Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
| modificare sursă]
În 1908, chimistul Jacques Brandenberger descoperă celofanul, a cărui denumire o patentează în
1912. În 1909, belgianul Leo Baekeland inventează prima materie plastică sintetică, care avea să îi
poarte numele, rășina fenolformaldehidică bachelită. Primele materiale plastice au fost produse din
transformarea materialelor naturale. În anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1869 a aparut
celuloidul și în 1897 galitul.
Fritz Klatte brevetează, în 1913, polimerizarea unui gaz, clorura de vinil, și obține policlorura de
vinil (PVC). Datorită proprietăților sale (rezistență chimică, greutate mică și preț redus) PVC-ul a avut
un puternic impact în domeniul tehnologiei conductelor și instalațiilor.
Structură[modificare | modificare sursă]
Structura polipropilenei: cu albastru sunt reprezentați atomii de carbon, iar cu gri cei de hidrogen.
Clasificare[modificare | modificare sursă]
Materialele plastice utilizate în tehnică se împart în două grupe:
Termoplaste, care prin încălziri repetate trec în stare plastică (polistiren, polimetacrilat,
celuloid, poliamidă, policlorura de vinil). Piesele din aceste materiale se obțin prin presare și turnare,
având o mare productivitate.
Termoreactive, care prin încălziri repetate nu mai trec în stare plastică (polistireni
nesaturați, rășini fenolfolmaldehidice, etc.). piesele în acest caz se prelucrează prin presare.
Materialele termoplastice și termorigide[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Termoplastic.
Avantaje[modificare | modificare sursă]
BMW H2R cu caroserie din fibră de carbon întărită