuni şi în nume propriu
(dealer) şi la ordinul clienŃilor (broker). În general, această calitate o au marile societăŃi, firmele de
investiŃii specializate în majoritatea Ńărilor şi marile bănci.
- Formatorii de piaŃă (market makers) au apărut relativ recent (1980), odată cu dezvoltarea pieŃelor
extrabursiere în SUA. În baza unui sistem electronic de cotare, aceştia se află în legătură directă şi
permanentă atât între ei, cât şi cu clientela, operând cel mai adesea în cadrul pieŃelor extrabursiere. În
esenŃă, formatorul de piaŃă este un broker-dealer care este pregătit să coteze preŃ de vânzare şi preŃ de
cumpărare ("bid" şi "offer") pentru un titlu financiar în orice moment şi astfel "să formeze piaŃa"
pentru acel titlu, de aici şi denumirea lor. Întrucât sunt dispersaŃi geografic (piaŃă descentralizată),
pentru unul şi acelaşi titlu pot exista preŃuri diferite şi în acest mod ei pot influenŃa sau pot stabili un
anumit preŃ. Date fiind legăturile electronice, piaŃa aplatizează diferenŃele mari. În unele Ńări (de
exemplu, Marea Britanie) această denumire este asociată şi brokerilor bursieri.
Cotarea pe piaŃa secundară a tuturor titlurilor financiare presupune preŃuri perechi, un preŃ
(cotaŃie) de cumpărare (mai mic) şi un preŃ de vânzare (mai mare), ambele stabilite din perspectiva
intermediarului financiar (cumpără mai ieftin şi vinde mai scump). DiferenŃa dintre cele două preŃuri se
numeşte marjă şi este destinată să acopere costurile de operare (dotare, salarii, chirii etc.), riscurile
operaŃiunii (probabilitatea ca titlurile cumpărate să nu mai poată fi vândute sau preŃul lor să scadă în
timp) şi profitul intermediarului. Se apreciază că o piaŃă este mai eficientă şi are o lichiditate mai mare
atunci când marja este mai îngustă şi este o piaŃă vâscoasă cu operaŃiuni fără ritmicitate, cu întreruperi,
dacă marja de operare este mult mai largă, piaŃa având lichiditate redusă.
TranzacŃionarea şi cotarea titlurilor financiare se realizează, în principal, în trei moduri:
• prin „strigare" - brokerii reuniŃi în ringul bursei îşi comunică prin semne sau strigare loturile de
titluri şi preŃurile ordinelor pe care le-au primit - de vânzare sau de cumpărare - şi altfel prin
confruntare directă se identifică ordinele perechi - cei ce vând la un preŃ cu cei ce doresc să cumpere
la acelaşi preŃ. Acest sistem are o utilizare tot mai redusă.
• prin înregistrarea electronică a ordinelor - brokerii îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor birouri şi
sunt conectaŃi între ei şi cu clientela prin sistem electronic şi telefon, fax etc. Ordinele de vânzare şi
cumpărare sunt listate electronic în ordinea primirii lor şi combinate de broker, cu ordinele în sens
invers, pe măsură ce apar (de exemplu, s-a primit un ordin de cumpărare la un preŃ şi se aşteaptă să
apară un ordin de vânzare pentru acelaşi titlu la acelaşi preŃ). Această tehnică este denumită şi
negocierea electronică a ordinelor sau pe baza registrului/carnetului electronic.
• prin sistemul cotării şi tranzacŃionării electronice - cotaŃiile sunt stabilite de formatorii de piaŃă,
afişate pe ecran, accesibile în acest mod la nivel naŃional sau internaŃional. Ordinele primite se
execută la preŃul afişat. Pe parcursul unei zile, formatorii de piaŃă pot modifica aceste preŃuri în
funcŃie de informaŃiile de pe piaŃă sau de preŃurile stabilite de alŃi formatori. În majoritatea burselor
de valori au fost introduse sisteme electronice de negocieri, dispărând astfel ringul bursei.
Avantajele cotării şi tranzacŃionării electronice sunt:
- vizualizarea informaŃiilor de pe piaŃă în timp real, la sediul societăŃilor de brokeraj, ceea ce permite
adoptarea deciziilor în timp real;
- posibilitatea tranzacŃionării la distanŃă, prin Internet;
- costuri reduse;
- vizualizarea permanentă a contului;
- modificarea sau anularea rapidă a ordinelor;
- calculul riscului pe ansamblul portofoliului (futures şi options).
La Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri din Sibiu, în iunie 2000 a fost implementat sistemul
de tranzacŃionare electronică Saggitarius Futures and Options Trading.

73
 Ponderea tranzacŃiilor realizate prin intermediul sistemelor electronice de direcŃionare este în
continuă creştere. Rezultatul îl constituie îngustarea graduală a marjei bid-offer, ceea ce face ca brokerii
tradiŃionali să câştige tot mai greu acelaşi nivel de comision.38

7.3. PiaŃa produselor financiare derivate

La intersecŃia pieŃelor valutare, a pieŃei eurovalutelor şi a pieŃei monetare şi de capital

internaŃionale s-a structurat o nouă piaŃă cunoscută sub denumirea generică de piaŃa produselor
financiare derivate (sau derivative).
Instrumentele financiare derivate au valoarea derivată dintr-un activ primar (valută, rata
dobânzii, metal preŃios, indice bursier etc.) şi sunt utilizate, în principal, în două scopuri: pentru
acoperirea riscurilor şi în sens speculativ.
Componentele de bază ale pieŃei produselor derivate sunt:
• piaŃa contractelor financiare la termen (lb. engleză - financial futures market) ale cărei operaŃiuni
specifice constau în tranzacŃii la termen cu valute, metale preŃioase, instrumente financiare. Există
două cotaŃii, una la vedere şi o alta la termen, valoarea contractelor este standard, perioadele pentru
care se încheie contractele sunt fixe şi standardizate. Astfel de operaŃiuni sunt efectuate de către bănci
şi mari companii, cu scop speculativ sau pentru acoperirea riscurilor de rată a dobânzii sau de curs
valutar. Cele mai importante pieŃe sunt: International Monetary Market Chicago, New York Futures
Exchange, London International Financial Futures Exchange etc.;
• piaŃa opŃiunilor (lb. engleză - option market) are la bază contractele de opŃiuni, care conferă
investitorilor dreptul, dar nu şi obligaŃia de a cumpăra (opŃiune denumită "call") sau de a vinde
(opŃiune denumită "put") un număr dat de active, la o dată convenită, la un preŃ fixat în momentul
iniŃierii operaŃiunii denumit preŃ de exerciŃiu. Acest drept nu creează obligaŃia cumpărătorului sau a
vânzătorului de a finaliza tranzacŃia. Dacă cotaŃiile la vedere evoluează contrar aşteptărilor
investitorului, acesta poate renunŃa la finalizarea operaŃiunii, raportând doar o pierdere minimă,
respectiv taxa/prima de opŃiune care se plăteşte pentru operaŃiune. Şi aceste contracte sunt
standardizate (de exemplu, 100 de titluri financiare, 10 uncii aur, valoare minimă a opŃiunii,
echivalentul a 10.000 USD etc.). Cele mai importante pieŃe de acest tip sunt: Chicago Board Option
Exchange, European Option Exchange Amsterdam, Bruxelles Exchange, Vanconver Exchange,
Montreal Exchange etc.
PiaŃa derivatelor este o piaŃă centralizată cu localizări geografice, complet informatizată, are un
caracter global, deservind cererile de astfel de operaŃiuni din întreaga lume.
Media zilnică a tranzacŃiilor pe pieŃele produselor financiare derivate a crescut de la 575 miliarde
USD în anul 2001, la 1403 miliarde USD în anul 2004.39
Aceste pieŃe permit acoperirea riscurilor de dobândă şi de curs valutar, dar sunt utilizate şi pentru
operaŃiuni speculative şi de arbitraj. Ca şi pe celelalte compartimente ale pieŃei de capital, trei actori
principali efectuează tranzacŃii cu produse derivate: utilizatorii finali – mari întreprinderi, case de pensii,
fonduri de investiŃii, companii de asigurări – care vor să se protejeze împotriva riscurilor de dobândă şi
valutar; intermediarii (marile bănci), al căror scop este să găsească contrapartida pentru clienŃii menŃionaŃi
anterior şi să încaseze comisioane; speculatorii, care îşi asumă conştient riscuri pentru a încasa plus-
valori.

7.4. PiaŃa internaŃională a creditului

PiaŃa internaŃională a creditului cuprinde ansamblul relaŃiilor de credit ce apar între

participanŃii la tranzacŃiile comerciale şi financiare internaŃionale, al mijloacelor, tehnicilor şi
instrumentelor utilizate în derularea acestor relaŃii.
PiaŃa internaŃională a creditului, într-o abordare globală, surprinde toate tipurile de credit care
pot fi acordate sau primite în relaŃiile internaŃionale indiferent de natura lor. În sens restrâns, se referă
însă la piaŃa creditului bancar.

38
Seria REUTERS pentru educaŃie financiară - “Introducere în studiul pieŃelor monetare şi valutare”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000, p. 155
39
BIS - „Central Bank Survey of Foreign Exchange and Derivatives Market Activity”, April 2004
74
 7.4.1. Caracteristicile creditelor internaŃionale. Eurocreditele

RelaŃiile de credit pot fi dezvoltate la nivel naŃional - între rezidenŃii unei Ńări, la nivel regional -
prin intermediul unor bănci sau instituŃii al căror obiectiv îl constituie sprijinirea comerŃului, cooperării şi
investiŃiilor, care creditează Ńările membre (de exemplu, BERD) şi la nivel internaŃional - în cazul în
care părŃile implicate în relaŃia de credit au rezidenŃa în Ńări diferite sau împrumuturile sunt acordate de
instituŃii cu vocaŃie mondială (de exemplu, FMI, BIRD, BRI).
Creditul este o relaŃie bănească ce apare în legătură cu acordarea de împrumuturi băneşti sau
sub formă de bunuri şi servicii unor persoane fizice sau juridice, pentru care rambursarea contravalorii
urmează să se efectueze nu în momentul livrării sau prestaŃiei, ci la un moment ulterior, denumit
scadenŃă.
RelaŃia de credit presupune:
- creditorul, cel ce dă cu împrumut suma de bani sau vinde mărfuri/servicii pe credit;
- debitorul, cel care împrumută suma sau cumpără mărfuri/servicii pe credit şi se angajează să restituie
suma sau contravaloarea mărfurilor/serviciilor la o dată viitoare;
- valoarea creditului, respectiv suma dată cu împrumut sau contravaloarea mărfurilor/serviciilor;
- dobânda pentru facilitatea oferită este suma pe care creditorul o solicită debitorului, fiind exprimată
procentual şi aplicată sumei date cu împrumut;
- scadenŃa, respectiv termenul limită la care suma împrumutată şi dobânda aferentă trebuie rambursate,
restituite creditorului; scadenŃa poate fi eşalonată în timp, periodic, la anumite intervale (lunar,
trimestrial, semestrial, anual) - când se plătesc rate şi dobânzi (rambursarea în rate) - sau poate fi
unică - toată suma fiind restituită la o singură dată;
- garantarea creditului este solicitată de creditor debitorului pentru a se proteja de riscul de
nerambursare a sumelor împrumutate (reaua credinŃă sau falimentul debitorului); în acest scop, el
poate cere o ipotecă pe bunuri imobile, un gaj pe diferite bunuri mobile - pe baza cărora prin vânzare,
în caz de neplată îşi poate recupera creanŃa - sau garanŃii personale, prin care un terŃ garantează că în
cazul în care debitorul nu plăteşte, el va plăti în locul lui.
Locul predominant în activitatea de creditare îl deŃin băncile comerciale, tipurile şi formele de
credit variază de la Ńară la Ńară, în funcŃie de dezvoltarea economică, financiar-bancară şi reglementările
naŃionale.
În literatura de specialitate există o multitudine de clasificări ale creditelor internaŃionale, după
diferite criterii. Cel mai adesea, acestea sunt grupate din punct de vedere al: destinaŃiei, termenului,
modalităŃii de acordare, părŃilor care perfectează relaŃia de credit, sursei de mobilizare a creditelor,
monedei, dobânzii şi garantării (schema nr. 7.1.).

Schema nr. 7.1. Clasificarea creditelor internaŃionale

Din punct de
Tipuri de credite Caracteristici
vedere al:
- pentru finanŃarea - legate de o operaŃiune
comerŃului (comerciale) comercială
DestinaŃiei
- financiare - nelegate de o anumită
operaŃiune
- scurt - de regulă, până la un
an
Termenului
- mediu - între 1-5 ani
- lung - peste 5 ani
- furnizor - exportatorul acordă
credite importatorului
ModalităŃii de - cumpărător - banca exportatorului
acordare acordă credit
importatorului sau
băncii acestuia
- comerciale - exportator -
importator
PărŃilor - bancare - bancă - client
implicate - interbancare - bancă - bancă
- guvernamentale - stat - stat (prin bănci)

75
 - acordate de bănci şi - FMI, BIRD, BERD
instituŃii etc.
internaŃionale/regionale
- din fonduri proprii - scontare, forfetare
- de pe piaŃa monetară şi - emisiuni de
Sursei de
de capital naŃională obligaŃiuni,
mobilizare a
eurocredite etc.
fondurilor
- de pe piaŃa monetară şi - sindicate bancare
de capital internaŃională
- moneda unuia din - de regulă, a
parteneri creditorului
Monedei - o terŃă monedă - de regulă, convertibilă
- o monedă de cont - denominate în DST
etc.
- dobândă comercială - la creditele comerciale

- dobândă preferenŃială - fixă sau variabilă

Dobânzii
- dobândă de pe piaŃa - de exemplu, LIBOR
monetar-financiară plus o marjă
internaŃională
- garantate - prin asigurare,
ipotecă, gaj, scrisoare
de garanŃie bancară
Garantării
- negarantate - mai rar, pentru
creditele pe termene
foarte scurte

Această clasificare are mai mult o valoare metodologică. În practică, unul şi acelaşi credit
incumbă simultan mai multe caracteristici (de exemplu: credit pe termen scurt - 180 zile, mobilizat prin
scontare, garantat prin cambie acceptată şi avalizată, acordat în franci elveŃieni - moneda creditorului,
pentru o operaŃiune de export, la o dobândă dată etc.).
Se apreciază că 70% din comerŃul internaŃional se desfăşoară astăzi pe bază de credit. Creditele
asociate activităŃilor comerciale internaŃionale privesc două tipuri de relaŃii:
• relaŃii de credit la nivel naŃional, în cadrul cărora firmele pot beneficia, în anumite condiŃii, de
credite în monedă naŃională sau în valută, acordate de bănci comerciale naŃionale: credite de
prefinanŃare a exporturilor, credite de export, credite prin cesiune de creanŃe, credite de scont, linii de
credit, credite în descoperit de cont;
• relaŃii de credit la nivel internaŃional, stabilite între exportator şi importator prin vânzarea pe credit
comercial a mărfurilor (credit furnizor) sau între exportator/banca exportatorului şi importator, în
care caz banca exportatorului creditează importatorul cu scopul de a plăti mărfurile integral la
livrare, relaŃia de creditare rămânând între banca exportatorului şi importator (credit cumpărător).
Creditul cumpărător poate îmbrăca şi forma liniilor de credit, în sensul că în cadrul unui plafon de
creditare, acordat pe un număr de ani (de exemplu, 3 ani) de către banca din Ńara exportatorilor unei
bănci din Ńara importatorilor se pot efectua mai multe exporturi, respectiv importuri. Ca tehnici
alternative de finanŃare a schimburilor internaŃionale se mai practică: factoringul, forfetarea şi
leasingul (2-3% din comerŃul internaŃional).
Eurocreditele reprezintă împrumuturile efectuate în eurovalute, a căror durată este mai mare de
un an. Particularitatea acestor credite este dată de faptul că nu depozitele în eurovalute constituie sursa
fondurilor, ci împrumuturile în eurovalute pe termen scurt, reînnoite, de regulă, din 6 în 6 luni. De aceea,
dobânda la eurocredite este variabilă, având ca bază LIBOR.
Eurocreditele pot îmbrăca forma unor împrumuturi tradiŃionale, cum sunt: liniile de credit;
liniile de credit reînnoibile (revolving) - pe perioada pentru care se acordă linia de credit (3-5 ani)
debitorul poate rambursa suma şi se poate împrumuta din nou în limita plafonului; creditele rotative (roll-
over) - acordate pe termene mijlocii (3-5 ani) şi lungi (5-7 ani), cu refinanŃare, de regulă, la 3 luni, de pe
piaŃa eurovalutelor; eurocreditele sindicalizate - acordate de grupuri bancare constituite în sindicate de
împrumut, pentru dispersia riscului şi diminuarea efortului financiar.
În acelaşi timp, eurocreditele pot fi mobilizate prin lansarea de titluri financiare, cum sunt:
obligaŃiunile în eurovalute, cu rata dobânzii variabilă (FRN - Floating Rate Note), refinanŃarea
efectuându-se de pe piaŃa eurovalutelor, la 3 sau 6 luni, având ca bază LIBOR; facilităŃile de împrumut
76
garantate bancar (RUF - Revolving Underwritting Facility sau NIF - Note Issuance Facility), cel mai
adesea eurocertificate de depozit emise de bănci sau bilete la ordin emise de entităŃi nonbancare,
denominate în eurovalute, subscrise pe baza unui acord cu un grup bancar terŃ, fondurile fiind mobilizate,
de regulă, pe 6 luni, iar emisiunile reînnoite permanent.

7.4.2. Garantarea creditelor

OperaŃiunea de creditare, ca proces care se desfăşoară în timp, conŃine în sine posibilitatea

apariŃiei riscului de nerambursare a ratelor scadente şi de neplată a dobânzii, ca rezultat al modificării
poziŃiei financiare a debitorului, al situaŃiei politice a Ńării sale sau al conjuncturii economice şi monetar-
financiare internaŃionale.
Pornind de la accepŃiunea dată garanŃiei, obligaŃia din contractul de credit este obligaŃia
principală. În virtutea ei, contractanŃii sunt obligaŃi, în primul rând, să-şi îndeplinească sarcinile asumate.
GaranŃia cerută suplimentar dă naştere unei a doua relaŃii obligaŃionale, secundare, dar egală ca valoare şi
formă, respectiv numai dacă obligaŃia iniŃial asumată nu a fost îndeplinită, se apelează la executarea
garanŃiei.
În consecinŃă, garanŃia, indiferent de natura obligaŃiilor garantate sau instrumentul de garantare
utilizat, trebuie să răspundă anumitor cerinŃe de bază:
- existenŃa unui patrimoniu independent de relaŃia contractuală, suficient de mare şi cert în timp
pentru a acoperi obligaŃia garantată;
- să fie astfel concepută încât să asigure beneficiarului dreptul şi posibilitatea de a o executa fără ca
debitorul să se poată opune acestei executări;
- beneficiarul garanŃiei să aibă asigurată posibilitatea utilizării nestânjenite a rezultatului executării
garanŃiei (transferul fondurilor).
În cadrul garanŃiilor se disting următoarele părŃi implicate:
• Ordonatorul (debitorul principal) este cel căruia creditorul i-a solicitat o garanŃie şi, drept urmare,
trebuie să i-o ofere. În consecinŃă, ordonatorul solicită unei terŃe persoane – garantul – o garanŃie.
• Beneficiarul (creditorul) este cel în favoarea căruia a fost emisă garanŃia. El o execută dacă
ordonatorul nu şi-a îndeplinit obligaŃia asumată.
- Garantul (debitorul secundar) este cel care, în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor de către debitorul
principal, le îndeplineşte el cu caracter reparatoriu.
În relaŃia de garantare pot interveni:
- două persoane - beneficiarul garanŃiei (banca) şi debitorul (clientul băncii), când acesta din urmă
garantează cu propriul său patrimoniu (ipotecă, gaj);
- trei persoane - când debitorul apelează la o terŃă persoană, garantul, ca acesta din urmă să garanteze
obligaŃia lui de plată.
În calitate de garant pot apărea: debitorul, în măsura în care poate separa într-o formă legală o
parte din patrimoniul său (bunuri, active financiare) pe care o pune necondiŃionat la dispoziŃia băncii; un
terŃ, în măsura în care patrimoniul acestuia îndeplineşte condiŃiile cerute; instituŃiile bancare şi
financiare, ele bucurându-se de încredere pe piaŃa internaŃională având în vedere cunoaşterea
patrimoniului, seriozitatea, promptitudinea în onorarea angajamentelor asumate, gama serviciilor
suplimentare oferite etc.; societăŃile de asigurare, deoarece au un patrimoniu cunoscut şi sunt specializate
în acoperirea riscurilor; statul, garanŃiile guvernamentale reprezentând în fond o recunoaştere, în mod
oficial, a unei datorii care va fi onorată în viitor.
Pentru a se evita riscul pierderii sumelor avansate sub formă de credit, în practica internaŃională
sunt utilizate modalităŃi specifice de asigurare a recuperării acestor sume.
Riscurile de nerambursare a creditelor se pot acoperi prin:
• modalităŃi specifice de garantare a creditelor de export: garanŃia bancară, garanŃia financiară şi
asigurarea creditelor;
• modalităŃi obişnuite de garantare a unei plăŃi: scrisoarea de garanŃie bancară; garanŃia societăŃilor
de asigurare; scrisoarea de credit comercială „stand-by”; titlurile de credit acceptate şi avalizate;
ipoteca; gajul; depozitul bancar.
Ca instituŃie juridică, garanŃiile sunt grupate în două categorii:
A. garanŃii reale: debitorul poate garanta cu bunurile sale materiale şi financiare pe care le pune la
dispoziŃia creditorului (ipoteca, gajul, depozitul bancar);
B. garanŃii personale: debitorul poate apela la o terŃă persoană care să-şi asume obligaŃia că va achita
datoria sau va despăgubi băneşte, în cazul în care cel pentru care garantează nu îşi îndeplineşte
77
 obligaŃia (scrisoarea de garanŃie bancară, garanŃia societăŃilor de asigurare, avalul bancar sau
comercial asupra titlurilor de credit etc.).

7.4.3. Asigurarea creditelor

Problema esenŃială a asigurării creditelor o reprezintă riscurile care formează obiectul acestora.
Principalele categorii de riscuri care pot fi asigurate sunt:
- riscurile comerciale care includ: insolvabilitatea cumpărătorului sau incapacitatea acestuia de a achita
la termenele prevăzute ratele de dobândă şi dobânzile scadente; refuzul de plată al cumpărătorului
(reaua credinŃă), cu toate că livrările sau prestările corespund condiŃiilor contractuale;
- riscurile necomerciale care cuprind: riscul de război, revoluŃie şi alte evenimente cu implicaŃii asupra
operaŃiunilor în cauză; anularea sau neînnoirea autorizaŃiei de export sau import; exproprierea sau alte
măsuri ale autorităŃilor care împiedică plata. Unele state includ în riscurile necomerciale şi pe cele
rezultând din calamităŃi naturale: cutremure, inundaŃii, uragane, erupŃii vulcanice etc.
- riscurile monetare se referă la: riscul creşterii preŃului şi riscul valutar determinat de modificarea
cursului dintre moneda naŃională şi moneda de contract.
Riscurile asigurate diferă de la Ńară la Ńară şi sunt în funcŃie de gradul de dezvoltare a instituŃiilor
de asigurare din Ńara respectivă şi fondurile puse la dispoziŃie în acest scop.
În general, toate instituŃiile de asigurare acceptă asigurarea împotriva riscurilor comerciale. Un
număr însemnat de instituŃii asigură şi împotriva riscurilor necomerciale şi a celor monetare.
În majoritatea statelor au fost create instituŃii specializate de asigurare a creditelor de export.
Deseori, aceste instituŃii îndeplinesc dubla funcŃie de instituŃie de asigurare şi de instituŃie specializată în
finanŃarea exporturilor. Aceste instituŃii, direct sau indirect, sunt controlate şi sprijinite de statele
respective.
Astfel de organisme specializate de mobilizare, garantare şi asigurare a creditelor s-au creat în:
- ElveŃia: Departamentul ConfederaŃiei ElveŃiene, statul însuşi acordând garanŃii, încasând primele de
asigurare şi plătind despăgubiri în caz de daune;
- Japonia: SecŃia de asigurare a exporturilor din cadrul Ministerului pentru ComerŃ Industrial şi
Industrie;
- Canada: Societatea de asigurare a creditului de export (Export Credit Insurance Corporation - ECIC),
societate anonimă, controlată în întregime de guvernul canadian;
- FranŃa: Compania franceză de asigurare pentru creditul de export (Compagnie Francaise d`Assurance
pour le Crédit á l`Exportation - COFACE), o societate mixtă, de stat şi particulară, creată în anul
1928, care acordă asigurări pentru acoperirea riscurilor valutare, asigurări suplimentare pentru
garanŃii şi contragaranŃii etc.;
- Anglia: Departamentul pentru garantarea creditelor de export (Export Credit Guaranty Department -
ECGD), creat în anul 1949, care face parte din Ministerul ComerŃului; acordă asigurări împotriva
pretenŃiilor nejustificate ale cumpărătorilor, împotriva fluctuaŃiei valutei de contract;
- Germania: Societatea de asigurare Hermes, creată în anul 1949, întreprindere particulară care
activează în contul statului; acordă asigurări pentru contractele de leasing, pentru lucrări de
construcŃii, asigurări privind riscul investiŃiilor de capital;
- Belgia: Oficiul naŃional pentru garanŃii (Office National du Ducroire - OND), înfiinŃat în anul 1921,
instituŃie de drept public;
- Olanda: Societatea olandeză de asigurare a creditelor (Neterlandsche Credietverzekering
Maatschappij - NCM), înfiinŃată în anul 1925, întreprindere particulară care lucrează în contul
statului;
- Italia: Institutul naŃional de asigurare (Instituto Nazionale delle Assicurazione - INA), instituŃie de
stat, creată în anul 1912;
- SUA: Banca de Export-Import (EXIMBANK), organism independent creat în anul 1945, care
activează ca agent al statului;
- România: Banca de Export-Import (EXIMBANK), instituŃie de sprijin creată în anul 1991 prin
facilităŃile acordate agenŃilor economici români în calitate de bancă specializată în efectuarea
exporturilor şi susŃinerea importurilor şi prin funcŃiile sale de societate de asigurare a creditului.
Asigurarea se face într-o anumită proporŃie faŃă de valoarea creditului acordat, o parte din risc
suportându-l şi furnizorul sau cumpărătorul, după caz. De regulă, riscurile comerciale sunt acoperite într-
o proporŃie de 75-90% şi chiar 100% din valoarea creditului, iar cele politice, în proporŃie de 85-95% şi
uneori chiar de 100%.
78
 Asigurarea creditelor se materializează într-un document - contractul de asigurare - iar pentru
obŃinerea ei se plăteşte prima de asigurare. În funcŃie de legislaŃia naŃională, practica instituŃiilor de
finanŃare a exporturilor (care condiŃionează acordarea creditului de existenŃa asigurării) şi clauzele din
contractul comercial internaŃional, prima de asigurare poate fi suportată de importator sau de exportator.
Cel mai adesea, direct sau indirect (prin includerea în preŃ), prima se suportă de importator. Nivelul primei
de asigurare variază în funcŃie de calitatea beneficiarului creditului de finanŃare şi categoria de risc.
Sistemul asigurării şi garantării creditelor de export, de regulă, face parte integrantă din
programele naŃionale de promovare a exporturilor Ńării respective, statul suportând din buget o parte din
pierderi.
Beneficiarul poliŃei de asigurare emisă de organismele specializate este exportatorul sau banca sa.
CondiŃiile care i se cer sunt: să fie rezident legal al Ńării respective, să exporte mărfuri provenind din acea
Ńară.
Deseori, beneficiarul poliŃei de asigurare poate fi o bancă sau o instituŃie finanŃatoare din Ńara
respectivă, dar care a solicitat credit pe termen mijlociu sau lung direct cumpărătorului străin sau băncii
sale. Acesta este cazul finanŃării prin credit cumpărător, când se urmăreşte ca achitarea mărfii procurate
din Ńara finanŃatoare să se facă integral la livrare.
Reasigurarea este operaŃiunea prin care o societate de asigurări, la rândul ei, se asigură la o altă
instituŃie specializată, împotriva riscurilor pe care s-a angajat să le acopere prin contractele de asigurare
încheiate cu clientela sa. În cazul reasigurării are loc o preluare, de fapt, a riscurilor în condiŃii precis
determinate, de către o altă instituŃie specializată în astfel de operaŃiuni. În cazul unor tranzacŃii
importante, de valori mari, reasigurarea se poate realiza pe baza unui acord global între societăŃile de
asigurare partenere, stabilind obligaŃia cedării şi, respectiv, preluării unui anumit număr sau a anumitor
categorii de riscuri în întreaga activitate, pe parcursul mai multor ani.

Cuvinte cheie: piaŃă monetară internaŃională, EuropiaŃă, piaŃă de capital internaŃională, piaŃă a produselor
financiare derivate, piaŃă internaŃională a creditului, certificat de trezorerie, certificat de depozit,
eurovalută, euroobligaŃiune, eurocredit

Întrebări recapitulative:
1. Care sunt principalele segmente şi subsegmente ale pieŃei monetare internaŃionale?
2. Care sunt intermediarii financiari care operează pe piaŃa secundară de capital?
3. Care sunt avantajele cotării şi tranzacŃionării electronice?
4. PrezentaŃi pe scurt componentele de bază ale pieŃei produselor derivate.
5. Cum explicaŃi diferenŃele între garantarea creditelor şi asigurarea creditelor.

79
 Capitolul 8

SISTEMELE DE PLĂłI ŞI DECONTĂRI

- DE LA NAłIONAL LA INTERNAłIONAL -

Obiective:
- cunoaşterea şi înŃelegerea trăsăturilor principale ale unui sistem de plăŃi şi decontări;
- identificarea componentelor şi caracteristicilor sistemelor de plăŃi din SUA şi Uniunea Europeană;
- cunoaşterea caracteristicilor esenŃiale ale sistemului de plăŃi şi decontări românesc.

Rezumat: Dezvoltarea pieŃei financiare şi a tehnologiei informaŃiilor a adus în ultimii ani un val de
inovaŃii şi schimbări în sistemele de plăŃi şi decontări ale Ńărilor lumii. OfertanŃii tradiŃionali de servicii de
plăŃi au fost implicaŃi în diferite proiecte de reformă, unele dintre ele de succes. ApariŃia monedei
electronice a determinat perfecŃionarea sistemelor de plăŃi, care acum oferă avantaje suplimentare
clienŃilor, prin facilităŃile create de transmitere rapidă a fondurilor şi reducere substanŃială a costurilor
tranzacŃiilor, precum şi autorităŃilor monetare, prin posibilităŃile de reglare şi supraveghere a sistemului
bancar. Pe de altă parte, în sistemele de plăŃi şi decontări de mare valoare au început să se dezvolte soluŃii
private pentru diminuarea costurilor, urmărindu-se adâncirea cooperării la nivel mondial în acest
domeniu. AutorităŃile monetare din întreaga lume sunt preocupate de implicaŃiile acestor dezvoltări
asupra stabilităŃii sistemului monetar şi financiar internaŃional.

ConŃinutul capitolului:
8.1. Trăsături ale sistemelor de plăŃi şi decontări
8.2. Sistemul de plăŃi şi decontări al SUA
8.3. Sistemele de plăŃi şi decontări din Uniunea Europeană
8.4. Sistemul de plăŃi şi decontări din România

8.1. Trăsături ale sistemelor de plăŃi şi decontări

Activitatea bancară asociată sistemului de plăŃi internaŃional implică delimitarea şi, în acelaşi
timp, luarea în considerare a unor aspecte specifice oricărui sistem de plăŃi naŃional care comportă
elemente de extraneitate: (1) moneda de plată; (2) intermediarii financiari; (3) relaŃia de corespondent
bancar; (4) raporturile contractuale fundamentale; (5) tehnologia transmiterii mesajelor şi fondurilor; (6)
sistemele de plăŃi naŃionale de importanŃă majoră.

(1) Moneda de plată

În stingerea obligaŃiilor de plată internaŃionale sunt utilizate însemnele monetare acceptate la
nivel internaŃional ca mijloace legale de plată. Din acest punct de vedere se disting unităŃile monetare
naŃionale (dolarul american, lira sterlină, yenul japonez, francul elveŃian etc.) şi regionale (euro) utilizate
în plăŃile internaŃionale şi unităŃile monetare compozite (DST).

(2) Intermediarii financiari

Mişcarea însemnelor monetare la nivel internaŃional se realizează, prioritar, prin intermediul
băncilor comerciale. De regulă, la nivelul unei Ńări se delimitează un număr de bănci autorizate în acest
sens de către banca centrală. În acest cadru, băncile comerciale autorizate să dezvolte operaŃiuni de plăŃi
cu străinătatea concentrează la nivel naŃional obligaŃii de plată din şi către străinătate, în numele clienŃilor
lor, în nume propriu sau în numele altor instituŃii financiar-bancare naŃionale neautorizate în acest sens.
Activitatea băncilor comerciale are importanŃă din cel puŃin trei puncte de vedere:
- prin definiŃie, băncile comerciale efectuează operaŃiuni numai cu mijloace legale de plată,
acceptate şi recunoscute la nivel internaŃional;
- în desfăşurarea activităŃilor respectă reglementările în materie de plăŃi adoptate la nivel naŃional şi
reglementările şi uzanŃele existente pe plan internaŃional privind utilizarea diferitelor însemne
monetare şi instrumente de plată;
- se constituie ca un prim „filtru” de intrare sau de ieşire de fonduri în circuit naŃional şi
internaŃional cu scopul identificării fraudelor în domeniu (contrafaceri, falsificări, spălarea
banilor, crimă organizată etc.).
80
 În sistemul plăŃilor şi transferurilor internaŃionale sunt antrenate şi alte instituŃii financiar-
bancare: bănci centrale (de exemplu, în administrarea rezervelor valutare ale Ńărilor), organisme financiar-
bancare internaŃionale (de exemplu, FMI, BIRD, BERD, în acordarea de împrumuturi Ńărilor membre,
atragerea de fonduri de pe pieŃele de capital etc.)

(3) RelaŃia de corespondent bancar reprezintă un acord încheiat între două bănci prin care
acestea consimt să-şi deschidă reciproc conturi (nostro şi loro) în care să păstreze disponibilităŃi şi prin
care să efectueze decontarea tranzacŃiilor derulate prin intermediul lor şi să îşi efectueze reciproc, cu
regularitate, anumite servicii financiar-bancare.
RelaŃia de corespondent bancar a fost prima formă de organizare la nivel bilateral prin care s-au
realizat plăŃi în şi din străinătate şi care, în prezent, constituie structura de bază a sistemului de plăŃi
internaŃional. În timp, băncile comerciale care aveau un volum semnificativ de relaŃii cu o Ńară sau mai
multe au început să-şi dezvolte în străinătate sucursale şi agenŃii. După anul 1970, un loc tot mai
important îl ocupă subsidiarele din străinătate, ca entităŃi bancare autonome, dar controlate de băncile-
mamă, fie prin numărul acŃiunilor deŃinute la acestea, fie prin personalul de conducere, componenŃa
consiliului de administraŃie etc.
Preluând experienŃa bancară, prin extensie s-au dezvoltat relaŃii de corespondent, pe aceleaşi
principii sau asemănătoare, între alte tipuri de instituŃii financiar-bancare. Astfel sunt relaŃiile de
corespondent stabilite între băncile centrale din diferite Ńări şi între băncile centrale şi organismele
financiar-bancare internaŃionale. O altă categorie este formată de relaŃiile statornicite între o societate de
investiŃii financiare care efectuează cu regularitate servicii specializate pe o arie geografică (Ńară sau grup
de Ńări) sau pe o piaŃă valutar-financiară (segment specific, de exemplu opŃiuni) în favoarea
corespondenŃilor săi, ca entităŃi care nu au acces direct pe aceste pieŃe. Sintetizând, semnificaŃia relaŃiei de
corespondent bancar evidenŃiază:
- toate băncile şi instituŃiile financiare îşi păstrează preponderent disponibilităŃile în conturi la bănci în
străinătate, în Ńara de origine a monedei sau la o bancă de pe europiaŃă;
- mişcarea sumelor între conturile astfel constituite reprezintă o mişcare scripturală. Moneda de cont
este mutată scriptic din contul în străinătate al băncii plătitorului în contul din străinătate al băncii
beneficiarului plăŃii. Băncile acŃionează în acest mod ca mandatare în executarea ordinelor clienŃilor
lor ale căror depozite în valută le păstrează, dar le şi fructifică prin depozitare în conturi la alte bănci
în străinătate.

(4) Raporturile contractuale fundamentale

Mişcarea banilor în conturile băncilor corespondente reprezintă expresia monetară a unor
angajamente sau obligaŃii de plată asumate anterior, în baza unor relaŃii economice sau/şi financiare
stabilite între cel ce ordonă plata şi beneficiarul acesteia. Altfel spus, mişcarea fondurilor are la bază o
relaŃie contractuală fundamentală care o determină (comercială, necomercială, financiară). Termenul de
relaŃie fundamentală este utilizat pentru a delimita contractul de bază prin care o parte se obligă la plată şi
contractul pe care cel obligat la plată îl încheie cu intermediarul financiar, al cărui obiectiv este
transmiterea banilor la beneficiarul plăŃii.
Ca urmare a celor două contracte - contractul de bază şi contractul de transfer cu intermediarul
financiar - şi a independenŃei economice şi financiare care există între ele, în sistemul plăŃilor
internaŃionale au o importanŃă deosebită: reglementările naŃionale privind autorizarea şi supravegherea
instituŃiilor financiar-bancare; poziŃionarea acestora în sistemul bancar naŃional sau internaŃional; poziŃia
relativă a Ńării sau a centrului financiar unde este amplasată banca; sistemul relaŃiilor de corespondent pe
care le-au dezvoltat.
Aceste aspecte au condus la consacrarea unor bănci, aparŃinând unor sisteme bancare sau
amplasate în anumite spaŃii financiar-bancare (Londra, Tokyo, New York), zone spre care converg şi care
polarizează operaŃiunile de transfer al fondurilor asociate tuturor plăŃilor internaŃionale.

(5) Tehnologia de transmitere a mesajelor şi fondurilor

În esenŃă, o plată internaŃională are la bază un înscris prin care ordonatorul plăŃii mandatează
banca să execute plata în favoarea beneficiarului. În executarea ordinului primit, banca utilizează relaŃiile
de corespondent bancar cu o bancă din Ńara beneficiarului plăŃii. Înscrisurile în baza cărora se realizează
transmiterea mesajelor şi transferul fondurilor la nivel interbancar internaŃional, conŃin trei grupe de
informaŃii: de securizare a mesajelor şi legăturilor – chei de acces, de control, de confirmare; de orientare
a traseului de urmat – de la cine, prin cine, pentru cine; financiare – suma, valuta, numărul conturilor
81
bancare ce urmează a fi accesate etc. Ca tendinŃă, se remarcă preocuparea de generalizare a standardizării
formularelor utilizate la nivel internaŃional, fie în forma lor fizică (suport hârtie), fie prin conceperea unui
ecran preformat pentru fiecare document (forma electronică).
În funcŃie de nivelul de dezvoltare şi dotare tehnică şi tehnologică a sistemului bancar naŃional, de
tipul de relaŃii de corespondent şi de conexiuni (electronică) cu alte sisteme bancare se poate utiliza
sistemul de transmitere: letric, telegrafic sau SWIFT. Se anticipează într-o perspectivă apropiată
generalizarea sistemului Internet-securizat care utilizează moneda electronică (e-cash) şi permite
realizarea transferurilor în timp real.

(6) Sistemele de plăŃi naŃionale de interes major

În principiu, sistemul de plăŃi de interes naŃional al fiecărei Ńări este destinat să asigure transferul
rapid al fondurilor şi stingerea obligaŃiilor de plată reciproce prin compensarea acestora într-un interval de
timp cât mai scurt.
În cazul Ńărilor cu monedă neconvertibilă, sistemul naŃional de plăŃi are un caracter închis -
moneda naŃională circulă exclusiv în limitele teritoriale ale Ńării.
Principalele caracteristici ale sistemelor de plăŃi din Ńările ECE-12 (noile Ńări membre ale UE)
sunt prezentate în tabelul nr. 8.1.

Tabelul nr. 8.1. Caracteristici ale sistemelor interbancare de transfer de fonduri din ECE-12

Valoare tranzacŃii/an
Admini- Nr. participanŃi Nr. tranzacŃii/an (mii)
Sistemul Tip (miliarde EUR)
strare direcŃi (2003)
2002 2003 2002 2003
Bulgaria
RINGS M BC 40 - 199 - 32,1
BISERA m B 37 24626 29756 36,6 30,5
Cehia
CERTIS M BC 37 289500 304000 3557,0 3044,0
Cipru
Transfer credit M BC 25 59 68 71,0 77,0
Casă compensaŃii m BC 11 17713 17938 21,0 23,0
JCC Multipack m B 9 15944 17730 1,0 2,0
JCC Transfer m B 7 112 167 0,1 0,1
Estonia
RTGS M BC 13 16 28,44 32,1 33,6
DNS m BC 9 13669 16307 9,3 9,9
Letonia
SAMS M BC 24 110 128 37,0 52,0
EKS m BC 24 16097 14807 11,0 9,0
Lituania
TARPBANK M/m BC 38 11661 13709 42,0 46,0
Malta
MaRIS M,m BC 5 20 22 15,2 30,3
Polonia
SYBIR m B 51 127410 105880 47,0 15,0
ELIXIR m B 56 384250 520010 1186,0 406,0
SORBNET M BC 58 481 752 4172,0 4589,0
România
ReGIS M BC 44 400 520 118,3 126,3
SENT m BC+B 44 19250 22940 38,4 39,1
Slovacia
SIPS M/m BC 23 178217 84302 1049,0 756,0
Slovenia
SIBPS M BC 24 1350 1260 178,0 186,0
Compensări Giro m BC 23 50490 46610 20,0 19,0
Ungaria
VIBER M BC 37 337 430 1066,0 1564,0
ICS m BC, B 57 154482 161855 186,0 191,0
Sursa: ECB - Blue Book „Payment and Securities Settlement Systems in Accession Countries”, 2005
M - sistem de plăŃi de mare valoare
m - sistem de plăŃi de mică valoare
BC - administrare Banca Centrală
B - administrare bănci

82
 În cazul Ńărilor a căror monedă naŃională este utilizată şi ca monedă internaŃională, prin
sistemul bancar naŃional la care sunt deschise conturile de corespondent ale băncilor străine sunt preluate
şi transferurile de fonduri ale unor bănci străine, fonduri denominate în moneda naŃională a acestor Ńări.
Trăsăturile de bază ale sistemelor de plăŃi din Japonia, ElveŃia, SUA şi Uniunea Europeană sunt
prezentate în tabelul nr. 8.2.

Tabelul nr. 8.2. Trăsături ale sistemelor interbancare de transfer de fonduri din economiile
dezvoltate

Nr. tranzacŃii/an Valoare tranzacŃii/an

Admini- Nr. participanŃi
Sistemul Tip (milioane) (miliarde USD)
strare direcŃi (2004)
2003 2004 2003 2004
Japonia
BOJ-NET M BC 363 4,9 5,2 161914 188800
FXYCS M B 34 8,0 7,4 41567 39774
Zengin m B 146 1260,8 1286,9 18909 20824
Casă compensaŃii m B 106 57,5 53,2 3832 3948
Tokyo
ElveŃia
SIC M+m BC+B 306 192,7 209,1 33202 33762
DTA/LSV m B 86 100,1 94,0 253 244
SUA
CHIPS M B 48 64,5 68,5 326561 345793
Fedwire M BC 7134 123,3 125,1 436706 469899
Uniunea Europeană
TARGET M BC/B 989 66,5 69,2 474993 551613
EURO1 / STEP1 M B 75 43,1 44,3 50576 54877
STEP2 m B 78 - 26,2 - 75
Sursa: BIS-CPSS - Red Book „Statistics on Payment and Settlement Systems in Selected Countries”, 2005

Astfel, transferul internaŃional al fondurilor se realizează şi prin sistemele de plăŃi şi decontări

naŃionale din Ńări ale căror monede şi sisteme bancare deŃin un loc important pe plan internaŃional.

8.2. Sistemul de plăŃi şi decontări al SUA

Sistemul naŃional de plăŃi şi decontări al SUA este cel mai complex din lume, în fiecare an fiind
efectuate miliarde de tranzacŃii.
Fiind mandatat de către Congresul SUA, Sistemul Federal de Rezerve are sarcina de a organiza şi
administra operaŃiunile de plăŃi interbancare. Băncile Federale de Rezerve îndeplinesc această funcŃie
deoarece ele deŃin în conturile lor depozitele instituŃiilor de credit din SUA. Drept rezultat, ele pot
intermedia procesul de plăŃi eficient, prin debitarea conturilor instituŃiilor de depozit care au de efectuat o
plată şi creditând conturile instituŃiilor de depozit care sunt destinatare ale plăŃii.
Mai mult chiar, Băncile Federale de Rezerve - ca părŃi ale unei bănci naŃionale - sunt imune în
faŃa problemelor de lichiditate. Astfel, sumele atrase în conturi au o lichiditate perfectă şi sunt ferite de
orice risc.
După numerar, cecurile reprezintă cel mai utilizat instrument de plată în SUA. Din diverse
motive, în prezent se doreşte restrângerea ariei de utilizare a acestui instrument, din dorinŃa de a adopta
instrumente şi tehnici mai avansate şi uşor operabile, cu costuri mai mici.
Sistemul Federal de Rezerve dispune de 45 de centre de compensare a cecurilor, începând din
anul 2003 ridicându-se problema reducerii numărului lor la 32. Aceste centre sunt localizate în sediile
Băncilor Federale de Rezerve (cu excepŃia celei din New York), în 24 de filiale ale Băncilor Federale de
Rezerve şi în 10 centre regionale de procesare, centre de operaŃiuni sau oficii satelit.
Sistemul Federal de Rezerve furnizează instituŃiilor de credit o varietate de servicii de plăŃi,
acestea grupându-se în două categorii:
• transferuri de numerar, caz în care Băncile Federale de Rezerve trebuie să asigure o cantitatea
suficientă de numerar;
• transferuri fără numerar (active) prin facilităŃile de transfer automat de plăŃi sau prin Sistemul
Electronic de Transfer de Fonduri (EFT), cu două componente:
1. Fedwire - pentru plăŃile de mare valoare, media pe tranzacŃie fiind de aproximativ 3 milioane
USD;
83
 2. Casa Automată de CompensaŃii (ACH) - pentru plăŃile de mică valoare.

1. Fedwire permite instituŃiilor de depozit să efectueze transferuri de fonduri, în nume propriu

sau în numele clienŃilor. Aceste transferuri privesc fondurile federale şi din alte tipuri de tranzacŃii
interbancare, cumpărările sau vânzările de obligaŃiuni şi plăŃile rapide sensibile în timp. Trezoreria
Federală şi alte agenŃii federale folosesc de asemenea acest sistem pentru distribuŃia şi colectarea
fondurilor.
Fiecare operaŃiune de transfer este înregistrată individual. Sistemul sofisticat de comunicare şi de
procesare a datelor presupune ca fiecare operaŃiune să fie autorizată de către iniŃiator, Rezerva Federală
neputând ulterior opera asupra acestor transferuri în nume propriu. În prezent, doar câteva bănci mai
continuă să ordone plăŃi în acest sistem prin telefon, majoritatea operaŃiunilor fiind iniŃiate on-line, prin
structuri proprii de calculatoare. Procesarea transferurilor Fedwire se face în câteva secunde. Rezerva
Federală garantează plăŃile, iar beneficiarii sunt scutiŃi astfel de riscul de neplată.
Prin Fedwire, Rezerva Federală furnizează o serie de servicii, şi anume:
a. Serviciul de transfer al fondurilor reprezintă un sistem de transfer pe bază brută, în timp real,
la care participă mai mult de 9500 de participanŃi iniŃiatori, iar transferul este executat imediat, definitiv
şi irevocabil. ParticipanŃii trebuie să menŃină în acest scop rezerve în conturilor lor curente la Băncile
Federale, din care să se poată acoperi plăŃile sau încasările. ParticipanŃii la Fedwire operează prin acest
sistem sume destul de mari şi plăŃi sensibile în timp, cum ar fi: plăŃile aferente unor atrageri sau plasări de
fonduri federale între bănci; cumpărarea, vânzarea sau finanŃarea tranzacŃiilor cu hârtii de valoare;
atragerea şi rambursarea de credite.
Prin Fedwire, doar instituŃiile iniŃiatore ale operaŃiunilor pot să opereze schimbări de direcŃie
asupra fondurilor disponibile la Rezerva Federală. IniŃiatorii dau instrucŃiuni de plată Rezervei Federale
on-line sau off-line. ParticipanŃii on-line trimit instrucŃiunile de la terminalele proprii conectate la reŃeaua
Fedwire, iar acestea nu necesită procesarea manuală a operaŃiei de către Băncile Federale. ParticipanŃii
off-line dau instrucŃiuni Băncilor Federale telefonic. Procesarea manuală a tranzacŃiilor determină o
creştere a costului aferent tranzacŃiei, dar pe de altă parte este mai avantajoasă pentru instituŃiile care
efectuează rar asemenea tranzacŃii.
b. Serviciul Fedwire al hârtiilor de valoare îndeplineşte funcŃii de depozit, transfer şi plasare.
Transferurile hârtiilor de valoare sunt similare ca mod de operare cu cele ale fondurilor. Mai mult de 9100
de participanŃi menŃin la Rezerva Federală conturi de rezerve şi utilizează acest serviciu pentru a păstra
sau transfera obligaŃiuni emise de către Trezoreria Federală şi Guvernul Federal, care sunt garantate pe
plan internaŃional de organismele financiare (Banca Mondială). DeŃinerea şi transferul acestora sunt
înregistrate în registre electronice. Transferul hârtiilor de valoare este scutit de orice taxă şi este definitiv.
Accesul la sistem este limitat, fiind permis instituŃiilor de depozit şi altor câteva organizaŃii, cum
ar fi agenŃiile federale, oficiile Trezoreriei Federale şi câteva trusturi cu statut de membri. Brokerii şi
dealerii nonbancari în mod curent deŃin şi transferă hârtiile de valoare ce le aparŃin, prin intermediul
instituŃiilor de depozit care au statut de participanŃi la sistemul Fedwire.
c. Serviciul naŃional de decontare permite participanŃilor din sectorul privat să poată constitui
rezerve sau să-şi deschidă un cont curent. Prin acest sistem se pot efectua aranjamente ce vor fi valabile
doar pentru un spaŃiu limitat la suprafaŃa districtului sau mai mult, pe întreg teritoriul SUA. Serviciul
furnizează un mecanism automat pentru efectuarea decontărilor, prin Băncile Federale.
Numărul participanŃilor la acest sistem este de aproximativ 70, aici fiind incluse asociaŃiile de
compensare a cecurilor, casele automate de compensări şi procesatorii de cărŃi de credit.

2. Casa Automată de CompensaŃii (ACH) este un mecanism care funcŃionează la nivel naŃional,
înregistrând electronic sumele ce fac obiectul transferurilor, în ordinea sosirii lor. Sumele transferate prin
acest sistem sunt relativ mici, ceea ce face ca riscurile asumate să fie destul de reduse. Transferurile tip
credit includ sumele provenind din depozite şi plăŃile către furnizori şi contractori. Transferurile tip debit
cuprind plata primelor de asigurare, credite ipotecare şi alte efecte. În categoria celor din urmă mai sunt
incluse şi sumele obŃinute din aplicaŃiile de conversie a numerarului la punctele de vânzare, gen POS.
Băncile Federale de Rezerve împreună sunt cel mai mare operator al acestui sistem.

Sistemul Caselor de compensaŃie a plăŃilor interbancare (CHIPS - Clearing House Interbank

Payments System) se constituie ca un sistem electronic de plăŃi utilizat pentru transferul şi procesarea
sumelor denominate în dolari americani la nivel internaŃional. Este un sistem american privat ce aparŃine
CHIP Co., destinat transferurilor de mare valoare, deşi se poate utiliza şi pentru valori mici.
84
 Acest sistem are acoperire internaŃională, dar se foloseşte şi pe plan naŃional. Fondurile
transferate şi procesate prin CHIPS reprezintă peste 95% din totalul plăŃilor externe în dolari ale SUA.
Cea mai mare parte a transferurilor realizate prin CHIPS sunt tranzacŃii interbancare internaŃionale
asociate diferitelor tipuri de operaŃiuni: schimb valutar, arbitraje şi plasamente de fonduri pe europiaŃă (în
eurodolari), operaŃiuni comerciale, credite bancare etc. Una dintre caracteristicile fundamentale ale
sistemului constă într-o metodă proprie de decontare netă multilaterală, care se desfăşoară continuu şi în
timp real şi printr-o procedură de prefinanŃare, reduce riscul de credit la zero.
În medie, CHIPS procesează peste 267000 tranzacŃii de plată pe zi, cu o valoare cumulată de
peste 1,37 miliare USD, pentru mari bănci din 22 de Ńări.
Pentru decontarea finală a unei tranzacŃii, CHIPS foloseşte sistemul american Fedwire, pentru
care este atât un client, cât şi un competitor.

8.3. Sistemele de plăŃi şi decontări din Uniunea Europeană

Sistemul trans-european de decontare automată pe bază brută în timp real - TARGET (Trans-
European Automated Real-time Gross settlement Express Transfer system) şi-a început activitatea pe data
de 4 ianuarie 1999, fiind proiectat astfel încât să permită procesarea plăŃilor externe în monedă europeană
la fel de uşor ca şi cea a plăŃilor interne.
TARGET a fost creat cu scopul de a îndeplini trei obiective principale:
• implementarea unui mecanism solid şi sigur pentru decontarea plăŃilor transfrontaliere în euro pe baza
sistemelor naŃionale de decontare pe bază brută în timp real - RTGS (Real-Time Gross Settlement
system); acest mecanism permite participanŃilor să realizeze decontarea irevocabilă şi în timp real a
plăŃilor;
• creşterea eficienŃei plăŃilor transfrontaliere în zona euro, acestea derulându-se la costuri mici, cu risc
minim şi timp foarte scurt de procesare;
• asigurarea procedurilor de plată necesare implementării politicii monetare unice.

1. Structura generală a sistemului TARGET

Sistemul TARGET procesează numai tranzacŃii în euro. Sistemele naŃionale de decontare brută în
timp real (RTGS) sunt interconectate prin infrastructuri şi proceduri comune, pentru a permite
instrumentelor de plată în euro să se deplaseze de la un sistem la altul. Sistemelor de decontare brută în
timp real ale statelor membre ale UE, care nu sunt încă părŃi integrante ale spaŃiului euro, li se permite
conectarea la sistemul TARGET, cu condiŃia ca ele să fie capabile să proceseze moneda euro ca pe o
valută forte.
Accesul la TARGET prin sistemele naŃionale de decontare brută în timp real dă posibilitatea
participanŃilor să efectueze plăŃi transfrontaliere, fără a mai fi necesare conexiuni suplimentare, realizând
astfel o integrare a plăŃilor transfrontaliere şi a celor naŃionale.
În general, instituŃiile de credit participă în cadrul sistemelor RTGS naŃionale din Ńara unde îşi au
sediul. Acele instituŃii de credit cu o largă reŃea de sucursale şi filiale în UE pot alege să devină membre
ale diferitelor sisteme RTGS naŃionale din Ńările unde îşi desfăşoară activitatea.
PlăŃile TARGET se derulează prin următoarele sisteme naŃionale de decontare brută în timp
real:40
• în zona euro:
- ARTIS - Austria;
- ELLIPS - Belgia;
- TBF - FranŃa;
- BoF-RTGS - Finlanda;
- RTGS plus - Germania*;
- HERMES - Grecia;
- IRIS - Irlanda;
- BI-REL - Italia;
- LIPS-gross - Luxemburg;
- TOP - Olanda;
- SPGT - Portugalia;

40
ECB - “TARGET and Payments in Euro“, November 1999
85
 - SLBE - Spania.
• în afara zonei euro **:
- KRONOS - Danemarca;
- CHAPS euro - Marea Britanie;
- ERIX - Suedia.
• Banca Centrală Europeană - EPM.

* - în septembrie 2001, sistemele ELS şi EAF (Euro Access Frankfurt) au fost integrate în sistemul
naŃional RTGS plus
** - sunt aplicate condiŃii de lichiditate speciale pentru participanŃii din aceste Ńări

În cadrul TARGET, sistemul de integrare este compus dintr-o reŃea de telecomunicaŃii conectată
în fiecare Ńară la o interfaŃă locală, denumită modul de interconectare. Aceste module constau din
infrastructuri şi proceduri care se utilizează, în interiorul sau pe lângă fiecare sistem RTGS naŃional,
pentru procesarea plăŃilor pe plan extern. Rolul modulelor de interconectare este acela de transformare a
datelor aferente plăŃilor din standardele naŃionale în standardele TARGET şi invers.
Sistemul TARGET operează ca un sistem RTGS, instrumentele de plată fiind procesate unul câte
unul, pe o bază continuă. El asigură decontarea finală şi imediată a tuturor plăŃilor, cu condiŃia să existe
suficiente fonduri disponibile în conturile instituŃiilor plătitoare sau la băncile centrale pe care le
reprezintă. Contul instituŃiei încasatoare nu va fi creditat înainte să fi fost debitat contul instituŃiei
plătitoare, existând astfel certitudinea pentru unităŃile receptoare că fondurile primite prin sistemul
TARGET sunt necondiŃionate şi irevocabile.41
ParticipanŃii din cadrul sistemelor naŃionale RTGS trebuie să fie capabili să execute plăŃile
externe prin sistemul TARGET la fel de uşor ca şi pe cele interne, prin sistemele lor naŃionale de
decontare brută în timp real. În condiŃii optime de funcŃionare, durata între debitarea contului instituŃiei de
credit iniŃiatoare a transferului prin sistemul RTGS transmiŃător şi creditarea contului instituŃiei de credit
beneficiare prin RTGS primitor trebuie să fie de doar câteva secunde.

2. Caracteristicile sistemului TARGET

Sintetizând, acestea sunt:
• este mai mult decât o simplă infrastructură de plăŃi, oferind servicii de plăŃi prin care sunt
înlăturate graniŃele naŃionale între sistemele de plăŃi din interiorul UE;
TARGET interconectează sistemele RTGS naŃionale existente în Ńările Uniunii Europene. El
asigură sectorului bancar un mecanism care să-i permită procesarea plăŃilor RTGS externe în zona
europeană, folosind infrastructuri şi proceduri implementate în fiecare Ńară membră. FacilităŃile RTGS în
băncile centrale naŃionale sunt interconectate printr-o reŃea de comunicaŃie care asigură schimbarea
mesajelor de plată potrivit unui format comun şi unor proceduri comune. Sistemele RTGS ale Ńărilor
membre ale UE care sunt în afara zonei euro pot fi conectate la sistemul TARGET, având posibilitatea de
a procesa tranzacŃiile în euro.
• are o structură descentralizată, formată din sistemele naŃionale de decontare brută în timp real
(RTGS) şi din mecanismul de plăŃi al Băncii Centrale Europene (EPM), care sunt strâns legate
pentru a se aplica o politică uniformă în vederea procesării plăŃilor transfrontaliere în euro;

Tabelul nr. 8.3. Trăsături ale sistemului TARGET

Valoare tranzacŃii/an
Nr. participanŃi Nr. tranzacŃii/an (mii)
RTGS (miliarde EUR)
direcŃi (2003)
2002 2003 2002 2003
ARTIS - Austria 73 2620 2380 4810 5177
ELLIPS - Belgia 16 1730 1760 13339 13558
KRONOS - Danemarca 32 109 103 1931 3208
BoF-RTGS - Finlanda 18 260 270 3260 3646
TBF - FranŃa 156 3814 3864 90877 96327
RTGS plus - Germania 93 31893 32792 124784 128543

41
Săvoiu, V. - "Banca centrală şi sistemele de plăŃi de interes naŃional", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 687
86
HERMES - Grecia 41 1224 1338 2925 3646
IRIS - Irlanda 21 582 803 4886 5502
BI-REL - Italia 204 9612 9423 25150 24761
LIPS-gross - Luxemburg 31 350 383 4428 4755
CHAPS euro - Marea Britanie 19 3664 4292 29890 31180
TOP - Olanda 106 4548 4717 20803 21365
SPGT - Portugalia 39 892 985 2325 3255
SLBE - Spania 189 3086 3346 62444 70208
ERIX - Suedia 13 100 93 1467 1897
Sursa: ECB - Blue Book „Payment and Securities Settlement Systems in the EU”, 2005

• este un sistem de plăŃi în timp real; în condiŃii normale, plăŃile ajung la destinaŃie în câteva minute
sau chiar secunde;
• toate plăŃile transfrontaliere beneficiază de acelaşi tratament indiferent de valoarea lor;
Deşi TARGET a fost creat iniŃial pentru plăŃile de mare valoare, instituŃiile participante utilizează
în prezent acest sistem pentru toate plăŃile transfrontaliere în euro.42 Prin utilizarea sistemului pentru toate
plăŃile de mare valoare, mai ales pentru cele privind piaŃa monetară şi operaŃiunile pe piaŃa valutară,
participanŃii nu numai că beneficiază de un serviciu de calitate, ci şi contribuie substanŃial la reducerea
riscului sistemic în Uniunea Europeană.
Sistemul TARGET atrage plăŃile transfrontaliere ale companiilor multinaŃionale care, în general,
presupun sume substanŃiale. Sistemul este valabil pentru toate transferurile de credit în euro între Ńările
UE, inclusiv între acele state care deocamdată nu au adoptat moneda unică. Pe de altă parte, acest sistem
procesează atât plăŃi interbancare, cât şi plăŃi faŃă de diverşi clienŃi.
Utilizarea sistemului TARGET este obligatorie numai pentru plăŃile care au legătură directă cu
operaŃiunile de politică monetară în care SEBC este implicat atât ca destinatar, cât şi ca expeditor. În
practică, TARGET este chemat să administreze aproape în exclusivitate plăŃile de mare valoare pentru
transmiterea lor între participanŃi, în interes propriu sau în interesul clienŃilor.
• este un sistem de decontare în timp real, în care fiecare plată este înregistrată individual;
înştiinŃarea privind executarea fiecărui ordin de plată individual este transmisă în timp real băncii
centrale din Ńara plătitorului;
• are finalitate în cursul aceleiaşi zile, decontarea fiind considerată finală când contul beneficiarului
a fost creditat; banii primiŃi sunt banii băncii centrale, fiind posibilă reutilizarea lor de mai multe
ori într-o zi; sistemele de decontare pe bază netă a marilor valori care operează în euro îşi
stabilesc soldurile la sfârşitul zilei prin TARGET;
• este foarte uşor de utilizat; pentru iniŃierea unei plăŃi transfrontaliere prin sistemul TARGET,
participanŃii trimit ordinele lor de plată sistemului naŃional de decontare brută în timp real
(RTGS) în euro la care ei participă;
• este accesibil unui număr mare de participanŃi; din acest motiv, majoritatea instituŃiilor de credit
pot să utilizeze sistemul TARGET pentru a efectua plăŃi în nume propriu, indiferent de ceilalŃi
participanŃi;
Criteriile de acces la sistemul TARGET au la bază considerente naŃionale. De regulă, numai
băncile centrale şi instituŃiile de credit pot fi admise ca participanŃi direcŃi în sistemele de transfer de
fonduri. Băncile centrale naŃionale pot permite însă şi altor organizaŃii autorizate să Ńină conturi pentru
diferiŃi clienŃi, să fie participanŃi în astfel de sisteme, asigurându-se că activitatea lor nu prezintă riscuri
sau că ele sunt controlate de către o autoritate competentă recunoscută.

3. Avantajele utilizării TARGET

a. asigurarea lichidităŃii în cursul zilei
Asigurarea lichidităŃii în cursul zilei este o caracteristică importantă a sistemului TARGET,
Ńinând cont de faptul că o administrare inadecvată a lichidităŃii poate conduce la întârzierea decontărilor şi
chiar la blocarea lor (imposibilitatea procesării plăŃilor din cauza lipsei de fonduri suficiente) şi poate
descuraja instituŃiile de credit în procesarea plăŃilor prin acest sistem.
Nevoile de lichiditate ale participanŃilor în cursul unei zile depind de orarele diferite ale
încasărilor şi plăŃilor. Dacă pe parcursul unei zile instituŃiile de credit trimit instrumente de plată a căror
valoare o depăşeşte pe cea aferentă sumelor încasate, ele sunt supuse unui gol de lichiditate, care poate fi

42
ECB - “TARGET - facts, figures, future“, September 1999
87
acoperit atât din rezervele constituite la banca centrală, cât şi prin credite de la banca centrală sau de la
alŃi participanŃi în cadrul sistemului de plăŃi. Acest lucru permite ca o lipsă temporară de fonduri să fie
compensată în timp util, astfel încât băncile centrale naŃionale din afara zonei euro să fie în stare să
acopere lipsa de lichiditate a participanŃilor la RTGS prin forŃe proprii, împrumutând euro de pe piaŃa
monetară.
Un sistem RTGS poate funcŃiona, în principiu, fără rezerve minime, facilităŃi de creditare în
timpul zilei sau alt sprijin financiar. Dacă totuşi survine o lipsă de lichidităŃi, plăŃile sunt respinse sau puse
pe o listă de aşteptare până la momentul constituirii de fonduri din sumele care urmează să fie încasate
sau împrumutate de pe piaŃă.
b. reducerea riscurilor
Sistemul acordă participanŃilor posibilitatea efectuării plăŃilor în banii băncii centrale, fiind astfel
eliminat riscul decontărilor între diferite instituŃii de credit. Plata este considerată finală în momentul în
care are loc creditarea contului băncii participante deschis la banca centrală.
c. efectuarea operaŃiunilor în timp real
Pentru plăŃile transfrontaliere, în condiŃii normale, intervalul mediu de timp între debitarea
contului băncii plătitoare şi creditarea contului băncii beneficiare este de câteva minute sau chiar secunde.
d. posibilitatea participării tuturor instituŃiilor de credit din UE
Toate instituŃiile de credit care se pot accesa prin sistemul TARGET (participanŃi direcŃi sau
indirecŃi) trebuie să fie identificate printr-un cod de identificare bancară.
e. operarea într-un interval lung de timp
Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor clienŃilor şi ale pieŃei financiare, TARGET operează în
general 11 ore în fiecare zi lucrătoare, de la ora 7.00 până la ora 18.00. PlăŃile în euro către clienŃi se
desfăşoară până la ora 17.00. Acest orar prelungit permite o mai mare acoperire între sistemul TARGET
şi sistemele de plăŃi ale celor mai importante centre financiare ale lumii, începând cu Fedwire din SUA şi
până la Bank of Japan Payment System.
f. transmiterea rapidă a mesajelor
Sistemul TARGET a fost implementat de toate băncile centrale naŃionale din UE-15, majoritatea
contribuind la crearea şi dezvoltarea sistemelor naŃionale de decontare în timp real pe bază brută.
ReŃeaua de transmitere a mesajelor aleasă pentru TARGET este SWIFT, fiind încheiate acorduri
speciale prin care se urmăreşte creşterea vitezei, capacităŃii şi securităŃii comunicaŃiei.
În octombrie 2000 a fost implementat sistemul informaŃional al TARGET, care permite accesul
simultan al tuturor participanŃilor la informaŃiile standardizate prin canalele de transmisie de tipul
Reuters, Telerate/Bridge şi Bloomerang. Acest sistem nu înlocuieşte însă canalele de comunicaŃii
existente la nivel naŃional. Transmiterea ordinelor de plată între modulele naŃionale de interconectare se
face prin intermediul liniilor de telecomunicaŃie. Pe lângă cerinŃele de viteză şi disponibilitate, reŃeaua de
comunicaŃii trebuie să îndeplinească cerinŃe stricte cu privire la securitate şi, de asemenea, să asigure
flexibilitatea în ceea ce priveşte capacitatea de procesare.
g. reducerea costurilor
Politica de preŃ a sistemului este orientată spre acoperirea costurilor şi îndeplinirea concomitentă
a următoarelor cerinŃe de bază: (a) nestânjenirea integrării pieŃei monetare care afectează implementarea
politicii monetare unice; (b) sprijinirea politicii de reducere a riscului în sistemul de plăŃi.
Pentru a asigura o politică de preŃ bazată pe recuperarea costurilor, băncile centrale naŃionale
dezvoltă, în mod curent, o metodă comună pentru calculul cheltuielilor cu procesarea plăŃilor.

4. Executarea plăŃilor externe prin sistemul TARGET

TARGET este un sistem descentralizat, în care schimbul de informaŃii este organizat conform
modelului conturilor de corespondent la nivelul băncilor centrale, prin care orice mesaje de plată se
schimbă pe bază bilaterală.
Pentru a asigura funcŃionarea cât mai simplă a sistemului, în timpul zilei nu este trimisă către
BCE nici o informaŃie privind ordinele de plată transmise între băncile centrale naŃionale. BCE asigură
procedurile la sfârşitul zilei, garantând închiderea zilei bancare într-o poziŃie finală şi irevocabilă înainte
de începerea următoarei zile. Pentru aceasta, BCE execută operaŃiuni de control specifice la sfârşitul zilei,
care includ verificarea recepŃionării mesajelor bilaterale trimise de o bancă centrală către o alta şi
coincidenŃa valorilor totale ale plăŃilor externe, emise şi încasate de băncile centrale naŃionale în timpul
zilei de lucru.43 Nici un modul de interconectare nu poate fi închis înainte ca el să fi finalizat poziŃiile sale

43
Săvoiu, V. - "Banca centrală şi sistemele de plăŃi de interes naŃional", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 689
88
cu toŃi partenerii bilaterali.

5. RelaŃiile cu alte sisteme de transfer al fondurilor

TARGET oferă soluŃii pentru sistemele de decontare netă de mare valoare a plăŃilor externe care
operează în zona europeană, pentru ca acestea să poată să deconteze soldurile lor nete finale în moneda
băncii centrale. Procedura de decontare permite instituŃiilor de credit participante să urmărească aceste
decontări, prin emiterea de transferuri TARGET normale între conturile lor obişnuite şi un cont special.
Contul central este deschis la o singură bancă centrală naŃională sau la BCE cu funcŃie de casă de
compensaŃie, având sold zero la începutul şi la sfârşitul zilei şi fiind folosit doar în scop de decontare.
InstituŃiile de credit vor transfera fondurile de decontare către contul central, în cele mai multe cazuri prin
TARGET. FaŃă de metoda de transfer TARGET, serviciile de decontare ale sistemelor interne de
decontare netă pot fi asigurate la nivel intern prin intermediul altor metode, dând siguranŃa că soluŃia nu
atrage riscuri pentru ceilalŃi membri ai SEBC.
În data de 9 septembrie 2002 a prins contur Sistemul de Decontare Integrat (CLS - Continuous
Linked Settlement) care decontează operaŃiuni valutare în următoarele monede eligibile: euro, dolari
americani, yeni japonezi, lire sterline, franci elveŃieni, dolari australieni şi canadieni.44 El reprezintă
răspunsul industriei bancare la obiectivele băncilor centrale din G10 pentru reducerea riscului valutar de
decontare. Membrii sunt 67 de instituŃii financiare din 17 Ńări, dintre care 22 de bănci localizate în zona
euro.
PlăŃile au loc prin intermediul sistemelor naŃionale de decontare brută în timp real. Pentru aceasta,
Sistemul de Decontare Integrat are deschise conturi ale băncilor centrale implicate. Pentru procesarea
plăŃilor în euro, BCE are şi ea un cont deschis prin intermediul Mecanismului de PlăŃi al BCE (EPM),
componentă a TARGET. Activele transferate prin intermediul sistemelor RTGS naŃionale sunt banii
băncii centrale, ceea ce asigură reducerea riscului de credit şi de lichiditate. Fiecare participant are deschis
la Sistemul de Decontare Integrat câte un cont în fiecare monedă eligibilă, decontarea desfăşurându-se pe
bază brută.
Încă de la înfiinŃarea sa, Banca Centrală Europeană a urmărit crearea unei zone unice de plăŃi în
euro. Într-o zonă cu o monedă unică trebuie să existe şi un sistem de plăŃi unic, fără diferenŃe între nivelul
şi calitatea plăŃilor transfrontaliere şi cele ale plăŃilor naŃionale.
Eurosistemul a cooperat cu băncile centrale naŃionale pentru a implementa standardele care să
faciliteze automatizarea rapidă a sistemelor de plăŃi.
În general, băncile europene cer o aliniere cât mai rapidă a comisioanelor pentru plăŃile naŃionale
la nivelul celor pentru plăŃile transfrontaliere. Acest fapt conduce la creşterea comisioanelor naŃionale cu
efecte negative asupra consumatorilor, unele bănci decizând chiar să-şi modifice oferta de servicii.
Această problemă poate fi rezolvată prin ajustarea progresivă a preŃurilor într-un interval de timp mai
lung, concomitent cu scăderea costurilor.
Sistemul TARGET a fost creat pe baza sistemelor de plăŃi în timp real naŃionale (RTGS),
utilizând un mecanism minim armonizat, pentru a răspunde cerinŃelor unificării monetare europene. În
data de 24 octombrie 2002, Consiliul Guvernator al BCE a adoptat o decizie strategică în vederea
dezvoltării sistemului de plăŃi în zona euro – TARGET 2.
Sistemul de primă generaŃie, descentralizat din punct de vedere tehnic, a fost înlocuit cu un sistem
de generaŃia a doua (TARGET 2) în luna mai 2008, odată cu finalizarea migrării la noul sistem. TARGET
2 este bazat pe o infrastructură tehnică unică (Single Shared Platform – SSP) furnizată de trei bănci
centrale (Banca d’Italia, Banque de France şi Deutsche Bundesbank), care operează acest sistem în
numele Eurosistemului. Toate Ńările din zona euro participă la TARGET 2, utilizarea acestuia fiind
obligatorie pentru decontarea ordinelor de plată rezultate direct sau asociate operaŃiunilor de politică
monetară ale Eurosistemului.45
În anul 2002, Consiliul Guvernator al BCE a confirmat dreptul BCN din afara zonei euro de a se
conecta la TARGET în baza principiului „fără obligativitate şi fără interdicŃii”. Astfel, sistemul TARGET
2 este disponibil, în mod voluntar, statelor membre ale UE din afara zonei euro pentru facilitarea
decontării tranzacŃiilor în euro din aceste Ńări.
În prezent, sunt conectate la TARGET 2 un număr de 23 de bănci centrale din UE şi comunităŃile
naŃionale de utilizatori ale acestora, respectiv 17 bănci centrale din zona euro, inclusiv BCE, şi 6 bănci
centrale din state din afara zonei euro (Danemarca, Marea Britanie, Suedia - 1999, Polonia - 2005,

44
ECB - „Review of the Foreign Exchange Market Structure”, March 2003
45
BCE - „Annual Report”, 2009, p. 121
89
Estonia - 2006 prin RTGS Italia, Bulgaria - 2010). În plus, o serie de instituŃii financiare din alte Ńări
membre participă la TARGET 2 prin acces de la distanŃă.
AsociaŃia Europeană a Băncilor (EBA - European Banking Association) include peste 190 de
bănci membre din Ńările UE, precum şi din SUA, ElveŃia, Australia şi Japonia, este sprijinită de Comisia
Europeană şi acŃionează ca un forum pentru cei interesaŃi în plăŃile europene în euro, promovând iniŃiative
pentru crearea sistemelor de plăŃi paneuropene în euro.
AsociaŃia Europeană a Băncilor a creat în anul 1999 sistemul de plăŃi transfrontaliere de mare
valoare - EURO1, în anul 2000 sistemul de plăŃi de mare valoare - STEP1 iar în 2003 sistemul plăŃilor de
mică valoare, de tip casă automată de compensaŃii - STEP2.
EURO1 şi STEP1 sunt sisteme de plăŃi efectuate în aceeaşi zi, în care poziŃia netă este calculată
continuu, tranzacŃie cu tranzacŃie, iar decontarea netă se realizează pentru toŃi participanŃii la sfârşitul
zilei.
STEP2 este destinat plăŃilor de mică valoare şi care nu sunt urgente, iar tranzacŃiile de plată sunt
grupate în fişiere.
Rezerva de lichidităŃi pentru sistemul de plăŃi şi decontări EURO1 este păstrată la BCE, care are
şi rolul de a supraveghea funcŃionarea sistemului de plăŃi STEP2.
Compania care administrează cele trei sisteme este EBA Clearing. EURO1 şi STEP1 folosesc
infrastructura de mesaje şi capacitatea de procesare a SWIFT şi efectuează decontarea prin TARGET, iar
STEP2 utilizează infrastructura de mesaje a SWIFT şi capacitatea de procesare a SIA S.p.A din Italia.

8.4. Sistemul de plăŃi şi decontări din România

După anul 1990, reforma sistemului românesc de plăŃi a fost concepută în două mari etape:
• prima etapă s-a finalizat în anul 1995, odată cu punerea în funcŃiune a sistemului pe suport hârtie;
BNR a elaborat o serie de reglementări, şi-a creat o infrastructură tehnică şi reŃele proprii, având
totodată în vedere toate modalităŃile de transfer interbancar al fondurilor particularizate pe
instrumente de plată.
• cea de-a doua etapă a urmărit trecerea într-o fază superioară, caracterizată prin dematerializarea
instrumentelor de plată. În acest sens, în ultima parte a anului 2000 a fost demarat un amplu proiect
având ca obiectiv implementarea unui sistem electronic de plăŃi.
Etapa a doua de dezvoltare şi modernizare a sistemului românesc de plăŃi a debutat, practic, în
anul 1999, cu decizia Băncii NaŃionale a României de externalizare a activităŃii de plăŃi. Astfel, la
iniŃiativa băncii centrale, toate băncile comerciale care operează pe teritoriul României au fost invitate să
participe la înfiinŃarea unei societăŃi comerciale care să preia această activitate. În urma acestui demers, în
iunie 2000, Banca NaŃională a României (cu o cotă de capital de 33%) şi un număr de 27 de bănci
comerciale (cumulând 67% din capital) au fondat Societatea NaŃională de Transfer de Fonduri şi
Decontare - TransFonD S.A.
În mai 2001, societatea a devenit operaŃională, preluând o parte importantă din serviciile de plăŃi
prestate anterior numai de BNR, precum şi un număr de 760 de angajaŃi în Bucureşti şi în cele 41 de
unităŃi teritoriale din fostul Oficiu Central de PlăŃi şi Decontări Bancare. Începând cu această dată, toate
plăŃile interbancare au fost efectuate de către TransFonD, (banca centrală asigurând decontarea finală a
acestor operaŃiuni), în timp ce operaŃiunile Trezoreriei se realizau de către BNR.
Trecerea la un stadiu nou de dezvoltare a activităŃii de plăŃi, care să asigure o scurtare a duratei
decontărilor, să simplifice circuitele interbancare şi să diminueze costurile de operare, s-a realizat prin
implementarea sistemului electronic de plăŃi (SEP).
În baza Memorandumului de finanŃare PHARE 2000, semnat de Guvernul României şi Comisia
Europeană la 6 noiembrie 2000, a fost demarat Proiectul RO 0005.02 - Sistemul Electronic de PlăŃi,
derulat cu sprijinul financiar şi tehnic al Uniunii Europene, finanŃarea fiind asigurată atât din surse
PHARE (8,2 milioane euro), cât şi din surse interne (7 milioane euro). Acest proiect a fost finalizat la data
de 14 martie 2005.
Sistemul electronic de plăŃi are trei componente, şi anume:
1. sistemul de decontare pe bază brută în timp real - ReGIS;
2. sistemul casei de compensaŃii automată - SENT;
3. sistemul de înregistrare şi decontare a operaŃiunilor cu titluri de stat - SaFIR.
De asemenea, date fiind cerinŃele şi standardele în domeniu, în special după evenimentele din
SUA de la 11 septembrie 2001, cu privire la asigurarea continuităŃii activităŃii în caz de avarie, pe lângă

90
infrastructura aferentă sistemelor menŃionate, a fost implementat şi un sistem de back-up şi de
recuperare în caz de dezastru.
Banca NaŃională a României este proprietarul şi administratorul sistemelor ReGIS şi SaFIR, în
timp ce SENT este administrat de TransFonD. BNR are controlul efectiv asupra sistemelor ReGIS şi
SaFIR, stabileşte regulile de sistem şi procedurile necesare asigurării funcŃionării acestora, monitorizează
şi supraveghează participanŃii la aceste sisteme. Operarea tehnică a sistemului a fost externalizată de BNR
către TransFonD, care răspunde de asigurarea funcŃionării tehnice fără perturbări a sistemelor şi de
întreŃinerea acestora.
1. Sistemul de decontare pe bază brută în timp real (ReGIS în România, RTGS - Real-Time
Gross Interbank Settlement System pe plan internaŃional) operaŃionalizat la data de 8 aprilie 2005, asigură
decontarea în timp real a instrucŃiunilor de plată de mare valoare (peste 500 milioane ROL) sau urgente,
iniŃiate de bănci şi alte instituŃii de credit, precum şi decontarea instrucŃiunilor aferente poziŃiilor nete
calculate de casele de compensaŃii şi a celor privind tranzacŃiile cu titluri de stat. Decontarea
instrucŃiunilor de plată iniŃiate prin acest sistem are loc în mod continuu, tranzacŃie cu tranzacŃie. Prin
sistemul plăŃilor de mare valoare sunt procesate minimum 30.000 de operaŃiuni pe zi (faŃă de 2.000-3.000
în sistemul pe suport hârtie). Această componentă a sistemului de plăŃi va permite, în perspectiva
integrării în Uniunea Europeană, conectarea României la sistemul de plăŃi TARGET pentru transferuri
interbancare în euro.
Pentru transmiterea instrucŃiunilor de plată în cazul plăŃilor de mare valoare se foloseşte reŃeaua
SWIFT. Sistemul furnizează totodată participanŃilor informaŃii on-line despre operaŃiunile proprii (coada
de aşteptare, instrucŃiuni de decontare returnate etc.). Având în vedere modul de procesare a
instrucŃiunilor, sistemul ReGIS este un sistem cu risc zero. O instrucŃiune de plată, odată înregistrată în
conturile de decontare, este finală. În ReGIS se asigură, de asemenea, decontarea finală a sistemelor cu
decontare amânată (case de compensaŃii), precum şi decontarea contravalorii tranzacŃiilor cu titluri de
stat.
Dintre cele mai importante facilităŃi ale sistemului ReGIS trebuie menŃionate posibilitatea de
rezervare de fonduri pentru managementul lichidităŃii zilnice, mecanismul coadă de aşteptare pentru
situaŃiile de fonduri indisponibile, facilităŃile de identificare şi parametrizare a tipurilor de tranzacŃii, dar
şi posibilitatea de reconciliere automată pe parcursul şi la sfârşitul zilei, prin intermediul mesajelor
SWIFT.
După operaŃionalizarea sistemului ReGIS, numărul şi valoarea tranzacŃiilor aferente plăŃilor de
mare valoare au crescut cu 50% faŃă de anul 2004 (medie zilnică 44.052 miliarde ROL, respectiv 1,2
miliarde EUR faŃă de 28.085 miliarde ROL, adică 0,76 miliarde EUR; număr tranzacŃii zilnice 3.643 faŃă
de 2.700).
2. Sistemul casei de compensaŃii automată (SENT în România, ACH - Automate Clearing
House pe plan internaŃional), operaŃionalizat la data de 13 mai 2005, este un sistem electronic de
compensare care oferă posibilitatea schimbului de instrucŃiuni de plată de mică valoare (sub 500 milioane
ROL) între instituŃiile de credit şi Trezoreria statului, calculând poziŃiile nete multilaterale pe care le
transmite sistemului ReGIS în vederea decontării finale a acestora. Pentru plăŃile de mică valoare se
estimează ca vor fi procesate cel puŃin 500.000 de tranzacŃii pe ciclu de compensare, faŃă de 150.000 până
în prezent.
Pentru un management mai bun al lichidităŃii participanŃilor sunt prevăzute desfăşurarea a trei
cicluri de compensare pe zi şi decontarea finală a poziŃiilor nete conform unui orar prestabilit. Pentru
garantarea decontării poziŃiilor nete debitoare şi respectarea principiilor internaŃionale în materie a fost
creat un mecanism de garantare unilaterală a plăŃilor proprii (plafoane de garantare). Datorită acestei
scheme de garantare şi SENT este practic un sistem cu risc zero. Transmiterea mesajelor se face folosind
o reŃea proprie, respectându-se însă standardele şi formatele mesajelor SWIFT. InstrucŃiunile de plată sunt
transmise în fişiere, verificarea încadrării în plafonul de garantare unilaterală, validarea, autentificarea,
acceptarea sau respingerea instrucŃiunilor de plată făcându-se la nivel de fişier.
Prin implementarea sistemului SENT se asigură creşterea vitezei de transfer al fondurilor către
beneficiari, datorită celor trei sesiuni zilnice de compensare (faŃă de o singură sesiune, în sistemul
anterior) şi extinderii programului de compensare. În plus, SENT reprezintă punctul de pornire în
procesul de dezvoltare ulterioară de noi produse: decontarea electronică a instrumentelor de plată de debit
(cecuri, cambii, bilete la ordin) şi debitul direct interbancar.
După operaŃionalizarea sistemului, numărul mediu zilnic al tranzacŃiilor a înregistrat o creştere
cu 50% faŃă de anul 2004, fiind procesate 191.000 tranzacŃii, în valoare medie zilnică de 7.588 miliarde
ROL, faŃă de 154.000 tranzacŃii în valoare de 4.886 miliarde ROL în anul 2004.
91
 3. Sistemul de înregistrare şi decontare a operaŃiunilor cu titluri de stat (SaFIR în România,
GSRS - Government Securities Registry and Settlement System pe plan internaŃional) Ńine evidenŃa
emisiunilor de titluri aflate în circulaŃie (funcŃie de registru), asigură decontarea operaŃiunilor cu titluri de
stat cu respectarea principiului "livrare contra plată" şi realizează funcŃiuni complementare, cum ar fi
evaluarea zilnică a emisiunilor, calculul automat al comisioanelor etc.
Astfel, sistemul înregistrează şi procesează preluarea şi decontarea operaŃiunilor de pe piaŃa
primară, operaŃiunile de vânzare-cumpărare, operaŃiunile repo şi reverse repo, plăŃile de dobânzi/cupon la
emisiunile în circulaŃie, rambursările de emisiuni la scadenŃă etc. Sistemul păstrează, în acelaşi timp,
evidenŃa regimului juridic al titlurilor de stat aflate în circulaŃie. Decontarea operaŃiunilor cu titluri se
face în sistemul ReGIS.
Pentru funcŃionarea întregului pachet de aplicaŃii care constituie Sistemul Electronic de PlăŃi
(software specific, e-mail securizat etc.), TransFonD a creat şi administrează o reŃea privată de date
(TFDNet). Securitatea la nivelul SEP este asigurată prin implementarea unei infrastructuri de chei
publice (PKI), ceea ce conferă siguranŃă participanŃilor la sistem cu privire la autenticitatea,
confidenŃialitatea, integritatea şi non-repudierea datelor tranzitate prin intermediul SEP şi asigură
respectarea reglementărilor în domeniu.
TranziŃia de la sistemul interbancar de plăŃi bazat pe schimbul şi circulaŃia fizică a documentelor
de plată pe suport hârtie la unul electronic generează o serie de avantaje pentru instituŃiile financiare şi
pentru clienŃii acestora, respectiv:
• scurtarea considerabilă a duratei decontărilor instrucŃiunilor de plată, ajungând să fie creditat contul
beneficiarului în aceeaşi zi sau în cel mult o zi (în cazul în care plata s-a ordonat după ultima şedinŃă
de compensare electronică); practic, plăŃile vor putea fi iniŃializate şi finalizate pe parcursul aceleiaşi
zile bancare, chiar în câteva ore;
• simplificarea circuitelor interbancare: prin arhitectura centralizată a noului sistem de plăŃi, cu un
singur punct de acces pe participant (centrala acestuia), numărul şi lungimea circuitelor instrucŃiunilor
de plată vor cunoaşte o reducere semnificativă (practic, va exista un singur circuit major la nivelul
Ńării – cel de colectare a plăŃilor din teritoriu de către centralele băncilor şi transmitere ulterioară a
acestora către sistemul electronic);
• creşterea eficienŃei şi operativităŃii activităŃii de plăŃi prin organizarea mai multor şedinŃe de
compensare electronică în timpul zilei;
• reducerea costurilor de operare comparativ cu sistemul de plăŃi pe suport hârtie;
• economisirea de resurse materiale şi umane atât la nivelul băncii centrale şi TransFonD, cât şi la
nivelul băncilor comerciale;
• flexibilitatea mai ridicată a programului de operare;
• rata înaltă de disponibilitate a sistemului;
• gradul de securizare sporit al tranzacŃiilor interbancare;
• reducerea comisioanelor percepute de bănci pentru plăŃile interbancare.
Astfel, s-a decis reducerea treptată a comisioanelor aferente participării la Sistemul Electronic de
PlăŃi, luând în calcul perioada necesară pentru amortizarea investiŃiilor realizate de comunitatea bancară
din România pentru acest proiect. În acest sens, operaŃionalizarea sistemelor ReGIS şi SENT a însemnat
reducerea comisioanelor aferente tranzacŃiilor procesate şi decontate prin aceste sisteme cu 25% faŃă de
comisioanele practicate anterior.
Cei mai avantajaŃi sunt acei clienŃi ai băncilor care au optat pentru servicii bancare la distanŃă.
Totodată, atât băncile cât şi clienŃii acestora vor beneficia de scăderea comisioanelor pentru plăŃile
interbancare.
Trăsătura fundamentală a unui sistem electronic de plăŃi constă în rapiditatea cu care circulă
informaŃia-bani. Datorită infrastructurii ce integrează sistemul de reglementare, sistemul informatic şi cel
de telecomunicaŃii, informaŃia ajunge să circule aproape instantaneu, adică în timp real.

Cuvinte cheie: sistem de plăŃi şi decontări; relaŃie de corespondent bancar; tehnologie de transmitere a
mesajelor şi fondurilor; SWIFT; Fedwire; TARGET; SEP.

Întrebări recapitulative:
1. Care sunt avantajele unui sistem de plăŃi electronic?
2. Care sunt aspectele specifice oricărui sistem de plăŃi naŃional care comportă elemente de extraneitate?
92
3. PrezentaŃi pe scurt caracteristicile esenŃiale ale sistemului de plăŃi şi decontări din SUA.
4. Care sunt asemănările şi deosebirile între TARGET şi sistemul de plăŃi şi decontări din România?

93
 Capitolul 9

CARACTERISTICI ACTUALE ALE PIEłELOR FINANCIARE INTERNAłIONALE

Obiective:
- înŃelegerea mutaŃiilor apărute pe piaŃa financiară internaŃională după introducerea euro;
- cunoaşterea şi înŃelegerea caracteristicilor unei monede internaŃionale;
- evaluarea utilizărilor private ale euro, comparativ cu ale altor valute;
- identificarea utilizărilor oficiale ale monedei unice europene, comparativ cu ale altor valute;
- reflectarea tendinŃelor şi schimbărilor intervenite la nivel mondial în utilizarea principalelor valute.

Rezumat: Pe fondul liberalizării pieŃelor naŃionale, dimensiunea pieŃelor financiare internaŃionale a

crescut semnificativ în ultimele decenii. Cu toate că o piaŃă financiară internaŃională integrată este încă
greu de realizat, o strategie de diversificare internaŃională aduce profituri investitorilor. Aceasta are ca
efect creşterea performanŃelor unui portofoliu intern ajustat cu riscul. Investitorii au astfel posibilitatea să-
şi diversifice riscul achiziŃionând titluri străine sau chiar companii străine. PerformanŃele economice
diferite ale statelor lumii permit diversificarea riscului, iar instrumentele financiare derivate pot asigura
înlăturarea acestuia. Trecerea la 1 ianuarie 1999 la stadiul al treilea al unificării monetare europene -
uniunea monetară bazată pe cursuri fixate ireversibil şi introducerea monedei unice euro - a avut un
important impact şi asupra relaŃiilor economice internaŃionale. Deşi la început euro a fost temporar
monedă de cont, caracterul de monedă deplin convertibilă, în accepŃiunea statutului FMI asupra acestui
termen, a fost recunoscut. Odată cu trecerea la utilizarea euro ca monedă efectivă, după 1 ianuarie 2002 şi
cu retragerea din circulaŃie a monedelor Ńărilor participante la uniunea monetară, acest caracter a devenit
şi mai pronunŃat.

ConŃinutul capitolului:
9.1. Integrarea pieŃelor financiare europene
9.2. Caracteristicile unei monede internaŃionale
9.3. Utilizări private ale euro comparativ cu alte valute
9.4. Utilizări oficiale ale euro comparativ cu alte valute

Crizele financiare din ultimul deceniu au fost determinate, într-o anumită măsură, de optimismul
sau pesimismul investitorilor de pe pieŃele de capital emergente nou liberalizate. Liberalizarea prematură
a unor pieŃe de capital stă la originea numeroaselor probleme prezente, legate de creşterea volatilităŃii şi a
incertitudinilor, ceea ce îngreunează formularea unor politici economice naŃionale coerente. Presiunea
pieŃelor financiare a condus la o involuntară generalizare a politicilor de austeritate în spaŃiul mondial,
guvernele concurând între ele în încercarea de a convinge pieŃele financiare externe de soliditatea
economiilor locale. AdmiŃând existenŃa asimetriilor şi a rigidităŃilor în economia mondială, această
uniformizare cu tendinŃe deflaŃioniste a politicilor macroeconomice poate conduce la un echilibru global
nefavorabil.46
Economia mondială este dominată în prezent de trei poli – SUA, Uniunea Europeană şi Japonia
– între care trebuie să existe o cooperare reală care să asigure stabilitatea la nivel internaŃional.
PiaŃa de capital a fost influenŃată în anul 2004 de evoluŃiile economice, dar şi de menŃinerea la un
nivel ridicat a tensiunilor geopolitice. Atentatele din Spania şi Turcia, precum şi prelungirea stării
tensionate din Irak au determinat amânarea unor decizii ale investitorilor privind repoziŃionarea
portofoliilor acestora conform noilor coordonate economice. Astfel, în SUA indicele bursier Dow Jones a
crescut cu 3,15%, aducând un randament mai slab decât obligaŃiunile de stat (3,5%). În zona euro,
diferenŃa între randamentul adus de obligaŃiunile guvernamentale şi acŃiuni a fost chiar mai mare, de 7,7%
şi, respectiv, 4,3%.47
Deşi economia reală a zonei euro este la fel de mare ca cea a SUA, nu se poate spune acelaşi
lucru despre dimensiunea financiară, pieŃele de acŃiuni şi obligaŃiuni americane ca întreg fiind de două ori
mai mari decât cele din zona euro.

46
Dăianu, D. - „Globalizarea: între elogii şi respingere”, Oeconomica, Bucureşti, 2002
47
BNR - „Raport anual”, 2004
94
 Analiza pieŃelor financiare ale celor trei mari regiuni - SUA, zona euro şi Japonia - în anul 2004,
subliniază importanŃa crescută a împrumuturilor bancare în zona euro (98% din PIB, de două ori mai
mult decât în SUA - 47,5%). Economia americană poate fi descrisă însă ca o economie puternic
capitalizată bursier (106,4% din PIB, de două ori mai mult decât în zona euro - 52,4%), finanŃarea având
loc prin intermediul pieŃei de capital (obligaŃiuni şi acŃiuni) şi mai puŃin prin intermediul băncilor.
Cererea de denominări în euro este influenŃată în cea mai mare parte de investitorii din zona euro.
Pe de altă parte, titlurile financiare emise în dolari atrag investitori nu numai din SUA, dar şi din lumea
întreagă, incluzând Asia, America Latină, Europa.
Nu numai mărimea pieŃei financiare contează, ci şi gradul de liberalizare a acesteia. De exemplu,
pieŃele produselor financiare derivate pot prospera doar într-un mediu financiar competitiv şi liber.
Suprareglementarea nu oferă terenul propice investiŃiilor financiare şi dezvoltării unor noi produse şi pieŃe
financiare. Nu există îndoială că SUA au dat startul în acest domeniu. Mişcarea de liberalizare a pieŃelor
financiare a fost iniŃiată de SUA cu cel puŃin 10 ani înaintea Uniunii Europene, cu excepŃia Marii Britanii.
Ca rezultat, pieŃele financiare americane prezintă atât mai multă adâncime şi lichiditate, cât şi un spectru
mai larg de instrumente financiare sofisticate.

9.1. Integrarea pieŃelor financiare europene

Zona euro şi, pe scară mai largă, Uniunea Europeană dispun în prezent de o arhitectură financiară
coerentă. Punerea în aplicare a Planului de AcŃiune pentru Serviciile Financiare, definit în cadrul
Reuniunii Consiliului European de la Lisabona în martie 2000, este în curs de finalizare. „Procesul
Lamfalussy” ar trebui să favorizeze punerea în practică a unei noi arhitecturi instituŃionale în domeniul
supravegherii şi reglementării sectorului financiar.
Introducerea euro a accelerat integrarea pieŃelor financiare în Europa, deoarece prin eliminarea
riscului valutar au dispărut şi o serie de obstacole din calea mişcării libere a activelor şi serviciilor
financiare. Rămân încă diferenŃe notabile, structurale şi legislative, care blochează integrarea deplină a
pieŃelor financiare din UE, în special a pieŃei acŃiunilor şi obligaŃiunilor private, dar şi a sectorului bancar.
Aceste obstacole constau în absenŃa unei infrastructuri comune şi existenŃa unor bariere de intrare,
reprezentate de diferenŃele culturale şi juridice, tratamentele preferenŃiale şi procedurile greoaie de
coordonare a diverselor politici.
Integrarea este aproape încheiată la nivelul pieŃei monetare, deşi există încă anumite probleme
privind operaŃiunile transfrontaliere. Integrarea pieŃei monetare s-a realizat rapid după introducerea euro,
având la bază necesitatea gestionării lichidităŃilor în cadrul politicii monetare unice.
Pe piaŃa interbancară există o convergenŃă deplină a ratelor dobânzilor datorită uniunii monetare
care a regrupat pieŃele monetare naŃionale într-o piaŃă monetară a zonei euro, lichidă şi omogenă.
Indicatorii de referinŃă ai pieŃei monetare scot în evidenŃă un nivel ridicat de integrare, analizat prin
prisma dispersiei ratelor de dobândă oferite de diferite bănci pe fiecare segment al pieŃei: interbancară şi
repo. Peste 90% din tranzacŃii se efectuează având la bază EONIA (Euro Overnight Index Average),
EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) şi EUREPO (Euro Repo Rate).48
PiaŃa instrumentelor financiare pe termen scurt nu s-a integrat la fel de bine, existând diferite
stadii de dezvoltare, din cauza nearmonizării modalităŃilor de negociere, condiŃiilor de emisiune,
regimului juridic şi fiscal.
O mişcare de integrare comparabilă cu cea a pieŃei monetare s-a realizat şi pe pieŃele de
obligaŃiuni, unde se poate constata o îngustare a randamentelor la titlurile de stat, pe pieŃele produselor
derivate şi, într-o mai mică măsură, pe pieŃele de acŃiuni.
PiaŃa obligaŃiunilor guvernamentale s-a integrat cel mai uşor într-o piaŃă unică. Lucrurile nu
sunt la fel de simple pe celelalte segmente ale pieŃei europene de obligaŃiuni. Deşi introducerea euro a
reprezentat o forŃă de integrare, piaŃa obligaŃiunilor corporative se confruntă cu probleme legate de
sistemele legislative diferite privind înregistrările contabile, impozitarea corporaŃiilor şi drepturile
acŃionarilor. Dimensiunea pieŃei obligaŃiunilor private poate creşte doar prin securizarea acestor
instrumente.
Obstacole similare există şi în cazul integrării depline a pieŃei acŃiunilor. DiferenŃele
semnificative în sistemele de impozitare creează dificultăŃi în compararea valorii firmelor. La nivelul
acestei pieŃe, integrarea regională în zona euro s-a produs mai rapid decât pe plan mondial. Gradul încă

48
ECB - „Indicators of Financial Integration in the Euro Area”, 2005
95
redus de integrare scoate în evidenŃă faptul că acŃiunile locale sunt mai importante, indicând că este
posibilă o integrare viitoare.
Principalii actori ai pieŃei europene de capital sunt London Stock Exchange, Euronext şi Deutsche
Borse, fiecare având strategii diferite de dezvoltare. După introducerea euro, Londra a rămas cea mai
atractivă piaŃă financiară din UE.
Succesul integrării pieŃelor de acŃiuni şi obligaŃiuni la nivelul zonei euro depinde de armonizarea
legislaŃiilor naŃionale. Dezvoltarea acestor pieŃe este legată de evoluŃia operaŃiunilor transfrontaliere, de
fuziunile şi alianŃele orizontale şi verticale, de noii participanŃi pe piaŃă. Integrarea pieŃelor de capital
poate conduce la diminuarea unor riscuri şi şocuri economice, precum şi la convergenŃa anumitor
structuri. În general, integrarea pieŃelor de capital se utilizează ca indicator de integrare globală.
PieŃele bancare din zona euro sunt încă puternic segmentate, aşa cum rezultă din dispersia
ridicată pentru aceleaşi tipuri de rate ale dobânzii şi din activitatea bancară transfrontalieră destul de puŃin
dezvoltată. Industria bancară europeană rămâne, în principal, una naŃională. A Doua Directivă de
Coordonare Bancară (1993) a introdus principiul recunoaşterii reciproce a instituŃiilor de credit din Ńările
Uniunii Europene, prin mecanismul licenŃei unice bancare. Cu toate acestea, există încă limite, legate în
principal de lipsa unei viziuni comune în domeniul reglementării şi supravegherii bancare.

Tabelul 9.1. Stadiul integrării financiare în zona euro (2011)

Plecând de la faptul că economiile Ńărilor membre ale Uniunii Europene sunt dinamice iar
integrarea monetară a accelerat dezvoltarea pieŃelor financiare, prin înlăturarea tuturor obstacolelor se
poate asigura o integrare completă - condiŃie pentru ca zona euro să dezvolte pieŃe financiare de mărime
egală cu cele americane.

9.2. Caracteristicile unei monede internaŃionale

Adoptarea monedei unice euro a dat naştere unuia dintre cele mai mari şi mai puternice blocuri
comerciale din lume. Deşi introducerea euro nu schimbă faptul că zona monedei unice este alcătuită din
Ńări diverse şi foarte independente, ea întăreşte fără îndoială legăturile economice şi politice din regiune şi
greutatea acesteia în economia mondială. Privit în această perspectivă, euro schimbă într-un mod
semnificativ balanŃa globală a puterii. Noua monedă creează a doua piaŃă ca mărime din lume care
foloseşte o monedă unică, zonă care este depăşită doar de SUA în ceea ce priveşte producŃia totală.
Zona euro, privită din perspectiva comerŃului mondial şi a finanŃelor globale a devenit o
superputere economică. Din punct de vedere istoric, atât zona euro cât şi SUA au contribuit fiecare în
măsură aproximativ egală la comerŃul mondial, o cifră care se ridică în prezent la o cincime. Totodată,
fiecare dintre acestea au un număr semnificativ de mari companii multinaŃionale, care reprezintă centre
ale puterii în afacerile internaŃionale.
PieŃele de capital europene însă sunt mai puŃin comparabile cu corespondentele lor americane,
care sunt imense şi foarte lichide. PiaŃa americană pentru titlurile de valoare interne este de aproximativ

96
două ori mai mare decât toate pieŃele europene la un loc, iar pieŃele de acŃiuni şi de obligaŃiuni ale zonei
euro nu sunt cu mult mai mari decât cele din Japonia etc.
Caracteristicile marilor monede internaŃionale sunt:

• Mărimea pieŃei şi volumul tranzacŃiilor

Această trăsătură se referă la importanŃa demografică, economică şi financiară a zonei unde se
emite moneda. 49
Cu o populaŃie de peste 310 milioane locuitori, zona euro este cea mai mare entitate economică
din lume (4,9% din populaŃia totală), depăşind populaŃia SUA (299,8 milioane locuitori – 4,7%) şi a
Japoniei (127,7 milioane locuitori – 2,0%).
Ponderea PIB al fiecărei zone în PIB mondial a fost în anul 2006 de 19,7% pentru SUA, 14,6%
pentru zona euro şi 6,3% în cazul Japoniei. Aceste date se vor modifica în momentul în care alte state se
vor alătura zonei euro.
În ceea ce priveşte comerŃul exterior, ponderea zonei euro în totalul comerŃului mondial era în
anul 2006 de 19%, a SUA de 17,2% iar a Japoniei de 5,7%.
În termeni de inflaŃie, gradul de dispersie a ritmurilor inflaŃiei în cadrul zonei euro nu este net
superior celui din SUA.
Mărimea pieŃei, în sensul adâncimii şi lăŃimii sale, este o măsură a gradului în care o monedă
poate fructifica economia prin caracteristicile intrinseci ale banului. Cu cât este mai largă suprafaŃa
tranzacŃiilor, cu atât moneda este mai capabilă să acŃioneze pentru atenuarea şocurilor. R. Mundell dă ca
exemplu unificarea Germaniei, considerând-o ca un şoc manifestat în creşterea datoriei publice datorită
cheltuielilor anuale guvernamentale şi transferului spre est a mai mult de 150 miliarde mărci germane. Un
astfel de şoc ar fi fost suportat mult mai uşor dacă în 1992 ar fi existat o monedă europeană stabilă.
Mărimea pieŃei produce stabilitate, iar stabilitatea determină creşterea atractivităŃii unei monede.
Cu cât este mai mare domeniul tranzacŃiilor, cu atât moneda are lichiditate mai mare, deoarece cu atât mai
puŃin şocurile particulare vor afecta preŃul tranzacŃiilor şi al titlurilor.
R. Mundell consideră că „mărimea este relativă”, supravieŃuirea unei monede depinzând de
competiŃie. Rivalii euro sunt dolarul şi yenul, funcŃionarea acestei lumi trimonetare depinzând de
mărimea relativă a pieŃei.50
ExplicaŃia utilizării internaŃionale a monedei euro derivă, mai întâi, din locul deŃinut de către zona
emitentă în cadrul producŃiei şi comerŃului mondial (tabelul nr. 9.2.).

49
Solans, D. - „The International Role of the Euro in a Globalised Economy”, Pareto Securities Economic Conference, Oslo, 27
March 2003
50
Mundell, R., Clesse, A. - „The Euro as a Stabilizer in the International Economic System”, Kluwer Academic Publishers,
Boston/Dordrecht/London, 2000, p. 58
97
 Tabelul nr. 9.2. Principalii indicatori privind poziŃia celor trei regiuni în economia mondială

Indicatori Zona euro SUA Japonia

PopulaŃie (milioane locuitori) - 2006 317,2 299,8 127,7
Pondere în PIB mondial (%) - 2006 14,6 19,7 6,3
Rata de creştere anuală a PIB (%):
- 2003 0,8 2,5 1,8
- 2004 1,9 3,9 2,3
- 2005 1,4 3,1 2,2
- 2006 2,8 2,9 1,9
Rata inflaŃiei (%):
- 2003 2,1 2,3 -0,2
- 2004 2,1 2,7 0
- 2005 2,2 3,4 -0,3
- 2006 2,2 3,2 0,2
Rata şomajului (%):
- 2003 8,9 6,0 5,2
- 2004 8,9 5,5 4,7
- 2005 8,6 5,1 4,4
- 2006 7,9 4,6 4,1
Deficit bugetar (% din PIB):
- 2003 -2,8 -5,0 -7,8
- 2004 -2,7 -4,7 -5,6
- 2005 -2,4 -3,8 -6,5
- 2006 -1,6 -2,3 -6,4
Datorie publică (% din PIB):
- 2003 70,1 47,9 151,3
- 2004 70,6 48,6 157,9
- 2005 70,8 49,0 158,9
- 2006 68,9 48,5 164,2
Exporturi de bunuri şi servicii - 2006:
- % din PIB 21,6 11,0 16,8
- % din exporturile mondiale 28,7 8,6 5,4
Importuri de bunuri şi servicii (% în PIB) - 2006
20,8 16,7 15,4
Cont curent (miliarde USD):
- 2003 20,4 -519,7 136,2
- 2004 46,8 -668,1 172,1
- 2005 23,7 -759,0 153,1
Cont curent (% din PIB):
- 2003 0,3 -4,7 3,2
- 2004 0,5 -5,7 3,7
- 2005 -0,3 -7,0 3,7
- 2006 -0,1 -6,2 3,9
Capitalizare piaŃa de capital (miliarde USD) - 2005
3485,1 11052,4 2126,1
Capitalizare piaŃa de capital (% din PIB):
- 2003
- 2004 46 106 50
- 2005 56 139 74
- 2006 65 136 107
76 146 108
Rata dobânzii de referinŃă (%):
- 2003 2,0 1,0 0
- 2004 2,0 2,25 0
- 2005 2,25 3,75 0
- 2006 3,50 5,00 0
Rata dobânzii pe termen scurt – depozite interbancare pe 3
luni (%):
- 2003 2,30 1,22 0,06
- 2004 2,11 1,62 0,05
- 2005 2,18 3,56 0,06
98
 - 2006 3,08 5,19 0,30
Rata dobânzii pe termen lung – obligaŃiuni guvernamentale pe
10 ani (%):
- 2003
- 2004 4,24 4,0 0,99
- 2005 4,14 4,26 1,50
- 2006 3,44 4,28 1,39
3,86 4,79 1,74
Sursa: FMI - „World Economic Outlook”, EUROSTAT, BCE, 2007

După cum se constată din analiza comparativă a datelor din tabelul nr. 8.2., zona euro se situează
imediat după SUA în ceea ce priveşte ponderea în PIB mondial, dar înaintea acesteia şi a Japoniei în
privinŃa deschiderii comerciale, a mărimii populaŃiei şi a ponderii deŃinute în exporturile mondiale. Fiind
cea mai mare putere comercială, este de aşteptat ca utilizarea euro în operaŃiuni comerciale şi financiare
între zona euro şi restul lumii să sporească.
Conform statisticilor Băncii Centrale Europene, euro se află pe locul doi în utilizările
internaŃionale, după dolarul american şi înaintea yenului japonez. Acest lucru se datorează şi moştenirii
de către euro a unor operaŃiuni anterioare, în ECU, precum şi a operaŃiunilor externe ale monedelor
naŃionale ale Ńărilor participante la Uniunea Monetară Europeană.

• Istoria utilizării monedei

In acest sens, există o preferinŃă faŃă de o monedă care a fost puternică în trecut. Un individ
(importator, exportator, creditor, debitor) este predispus să folosească o anumită monedă în tranzacŃiile
sale de vreme ce toată lumea o foloseşte. Alegerea unei monede de către comunitatea internaŃională este
caracterizată de multiple criterii de stabilitate.
In societatea contemporană, volumul zilnic de schimburi valutare tranzacŃionat în Londra, New
York sau Tokio depăşeşte ceea ce produc multe Ńări, chiar industrializate, într-un an întreg. Schimbul
valutar reprezintă astăzi o componentă importantă a pieŃei financiar-valutare, dar ca profesie are o
existenŃă de mii de ani, datând, de fapt, din perioada apariŃiei banilor, dezvoltându-se odată cu marile
imperii şi centre de putere economică ale lumii.
Perioada 1820-1914 a reprezentat ridicarea lirei sterline la rangul de principală monedă în
schimburile comerciale internaŃionale, sub influenŃa unor factori ca:
• rapida industrializare din Europa şi America care a condus la dependenŃa de importuri de produse din
Anglia, cum ar fi oŃelul şi fierul;
• dezvoltarea transporturilor şi comunicaŃiilor engleze, care a permis expansiunea comerŃului
internaŃional şi a fluxurilor de capital implicate în tranzacŃii;
• poziŃia Angliei ca mare putere colonială. Odată cu dezvoltarea comerŃului s-a mărit şi dimensiunea
conflictelor internaŃionale. În 1914, când a început războiul între principalele puteri coloniale, nu au
fost imaginate consecinŃele devastatoare pe care acesta le va avea asupra economiei mondiale.
Prăbuşirea economică postbelică a lovit puternic combatanŃii din primul război mondial şi, odată cu
criza de pe Wall Street din 1929-1933, lumea întreagă a intrat într-o accentuată perioadă de
depresiune economică, inflaŃia galopantă influenŃând negativ moneda unor state.
Lira sterlină a rămas o importantă monedă internaŃională chiar după ce Marea Britanie şi-a
pierdut supremaŃia mondială la începutul secolului XX.
La sfârşitul anilor ‘30, când economia mondială începea să dea semne de revigorare, Europa se
afla în faŃa unui alt conflict distrugător. Statele Unite au profitat de situaŃia creată pentru a-şi consolida
poziŃia de principală putere economică. Industria americană a început să îşi dezvolte relaŃii comerciale în
lumea întreagă iar plăŃile se făceau în dolari. Treptat, dolarul a înlocuit total lira şi a devenit principala
monedă în schimburile internaŃionale.
După al doilea război mondial, guvernele aliate au dorit să evite pe viitor repetarea haosului
economic şi monetar din anii ‘20-’30. Primul pas l-a reprezentat reconstrucŃia sistemului monetar
internaŃional. ConferinŃa Financiară şi Monetară a NaŃiunilor Unite care a avut loc la Bretton Woods în
iulie 1944 a dus la crearea Fondului Monetar InternaŃional şi a Băncii InternaŃionale de ReconstrucŃie şi
Dezvoltare şi la poziŃionarea dolarului în centrul sistemului monetar internaŃional.
Începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, majoritatea Ńărilor îşi onorează datoriile
comerciale vânzând sau cumpărând diferite monede contra dolarului. În timpul perioadei postbelice,
Uniunea Sovietică acumulase uriaşe depozite în dolari deŃinute în băncile new-york-eze în favoarea băncii
99
pentru Europa de Nord din Paris şi a Moscow Narodny Bank din Londra, aceste bănci fiind prelungirile
Băncii Centrale Sovietice. Odată cu escaladarea războiului rece, sovieticii au început să se teamă că
aceste sume vor fi “îngheŃate” de către americani. Pentru a preîntâmpina această mişcare, ei au transferat
depozitele în dolari în bănci europene, principalii depozitari fiind băncile franceze naŃionalizate care
aveau sedii şi în Londra. Alegerea a fost motivată pe de o parte de faptul că, în FranŃa, comuniştii erau
puternic reprezentaŃi, iar pe de altă parte datorită libertăŃii pieŃei londoneze.
După implementarea în 1981 a facilităŃilor financiare internaŃionale, chiar şi băncilor care operau
în New York li s-a permis să opereze cu eurodolari. Efectul a fost acela că piaŃa eurodolarilor a devenit o
piaŃă internaŃională de capitaluri care nu era supusă aceloraşi restricŃii care se aplicau băncilor autohtone.
În 1965 administraŃia SUA, încercând în continuare să oprească scurgerea de dolari în afară, a
introdus un program de restrângere a creditelor externe care a diminuat fizic împrumuturile băncilor
americane către străini. În acelaşi timp, companiile multinaŃionale americane au fost încurajate să
folosească piaŃa eurodolarilor mai mult decât pe cea internă pentru procurarea mijloacelor necesare
comerŃului internaŃional. Băncile americane au fost nevoite să-şi urmeze clienŃii în Europa şi au găsit pe
piaŃa eurodolarilor o sursă atractivă de fonduri pentru afaceri pe piaŃa internă.
În această perioadă, băncile din Statele Unite au căutat noi oportunităŃi pe alte pieŃe datorită
restricŃiilor la credit şi dobânzilor scăzute de pe piaŃa internă. PiaŃa eurodolarilor, unde controlul
operaŃiunilor de creditare a fost lăsat, practic, la latitudinea fiecărei bănci, s-a dezvoltat continuu.
In această situaŃie, diferenŃa între piaŃa new-york-eză şi cea a eurodolarilor ar fi trebuit să o facă
pe a doua mai puŃin atractivă pentru cei care împrumută. În realitate, existenŃa rezervei legale pe piaŃa
internă a creditului - prin care băncile erau obligate să depună la banca centrală o sumă proporŃională cu
activele deŃinute - şi absenŃa acestei constrângeri pe piaŃa eurodolarilor a condus la o competiŃie pe baze
legale între cele două pieŃe.
În anii ’60 multe bănci americane şi-au deschis sucursale la Londra, care au devenit rapid
capabile să efectueze toată gama de operaŃiuni bancare. Deoarece majoritatea operaŃiunilor de pe piaŃa
londoneză se bazau pe dolar, volumul tranzacŃiilor valutare în New York, unde în ultimă instanŃă se
efectua compensarea, a crescut spectaculos.
MulŃi din cei care împrumutau dolari erau organizaŃii guvernamentale europene, astfel că băncile
americane au început să lucreze la Paris, Luxemburg, Frankfurt şi Zürich. Băncile locale, pentru a nu fi
preluate de americani, şi-au concertat acŃiunile pentru a le concura.
łările care mai târziu aveau să formeze Uniunea Europeană au promovat folosirea eurodolarilor
prin uşoare intervenŃii pe pieŃele lor şi prin convertibilitatea totală a monedelor pentru nerezidenŃi.
Băncile de pe continentul european au devenit libere să tranzacŃioneze în dolari şi, prin aceasta, să
concureze cu băncile engleze în finanŃarea comerŃului internaŃional.
La mijlocul anilor ’60, Germania şi Japonia aspirau deja, alături de Statele Unite, la supremaŃia
mondială în domeniul industrializării. La 1 august 1971, în urma unor scurgeri de capital şi a măririi
deficitului balanŃei comerciale, SUA a abandonat convertibilitatea dolarului în aur şi astfel sistemul de la
Bretton Woods a fost înlocuit de un sistem de rate de schimb flotante.
Acesta a reprezentat începutul dezvoltării schimbului valutar internaŃional, ca o activitate
profitabilă de sine-stătătoare, precum şi începutul sistemului monetar european şi al integrării europene în
contextul unor noi dimensiuni şi caracteristici ale sistemului monetar internaŃional.

• PiaŃa financiară a Ńării respective

PieŃele de capital şi monetare nu trebuie să fie numai libere de orice control, ci şi foarte bine
dezvoltate şi foarte lichide. Marile pieŃe financiare din New York şi Londra avantajează dolarul şi lira faŃă
de euro şi yen. Economia americană poate fi descrisă însă ca o economie puternic capitalizată bursier,
finanŃarea având loc prin intermediul pieŃei de capital (obligaŃiuni şi acŃiuni) şi mai puŃin prin intermediul
băncilor.

• Încrederea în valoarea monedei

Încrederea într-o monedă este întotdeauna asociată cu stabilitatea cursului monedei respective
comparativ cu alte monede. In acest sens, atât FED-ul, cât şi BCE au o reputaŃie recunoscută în ceea ce
priveşte lupta împotriva inflaŃiei.
Nici o monedă nu a supravieŃuit în rolul de monedă internaŃională în condiŃiile unei rate ridicate a
inflaŃiei. Factorii care susŃin stabilitatea politicii monetare sunt predictibilitatea şi consistenŃa în politica
monetară.

100
 Un risc scăzut se traduce prin încrederea în moneda respectivă şi în banca centrală emitentă,
încredere care depinde de stabilitatea internă şi externă a monedei. Claritatea obiectivului principal al
Sistemului European al Băncilor Centrale - stabilitatea preŃurilor - ajută BCE să menŃină stabilitatea euro
şi credibilitatea sistemului.
R. Mundell crede într-o evoluŃie favorabilă a euro. În opinia sa, euro are două avantaje - un
domeniu mare al tranzacŃiilor şi o cultură a stabilităŃii promovată de BCE - dar şi două slăbiciuni - nu este
sprijinit de un stat central şi nu are o valoare de revenire.51
Două din caracteristicile unei monede internaŃionale, dezvoltarea pieŃelor financiare şi
continuitatea istorică, susŃin dolarul în faŃa monedei euro. Din punct de vedere al celorlalte două criterii,
puterea economică şi reputaŃia de stabilitate, se poate spune că dolarul şi euro se situează pe aceeaşi
poziŃie.
Globalizarea a fost asociată de multe ori cu crizele financiare din Asia, America Latină şi Rusia,
evenimente care au dat un nou impuls dezbaterilor privind sustenabilitatea regimurilor valutare.
Dimensiunea internaŃională a euro pentru Ńările terŃe este dată de utilizarea sa ca ancoră monetară,
monedă de rezervă sau de intervenŃie.
Utilizările internaŃionale ale euro se referă la cele care au loc în afara cadrului zonei emitente şi
se grupează, de obicei, în utilizări private şi utilizări publice.52
Ca orice altă monedă convertibilă, euro prezintă o dimensiune internă şi una externă.
IniŃial, în cadrul Planului Werner (1971) aspectele interne erau predominante deoarece obiectivul
principal era acela de a se realiza o piaŃă unică, care se considera benefică creşterii eficienŃei şi
standardelor de viaŃă. Noul context determină agenŃii economici să considere piaŃa unică ca şi terenul lor
de acŃiune şi să ia în considerare întreaga zonă economică europeană în toate deciziile cu consecinŃe pe
termen lung (investiŃii, relaŃii comerciale). Pentru ca aceste deziderate să fie atinse era necesară reducerea
şi eliminarea riscului ratei de schimb, printr-o uniune monetară şi, respectiv, o monedă unică.
Cele două corelaŃii cauză-efect se prezintă astfel:
1. uniune monetară → buna funcŃionare a pieŃei unice → integrare → avantaje economice
2. piaŃa unică → zona monetară optimă → buna funcŃionare a euro → avantaje economice şi
politice.
În termenii primei relaŃii, scopul principal a fost de a utiliza euro în interesul integrării europene,
drept consecinŃă a extinderii succesive a Uniunii Europene. În acelaşi timp, zona euro nu era o zonă
monetară optimă şi, ca urmare, era supusă unor şocuri asimetrice în diferite Ńări sau regiuni, la care o Ńară
nu putea reacŃiona prin politici monetare diferenŃiate. Astfel, trebuia să se recurgă la alte instrumente de
politică economică, în special bugetară, dacă se dorea prevenirea ajustărilor prin reducerea volumului de
activitate, creşterea şomajului etc.
Conform celei de-a doua relaŃii era necesară accelerarea transformărilor economice europene
pentru ca zona euro să devină o zonă monetară optimă.
Aspectele externe ale monedei europene sunt relativ mai recente. În ultimele decenii, Europa s-a
deschis spre exterior în timp ce contextul extern era în plină transformare - globalizarea.
Pentru Europa acest lucru însemna că era vulnerabilă la mutaŃiile tehnice, economice şi politice
din lumea întreagă, trebuind să înveŃe, să fie pregătită să facă faŃă acestor transformări şi să le canalizeze
spre a fi în folosul populaŃiei.
Crearea Uniunii Monetare Europene a modificat semnificativ modul în care economia europeană
se raportează la economia mondială:
• balanŃa de plăŃi globală înlocuieşte balanŃele naŃionale ale Ńărilor membre; asigurarea competitivităŃii
externe este privită global şi nu naŃional;
• în timp, rolul euro a crescut pe pieŃele din lume, în detrimentul dolarului şi yenului, moneda
europeană având calităŃile unei monede internaŃionale; acest rol va spori prin dezvoltarea relaŃiilor
comerciale ale Uniunii Europene cu restul lumii, prin menŃinerea stabilităŃii preŃurilor în Europa şi
prin intensificarea eforturilor agenŃilor economici europeni de a factura tranzacŃiile în euro;
• redefinirea relaŃiilor între euro şi cele mai importante valute şi a relaŃiilor între autorităŃile europene
şi cele americane sau japoneze.

51
Mundell, R., Clesse, A. - „The Euro as a Stabilizer in the International Economic System”, Kluwer Academic Publishers,
Boston/Dordrecht/London, 2000, p. 60
52
Padoa-Schioppa, T. - „International Currencies: Where Does the Euro Stand?”, Frankfurt European Banking Congress, 22
November 2002
101
 Într-o economie de piaŃă, în care pieŃele financiare internaŃionale joacă un rol important, puterea
monedei depinde de claritatea cu care autorităŃile monetare conduc politica monetară. Este necesar ca
politicienii să Ńină seama de impactul discursurilor lor asupra agenŃilor externi; prin crearea unei politici
monetare definită de BCE, ei trebuie să fie precauŃi în a face declaraŃii contradictorii.
Ca urmare, în afară de rolul său de monedă unică a zonei euro, euro are şi un rol internaŃional
deloc neglijabil.
Unele state au avut tendinŃa de a adopta măsuri active cu privire la internaŃionalizarea monedelor,
strategia lor fiind motivată prin: creşterea venitului, uşurarea finanŃării deficitelor de balanŃă de plăŃi,
creşterea eficienŃei pieŃelor financiare naŃionale.
Eurosistemul nu şi-a propus internaŃionalizarea euro ca şi obiectiv principal: avantajele potenŃiale
ale utilizării internaŃionale a unei monede nu trebuie exagerate. Există două motive pentru care
Eurosistemul monitorizează utilizarea internaŃională a euro:

dimensiunea internă a activităŃii Eurosistemului: potenŃialul de creştere a utilizării
internaŃionale a euro poate avea, în zona euro, un impact atât asupra mecanismului de
transmitere a politicii monetare, cât şi asupra conŃinutului indicatorilor utilizaŃi în strategia de
politică monetară;

activităŃile internaŃionale ale Eurosistemului: au în vedere că un rol internaŃional în creştere
va avea implicaŃii atât la nivel multilateral, cât şi regional.

9.3. Utilizări private ale euro comparativ cu alte valute

Utilizările private sunt cele mai importante datorită faptului ca acestea reprezintă o recunoaştere
"de facto" a importanŃei unei anumite monede.

9.3.1. Euro ca rezervă de valoare

PiaŃa monetară internaŃională a suferit mutaŃii semnificative după introducerea euro, începând
din anul 1999 constatându-se reducerea ponderii dolarului american concomitent cu creşterea rolului
monedei europene în denominarea titlurilor acestei pieŃe (graficul nr. 9.1.).
Graficul nr. 9.1. Ponderea diferitelor valute în denominarea
titlurilor pieŃei monetare internaŃionale (% din total)
%
60
50
40
30
20
10
0
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
euro dolar american yen japonez alte valute

În primul trimestru al anului 2005, ponderea celor două valute în totalul emisiunilor de titluri pe
termen scurt aproape că s-a egalat: 38,1% pentru dolarul american şi 37,7% pentru euro.
Totalul depozitelor transfrontaliere constituite de entităŃile nonbancare din zona euro la bănci din
afara zonei euro a înregistrat valoarea de 556 miliarde USD în primul trimestru al anului 2005, din care
54% denominate în euro. Circa 73% din depozitele în euro au fost realizate la bănci din Marea Britanie.53

53
BCE - „Review of the International Role of the Euro”, 2005
102
 Graficul nr. 9.2. Ponderea diferitelor valute în denominarea
depozitelor transfrontaliere constituite de entităŃi nonbancare
din zona euro la bănci din afara zonei euro (% din total)

alte valute
15%
yen japonez
1%
euro
54%

dolar american
30%

Totalul depozitelor transfrontaliere constituite de entităŃile nonbancare din afara zonei euro la
bănci din afara zonei euro a fost de 2796 miliarde USD în primul trimestru al anului 2005, din care 257
miliarde USD (9%) denominate în euro. Cea mai mare parte reprezintă depozite la băncile din centrele
off-shore (44%) şi din Marea Britanie (33%). Din depozitele în euro, 48% au fost realizate în Marea
Britanie, 25% în centrele off-shore şi 21% în ElveŃia.

Graficul nr. 9.3. Ponderea diferitelor valute în

denominarea depozitelor transfrontaliere constituite de
entităŃi nonbancare din afara zonei euro la bănci din afara
zonei euro (% din total)
alte valute
euro
18%
9%
yen japonez
5%

dolar american
68%

Totalul depozitelor transfrontaliere constituite de entităŃile nonbancare din afara zonei euro la
bănci din zona euro a atins valoarea de 916 miliarde USD în primul trimestru al anului 2005, din care 478
miliarde USD (51%) denominate în euro. Din totalul depozitelor de acest fel, 65% au fost realizate de
rezidenŃi din Ńările dezvoltate situate în afara zonei euro: Marea Britanie (33%), centrele off-shore şi SUA
(20% fiecare).
Graficul nr. 9.4. Ponderea diferitelor valute în
denominarea depozitelor transfrontaliere constituite
de entităŃi nonbancare din afara zonei euro la bănci
din zona euro (% din total)
alte valute
16%
yen japonez
2%
euro
51%
dolar
american
31%
ExplicaŃia creşterii utilizării euro ca monedă internaŃională este dată de:
- aşteptările pieŃei privind creşterea lichidităŃii pe piaŃa obligaŃiunilor exprimate în euro;
- diversificarea datoriei străine pe câteva pieŃe în favoarea euro;
- ratele de dobândă în zona euro care se situau sub cele din SUA.
Comparând ponderea principalelor valute în totalul emisiunilor internaŃionale de acŃiuni şi
obligaŃiuni în primul trimestru al anului 2005 faŃă de aceeaşi perioadă a anului 2004 se constată
103
următoarele: pentru euro, o creştere de la 33,8% la 34,5%, emisiunile în euro însumând 278 miliarde
USD; pentru dolarul american o scădere de la 41,7% la 38,8%, emisiunile în dolari fiind de 312 miliarde
USD; pentru yenul japonez o creştere de la 5,5% la 6,3%.54
În acelaşi timp, se constată o creştere a ponderii emisiunilor naŃionale de astfel de titluri în totalul
datoriilor în euro, majoritatea emitenŃilor din afara zonei euro de obligaŃiuni şi acŃiuni denominate în euro
fiind din sectorul privat (84%), din care 75% instituŃii financiare şi 9% corporaŃii. Cea mai mare parte a
emitenŃilor în euro din afara zonei euro sunt rezidenŃi ai Marii Britanii (44%) şi SUA (15%). Băncile
internaŃionale din Marea Britanie (HSBC, Barclays Bank, Royal Bank of Scotland), băncile de investiŃii
din SUA (Merrill Lynch şi Goldman Sachs) şi companiile multinaŃionale (General Electric) se numără
printre cei mai mari emitenŃi de obligaŃiuni în euro.
De asemenea, companiile naŃionale din noile state membre ale UE şi din Ńările emergente emit
obligaŃiuni în euro. De exemplu, Polonia, Ungaria şi Turcia şi-au sporit emisiunile naŃionale, fiecare
depăşind volumul de 2 miliarde USD. ObligaŃiunile în euro emise în America Latină (PEMEX,
Venezuela) şi Asia (Banca Coreeană de Dezvoltare, China), reprezentând 1 miliard USD, au fost bine
primite pe piaŃă.
Totalul creditelor transfrontaliere acordate de băncile din afara zonei euro unor entităŃi
nonbancare din zona euro a fost de 427 miliarde USD în primul trimestru al anului 2005, din care 239
miliarde USD (56%) denominate în euro. Băncile din Marea Britanie continuă să reprezinte cei mai mari
creditori ai entităŃilor din zona euro (69%) şi tot ele sunt cele care împrumută cel mai mult în euro
(76%).55

Graficul nr. 9.5. Ponderea diferitelor valute în

denominarea creditelor transfrontaliere acordate de
băncile din afara zonei euro unor entităŃi nonbancare
din zona euro (% din total)

alte valute
14%
yen japonez
3%

dolar
american
euro
27%
56%

Totalul creditelor transfrontaliere acordate de băncile din afara zonei euro unor entităŃi
nonbancare din afara zonei euro a fost de 2098 miliarde USD în primul trimestru al anului 2005, din care
7% denominate în euro. Cei mai importanŃi creditori sunt băncile din Marea Britanie (50%) şi centrele
off-shore (33%). InstituŃiile de credit din Marea Britanie constituie şi cei mai mari creditori în euro ai
entităŃilor din afara zonei euro (77%).

54
BCE - „Review of the International Role of the Euro”, 2005
55
BCE - „Review of the International Role of the Euro”, 2005
104
 Graficul nr. 9.6. Ponderea diferitelor valute în
denominarea creditelor acordate de băncile din afara
zonei euro unor entităŃi nonbancare din afara zonei
euro (% din total)

alte valute euro

15% 7%
yen japonez
8%

dolar
american
70%

Totalul creditelor transfrontaliere acordate de băncile din zona euro unor entităŃi nonbancare din
afara zonei a atins valoarea de 806 miliarde USD în primul trimestru al anului 2005, din care 39%
denominate în euro. EntităŃile nonbancare din Ńările dezvoltate din afara zonei euro constituie debitorii
principali, cu 524 miliarde USD (65%). La nivel individual, debitorii din Marea Britanie şi SUA deŃin
primele locuri, cu 240 miliarde USD, respectiv 179 miliarde USD, ceea ce însumat reprezintă 50% din
totalul creditelor. Din totalul creditelor exprimate în euro, debitorii din Marea Britanie continuă să ocupe
de departe prima poziŃie (46%). Pe pieŃele emergente, euro a fost principala valută (50%) în care au fost
denominate creditele acordate de băncile din zona euro entităŃilor nonbancare din Africa şi Orientul
Mijlociu, Asia-Pacific şi Europa. Creditele către America Latină, Caraibe şi centrele off-shore au fost
denominate în cea mai mare parte în dolari.

Graficul nr. 9.7. Ponderea diferitelor valute în

denominarea creditelor transfrontaliere acordate de
băncile din zona euro unor entităŃi nonbancare din
afara zonei euro (% din total)

alte valute
15%
yen japonez euro
2% 39%

dolar
american
44%
9.3.2. Euro ca mijloc de schimb şi unitate de măsură

În comparaŃie cu utilizarea euro ca rezervă de valoare, care implică pieŃele financiare

internaŃionale, utilizarea euro ca mijloc de schimb şi unitate de măsură este relevantă atât pentru pieŃele
financiare, cât şi pentru economia reală.

a. Euro ca mijloc de intermediere pe piaŃa valutară

O monedă de transmisie (B) poate fi definită ca o monedă care este utilizată pe pieŃele valutare cu
scopul de a schimba alte două monede A şi C care nu se pot schimba direct (A-C) ci prin B (A-B şi B-C).
Utilizarea euro ca monedă de transmisie poate fi privită din mai multe puncte de vedere:
- prin prisma volumului acelor tranzacŃii care necesită o astfel de preschimbare;
- prin dimensiunea marjei de operare între preŃul de vânzare şi preŃul de cumpărare (spreaduri bid-ask);
un factor determinant îl reprezintă costurile tranzacŃiilor (pentru ca B să devină monedă de
intermediere trebuie să fie mai avantajos pentru comercianŃi să folosească două tranzacŃii - A-B şi B-
C - decât una singură directă); costurile pot fi determinate prin măsurarea marjei între preŃul de

105
 vânzare şi preŃul de cumpărare al monedei pe piaŃa valutară, de exemplu în termeni de puncte pentru
tranzacŃiile spot.
Începând cu anii `60, dolarul american a fost principala valută de intermediere a schimbului între
alte două monede. La sfârşitul anilor `80 şi începutul anilor `90, marca germană a devenit o monedă
vehicol regională pentru schimbarea monedelor naŃionale europene pe piaŃa la vedere.
Introducerea euro are două efecte:
- schimburile valutare în zona euro nu mai există, desfiinŃându-se tranzacŃiile legate de monedele
statelor participante la Uniunea Monetară Europeană (efect intra-zonă);
- schimburile valutare între euro şi monedele Ńărilor din afara zonei pot produce răsturnări ale poziŃiei
monedei unice (efect de agregare).

b. Euro ca monedă de cotare şi de exprimare a preŃurilor

• Euro - monedă cotată pe piaŃa valutară internaŃională
În perioada de tranziŃie (1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001) cotarea independentă a monedelor
naŃionale participante la Uniunea Monetară Europeană a încetat să mai existe, singura monedă care cota
în exterior fiind euro, cursurile monedelor naŃionale faŃă de monedele din afara zonei euro stabilindu-se
prin intermediul euro. Începând cu 28 februarie 2002, euro devine singura monedă acceptată ca mijloc
legal de plată în zona euro, înlocuind monedele naŃionale ale statelor participante.
Dolarul american rămâne moneda de cotare predominantă, cu excepŃia cazului acŃiunilor cotate la
bursele europene. Acelaşi lucru este valabil şi pentru mărfuri (petrol, metale preŃioase) care sunt
exprimate în USD, deşi unele state – Rusia şi Irak – utilizează euro din motive politice şi nu din raŃiuni
economice.
Pe piaŃa valutară, rolul euro este comparabil cu cel al mărcii germane. La începutul fazei a treia,
euro a cotat faŃă de majoritatea monedelor şi faŃă de toate monedele europene.
ExplicaŃia evoluŃiei cursului euro trebuie mai întâi căutată în evoluŃia factorilor fundamentali
care determină, în general, nivelul cursului unei monede: situaŃia economică generală (rata creşterii
economice, rata şomajului, evoluŃia productivităŃii); evoluŃia în interior a preŃurilor, a ratelor dobânzilor;
situaŃia balanŃei de plăŃi externe, în special situaŃia balanŃei conturilor curente, ceea ce determină mărimea
cererii şi ofertei din respectiva monedă în raport cu alte monede; încrederea utilizatorilor; factori de
natură psihologică şi politică (atacul terorist de la 11 septembrie, războiul din Irak).
• Euro - monedă de exprimare a preŃurilor mărfurilor comercializate în primul rând între
Ńările membre
CirculaŃia liberă a bunurilor în cadrul PieŃei Unice este impulsionată şi de avantajele pe care
moneda unică le oferă participanŃilor: dispariŃia riscului valutar şi a costurilor care însoŃesc gestionarea
acestuia, transparenŃa şi comparabilitatea preŃurilor pe pieŃele Ńărilor participante. Se poate aprecia că
moneda unică potenŃează avantajele comerŃului liberalizat cu bunuri şi servicii cu cele ale integrării
pieŃelor factorilor de producŃie - forŃa de muncă şi capitalul.
Introducerea, la 1 ianuarie 1999, a sistemului de plăŃi şi compensare TARGET între Ńările zonei
euro este de natură a facilita foarte mult operaŃiunile de plăŃi intra-comunitare.
ComerŃul intra-comunitar dobândeşte, prin înlăturarea tuturor barierelor comerciale între Ńările
respective, caracterul de comerŃ intern. De aceea, statisticile evidenŃiază distinct comerŃul extra-comunitar
pe care-l consideră adevăratul comerŃ exterior al zonei. Chiar şi procedând astfel, UE fiind cea mai mare
putere comercială a lumii oferă noii sale monede un suport în mărfuri şi servicii comercializate pe plan
internaŃional, pe măsura deschiderii sale comerciale. Euro devine, în acest mod, o monedă de referinŃă
pentru comerŃul internaŃional.

c. Euro ca monedă de plată şi facturare

TranzacŃiile internaŃionale includ plăŃi şi încasări privind mărfurile şi serviciile precum şi alte
plăŃi fără numerar în contextul fuziunilor şi achiziŃiilor, de către firmele din zona euro.

9.4. Utilizări oficiale ale monedei unice europene

9.4.1. Euro ca monedă de rezervă

Dolarul american este în prezent cea mai importantă monedă în care se constituie rezervele
oficiale ale diferitelor Ńări, ele regăsindu-se atât la nivelul băncilor centrale, cât şi al instituŃiilor financiare
majore. Din punct de vedere istoric, numai monedele foarte lichide, stabile şi care sunt acceptate ca
106
modalitate de plată într-o largă arie economică au potenŃialul de a deveni monede importante în care se
menŃin şi păstrează rezervele valutare.
Cu o pondere de 25,8% din totalul activelor de rezervă la sfârşitul anului 2006, euro este cea de-
a doua valută de rezervă, situându-se după dolarul american (64,7%) şi înaintea yenului japonez (3,2%).

Tabelul nr. 9.2. Ponderea valutelor în totalul rezervelor valutare internaŃionale (%)

95 96 97 98 99 00 01 02 03 04 05 06
USD 59,0 62,1 65,2 69,4 71,0 70,5 70,7 66,5 65,8 65,9 66,7 64,7
EUR - - - - 17,9 18,8 19,8 24,2 25,3 24,9 24,2 25,8
JPY 6,8 6,7 5,8 6,2 6,4 6,3 5,2 4,5 4,1 3,9 3,6 3,2
GBP 2,1 2,7 2,6 2,7 2,9 2,8 2,7 2,9 2,6 3,3 3,6 4,4
DEM 15,8 14,7 14,5 13,8 - - - - - - - -
FRF 2,4 1,8 1,4 1,6 - - - - - - - -
ECU 8,5 7,1 6,0 1,2 - - - - - - - -
CHF 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2 0,3 0,3 0,4 0,2 0,2 0,2 0,2
Altele 5,1 4,5 4,2 4,8 1,6 1,4 1,2 1,4 1,9 1,8 1,6 1,6
łări dezvoltate
USD 52,3 57,4 59,1 67,6 73,5 72,5 72,7 68,9 70,5 71,5 73,6 71,9
EUR - - - - 16,1 17,1 18,0 22,4 22,1 20,9 19,0 20,4
JPY 6,7 5,7 5,9 6,9 6,7 6,5 5,6 4,4 3,8 3,6 3,4 3,5
GBP 2,1 2,1 2,0 2,1 2,2 2,0 1,9 2,1 1,5 1,9 2,1 2,5
DEM 16,6 15,9 16,2 13,4 - - - - - - - -
FRF 2,3 1,7 0,9 1,2 - - - - - - - -
ECU 13,6 12,3 11,2 2,3 - - - - - - - -
CHF 0,1 0,1 0,1 0,2 0,1 0,2 0,3 0,6 0,2 0,1 0,1 0,1
Altele 6,2 4,9 4,6 6,4 1,4 1,6 1,5 1,7 1,9 2,0 1,7 1,5
łări în curs de dezvoltare
USD 70,3 68,5 72,4 71,2 68,2 68,2 68,6 64,0 60,7 59,9 61,0 59,7
EUR - - - - 19,9 20,6 21,8 26,1 28,9 29,2 28,5 29,6
JPY 7,0 8,1 5,7 5,6 6,0 6,0 4,9 4,7 4,4 4,3 3,7 2,9
GBP 2,2 3,5 3,3 3,3 3,7 3,6 3,6 3,8 3,9 4,8 4,9 5,8
DEM 14,4 13,0 12,5 14,3 - - - - - - - -
FRF 2,4 2,0 2,1 2,1 - - - - - - - -
ECU 0 0 0 0 - - - - - - - -
CHF 0,7 0,6 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 2,0 2,0
Altele 3,1 4,2 3,5 4,1 1,7 1,3 0,9 1,2 1,9 1,6 1,8 1,8
Sursa: FMI - “Annual Report”, 2006

Ponderea euro în totalul rezervelor valutare internaŃionale a rămas relativ stabilă şi mult mai mică
decât cea a dolarului american, chiar dacă autorităŃile din Ńări precum Coreea de Sus, Pakistan şi Rusia au
adoptat în anul 2002 o serie de reglementări pentru creşterea ponderii euro în rezervele lor oficiale.56
BNR şi-a mărit, de asemenea, ponderea rezervelor în euro la 68% în anul 2006. Aceeaşi tendinŃă se
manifestă şi în China, care deŃine locul al doilea în lume din punct de vedere al rezervelor valutare, cu un
volum de 200 miliarde euro.
O explicaŃie o reprezintă situaŃia care exista înainte de demararea Uniunii Monetare Europene. Cu
10 ani înainte de introducerea euro, ponderea dolarului în rezervele internaŃionale a crescut cu 20%. Este
de menŃionat interesul constant al băncilor centrale în anii `90 pentru acumularea de rezerve în dolari.
Motivele principale ale menŃinerii rezervelor oficiale sunt: tranzacŃii (finanŃarea importurilor şi plata
datoriei externe, caz în care autorităŃile au în vedere să alcătuiască rezervele din valutele în care sunt
denominate importurile şi datoriile lor); intervenŃii pe pieŃele valutare (autorităŃile se orientează spre acele
valute de care sunt legate monedele naŃionale); investiŃii (se încearcă diversificarea portofoliilor şi
optimizarea riscului); precauŃie (pentru a face faŃă unor evenimente excepŃionale - războaie, crize
financiare, embargouri - şi a preîntâmpina posibile atacuri speculative împotriva monedei naŃionale).

56
Padoa-Schioppa, T. - „International Currencies: Where Does the Euro Stand?”, Frankfurt European Banking Congress, 22
November 2002
107
 9.4.2. Euro ca monedă de intervenŃie

În timp ce Ńările cu monede care nu sunt legate de euro pot folosi moneda unică pentru
intervenŃii, utilizarea euro ca şi monedă de intervenŃie priveşte funcŃiile sale ca ancoră monetară.
Una din preocupările autorităŃilor monetare, cu implicaŃii asupra mărimii şi compoziŃiei
rezervelor valutare şi intervenŃiilor, o reprezintă alegerea regimului valutar optim.
Crizele financiare din statele în tranziŃie au determinat creşterea flexibilităŃii cursurilor valutare,
multe Ńări continuând să se afle în situaŃia de ancorare a monedelor naŃionale, deseori fără asumarea unor
angajamente instituŃionale precum Consiliul Monetar sau dolarizarea/eurizarea economiei. Această
situaŃie se aplică mai ales în cazul unor economii care au relaŃii comerciale şi financiare puternice cu un
partener important sau Ńărilor care au nevoie de o ancoră pentru politicile naŃionale de stabilizare.
În anul 2001, un număr de 54 de state din afara zonei euro utilizau euro în regimul lor valutar.
Pentru 35 dintre aceste Ńări, euro reprezenta ancoră monetară sau monedă de referinŃă, în timp ce în cazul
celorlalte state se utiliza un coş de monede care includea şi euro.57 În anul 2006, numărul Ńărilor şi
teritoriilor ale căror monede erau legate de euro s-a redus la 40.
Noile Ńări membre ale UE, statele balcanice, cele din nordul Africii şi din zona francului central-
african utilizează euro ca ancoră monetară.
Pe de altă parte, monedele Ńărilor producătoare de petrol care flotează faŃă de DST (Qatar, Arabia
Saudită şi Emiratele Arabe) fluctuează de fapt faŃă de dolarul american.

Tabelul nr. 9.3. Regimul ratelor de schimb legate de euro la

31 decembrie 2006

Regimul ratei de schimb łări participante

Eurizare
Consiliu Monetar
ERM II
Aranjament de legare unilaterală de
euro cu marje de ±15%
Flotare liberă
Flotare controlată cu euro ca
monedă de referinŃă
Legare de euro
Legare sau flotare controlată
(inclusiv faŃă de DST şi alte coşuri
valutare care includ euro)
Sursa: FMI - “Exchange Arrangements and Exchange Restrict”, 2007
Kosovo, Muntenegru, Andora, San Marino,
Vatican, principatul Monaco, Saint-Pierre-et-
Miquelon, Mayotte
Bulgaria, Estonia, Lituania, Bosnia-HerŃegovina
Cipru, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Slovacia
Ungaria
Marea Britanie, Suedia, Polonia, Albania, Turcia
Cehia, România, Serbia, CroaŃia, Macedonia
Zona central-africană a francului, Cape Verde,
Comoros
Seychelles – 37,7%, Fed. Rusă – 40%, Libia,
Botswana, Maroc, Tunisia, Vanuatu

Tabelul nr. 9.4. Regimul ratelor de schimb legate de euro la

1 martie 2009

Regimul ratei de schimb łări participante

Eurizare Kosovo, Muntenegru, Andora, San Marino,
Vatican, principatul Monaco, Saint-Pierre-et-
Miquelon, Mayotte
Consiliu Monetar Bulgaria, Estonia, Lituania, Bosnia-HerŃegovina
ERM II Danemarca, Estonia, Letonia (±1%), Lituania
Flotare liberă Marea Britanie, Suedia, Polonia, Albania,
Turcia, Cehia, Ungaria (de la 25.02.2008)
Flotare controlată cu euro ca România, Serbia, CroaŃia, Macedonia

57
FMI - „Annual Report 2001”, 2001
108
 monedă de referinŃă
Legare de euro Zona central-africană a francului, Cape Verde,
Comoros
Legare sau flotare controlată Seychelles – 59,1%, Fed. Rusă – 45%,
(inclusiv faŃă de DST şi alte coşuri Singapore, Azerbaijan – 30%, Libia, Kuweit,
valutare care includ euro) Siria, Botswana, Algeria, Maroc, Tunisia,
Vanuatu, Fiji, Tonga
Sursa: ECB - “Euro International Role”, 2009

Utilizarea dolarului în diferite regimuri de schimb a crescut rapid la nivel global şi are mai puŃin o
dimensiune regională. În timp ce multe state localizate în emisfera vestică îşi raportează moneda naŃională
la dolar, astfel de fenomene pot fi observate şi în alte colŃuri ale lumii, incluzând Asia şi statele CSI. Euro
poate fi privit ca o monedă internaŃională cu un puternică Ńintă regională, comparativ cu dolarul care este
utilizat mai mult la nivel global.
Dacă dolarul american este o monedă internaŃională utilizată în întreaga lume, euro poate fi
considerat o monedă internaŃională cu o puternică orientare regională. Fără îndoială, moneda
europeană are de parcurs un drum lung în scopul atingerii statutului de principală valută, fapt care îi poate
conferi o serie de avantaje: primă de lichiditate pentru emitenŃii de active denominate în euro; costuri
diminuate de tranzacŃionare atât pentru schimburile valutare, cât şi pentru pieŃele de capital; costuri
reduse pentru instrumentele de acoperire a riscului valutar utilizate de importatori şi exportatori; creşterea
veniturilor obŃinute de banca emitentă ca urmare a poziŃiei superioare deŃinute pe plan mondial.
În această competiŃie trebuie să se Ńină seama şi de faptul că dolarul american are un trecut istoric
care include o hotărâre internaŃională adoptată la Bretton Woods în anul 1944, dolarul fiind moneda cea
mai importantă a sistemului monetar internaŃional creat cu această ocazie, pe când euro are o durată de
viaŃă de numai câŃiva ani şi, în parte, a preluat experienŃa Sistemului Monetar European.

Cuvinte cheie: piaŃă financiară internaŃională; monedă internaŃională; euro; rezervă de valoare; mijloc de
schimb; unitate de măsură; monedă de rezervă; monedă de intervenŃie; ancoră monetară.

Întrebări recapitulative:
1. Care sunt caracteristicile esenŃiale ale marilor monede internaŃionale?
2. În ce constă utilizarea privată a euro?
3. În ce fel se cuantifică utilizarea oficială a monedei unice?
4. Care este ponderea euro în totalul activelor de rezervă la nivel mondial? Dar a dolarului american şi a
yenului japonez?
5. Care sunt principalele regimuri valutare legate de euro?

109
 BIBLIOGRAFIE

• Andrei, C.L. - „Euro”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003

• Basno, C., Dardac, N., - „Monedă, credit, bănci“, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Floricel, C. Bucureşti, 1997
• Bordo, M. - „Exchange Rate Regime Choice in Historical Perspective”,
NBER Working Paper, 2003
• Bran, P., - „RelaŃii financiare şi monetare internaŃionale”, Ed. Economică,
Costică, I. Bucureşti, 1999
• Bran, P., - „Economica activităŃii financiare şi monetare internaŃionale”,
Costică, I. Ed. Economică, Bucureşti, 2003
• Bratu, Ş. - „RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale”, Ed. Craiova,
1999
• Burnete, S. - „RelaŃiile monetar-financiare internaŃionale“, Ed. Alma Mater,
Sibiu, 2002
• Cerna, S. - “Unificarea monetară în Europa“, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 1997
• Cerna, S. - "Economie monetară şi financiară internaŃională", Ed. Mirton,
Timişoara, 1997
• Dardac, N., - „Monedă, bănci şi politici monetare”, Ed. Didactică şi
Barbu, T. Pedagogică, Bucureşti, 2005
• Dănilă, N. - “Euro - bipolarizarea monetară“, Ed. Economică, Bucureşti,
1999
• De Grauwe, P., Lavrac, V. - “Inclusion of Central European Countries in the European
Monetary Union”, Kluwer Academic Publishers, Boston, 1998
• De Grauwe, P. - „Economics of Monetary Union”, sixth edition, Oxford
University Press, 2006
• De Grauwe, P., Melitz, J. - “Prospects for Monetary Unions after Euro”, MIT Press, 2005
• De Grauwe, P. - “What Kind of Governance for the Eurozone?”, CEPS Policy
Brief, No. 214, September 2010
• De Grauwe, P. - “A Mechanism of Self-destruction of the Eurozone”, CEPS
Commentary, 9 November 2010
• Dyson, K., - „The Euro at 10: Europeanization, Power and Convergence”,
Dyson, K.H.F. Oxford University Press, 2008
• Eichengreen, B. - „Monetary and Financial Reform in Two Eras of
Globalization”, NBER Conference on the History of
Globalization, Santa Barbara, 2001
• Eichengreen, B. - „Global Imbalances and the Lessons of Bretton Woods”, NBER
Working Paper, No. 10497, 2004
• Eichengreen, B., - „The International Monetary System in the Last and Next 20
Razo-Garcia, R. Years”, Economic Policy Panel, October 2005
• Fischer, S. - „Exchange Rate Regimes: Is the Bipolar View Correct?”,
Journal of Economic Perspectives, Vol. 50, No. 2, 2001
• Floricel, C. - „RelaŃii valutar financiare internaŃionale”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997
• Frankel, A. J. - „Experiences of and Lessons from Exchange Rate Regimes in
Emerging Economies”, Harvard University, 2001
• Gaftoniuc, S. - „FinanŃe internaŃionale“, ediŃia a III-a, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000
• Godley, W., Lavoie, M. - „Monetary Economics“, Palgrave MacMillan, 2006
• Hartmann, P. - „Currency Competition and Foreign Exchange Markets: The
Dollar, the Yen and the Euro“, Cambridge University Press,
2007
• Howells, P.G.A., Bain, K. - „Financial Markets and Institutions“, Pearson, 2007
• Krueger, A. - „Determinarea cursului valutar“, Ed. Sedona, Timişoara, 1996
• Krugman, P. - „Target Zones and Exchange Rate Dynamics”, Quarterly

110
 Journal of Economics, 2001
• Lane, P., - „Financial Globalization and Exchange Rates”, IMF Working
Milesi-Ferretti, G. Paper, No. 5, 2003
• Levi, M. - „International Finance”, 4th Edition, Routledge, New York,
2005
• Manolescu, Gh. - „Moneda şi ipostazele ei”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
• Mundell, R., Clesse, A. - “The Euro as a Stabilizer in the International Economic
System“, Kluwer Academic Publishers, Boston-London, 2000
• Negruş, M. - „PlăŃi şi garanŃii internaŃionale“, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2006
• Obstfeld, M., - „The Mirage of Fixed Exchange Rates”, Journal of Economic
Rogoff, K. Perspectives, Vol. 9, No. 4, 1995
• Obstfeld, M., - „Global Capital Markets: Integration, Crisis and Growth”,
Taylor, A. M. Cambridge University Press, 2003
• Pecican, E. Ş. - „PiaŃa valutară. Bănci & Econometrie”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000
• Petria, N. - „Monedă, credit, bănci şi burse”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003
• Picker, A. - „International Economic Indicators and Central Bank”, Wiley
& Sons, 2007
• Reinhart, C., - „The Modern History of Exchange Rate Arrangements: A
Rogoff, K. Reinterpretation”, NBER Working Paper, 2003
• Săvoiu, V. - “Banca centrală şi sistemele de plăŃi de interes naŃional“, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 1998
• Silaşi, G. - “Integrarea monetară europeană între teorie şi politică“, Ed.
Orizonturi Universitare, Timişoara, 1998
• Smaghi, L.B. - “Real Convergence in Central, Eastern and South Eastern
Europe“, ECB Conference on Central, Eastern and South-
eastern Europe, Frankfurt, 2007
• Solans, D. - “European Financial Integration and the International Role of
the Euro“, Global Economic Summit IV, Estepona, Spain, 9
March 2002
• Solans, D. - “The International Role of the Euro in a Globalised Economy“,
Pareto Securities Economic Conference, Oslo, 27 March 2003
• Teulon, F. - “Sistemul monetar internaŃional“, Institutul European, Iaşi,
1997
• Toma, R. - „Euro, moneda unică – între naŃional şi internaŃional”, Ed.
Continent, Sibiu, 2004
• Toma, R., - “Spre o nouă arhitectură monetar-financiară internaŃională”,
Negruş, M. Ed. UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2005
• Valdez, S. - “An Introduction to Global Financial Markets“, Palgrave
MacMillan, 2006
• *** BCE - ”Raport anual”, ”Raport lunar”, 1999-2012
• *** BCE - „Financial Sectors in EU Accessions Countries“, July 2002
• *** BCE - „Exchange Rate Regimes for Emerging Market Economies“,
February 2003
• *** BCE - „Indicators of Financial Integration in the Euro Area”, 2005-
2011
• *** BCE - „International Role of the Euro“, 2005-2011
• *** BNR - „Raport anual”, 2004-2012
• *** BRI - „Central Bank Survey of Foreign Exchange and Derivatives
Market Activity”, April 2004
• *** BRI - „International Banking and Financial Market Developments”,
2005
• *** European Commission - “Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and
Responses”, European Economy no. 7, 2009
• *** FMI - „Exchange Arrangements and Foreign Exchange Markets.

111
 Developments and Issues”, 2003
• *** FMI - „Exchange Arrangements and Exchange Restrict”, 2004-2011
• *** FMI - „Annual Report”, 2005-2011
• *** Oesterreichische - „60 Years of Bretton Woods – The Governance of the
Nationalbank International Financial System – Looking Ahead”, Proceedings
of OeNB Workshops, No. 3, 2004
• *** Oesterreichische - „Exchange Rate Regimes: Past, Present and Future”,
Nationalbank Proceedings of OeNB Workshops, No. 92, 2004
• *** - www.bis.org
• *** - www.bnr.ro
• *** - www.imf.org

112