UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

REGELE MIHAI I-AL ROMÂNIEI DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA: AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ IFR
DISCIPLINA: MARKETING
AN DE STUDIU: III

PIAŢA
INTERPRINDERII

COORDONATOR: MOISA SEBASTIAN

STUDENT : PANC VALENTINA CLAUDIA

 TIMIŞOARA , 2021

PIAŢA ÎNTREPRINDERII ÎN VIZIUNEA DE MARKETING

Piaţa intreprinderii este reprezentată de gradul de pătrundere in consum a produselor şi

serviciilor sale.Prin prisma acestui concept se pot desprinde noţiunile de: piaţa reală, piaţa
potentială, piaţa disponibilă şi piaţa ţintă.

- Piaţa reală (efectivă) -reprezintă dimensiunile pieţei atinse la un moment dat,respectiv

tranzacţiile de piaţa efectiv desfaşurate de către consumatorii actuali

- Piaţa potenţială -reprezintă volumul maximal posibil pe care s-ar putea atinge vînzările într-
o perioadă determinată de timp

-Piaţa disponibilă – cuprinde totalitatea persoanelor interesate de o anumita oferta concretă,

care au acces la ea, acces conferit de puterea de cumpărare şi nivelul preţului practicat

- Piaţa ţinta - o constituie partea din piaţa disponibilă calificată, adica acele persoane ce
îndeplinesc anumite caracteristici considerate importante pentru o intreprindere, căreia
intreprinderea se adreseaza prin activitatea sa.

Mai deosebim noţiuni ca: piaţa totală, piaţa întreprinderii, piaţa produsului.Ansamblul
relaţiilor dintre cerere şi ofertă, determinate de prezenţa pe piaţă a tuturor producătorilor şi
cumpărătorilor, care sunt relaţii de vânzare-cumpărare, alcătuiesc piaţa totală. Întreprinderea
cu produsele ei se află în una sau mai multe zone ale pieţei totale, satisfăcând o parte din
cererea cumpărătorilor. Această zonă de piaţă, pe care acţionează fiecare firmă, reprezintă
piaţa întreprinderii. Piaţa produsului reprezintă o secţiune a pieţei totale, în care se manifestă
şi se realizează cererea şi oferta pentru un anumit produs. Piaţa totală reprezintă suma pieţelor
produselor sau suma pieţelor întreprinderilor.

Există şi alte categorii de piaţă: piaţa controlată,reglementată, închisă.

Reieşind din relaţiile de vînzare-cumpărare şi din particularităţile mecanismului de

interacţiune a întreprinderii şi a pieţei, evidenţiem trei tipuri de pieţe de întreprinderi:
Piaţa producătoare de mărfuri cu destinaţie industrială cuprinde totalitatea de persoane şi
de organizaţii, ce cumpără acele mărfuri şi servicii, care se folosesc la producerea altor
mărfuri şi servicii ce se vînd, se dau în arendă sau se furnizează altor consumatori

Piaţa prestatoare de servicii a vînzătorilor intermediari, ea reprezintă totalitatea de persoane

şi de organizaţii, care procură mărfuri pentru revînzare sau pentru a le da în arendă cu
beneficiu altor cumpărători. Piaţă prestatoare de servicii a vînzătorilor intermediari cuprinde
toate firmele de comerţ en gros şi firmele de comerţ cu amănuntul.

Piaţa distribuitoare a organizaţiilor necomerciale şi a întreprinderilor de stat este

constituită din organizaţiile guvernului şi organele locale, ce cumpără sau arendează mărfuri
necesare pentru realizarea funcţiilor lor principale.

Piaţa produsului şi piaţa intreprinderii.

Sfera şi profilul pieţei. Piaţa intreprinderii reprezintă spaţiul economico-geografic în care

aceasta este prezentă cu produsele şi serviciile sale, unde potenţialul său uman, material si
financiar îi confera o anumita influenţa şi un anumit prestigiu

Piaţa întreprinderilor se înscrie în cadrul unuia sau mai multor produse; modificarea poziţiei
unui produs în cadrul pieţei totale, afectează piaţa tuturor întreprinderilor, care produc sau
comercializează produsul respectiv. Mişcarea produsului poate fii pe deplin inţeleasă doarin
contextul următoarelor raporturi sau categorii de relaţii:

- relaţii de asociere –adică piaţa unui produs se află în aceste raporturi cu piaţa altui produs
când modificările uneia atrag după sine modificarea în aceeaşi direcţie ale celeilalte. Se
întalnesc frecvent între piaţa unor bunuri de consum şi cea a unor servicii

- relaţii de substituire –cînd două sau mai multe produse se află în raport de concurenţă şi au
aceiaşi consumatori vizînd satisfacerea aceloraşi cerinţe de consum (cafeaua naturala si
cafeaua solubila);

- relaţii de indiferenţă – când modificarea pieţei unui produs nu influenţează piaţa altui
produs. când două sau mai multe produse se găsesc în relaţii neutre, ele vizând nevoi diferite
(pantofii si bicicleta, automobilul şi sucurile).

Piaţa produsului şi piaţa intreprinderii se afla în raporturi strânse de influenţâ, existând

urmatoarele situaţii posibile:
-piaţa intreprinderii se identifică cu piaţa produsului – atunci cand intreprinderea deţine
monopolul producerii si /sau desfacerii unui produs;

- piaţa intreprinderii este formata din pieţe ale mai multor produse

– intreprinderea deţine monopolul producerii şi /sau desfacerii mai multor produse

- piaţa produsului este constituita din pieţe ale mai multor intreprinderi – mai multe
intreprinderi produc si/sau desfac acelasi tip de produs;

- pieţele intreprinderilor se intrepătrund cu pieţele produselor – fiecare din ele deţine o cota
parte din cealalta.

Sfera pieţei unei intreprinderi poate fi urmarită din mai multe puncte de vedere:

- al unei cote parţi pe care o deţine in cadrul pieţei totale si/sau al pietei produsului;

- al ariei geografice pe care o acoperă prin vanzările proprii;

- al numarului şi categoriilor de consumatori cărora se adreseaza produsul;

- al puterii de cumparare specific consumatorilor-ţinta.

Profilul pieţei întreprinderii este determinat de tipul de activitate pe care o desfăşoară

întreprinderea. Din acest punct de vedere întâlnim:

•firme producătoare de produse;

• firme prestatoare de servicii;

•firme cu activitate specializată de comercializare a mărfurilor şi organizaţii fără scop

lucrativ, ce produc sau desfac bunuri economice (şcoli, universităţi, spitale, teatre etc.);

• întreprinderi ce au un profil combinat (de fabricaţie şi comercializare sau produc atât bunuri
materiale, cât şi servicii).

Dimensiunile pieţei întreprinderii

. Indicatorii principali ce caracterizează dimensiunile pieţei sînt: capacitatea pieţei efective şi

potenţiale, cota de piaţă, aria pieţei. Capacitatea efectivă a pieţei unei firme reprezintă
volumul tranzacţiilor de vânzare cumpărare realizate de aceasta într-o perioadă de timp
determinată. Măsurarea ei se realizează cu ajutorul mai multor indicatori, cum sunt: volumul
ofertei, volumul cererii, volumul vânzărilor.

a) Volumul ofertei indica situaţiile în care cererea apare mai mare decît oferta, iar
numărul furnizorilor din cadrul pieţei este restrîns şi informaţiile asupra ofertei se obţin mai
uşor decît cele asupra cererii.

b) Volumul cererii exprimă capacitatea reală a pieţei şi se utilizează atunci cînd

întreprinderea urmăreşte să-şi dimensioneze activitatea în raport cu cererea unui produs, unde
cererea este mai ridicată decât oferta.

c) Volumul vânzărilor este un indicator care exprimă rezultatul confruntării cererii şi

ofertei, arată dimensiunea pieţei reale.

1.Capacitatea pieţei efective depinde de numărul cumpărătorilor de produse pe care firma le

fabrică şi/sau le comercializează, de mărimea medie a unei cumpărături şi de frecvenţa de
cumpărare (exprimată prin numărul mediu de achiziţionări realizate într-o unitate de timp
-lună, trimestru, an.)

2. Capacitatea potenţială a pieţei exprimă volumul maxim al vânzărilor pe care le-ar putea
realiza o firmă într-un interval de timp determinat. Utilizatori potenţiali sunt nonconsumatorii
relativi ai produselor firmei, care în prezent nu se manifestă, din diverse motive (lipsesc
resurse financiare, cumpără produse similare de la alte firme).â

Principalii indicatori de evaluare a capacităţii potenţiale a pieţei sunt:

a) Potenţialul de absorbţie al pieţei este volumul maxim al cumpărărilor ce ar putea fi

realizate de clientelă din oferta unei firme într-o perioadă de timp; â

b) Potenţialul de export reprezintă volumul maxim al disponibilităţilor unei firme destinate

pieţei internaţionale;

c) Efectivul şi structura nonconsumatorilor relativi include numărul şi caracteristicile

principale (demografice, economice, socioprofesionale) ale potenţialilor clienţi ai firmei şi
motivaţia pentru care aceştia nu apelează la oferta respectivei întreprinderi.

3. Cota de piaţă exprimă ponderea deţinută de către o întreprindere sau un produs în cadrul
pieţei de referinţă; iar piaţa de referinţă este acea subdiviziune a pieţei globale in cadrul
căreia piaţa întreprinderii sau piaţa produsului intervin ca elemente componente.
4. Aria pieţei reprezintă dimensiunea spaţială a acesteia. În cazul concret al unei anumite
firme aria pieţei acesteia reprezintă localizarea în teritoriu a actelor de vânzare-cumpărare, pe
care aceasta le desfăşoară cu partenerii săi de afaceri.

5. Rata de creştere a pieţei se exprimă prin ritmul de evoluţie a vînzărilor ce caracterizează

capacitatea pieţei

. 6. Gradul de saturare a pieţei se calculează prin raportarea volumului vînzărilor la volumul

cererii aceleiaşi pieţe într-o anumită perioadă de timp.

Căi de extindere a pieţei întreprinderii. Dezvoltarea activităţii de piaţă a întreprinderii se

poate realiza pe două căi: dezvoltarea extensivă şi dezvoltarea intensivă.

Calea extensivă : presupune atragerea de noi cumpărători pentru produsele firmei, fie din
rândul nonconsumatorilor relativi, fie din rândul clienţilor altor firme concurente. Această
cale de extindere este cel mai frecvent intalnită in activitatea firmelor. In cadrul pieţei interne,
calea extensivă se concretizează mai ales în abordarea de noi segmente de consumatori, in
timp ce in cadrul pieţei externe se particularizează prin abordarea unor noi zone geografice, a
unor noi pieţe externe.

Calea intensivă se realizează prin creşterea cantitativă sau valorică a cumpărăturii medii
efectuate de o unitate de consum şi/sau prin mărirea frecvenţei de cumpărare. O asemenea
situaţie se poate datora sporirii cantităţilor de marfă cumpărată de un consumator sau
scoaterii din uz a unor bunuri de utilizare mai îndelungată (uzură morală) sau creşterea
frecvenţei de cumpărare. Calea intensivă prezintă o serie de limite, determinate de natura
produselor care fac obiectul actelor de vânzare-cumpărare şi anume:

-în cazul mărfurilor alimentare – această cale presupune teoretic o ridicare a consumului până
la nivelul limitelor fiziologice

- pentru mărfurile nealimentare şi într-o mare parte din serviciile prestate populaţiei,
asemenea limite sunt greu de stabilit, aşa încat posibilităţile de creştere a pieţei rămîn mult
mai mari - în cazul bunurilor de utilizare productivă această cale poate fi mult utilizată prin
lansarea pe piaţă a unor produse cu performanţe superioare, ceea ce are ca efect accentuarea
“uzurii morale” şi scoaterea din uz a produselor depăşite. Cele două căi de creştere a
dimensiunilor pieţei, extensivă şi intensivă intervin in proporţii diferite de la un produs la
altul. Astfel, pot exista produse la care una din căi să fi fost epuizată (Ex.: antrenarea tuturor
nonconsumatorilor relativi), accentul urmand să cadă in continuare pe folosirea celeilalte căi
(intensivă).

Combinarea acestor două căi ne permite să obţinem calea mixtă de extindere a pieţei
produselor

Bibliografie

Piata-Intreprinderii-in-Viziunea-de-Marketing.pdf

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-
iasi/marketing/note-de-curs/piata-intreprinderii-1/2539054/view

https://www.academia.edu/35758956/UNIVERSITATEA_DE_%C5%9ETIIN
%C5%A2E_AGRICOLE_%C5%9EI_MEDICIN%C4%82_VETERINAR
%C4%82_ION_IONESCU_DE_LA_BRAD_IA%C5%9EI

http://tet.pub.ro/pages/MK/CURS02.pdf