Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Uneori oamenii adoră să găsească fructe noi și neobișnuite din întreaga lume. Mereu vizitează piețele
locale și magazinele alimentare pentru a „vâna” produse neobișnuite și ingrediente regionale. Când
priviți gama de fructe disponibile în supermarket este posibil să credeți că sunt multe din care să alegeți.
Dar, potrivit specialiștilor, această gamă reprezintă doar „vârful aisbergului cu fructe” al omenirii!
Potrivit analiștilor, în zilele noastre supermarketurile și magazinele alimentare sunt motivate să-și
extindă „colecțiile de fructe”, pe măsură ce consumatorii devin mai informați. Și există încă multe fructe
exotice pe care nu le putem cumpără de la magazinul alimentar din colț, haideți să fim realiști. Unele
dintre aceste fructe exotice rare, cu aspect ciudat, pot fi cu adevărat dificil de găsit, deoarece acestea
sunt adesea disponibile numai în zonele tropicale pe care unii dintre noi nu le vizităm niciodată într-o
viață. Cea mai bună șansă de a găsi unele dintre aceste fructe unice este vizitarea unui magazin
specializat, sau a unui supermarket autentic asiatic.
Dacă nu ați călătorit niciodată în Asia de Sud-Est este posibil să nu fii întâlnit niciodată fructe proaspete
de durian! Această „gustare infamă și sănătoasă” – catalogată astfel deoarece fructul cam are un gust ca
de ceapă (ba chiar mai grav!), dar e healthy reprezintă o experiență pe care nu este probabil să o uitați.
Are un aspect unic și un miros și mai memorabil.
Fructul este în general ușor oval, poate cântări între două până la șapte kilograme. „Durienii” au un
miros puternic, care pătrunde în coaja exterioară și persistă mult după ce fructul a fost îndepărtat. Dacă
nu știați, numele „durian” provine de la cuvântul din limba malaeza „duri”, care înseamnă spin. În timp
ce străinii adesea nu îl suportă, este foarte iubit în multe părți din Asia. Face parte din șirul alimentelor
asiatice, de obicei vândute întregi și congelate. Ca un fapt inedit, poate fi găsit mai ales la Lion Market
din San Jose.
Fructele sunt colorate, cu miezul asemănător cu textura unui kiwi. În timp ce aspectul este…dramatic,
aroma este surprinzător de subtilă. Fructul dragonului este originar din Mexic, dar acum este cultivat în
toată America Latină și în Asia. Fructul dragonului este fructul tropical cunoscut pentru coajă sa vibrantă
și pulpa dulce. Aspectul său unic și celebrele puteri de superfood l-au făcut popular în tot ceea ce
înseamnă alimentație și sănătate. Din fericire, nu trebuie să trăiești la tropice pentru a te bucura de
numeroasele beneficii ale fructelor de dragon. De fapt, le puteți găsi proaspete sau congelate, în
supermarketurile din întreaga lume.
Cherimoya (Annona cherimola) este un fruct verde, în formă de con, cu piele solzoasă, cărnos în interior
și dulce. Se presupune că a avut originea în munții Anzi din America de Sud și a crescut în zone tropicale
cu altitudini mari. Datorită texturii sale cremoase, cherimoya este cunoscut și sub numele de măr-cretă.
Se mănâncă adesea cu o lingură. Cherimoya are un gust dulce, similar cu alte fructe tropicale, cum ar fi
banana și ananasul. Bogat în fibre, vitamine și minerale, acest fruct unic poate stimula imunitatea,
combate inflamațiile și poate păstra sănătatea ochilor și a inimii. Cu toate acestea, anumite părți ale
cherimoya conțin toxine care pot deteriora sistemul nervos dacă sunt consumate în cantități mari.
Pepenele oriental, cunoscut și sub denumirea de pepene coreean, este un tip de pepene cultivat în Asia
de Est. Studiile filogenetice care urmăresc linia genetică a fructului sugerează că ar fi putut avea originea
în estul Indiei, după care s-a răspândit apoi în China, pe Drumul Mătăsii, de unde a fost introdus în
Coreea și Japonia. Aroma să a fost descrisă ca fiind o încrucișare între un pepene și un castravete. Este
vizibil mai puțin dulce decât soiurile de pepene occidental și constă din aproximativ 90% apă. Fructele au
coaja subțire și semințele mici, astfel că pepenele poate fi mâncat integral
Maracuja, numit și fructul pasiunii, este prezent „pe piață” cu două soiuri: unul de culoare violet și
celălalt galben. Primul provine din sudul Braziliei, în timp ce originea celuilalt este incertă. Gustul său
sofisticat și plăcut acid îl face un ingredient ideal pentru sucuri, înghețate și cocktail-uri. Maracuja
constituie o sursă foarte bună de betacaroten și de vitamine ale complexului B (în special, niacina) și se
bucură de niveluri ridicate de minerale (calciu, potasiu și fosfor). Conține, de asemenea, pasiflor, o
substanță relaxantă eficientă, care nu provoacă dependență.
Guava este un membru al familiei Myrtle, care include eucaliptul și cuișoarele. Acest fruct este originar
din Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay. Freidrich Sellow, un explorator german a descoperit planta
care face fructele în sudul Braziliei, în 1815. În 1890 planta a fost transportată din La Plata, Brazilia și
plantată într-o grădina din Franța de către botanistul Dr. Edouard Andre. Astăzi fructul este cunoscut sub
numele de Feijoa, guava de ananas, guava braziliană, guava de smochine, guavasteen, banană din Nouă
Zeelandă și guayabo del pais. A fost plantată cu mari speranțe că va avea succes comercial, dar abia de
curând puteți găsi acest fruct în supermarketuri. O parte din motivul pentru care fructele nu sunt viabile
din punct de vedere comercial se datorează faptului că este dificil de apreciat maturitatea și calitatea
fructelor. Ca un fapt inedit, florile plantei sunt comestibile si le puteți mânca imediat – culese din plantă
sau le puteți presăra în salată.
Ce sunt tomatele de copac? Tamarillo este o plantă mai puțin cunoscută în multe regiuni. Nativul sud-
american este un arbust cu creștere mică sau semi-lemnoasă care atinge înălțimi cuprinse între 10-18
metri. Copacii Tamarillo înfloresc la începutul primăverii, producând flori aromate și roz. În cele din
urmă, florile dau loc fructelor mici, ovale, care amintesc de prune, sau de…tomate. Fructele au un gust
mult mai amar decât tomata obișnuită. Coaja este, de asemenea, mai dură, culorile variind între
diferitele soiuri, de la galben la roșu sau chiar violet. Fructele necoapte sunt, de asemenea, ușor toxice și
ar trebui să fie recoltate sau consumate numai atunci când sunt coapte complet (indicat de culoarea
soiului). Roșiile de copac cresc cel mai bine în zonele în care temperaturile se mențin peste 10 grade C.),
dar pot tolera temperaturi cât mai scăzute de -2 grade C.), deși va exista o întârziere. Chiar și in cele mai
bune condiții, durata medie de viață a unei roșii de copac este de aproximativ 4 ani. Se numără printre
alimentele consumate cândva de incasi, cunoscute la acea vreme drept ‘’tomate de arbust’’.
Fructe, suculente, dulci, minunat de delicioase, bogate în vitamine, minerale și anti-oxidanți. Acest fruct
unic își are originea în pădurile tropicale sălbatice, perene, din sud-estul Chinei, de unde s-a răspândit în
toată lumea, inclusiv în Japonia. Unele dintre denumirile comune ale loquat includ prună japoneză,
plopul japonez, prună malteză etc. Planta Loquat poate fi descrisă ca un arbust veșnic verde, mare sau
copac mic, aparținând familiei Rosaceae. Denumirea botanică este Eriobotrya japonica și e în strânsă
legătură cu „merele”. Fructele Loquat încep să apară în copaci până la sfârșitul sezonului de iarnă.
Fructele mature pot fi gata de recoltare până în iunie în Japonia; cu toate acestea, sezonul lor de
recoltare poate varia de la o regiune la alta. Fructele sunt ovale până la a avea formă de pere, apar în
buchete de 5-20 și măsoară aproximativ 3 cm în lățime și 3-5 cm în lungime. Fructele coapte au textura
moale. În interior este alb sau galben-auriu, în funcție de tipul cultivat. Fiecare fruct conține 3-5 semințe
mari, maro, așezate central. Semințele sunt necomestibile și pot fi toxice. Aceste fructe au gust și aromă
asemănătoare cu cea a merelor – dulce, cu o aromă plăcută. Frunzele de loquat sunt de asemenea
folosite în medicina tradițională și ca ceai din plante în multe părți ale lumii.